Intalnim spaga la toate nivelurile administratiei statului, de la primari la minister si de la scoala la cel mai marunt ghiseu. Dar aici e vorba de viata si de moarte. Santajul mizerabil practicat de medici si asistente e o buba mare care sta sa plezneasca. Nu m-ar mira sa se inmulteasca cazuri de doctori omorati de pacienti innebuniti, sau macar de agresiuni. E inimaginabil unde am putut sa ajungem. Daca functionarul de la ghiseu te ameninta cu asteptarea de ore sau zile pentru o hartie, doctorul iti ameninta in mod direct viata. Asta-i punctul in care se naste instinctul de conservare. Si platesti. Doctorii care fac asa ceva nu sunt cu nimic mai buni decat infractorii de drepr comun inchisi pentru crima. De fapt e chiar mai grav, pentru ca au in spate multi ani de educatie si au depus un juramant.

Sistem de sanatate? Expresia sistem bolnav i se potriveste manusa...

[Atentie: nu vorbesc de foloase necuvenite, cadouri sau buchete de flori. Vorbesc de SPAGA!]

Cum o fi să ţi se greşească nu ştiu ce intubare şi să te trezeşti cu corzile vocale paralizate?

Cum o fi să termini o facultate cum e aia de Medicină şi să faci asemenea tâmpenii.

Ştiu ce aş face eu: i-aş împuşca pe toţi!

Locaţie: Brăila! Sursa: suferinţa unor prieteni apropiaţi!

E bine că, ajunsă la Bucureşti, bunica oamenilor despre care am vorbit a descoperit toate astea din gura unor medici mult mai capabili de la Spitalul Militar. Are 82 de ani şi vrea să trăiască! Şi eu vreau asta. La Brăila s-o fi zis că deja a trăit prea mult şi că mai bine vând oamenii nişte glucoză pe sub mână decât să o ţină în viaţă.

Brăila, cimitir al speranţelor noastre. Pentru că nu e singurul caz!

M-am gandit foarte serios la corectitudinea gandurilor mele intr-o anumita privinta. M-am gandit o zi, doua zile, trei zile, am intrerupt ideea, am luat-o de la capat. M-a preocupat. Ca principiu. O sa-i spun “principiul cersitului”. Nu cersitul fara echivoc, cel de la stop, de pe strazi, din fata supermarket-ului ci celalalt cersit: ala “cu stil”, de la televizor. Vesnica cerseala inadmisibila, dezgustatoare de la televizor, cerseala sprijinita si de presa scrisa, daca ai noroc. Apeluri facute pentru oameni cunoscuti, apeluri facute pentru oameni necunoscuti. Conturile, tot timpul conturile alea insirate pe ecran, indemnul de a ajuta. De a da. Apelurile lacrimogene, toata milogeala. Nu, nu vreau sa aud ca orice modalitate de a ajuta un om este corecta, mai ales cand este vorba despre “o boala grava”. Cancer, cum ii spun eu.

Nu vorbesc astazi despre ochi lipsa, picioare taiate, urechi crescute in frunte, zece frati stand in aceeasi camera si facand sex intre ei, lipsa de apa potabila, la astea am devenit imuna. Si nu sunt doar eu de vina. Ce sa fac? Daca de ani de zile vad si aud aceleasi lucruri, am ajuns la o saturatie greu de clintit. Toate cazurile seamana intre ele, toata lumea se straduieste sa planga si nu plange, toata lumea vrea bani, de cele mai multe ori pentru a pleca in China.

Eu vorbesc despre valul asta de cancer. In ultima vreme s-a mai rafinat si cersetorul roman de la televiziune si am vazut ca intra si Belgia, Germania si Austria in calcul. Nu pot sa cred ca nu poti trece printr-o boala cu demnitate, nu pot sa cred ca, mai ales in cazul persoanelor publice, nu se poate face in asa fel incat sa-si rezolve problemele financiare altfel decat cersind la televiziune in diferite moduri. Ca sa nu mai spun ca nici nu sunt sigura ca disperarile astea convinse “e un doctor extraordinar in Bruxelles”, “acolo au alte posibilitati”, “tratamentul este mai complex acolo” sunt perfect justificate. La romani un lucru e sigur: daca ai cancer, plateste statul la greu, poti sa faci chimoterapie pana cand ai 100 de ani si 30 de kilograme, e un lux pe care il primesti gratuit si fara ca medicii sa cracneasca. Bun, sa zicem ca uneori e nevoie si de operatii, de acord. Sa zicem ca la noi doctorii nu se pricep. Nu stiu cat de putin se pricep, stiu, intr-adevar, ca sunt niste spagari dezinteresati de meseria pe care o fac, asta stiu, da. Stiu ca spitalele sunt o mizerie si ca asistentele sunt niste scarbe. Sa zicem ca vrei sa pleci in alta tara, sa faci tratament intr-un spital care nu e in Romania, cine nu ar vrea? Dar asta este o dorinta care nu tine de supravietuire, nu mori daca stai in Romania, nu e cu “sa o ajutam sa supravietuiasca”, e cu “sa o ajutam sa supravietuiasca in conditii foarte bune”, optezi sa faci un tratament in conditii mai bune decat aici iar pentru asta televiziunile ne cer bani, ajungand la somatii jignitoare ca cele facute de doamna Anca Florea la VDTV in ceea ce priveste “salvarea” Ancai Parghel, somatii care spuneau ca oamenii bogati ar trebui sa o sustina pe Anca Parghel pentru ca ei tot au facut banii necinstit.

