Stii, astazi, in ciuda faptului ca ieri a fost o zi cat se poate de frumoasa, m-am simtit din nou foarte, foarte, foarte nefericit. Nu cred ca pot exprima intr-o forma mai complexa acest sentiment dar cred ca l-ai trait si tu, macar odata in viata, desi sper sa nu-l fi trait, macar tu, niciodata.

Cand am ajuns acasa m-am trezit insa ca, datorita faptului c-am amanat eu ceva mult prea mult (promit sa-mi remediez greseala), nu aveam cum intra in casa. M-am oprit putin in fata blocului, m-am plimbat prin jurul lui si apoi, dupa o scurta discutie cu o buna prietena a mamei careia i-am refuzat ospitalitatea din motive de lipsa de chef, m-am apucat sa ma plimb prin cartier.

Singurul gest, probabil mai important decat multe altele mult mai complexe facute de mine, a fost acela de a-mi da jos, de la mana, ceasul. Nici nu-ti poti imagina cat de mult mai usor m-am simtit. Cat de deconectat si cat de fericit am devenit dintr-o data. Se vorbeste in liturgica despre actele fizice care au legatura cu cele spirituale. O dihotomie perfecta a tuturor actiunilor, interioare si externe, ce duc spre un alt prag, spre o alta cale.

Cam asa a fost si cazul de fata. M-am simtit mult mai usor, lipsit de griji sau de ganduri, de nevoie sau de cerinte. Ca si cum totul s-ar fi deconectat de mine iar eu m-as fi deconectat de tot. Fericirea e simpla dar noi ne chinuim sa o aflam in cele mai complexe colturi ale gandurilor noastre imbibate cu lumea din jurul nostru, fara sa incercam sa ne regasim si sa realizam ca totul este atat de frumos, atat de linistit, atat de... simplu!

Vroiam initial sa-ti vorbesc despre lucrurile care ne-au impresionat la inceput, si ne-au placut la nebunie, ca la un moment dat sa devina banale. As fi vrut sa-ti sugerez sa le lasi la o parte pentru o vreme si sa vezi daca cu adevarat ai nevoie de ele iar daca nu, sa le arunci cu totul dar acum realizez ca ar fi o meschinarie din partea celui care arunca. Nu stii niciodata cand ai nevoie de ceva, pararea mea.

P.S. Ca sa aduc in discutie si conversatia dintr-un post anterior, tin sa mentionez ca nu am timp sa stau sa moderez toti *de introdus denumirea persoanelor care se fericesc singure cu una sau cu ambele maini* care se trezesc sa-mi arunce comentarii lipsite de forma, fond sau vreo urma de decenta doar asa, ca au ei pareri cu privire la persoane apropiate mie.

Nu am vrut niciodata ca blog.ul meu sa fie un mar al discordiei pentru nimeni dar aparent a ajuns unul, fapt ce ma intristeaza puternic. Daca s-ar fi discutat in contradictoriu cu privire la vreo parere a mea in legatura cu un film/carte/joc/anime/teologie as fi fost mai mult decat fericit dar asa, nu pot decat sa-mi fac "sange rau" dupa vorba populara, asa ca m-am apucat de sters.

Mi se face scarba ca a trebuit sa ajung aici dar uit mereu ca traiesc in romania, si asta imi ocupa tot timpul, inclusiv pe cel liber.

Apoi, mi s-au întâmplat atâtea lucruri, încât am uitat să le trec în jurnalul acesta virtual, şi uitate au rămas, fiindcă n-am mai avut răgaz să le aştern pe hârtie.

Totuşi, am dereticat printre vechituri şi am găsit ce să scriu... E ceva scos din context, dar sper să savuraţi oricum ceea ce am scris acum câţiva ani, când eram la liceu.

***

Vineri 03.12.2004

Un sicriu şi-un leagăn
Aşteptau în piaţă.
Cel dintâi o moarte,
Cel de-al doilea o viaţă.

Nu ştiu cine însă
M-a-ndemnat să scriu.
Moarte pe-acel leagăn,
Viaţă pe sicriu.