Ramanem la cazul Ancai Parghel pentru ca este cel mai proaspat. Emisiuni despre situatia ei, retrospective, teledon, emisiuni care nefiind despre ea i-au fost dedicate, asa incat sa se justifice afisarea conturilor pe ecran, unul dintre copiii ei aparand la televizor si spunand ca trebuie sa o salveze pe mama. Din respect pentru cei care traiesc, sufera si mor cu demnitate, acceptand in lipsa altei posibilitati tratamentele din Romania atunci cand se imbolnavesc de cancer, eu as sta pe ganduri inainte de a face o intreaga campanie de cersit.  In plus, nu se spune niciodata exact pentru ce ar trebui sa se dea bani. Nu se spune exact boala (se banuieste), nu se spun exact diagnosticul, stadiul bolii, numele clinicii la care ar trebui sa se ajunga, numele doctorului si asteptarile, telul medical. Ba chiar l-am vazut pe unul dintre baietii doamnei Parghel spunand ca sunt nenumarate posibilitati, in Elvetia, in Germania, in Marea Britanie, era agasat, “nici nu mai stie”. Pai, la 200.000 Euro ceruti ar trebui sa stie exact unde se duce si de ce, ce se va intampla pas cu pas, speram ca este un calcul facut la sange, pe zile, pe ore, pe minute, pe milimetru, pe miligram. Nu mi se pare corect sa nu ne mai intereseze cati bani dam doar pentru ca este vorba despre cancer, nu mi se pare corect sa spunem “trebuie sa traiasca” cu o fata terminata si incercanata. Sigur ca trebuie sa traiasca. Toata lumea trebuie sa traiasca. Dar daca vrei sa primesti ceva, macar ai decenta de a spune pentru ce iti trebuie exact acel ceva. Si, fie ca omul pentru care ai cerut supravietuieste sau nu, ai decenta sa spui cum s-au cheltuit banii si cati au ramas, eventual investeste-i intr-o cauza asemanatoare, nu ii tine ca sa-ti alini suferinta dupa pierdere sau ca sa celebrezi insanatosirea. Ca privitor al acestui gen de situatie, nu te complace in atitudinea femeilor prostute si neintelese care se sustin una pe alta in slabiciuni marunte pe diferite site-uri, blog-uri, forumuri scriind “conteaza ca e sanatoasa, cine se mai gandeste la bani?”. Eu ma gandesc la bani. Eu. In spiritul corectitudinii. In spiritul coloanei vertebrale. In ideea ca din banii ramasi ar putea fi ajutati multi alti oameni. Din respect pentru cei care stiu sa sufere cu o demnitate care te impietreste, care te obliga, care te transforma. Pe mine, cel putin. Vad ca pe altii nu.

Imi imaginez cum multe din femeile “inimoase” gandesc ca o sa vad eu cum e sa fii in situatia asta trista.

1. Nu au de unde sa stie daca am fost sau nu.

2. In cazul in care voi cere cuiva ceva, inseamna doar ca imi voi calca demnitatea in picioare si ca voi fi jalnica, intreaga tinuta stransa in viata mea se va duce naibii si sanatatea, in cazul in care o voi obtine, va ramane vesnic patata de felul nedemn in care am obtinut-o. Da, pentru mine va conta.

3. Nu, nu cred ca “sanatatea e mai buna decat toate”. Are un loc important dar nu trebuie sa calce orice in picioare.

Stire 

" Pe data de 3 martie, la Institutul de Boli Cardiovasculare „C.C. Iliescu“ de la Fundeni, un pacient a murit dupa ce chirurgul care il opera i-a macelarit inima si plamanul drept. Astfel, Gheorghe Moldovan a intrat în sala de operatie pentru o protezare de valva aortica, iar medicul care l-a operat se numeste Bogdan Rotareasa. Dupa mai bine de zece ore, pacientul a fost declarat mort."

Raport IML

“(...) executia acestei operatii a fost incorecta si a condus la decesul pacientului, intre leziunile produse intraoperator si deces exista o cauzalitate directa”

"Expertiza" dr Rotareasa

" In urma cu doi ani, doctorul Bogdan Rotareasa, tot impreuna cu doctorul Alexandru Cornea, a uitat un surub in inima unui pacient, fiind necesara o a doua operatie pe cord deschis o luna mai tarziu. In 2004, noua chirurgi au sesizat in scris comportamentul neadecvat, necolegial si neprofesionist al celor doi medici reclamagii. In 2006, sase asistente si infirmiere l-au reclamat pe doctorul Rotareasa pentru modul deplasat si injurios de exprimare. In februarie 2007, toti cei 15 anestezisti au refuzat in scris sa mai lucreze cu cei doi. "

In 2008 in sfarsit a reusit sa omoare un om.

Acesti macelari sunt bine merci. Si ministrul de resort, la fel.

Astazi, Jurnalul National publica un material cutremurator pe acest subiect. In Romania nu sunt bani pentru sanatate. Nimic nou. Dar tot in Romania, cei care stiu ca nu au cu ce sa lucreze - aparatura, medicamente - nu au nici minima decenta de a trata cu respect un om caruia zilele ii sunt numarate. doamna (cu d mic, pentru ca nici nu stiu daca merita apelativul reverentios) doctor, sef de sectie, spune ca mizeria este cauza a fluxului mare de bolnavi. Cu alte cuvinte, oamenii sunt ocupati cu bolnavii, cand sa mai faca si curatenie? Hmm... N-am stiu ca in Romania si femeile de serviciu ingrijesc bolnavii... Si daca acestia sunt atat de bine ingrijiti, de ce se plang?

Nu mai pot. Am deschis o lista de emigrare. Care mergi in Congo?

Spitalul Groazei

Foarte frumos şi onorabil mesaj. Însă, direct în problemă, cineva drag vouă este grav bolnav. Aveţi chef de implementat adevărate democraţii şi stârpit corupţia, ori vă duceţi la medic şi daţi cât cere?!

Acum câţiva ani, o poveste adevărată într-un mare spital bucureştean. O femeie a ajuns cu copilul la un doctor, pt. o operaţie delicată, pe care nu o realiza nimeni altcineva. Doctorul i-a cerut, de la obraz, o sumă de bani. Femeia l-a denunţat la procurori pe doctorul şpăgar, dar profesionist. I s-a pregătit flagrantul, a fost prins. "Acum să-ţi opereze Poliţia copilul, femeie!" - a strigat doctorul în drum spre dubă. Eeee?! Ceva de zis? Multe, desigur.

Te poţi închipui vorbind cu o cruce în cimitir? "Copilul meu, mă ierţi că nu am vrut să dau bani doctorilor, dar eu nu dau şpagă." Cum e să fii idealist şi să crezi că tu poţi schimba lumea, când nu poţi stăpâni nici măcar ce se întâmplă familiei tale?

P.S. Nici eu nu am dat bani doctorilor, acum mulţi ani în urmă, pentru Mama care era prin spitale de câţiva ani buni. Dar nu i-am dat pentru că nu i-am avut. Eram doar un adolescent. Sistemul de sănătate şi-a făcut datoria: peste câţiva ani, nu foarte mulţi, voi fi de o vârstă cu Mama mea.