Această poezie era scrisă în piatră, pe peretele unui cavou. Nu am intrat, era chiar afară, adică era scris pe un perete exterior. Astăzi, în loc să fiu la şcoală, m-am dus la un cimitir, fiindcă mă frământau mult întrebări precum: Care este sensul vieţii mele? Ce fel de viaţă voi avea? Voi fi bogat? Voi avea o iubire fericită? Fericirea însăşi? Viaţa şi moartea sunt la fel de pline de surprize...

După ce m-am dus la morminte, m-am plimbat până la vârful unui deal, care era în apropierea cimitirului, ca să văd panorama Piteştiului şi am tras o concluzie. Noaptea arată mai bine, datorită electricităţii. De altfel, orice oraş arată mai bine noaptea, când e străbătut de lumini electrice, fiindcă e mai feeric şi nu se văd părţile urâte, cum ar fi pereţii neîngrijiţi.

Mă duc în altă parte, dar nu mă pot hotărî unde să merg, aşa că mă răzgândeam mai tot timpul. M-am dus la un supermarket, unde l-am văzut pe... Bogdan. M-am dus la el, sperând că n-o să fie atât de morocănos cu mine cum era la şcoală. I-am spus:
- Salut!
- Salut.
Am răsuflat uşurat. Când am văzut că dădea să iasă, l-am întrebat:
- Pot să merg cu tine pe drum?
- Da...
M-am bucurat în sinea mea, ca nu cumva să se răzgândească. Primul lucru pe care l-am întrebat a fost:
- Nu vorbeşti cu mine fiindcă ţi-e frică de bârfe?
- Da.
- În acest caz, te înţeleg... Dar parcă noi vorbeam şi ei nu ziceau nimic!
- Ei da, parcă n-o ştii!
- Păi, nu ştiu nimic!
Voiam să mai spun că nu-mi pasă, dar lui îi pasă mult. Voiam să mai spun că nu contează, dar pentru el contează. Voiam să-i spun că simplul fapt că noi vorbim nu înseamnă nimic, dar el nu crede asta. Din cauza asta, am tăcut. Când a văzut că stăteam pe gânduri, m-a întrebat:
- Ce vrei să faci în viaţă?
M-a întrebat asta fiindcă a observat că n-am fost la şcoală şi i-am zis că nu voiam să fiu acolo. Atunci i-am spus:
- Am vrut să fiu psiholog, dar nu se poate.
Simţeam că nu mai puteam de ciudă, de mirare, căci am văzut coincidenţa asta: aceeaşi întrebare legată de viitorul meu, pusă de mine şi de el în mai puţin de o oră... Am continuat să-i răspund:
- Ştii, caut un semn, de-aia sunt în oraş.
- Îmi pare rău, dar o să fii dezamăgit.
Am stat un pic pe gânduri şi i-am replicat:
- Tu eşti un semn!
- Eu? Eu nu sunt semn!
- Dar întâlnirea dintre noi? A fost cu totul şi cu totul întâmplătoare. Chiar nu mă aşteptam să te întâlnesc.
- Nici eu.
Am stat tăcuţi o bucată de drum... Am comentat:
- Pe tine nu te observă nimeni, dar de ce am impresia că se uită toţi la mine?
- Fiindcă ai coarne!
- Dar ele sunt invizibile, cel puţin pentru mine. Parcă aş fi posedat de un demon...
- Acuma o iei cu demonii?
- Dar parcă tu erai ăla cu demonii.
- Ei da, eu eram cu demonii, a bălmăjit el.
Am ajuns la un fel de pod şi ne-am oprit aici.
- Vrei să mergem dincolo? am întrebat cu speranţă.
- Nu, nici prin cap să nu-ţi treacă să mergi pe pasarela asta... replică el categoric.
Eu am urcat primele trepte şi l-am întrebat:
- De ce?
El a urcat mai sus:
- Fiindcă de-aici e teritoriul meu şi îl administrez cum vreau, e numai şi numai al meu!
- Haide, nu fi rău!
- Nu!
Mi-a făcut vânt cu mâna, în semn de "pleacă de-aici", făcându-se de-a dreptul caraghios. Urca şi tot dădea cu mâna, iar eu râdeam de el... După ce a dispărut din raza mea vizuală, eu n-am avut ce face şi am făcut cale-ntoarsă. Dar mi-a venit o idee: Ce-ar fi să mă duc acasă la el? După ce am ajuns la uşă, n-am îndrăznit să sun, simţeam o tensiune neştiută, venită parcă de nicăieri, şi-mi bătea inima atât de tare, că o simţeam şi în gât. M-am gândit că mai bine aştept pe o bancă şi-aşa am scris povestea de azi...