Dintr-un turn de paza al unui fort din vestul salbatic, santinela striga:
- Domnule capitan, vin indienii!!!
- Prieteni sau dusmani? intreaba capitanul.
- Cred ca-s prieteni, ca vin impreuna!
=================================================
Daca o persoana ajuta un hot inainte de a savarsi un furt, se numeste COMPLICE si va plati pentru asta. Daca o alta persoana ajuta un hot dupa ce a savarsit fapta, se numeste AVOCAT si este platit pentru asta.
=================================================
Cand era insarcinata nevasta-mea, i-am zis:
- Iubito, daca o sa semene cu tine, o sa fie magnific.
La care ea mi-a raspuns:
- Si daca o sa semene cu tine, o sa fie miracol.
=================================================
Un urs batran il invata pe unul tanar:
- Omul trebuie atacat in asa fel incat sa aiba timp sa te vada si sa reactioneze.
- De ce?
- Sunt mai gustosi dupa aceea, nu mai au rahat in ei.
=================================================
Un lord se intoarce intempestiv acasa si-si surprinde nevasta in pat cu valetul. Hotarat, merge la panoplia din marele hol, ia o arma cu doua tevi, introduce doua cartuse si se intoarce la cei doi 'porumbei'.
Tacticos, ridica lent teava pustii, priveste prin catare si ... PAC, ii 'executa' un testicol necredinciosului valet... Apoi, ridica din nou teava pustii, priveste iar prin catare si...
Valetul, ingrozit, isi impreuneaza palmele a rugaciune si cu lacrimi in glas ii striga:
- Ai mila, stapane!... Mai da-mi o sansa!...
La care, lordul ii raspunde, calm:
- Prea-bine!... Balangane-l!...
=================================================
Bula rebusist sta pe o banca. La un moment dat un alt rebusist il intreaba: - Organ genital la femei? Bula intreaba: - Orizontal sau vertical? -Orizontal! - "Gura", zice Bula!
=================================================
Tatal catre fiu: În Spania sau Italia n-ai vrut, fotbal nu joci....
Atunci du-te la facultate, nenorocitule, sa ne râda toata lumea!
=================================================
Un tip abordeaza o tipa pe strada:
- Domnisoara, daca v-as oferi un milion de euro, v-ati culca cu mine?
- Da, bineînteles!
- Dar daca v-as oferi cinci euro?
- Vai domnule, dar ce fel de femeie credeti ca sunt?
- Asta am stabilit mai devreme, acum negociam pretul...
=================================================
I: De ce exista atatea organizatii impotriva hainelor de blana si nici una impotriva hainelor de piele?
R: Pentru ca e mai simplu sa hartuiesti femeile bogate decat gastile de motociclisti!
=================================================
Diriginta lui Bula il cheama pe taica-su la scoala.
- Domnule Bula, nu mai stiu ce sa ma mai fac cu fiul dumneavoastra! Nu chiuleste, dar si daca vine la scoala, tot degeaba vine! In clipa de fata e potential corigent la 4 materii, deci din nou repetent!
- Doamna diriginta, va multumesc pentru avertisment. Ajung acasa... si daca nu-l trezesc din bataie cu apa rece, sa nu-mi spuneti mie...
- Domnule Bula, poate nu-i cea mai eficienta metoda, totusi!
- Aveti dreptate, doamna! Lasati ca vad eu cum fac!
Ajuns acasa, Bula senior trece la atac:
- Bulica tata, intzoleste-te ca iesim in lume.
Il duce pe Bula la un sexi-club. Mama, ce spectacol! Bulica avea ochii ca la rac:
- Aoleu tata! Ce craci! Ce tzatze! Cin-le-o f*** p-astea?
- Premiantii, fiule, premiantii !
=================================================
Cativa vamesi sunt intrebati:
- Cat timp trebuie sa lucrati, ca sa va cumparati BMW?
Ucraineanul: - 5-6 luni...
Ungurul: - 2-3 luni...
Romanul: - Un an jumatate.
- ???
Romanul: - BMW e totusi o companie foarte mare...
=================================================
Intra Gigi Becali in discoteca... o fata super se apropie de el si il
intreaba dulce :
- Dansati ?
- Nu fa zdreanta ce esti, asa merg eu !
=================================================
Un studiu sociologic arata ca barbatii, in general, ies la baut din doua motive
1) N-au nevasta;
2) Au nevasta

"La noi, in America, medicina e asa de avansata, ca scoatem un rinichi de la unu', il transplantam la altu' si dupa 6 saptamani ala deja isi cauta de lucru!"

Doctorul german raspunde:

"E nimica toata; la noi, in Germania, scoatem un plaman de la unu', il transplantam la altu' si dupa 4 saptamani ala deja isi cauta de lucru!"

Doctorul rus spune:

"Nici asta nu-i mare scofala; la noi, in Rusia, scoatem 1/2 de inima de la unu', o transplantam la altu' si dupa 2 saptamani amandoi deja isi cauta de lucru!"

Se ridica doctorul roman si raspunde:

"N-avem ce sa comparam, toti sunteti inapoiati fata de noi; la noi, in Romania, am luat unul fara creier si fara inima, l-am pus ministru de finante si acum toti isi cauta de lucru.

Avand in vedere oponentii mei, m-am gandit ca 2 ore inaintea inceperii programului ar trebui sa-mi asigure primul loc “la coada”. Surpriza… eram al treilea.

Incet incet, timp de doua ore, lumea se tot aduna. In jurul orei 8 apare si gloata de zilele trecute, care incepe sa se certe cu restul lumii, ca lor “le-a dat doamna doctor un numar” si ei trebuie sa intre primii.
La ora noua, deci cu o ora intarziere, apare si doamna doctor, fresh si zambitoare ca o floricica. Vazand ca in salonul de asteptare se formasera doua tabere care se certau de zor, mai face un “anunt oficial” conform caruia nu se mai tine cont de numere iar intrare se face pe baza unui sistem FIFO. Ce bine ca nu am stat si eu cu o zi in urma sa-mi dea doamna doctor “un numar”.

Dupa inca o ora de asteptare, si un loc cedat in favoarea unei batrane care abia se tinea pe picioare reusesc sa intru in cabinet. Ii spun doctoritei pe cine reprezint si de ce am venit. Asistenta cauta “dosarul” bunicii mele si incepe sa scrie o reteta de medicamente. Ii dau rezultatul analizelor, si fara sa se uite pe ele imi raspune scarbita, ca ea stie ce are bunica mea si nu are nevoie de “astea”. In urma unei discutii mai aprinse doctorita se hotaraste sa-si arunce un ochi peste analize si sa-mi explice si mie ce e cu “Valorile in afara limitelor normale”. Intre timp termina si asistenta de scris reteta si-mi atrage atentia ca nu i-a prescris un medicament, nu mai stiu cum ii zice, care se scrie pe o fisa verde… dintr-un carnetel verde… ca sa vezi…, carnetel pe care statul nu i l-a mai trimis, iar ea nu are de gand sa-l cumpere din banii ei. “Vedeti si voi cum va descurcati cu el!” zice asistenta referitor la medicamentul cu regim special.