***

Foaia de hârtie s-a terminat, însă cred că pot reda din memorie urmarea poveştii. A fost un scandal luni, la şcoală, când Bogdan a venit la mine şi m-a strâns de gât, proptindu-mă de un perete din spatele meu, întrebându-mă de ce am venit la el. Eu i-am zis că nu am venit la el, apoi m-a întrebat de ce i-am încălcat teritoriul (şi ţin minte că făcea o mutră de vampir iritat, scoţându-şi la iveală colţii). I-am zis că nu eram eu, că m-a confundat cu altcineva. Eram şi un pic încurcat, fiindcă se uitau toţi colegii la noi. Până la urmă, nu mai ştiu cum, m-a lăsat în pace, dar a rămas suspicios în privinţa mea. Spre sfârşitul liceului, am observat că s-a schimbat, iar ultima dată când l-am văzut, acum câteva săptămâni, era aproape complet schimbat, doar fizicul i-a rămas acelaşi. Însă starea de spirit e uşor de ghicit la el, cel puţin din câte îl cunoşteam. Acum nu ţin nici o legătură cu el.

Cât despre întrebările legate de viaţa mea, mă frământă şi acum...

EU (4:52:30 PM): esti emo?

EMOISTA : da

EMOISTA : dc ?

EU : esti prima persoana emo cu care vorbesc

EMOISTA : ;))

EU : de unde esti?

EMOISTA : din t..... (aici am cenzurat eu)

EMOISTA : u?

EU : ploiesti

EMOISTA : cati ani ai ?

EU : 21, tu?

EMOISTA : 12

EU : ai 12 ani si esti emo?

EMOISTA : da;)

EMOISTA : da ce are?

EU : eu cred ca esti doar teribilista si necoapta la minte, deci mai ai sanse sa scapi ;)

EMOISTA : da..

EU : da stii ce-nseamna emo?

EMOISTA : eu ma omor;)

EU : asta e o gluma aparuta ulterior

EMOISTA : da ce inseamna? :-W

EMOISTA : a shi app vezi ka yo is coapta la minte nu necoapta cum ai zis u

EU : bine, am gresit eu intrebarea, reformulez, nu neaparat ce inseamna, ci ce presupune sa fii emo

EU : ai 12 ani mamica, cat de coapta poti sa fii?

EMOISTA : poi am luat premiu intai

EMOISTA : la sc ';)

EMOISTA : pe tara

EMOISTA : is desteapta;)

EU : =D>

EMOISTA : am luat pe sc premiu intai shi pe oras

EMOISTA : media 9.99

EMOISTA : ;)

EMOISTA : shi mai zici u ca is necoapta

EU: daca inveti bine nu inseamna neaparat ca esti matura la minte ;) o sa intelegi asta mai tarziu

EMOISTA: aa

EMOISTA : k

EMOISTA : intreabama ce vrei sa vezi k stiu;)

EMOISTA : din cls a5a;)

EMOISTA : shi a 6a

EMOISTA : ca jtiu;)

EMOISTA : zii:-l

EU : am incredere

EU (5:02:19 PM): dar totusi, poti sa-mi zici capitala Tarii Galilor

EU (5:02:21 PM): ;)

EMOISTA (5:03:50 PM): Cardiff

EMOISTA (5:04:10 PM): care formeaza regatul unit;)

EU : jos palaria

EMOISTA : vezi

EMOISTA : alceva

EU : am incredere, nu tre sa stau sa te verific ;)

EMOISTA : ms;;)

EU : si ai multi prieteni emo?

EMOISTA : davreo 30

EMOISTA : am moOltzi

EU : si cum va manifestati voi ca emo, in afara evident de coafuri si vestimentatie specifica?