Ziua IV, conform analizelor bunica mea are VSH-ul crescut datorita unei infectii la o masea.

Mergem la dentist. Surprinzator de putina lume si destul de aerisit locul. Intra in cabinet, iese dupa 10 min. Trebuie sa mergem sa-si faca o radiografie la masele, ca “doamna doctor” nu are de unde sa ghiceasca care masea e infectata, si sa venim cu radiografiile a doua zi.

Ziua V, astazi, ora 09:00

Ne prezentam cu radiografiile la cabinetul stomatologic. Intra in cabinet, iese dupa 10 min. Zona respectiva este inflamata… nu are cum sa “lucreze” in conditiile astea, plus ca ii este frica “doamnei doctor” sa-i faca anestezie bunicii mele. Ne spune sa venim Vineri, poate pana atunci se retrage inflamatia, si poate dispare si frica dentistei….

Oare este normal sa-ti iei o saptamana concediu doar pentru a-ti face niste analize si a lua niste medicamente?

Asa ca fratilor mancati un mar pe zi, spalati-va pe maini si pe dinti, ca nu se stie cum ajungeti si voi … pe mana doctorilor.

In primul rand, ma duc sa ridic fisa de analize de la cabinet.
Program: L-V 8-13 .. wtf ? nici gravidele nu au un asemenea program, dar oare cum vrei sa isi mai faca timp asistenta/doctorul de o spaga dupa program, sau in cel mai onest caz, celalalt job, la celalalt cabinet, unde lucreaza “de dupa amiaza”.

In fine, dupa o coada infernala, care nu m-a mirat de loc avand in vedere programul cabinetului, intru in posesia plicului cu rezultatele analizelor. Il deschid curios, in fata asistentei, care era vizibil iritata de faptul ca-i mananc din timpul ei pretios. Vad in unele locuri niste valori insemante cu rosu… pe semne ca nu e de bine. Nici nu am apucat sa-mi manifest dorinta de a intreba acritura care-i treaba cu “Valorile in afara limitelor normale” ca am si primit raspunsul “Domne’ tu crezi ca eu am timp sa stau cu fiecare in parte sa-I explic? Nu vezi ce-I in spate? Iti spune medicul de familie!” Am inchis plicul si am plecat… si nu ca m-am simtit intimidat de asistenta dar simteam privirile batranilor iritati, din spatele meu, deranjti de faptul ca “nu stiu mersul lucrurilor la analize”.

ora 11:30

Ma duc la cuibul de medici de familie de cartier, ca doar este vis a vis, iar doctorita era “de dimineata”. Acolo o imbulzeala si mai mare, formata din aceeasi gloata de batrani obositi, satui de stat in casa si evident… “nevorbiti”. Domna doctor inca nu a ajuns, desi peste doua ore si jumatate isi incheia oficial programul la cabinet. Dupa jumatate de ora de asteptare se trezeste o menajera, care se tot fataise pe acolo in tot acest timp, sa intrebe mirata de ce mai stam acolo, ca “Doamna doctor nu vine azi!”

Comentariile sunt de prisos.

Ziua II, ora 16:00, “Doamna doctor este de dupa amiaza”.

Ajung la cabinet, gloata de ieri era deja prezenta, in mare parte, de data asta venisera cu intariri. Dupa o ora de asteptare asistenta “doamnei doctor” iese sfioasa din cabinet, si, inghitind in sec, anunta ca “doamna doctor trebuie sa plece”, dar sa asteptam ca va da “bilete la ordin” pentru ziua de maine :)). Nu am mai stat dupa nici un bilet.

Am fost, in noaptea de Inviere, parte din realitatea unuia din spitalele de urgenta din Indianapolis. Ca pacient. Pe la 1.30 noaptea, in timpul slujbei la care participam la biserica romaneasca din Indianapolis, m-a lovit o durere din ce in ce mai insuportabila in piept, care nu ma lasa sa respir, imi estompase si vocea si ma facea sa tremur. Am chemat mai intai un prieten medic, care era si el la biserica si care m-a sfatuit ca nu e cazul sa aman plecarea la spital. Eu cu Liviu in masina noastra, el antemergator intr-a lui, cu viteza peste limita legala, semafoare trecute pe rosu si in cateva minute am ajuns la cel mai apropiat spital de urgenta. La receptie mi-au cerut numele si data nasterii, mi-au dat sa semnez o foaie, m-au pus intr-un scaun cu rotile si m-au dus intr-o incapere foarte mare, impartita in altele mai mici, dotate cu fel de fel de instalatii de interventie in caz de urgenta, resuscitare si monitorizare, incaperi separate intre ele doar prin niste perdele.

Intr-unul din separeurile astea m-au bagat si pe mine, dupa un slalom pe culoare presarate din loc in loc cu paturi pe care dormea cate unul in stare de semi-constienta, al carui corp se distingea abia dincolo de bandaje si printre tuburile de perfuzii conectate la vene. M-au dezbracat si m-au asezat pe un pat aflat in mijlocul unui munte de aparatura medicala. In secunda numarul doi, incinta din jurul patului meu s-a umplut de personal medical, doctori si asistente, care isi gaseau fiecare de lucru la corpul meu: o persoana imi lipea un fel de stick-uri pe piele, de care agata niste fire conectate la aparate, alta imi punea o branula si imi recolta sange, alta imi facea un EKG, inca una imi lua tensiunea, o alta ma intreba detalii despre durere, altcineva imi prindea niste bratari de identificare pe maini, etc. Dupa zece minute au disparut toti, lasandu-ma agatata de o multime de fire conectate la un monitor mare de deasupra patului si, probabil, la unul pe care il vedeau din camera unde se afla personalul medical.

Eu, in afara ca ma durea puternic in hemitoracele drept, nu aveam nimic altceva, eram perfect lucida. Liviu, trecut de tanar printr-un atac de cord, facea supozitii despre diagnosticul meu. Urmare a experientei lui, discutiile despre atacul de cord la noi in casa nu sunt niste discutii despre Bau-Bau. La 33 de ani, cand i s-a intamplat, a ales sa gestioneze situatia prin tratamente exclusiv naturiste si sport iar muschiul inimii s-a refacut perfect. Spre uimirea medicilor americani, stupefiati ca a refuzat pumnul de medicamente pe care, dupa parerea lor, ar fi trebuit sa le ia zilnic toata viata. Partea buna din tot raul, daca ar fi fost sa fie si la mine, zicea el, era ca poate ma facea si pe mine sa nu mai mananc atata sare si sa beau mai multa apa. Am hotarat atunci ca, daca starea mea se agraveaza si va fi nevoit sa decida in numele meu, sa ii lase sa imi faca ce investigatii vor, cu substante radioactive sau fara, dar sa nu ma taie cu niciun pret.

Medicii de acolo au verificat doua posibile cauze: atacul de cord sau vreun cheag de sange. Dupa cateva minute, o asistenta a venit si, deconectandu-ma de la toata aparatura aia, m-a dus cu tot cu pat sa imi faca o radiografie pulmonara. Dupa a treia doza de nitroglicerina pe care mi-o dadusera, plus doua aspirine, durerea a incetat brusc, asa ca ma puteam concentra 100% la ce se intampla cu mine si in jur. Dupa raze, alta asistenta m-a dus sa imi scaneze toracele in cautarea unui eventual cheag de sange. Plimbarea pana la sala cu aparatul (unul mare, ca un covrig imens prin care iti treceau corpul, produs de Philips) s-a facut tot cu patul. Situatia incepea sa ma amuze, pentru ca ma simteam ca la serviciu, cand ne impingeam unii pe altii pe holuri si birouri in scaunele pe rotile. Scanarea toracelui s-a facut dupa ce mi-au injectat niste iod intravenos, substanta care da niste senzatii stranii: caldura in tot corpul, gust ciudat in gura si ... te simti ca si cum ai facut pipi pe tine, pentru ca zona respectiva a corpului e inundata si ea de o caldura ciudata, pe care o simti umeda.

Intoarcerea mea in salonul cu pereti de perdea a fost urmata de ocuparea spatiului de alaturi, intr-o verva totala, de catre o femeie care tocmai avusese un accident de masina iar pompierii o scosesera dintre fiare si o adusesera la spital. Povestea celor care o intrebau ca se urcase bauta la volan, unde a si adormit. Nu mai stia ce s-a intamplat dupa, doar constatase ca avusese un accident si ca airbagurile nu se deschisesera. Povestirile si vaitaturile care razbateau la noi de dincolo de perdea ii aduceau lui Liviu grimase pe fata si din cand in cand degetele in urechi. Relatia mea inca rece cu engleza americana vorbita in popor ma ajuta sa inteleg doar partial realitatea accidentatei iar Liviu, oripilat, refuza sa imi traduca. Asa ca am trait mai putin intens decat el durerea vecinei mele de dupa paravan.

Pornind de la imaginile cu letargici de pe holuri, de la cele care se intrezareau in trecere in celelalte separeuri si de la ce se auzea de alaturi, Liviu s-a hotarat sa o intrebe pe una din asistente daca au parte zilnic de asa ceva. “Aaaa ... – raspunde ea – azi e lejer pentru o zi de sambata seara. Sunt week-end-uri cand toate caile astea de trecere sunt pline, pentru ca nu mai incap in separeuri …” La doi pasi de Indianapolis down town, spitalul respectiv de urgenta e locul de care isi leaga sperantele toti impuscatii din zona, nu putini daca te uiti la stiri. Bineinteles, cei care mai ajung vii pana acolo. Tot pe ea l-am rugat pe Liviu sa o intrebe de George Clooney, singurul care imi lipsea din tot scenariul ala. A zambit, spunand ca si ea si-ar fi dorit sa fie acolo, dar ca el joaca in alt film ...