EMOISTA : poi....

EMOISTA : ne manifestam ka aia emoO

EU : adica?

EMOISTA : adika...

EMOISTA : ne plaje negru,roz,shi alb

EMOISTA : shi gri

EU : am zis in afara de haine

EMOISTA : shi ..eh:-j mai moOlte

EMOISTA : merem prin cluburi

EU : la 12 ani? tareee

EU : p-astea le fac si oamenii care nu sunt emo ;)

EMOISTA : eeee

EMOISTA : shi u akuma

EU : serios

EU : pana acum din ce-mi povestesti nu esti tocmai emo

EMOISTA : poOi...

EMOISTA : se cun shi dupa av

EU : av?

EMOISTA : avatar

EU : un avatar pot sa-mi pun si eu si nu inseamna ca-s emo

EU : tot nu m-ai lamurit

EU : ce va face pe voi emo si ce va deosebeste de ceilalti copii de varsta voastra care nu sunt?

EMOISTA : noi neam taiat pe mana

EU : sa mori tu?

EMOISTA : ne imbrakam diferit

EMOISTA : da

EU : la 12 ani te-ai taiat pe mana?

EMOISTA : da

EMOISTA : intr-o litera

EMOISTA : avem tatuaje

EMOISTA : pe mana shi pe gat

EU : daca aveam o fata care se taia la 12 ani pe mana o bateam de nu stia de ea ;))

EMOISTA : care scrie emo

EMOISTA : e da nu mam taiat tare

EU: #:-S mai bine

EMOISTA : da u la 21 de ani

EMOISTA : ce faci

EMOISTA : ?

EU : muncesc

EU : si fac si facultatea in acelasi timp

EMOISTA : u ejti emo?

EU : nu

EU : si chiar am o proasta parere despre copiii care sunt emo

EU : in general mi se pare ca asta e varsta specifica terbilismului si fiecare generatie are motivul ei de a fi teribilista, acum s-a nimerit sa fie curentul emo

EMOISTA : bn mah bn ma las de emo

EMOISTA : nu o sa mai fiu emo de akum inkolo

EU : asta inseamna ca nu erai tocmai emo convinsa

EMOISTA (5:19:35 PM): madalina andreea shi ana buzz me ca tree sa va zic cv important:( ....:((numai sunt emOo:((:(( mam lasat de aceasta meserie...:((:(( [mazz]

*** fostele mele iubite pot confirma asta

Tu ce iti doresti sa faci? Unde vrei sa ajungi? Stii cum sa ajungi acolo?

Ce metode pentru dezvoltare profesionala te intereseaza?

Haideti sa purtam o discutie despre viitorul fiecaruia!

]]> http://vevelina.wordpress.com/?p=12 Wed, 11 Jun 2008 06:54:21 +0000 VeVe http://vevelina.wordpress.com/?p=12 De azi inaugurez o noua categorie: perle din popor :D

"Ti-am zis sa te duci la crematoriu sa iti faci parul...". Apartine unui aurolac situat azi dimineata la Unirii.

Si una mai veche, o discutie in autobuz intre doi tigani: "Ba, nigăre, sa vezi...."

ooo, acest cuvant atat de placut altora dar de fapt atat de ignorat si de indiferent tot pentru ei-slujire!

Marcu 12:31 " sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti"-simplu si la obiect!

de fapt ce inseamna slujire...sa ai grija de cel de langa tine ca si cum ai avea grija de tine! Nu...sa nu crezi ca inseamna sa fii fraierul lui/ei si sa ii satisfaci orice moft...deloc!

Sa il ajuti acolo unde el/ea nu poate face, sa pui tu mana unde el/ea nu poate, sa fii ajutorul la timpul si momentul potrivit!

Sa fii tu cel care lupta contra curentului(imi place la nebunie acest principiu...sa lupti contra curentului).

Cei care sunteti de aceeasi parere cu mine cu "si eu am slujit si am primit palmi si picioare in fund" ce vom continua apoi sa facem? ehh...atunci e de fapt slujirea adevarata, cum iesi din aceea situatie? cum esti cel care lupta contra curentului?