Atat asistenta cu pricina, cat si celelalte, plus doctorita care s-a ocupat de cazul meu aratau extraordinar de bine. Toate dragute, pana in 30 de ani, de o frumusete fizica indiscutabila care contrazicea statistica ce povesteste ca peste trei sferturi din americani depasesc greutatea normala, erau perfect machiate si aranjate la par de chiar puteai crede ca acolo se filmeaza pentru “Spitalul de urgenta”. In plus, in mediul ala total depresiv, tot personalul medical zambea permanent si era de-o amabilitate extrema. Nu s-a intamplat sa intrebam ceva legat de bucataria medicala a cazului meu si sa nu ni se raspunda argumentat si pe indelete.

Din toate analizele a reiesit ca nu aveam ceva care sa-mi puna viata in pericol, drept care pe la 5 dimineata am plecat acasa fara diagnostic, dar in brate cu un teanc de hartii prin care mi se multumea ca am apelat la serviciile lor si mi se facea educatie medicala legata de simptomele pentru care ajunsesem acolo. Urmeaza acum nota de plata, care se va apropia, probabil, din cauza investigatiilor costisitoare, de 5000 de dolari (platiti, cu exceptia catorva zeci de dolari, de firma de asigurare).

La plecare, aproape de iesire, in ultimul separeu de langa usa, am mai apucat sa vad pe cineva intins pe un pat, cu capul si gatul bandajate si doua persoane deasupra lui care ii mestereau ceva in moalele capului, lasand sa iasa afara un sange abundent care colorase bandajul alb de jur imprejur. Incursiunea asta neasteptata intr-o lume ireala, care, credeam eu pana sa ma vad acolo, e posibila doar in filmele care exagereaza realitatea, m-a facut sa ma simt din pozitia mea de pacient parte dintr-un episod din “Spitalul de urgenta”. Din pacate, unul fara George Clooney :(

Recunosc, e placut ochiului un corp slabut, ingrijit, ferm, dar multe ajung sa neglijeze sanatatea, multe nu isi permit o dieta ca la carte si prefera calea cea mai usoara, "infometarea". Citeam un articol, femeile de la Hollywood, actritele ar practica urmatoarele metode:
-consum de droguri, duce la slabire printre altele
-abuzul de laxative, no comment
-fumeaza excesiv si beau multa cafea, chiar daca nu simt nevoia :)
-isi petrec jumatate din viata in sala de gimnastica

Cam asta fac ele pentru un corp de vis, pentru ele, pentru barbati? Ar trebui sa ne simtim onorati, mandrii sau sa le bagam mintile in cap.
Adevarul e ca daca asculti un doctor, nutritionist, ce iti recomanda el sa mananci, ce e sanatos sau nu in opinia lui, cam iti vine sa iti iei campii si sa mergi pe deal sa pasti ca restu e boala curata.

Oare peste 20 de ani ce vom manca? Ce ar fi recomandat? Se va schimba ceva in dieta zilnica, vor aparea produse care sa fie agreate si de doctori, in afara de fructe proaspete si legume fierte? Ramane de vazut, intre timp sunt curios la ce mai pot recurge femeile ca sa slabeasca.

P.S  Doar un mic caz de incompetenta din domeniul medicinei, sunt convins ca mai sunt mii, poate mai aveti si voi exemple.

   Vesmintele  uitarii  imbraca  acum , acea  noapte  torida  cand  un  el  si-o  ea [ doi  necunoscuti ]  s-au  dat  unul  celuilalt  si  deopotriva  au  fost  invinsi . Zorii  zilei .  Noi ,   trupurile  lor ostenite  de  acel  tsunami  ce i-a  smuls  din  radacini...O  singura  noapte  cat  o  intreaga  viata  amoroasa !

   Stelele  au  atipit  si  aici   pe  acest  taram  al  Vamei  ,  unde  in  fiecare  noapte  murim  si  ne  nastem , este  putina  liniste [ aproape  mortuara ] . Timpul  a  sapat  in  nisip   cadran  de  ceas  si  la  ore  fixe  insinueaza  ca  as  fi  singur  fara  tine [ adica  pierdut ] , un  fel  de  cochilie  de  pasiune  intensa ,  abandonata  pe trupul  tau  de nisip .

   Inchid  ochii  si-ncerc  sa  te  revad . Mi-a  ramas  in  memorie  privirea  ta  cu  care  tintuiai  si  penetrai  lumea  mea  interioara , nocturna  si  secreta . Aud  tipatul  pescarusilor  speriati  atunci  cand  mainile  noastre  se  separau  in  ritmul  de  tangou [ al  melodiei  in  si  bemol ] , tu  alegand  sa  dansezi  cu  marea .