Iti ajuti aproapele, ii dai din "painea ta", ii "intinzi mana ta", il ridici din noroi si nici macar recunostinta nu primesti!...un mod de slujire fara recunostinta a fost cand Isus a facut vindecarea leprosilor-cati s-au intors la el? sau cand Isus le-a spalat picioarele ucenicilor!

Am descoperit ca una dintre faptele care te conduc la succes este SLUJIREA!

-Unde e slujirea noastra?
-Cand am slujit ultima oara?

-Ce inseamna slujirea noastra?
-Asteptam multumire si recunostinta dupa ce slujim?

Nu cred ca este necesar sa fac o transcriere a dialogului, voi puncta un aspect care mi-a dat de gandit, in ideea ca sunt si alte persoane, si aici ma refer la cei ce viziteza acest blog, si care probabil gandesc daca nu la fel, cel putin in aceeasi directie.

Am inteles ca acest spatiu al blog-urilor este o alternativa la activitatea de presa, dar asta nu inseamna ca am intrat intr-o competitie atunci cand mi-am creat jurnalul on-line. Am ales sa-mi public parerile din alte motive, unele enumerate in pagina DESPRE MINE.

Cred totusi ca este si un lucru bun faptul ca nu scriu prea des articole. Pe de o parte, pentru ca nu ma intalnsec cu situatii nepotrivite (in viziunea mea, bineinteles!), si pe da alta parte, este un lucru rau, pentru ca nu sunt situatii care sa ma multumeasca. Cu toate ca aspectele bune scapa mai usor din vedere, fac parte din normalitate, deseori sunt puse in evidenta doar anumite parti ale acestora, si nu de fiecare data apare nevoia de a relata despre asa ceva. In schimb, atunci cand se intampla lucruri rele, nemultumirea este de multe ori asa de apasatoare, incat greu iti poti stapani supararea si dorinta de a sublinia acest aspect.

Revenind la ideea initiala, nu inteleg de ce in totul apare tendinta de competitie? Oare nu sunt suficiente, situatiile in care suntem obligati sa intram in asa ceva? Chiar este necesar ca totul sa devina mai tarziu sau mai devreme un concurs?

Asa suparator poate fi cuvantul asta trebuie, cu toate variantele si alternativele lui. Mai ales cand altcineva spune ca "tu trebuie". Hai, parca mai merge daca-ti spui singur ca trebuie, fara doar si poate, mai trebuie sa-ti spui si ... trebuie, cand chiar ... trebuie. Dar asta este o decizie, macar aparent cantarita, chiar mai mult, analizata la nivel de detaliu.

Daca stam bine sa ne gandim, din lucrurile marunte ne alcatuim viata de zi cu zi, daca transformam fiecare obicei, ocupatie, activitate, in special cele facute facultativ, in competitie, unde ajungem? Sa fim intr-o goana continua dupa ... Dupa ce? Mai "apucam" sa facem ceva pentru ca ne place, sau pentru ca ne "pica" bine? Cred ca ramane un singur raspuns: NU!

Şi mi-ai zis.Şi te-am crezut.Apoi le-am auzit.Şi ele mi-au zis ceva.O să-ţi spun ţie,chia dacă nu-ţi pasă.Sau poate iţi pasă.

ma enerveaza diacriticele:|

contiunui...:

Poate sunt eu paranoica.Sau poate mai mult ca sigur.Si sti ce mi-au zis?Nici eu.

Cred ca stiu pana la urma.Sau poate nu.Acum intelegi? E greu de explicat.Trebuie sa vorbesc cu Mine.Stai sa Ma intreb...

Gata.Mi-a zis sa ii chem.Mi s-a parut cunoscuta vocea,dar pe de-o parte,nu.Era oare un intrus?Era oare un spion care incerca sa-mi manipuleze pe ascuns constiinta?Era oare?

Sau poate era doar Eu care discuta cu Mine.Mi-e dor de Mine.Duc lipsa discutiilor cu Mine.E ca si Eu.Mine.