Pentru  mine , fara  corpul  tau  cald  si  fara  imbratisarea  ta , aici  la  VAMA  nu  este  si  nu  mai  poate  fi  decat  iarna . Mut  si  decis  inaintez  in  mare . Inot  in  sillajul  unei  goelete  albe  ce  se-ndreapta  lent  spre  locul  unde  cerul  a  ingenunchiat  in  mare . Vezi ! De-acolo  incepe  tinutul  unde  nimeni  nu  arboreaza  regenta  si  toti  sunt  egali ! Nimeni  nu  deranjeaza  pe  nimeni ! Visele  lor  sunt  uneori  absorbite  de  nori  si  ajung  pe  la  VAMA  sub  forma  de  lacrimi  de  roua , pentru  a  nu  uita  ce  nu  este  de  uitat .

   Flota  pe  ape  a  corabilor  fara  panze [ fara  viata ] ma  fac  sa  ma  trezesc  in  mijlocul  vostru . Ati  mai  reusit  inca  o  data ! Picaturi  mari  si  reci  vi  se  preling  de  pe  frunte  apretandu-va  albele  halate . 

O intuitie uimitoare a generatiilor trecute este acum confirmata de stiintele nutritioniste. Acestea au aratat ca ceea ce s-a numit candva doctrina semnaturilor era in mod uimitor foarte corect. Acum, aceasta afirma ca mancarea integrala are un tipar care se aseamana cu un organ din corp sau cu o functie fiziologica si ca acest tipar actioneaza ca un semnal sau ca un semn, in functie de beneficiul pe care mancarea il ofera consumatorului. Iata doar o scurta lista de exemple de semnaturi ale hranei integrale.

O felie de morcov se aseamana cu ochiul uman. Pupila, irisul si liniile radiale arata exact ca ochiul uman… si, da, stiinta demonstreaza acum ca morcovii maresc considerabil fluxul sanguine catre ochi si functia acestora.

O rosie are patru compartimente si este rosie. Inima este rosie si are patru camere. Toate studiile arata ca rosiile sunt intr-adevar hrana pura pentru inima si sange.

Strugurii atarna in ciorchine, care are forma unei inimi. Fiecare bobita arata ca o celula a sangelui si toate cercetarile de astazi arata ca strugurii sunt, de asemenea, o hrana revitalizanta substantiala pentru inima si sange.

O nuca arata ca un mic creier, cu o emisfera dreapta si una stanga: creierul mare deasupra si cerebelul din partea de jos. Chiar si incretiturile sau cutele unui miez de nuca arata ca neocortexul. Si acum stim ca nucile ne ajuta sa ne dezvoltam peste trei duzini de transmitatori neuronali care ajuta la functionarea creierului.

Boabele de fasole chiar vindeca si ajuta la mentinerea functiei

rinichilor si, da, arata exact ca si rinichii umani.

Telina, rubarba si alte legume arata exact ca oasele. Aceste alimente tintesc in mod special duritatea oaselor. Oasele sunt 23% sodiu, iar aceste alimente au 23% sodiu. Daca nu avem destul sodiu in alimen

tatie, organismul si-l extrage din oase, facandu-le friabile.

Aceste alimente completeaza nevoile scheletului corpului nostru.

Vinetele, fructele de avocado si perele tintesc catre sanatatea si buna functionare a uterului si cervixului femeii – si arata exact ca aceste organe. Cercetarile de astazi arata ca, atunci cand o femeie mananca un avocado pe saptamana, acesta ii echilibreaza hormonii, o scapa de kilogramele in plus in urma nasterii si previne cancerul cervical. Si cat de profund e asta?… Ii ia exact noua luni unui avocado sa se dezvolte de la nivelul de floare pana la cel de fruct copt. Sunt peste 14 000 de constituenti chimici fotolitici de nutritie in fiecare dintre aceste plante (stiinta moderna a studiat si numit doar 141 dintre ei).

Smochinele sunt pline de seminte si atarna doua cate doua atunci cand cresc. Smochinele cresc motilitatea spermei masculine si sporesc numarul de spermatozoizi, astfel incat trateaza sterilitatea masculina.

Cartofii dulci arata ca pancreasul si chiar echilibreaza indexul glicemic la diabetici.

Maslinele participa la sanatatea si buna functionare a ovarelor.

Grapefruitul, portocalele si alte citrice arata exact ca si glandele mamare ale femeii si contribuie la sanatatea sanilor si la miscarea limfei inspre si dinspre sani.

Ceapa arata ca celulele corpului. Cercetarile de astazi demonstreaza ca ceapa ajuta la curatarea deseurilor din toate celulele organismului. Ceapa provoaca lacrimile care spala straturile epiteliale ale ochilor.