Si acum,iar ma ia senzatia de neliniste.O panica primitiva..cineva aranjeaza dupa bunul plac piesele de sah ale mintii mele.Intrusul.Tu!Incerc sa ii opun rezistenta,dar insista.Din moment in moment astept sa se intample.Sa ii chem?Sau poate sunt doar paranoica.Sigur.

Stiu ca nu prea iti pasa dar,nici mie nu-mi pasa ca tie nu-ti pasa.Oricum...crede-ma ca acum nu realizez nimic.Acum scrie Eu.Mine inca lucreaza la partea cu apararea de Tine.Si i-am zis lui Mine ca ceva e ciudat.Dar nu ciudat.E un cuvant prea aspru.Hai sa ii zice special.Sunt dezorientata.

Cine sunt?De unde vin?Incotro ma duc?

Sau poate sunt doar paranoica.Sau nu.Nu stiu.

I-am chemat.Am vorbit cu Ei.Mi-au spus sa merg pe acolo.Mi-au dat cheia.Mi-au aratat puterea.Mi-au spus ca voi reusi sa trec daca voi continua sa cred.Mi-au spus ca drumul poleit cu pergament trebuie sa il parcurg singura.

Iar acum cred din ce in ce mai mult. Acum nu mai depinde de Ei,depinde de Noi.Depinde de Mine.Depinde de Eu.Ne vom contopi.Vom ajunge la un tot unitar si vom forma o sfera de energie.Apoi vom porni calatotia.Am urcat treptele.Acum trebuie sa parcurgem drumul poleit cu pergament.Vom scrijeli constant cu o penita,traseul,ca sa verificam nivelul la care am ajuns.

Defapt,nu vom.Ci voi.Pentru ca nu mai are rost sa ne gandim,ci sa gandesc.Pentru ca nu mai suntem,ci sunt.Pentru ca nu e noi,ci e doar eu.Suntem pe drumul spre perfectiune.Spre putere.Spre capatul pergamentului.Dar nu exista un capat propriu-zis.

Cine stie ce e dupa pergament.Miliarde de posibilitati.Pe care le vom sti la momentul potrivit.

Detinem cheia dar inca nu stim cum sa deschidem usa.

Sau poate sunt eu paranoica.Desi nu cred. :)

(Ezra Weston Loomis Pound)

¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:27:27): zau dami si mie un autograf
¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:27:32): sunt inebunit dupa guta

hotarat , tipu , continua:

¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:28:11): aha
¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:28:22): si ce mai faci coae????
Space Berseker (28/03/2008 20:28:32): un blog
¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:28:36): cand iesim la o bere??

¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:29:12): cati ani ai?
¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:29:14):
Space Berseker (28/03/2008 20:29:16): 12
¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:29:26): aaa la varsta asta e buna berea
Space Berseker (28/03/2008 20:29:33): e buna , e buna
Space Berseker (28/03/2008 20:29:34): beau
Space Berseker (28/03/2008 20:29:39): da-mi creste glicemia
Space Berseker (28/03/2008 20:29:41): ca am si diabet
¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:29:49): ooo nasol
¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:29:59): de unde ai cumparat diabet?
Space Berseker (28/03/2008 20:30:02):
¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:30:07): vreau ji io
Space Berseker (28/03/2008 20:30:11): si asta tre s-o pun pe blog
¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:30:30): am auzit ca se da la chilogram
¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:30:37): dar nush unde
¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:30:43): ca il vand pe sib mana
¨˜¨˜”°º•--™Hy2RoGeN™--•º°”˜¨˜¨ ™ (28/03/2008 20:30:47): sub*

o sa-i dau blogu si sper sa nu fie mirat ca se vede pe aici ...

Bulgarele a fost aruncat si acum se rostogoleste la vale.

Din ce in ce mai multe persoane si mai multe discutii , mai multe pareri si mai multe contradictii.

Catalin Cozma.

Plec de la ideea lui Catalin si deschid acest subiect de discutie in cadrul blogului. Astept de la voi sugestii pentru a identifica impreuna un brand pentru Jurilovca.Subiectul este deschis  si astept optiunile tuturor rugandu-i sa posteze ca si comentariu ideile.

De ce ne trebuie un brand local ? As spune cel putin pentru a sari din barca prin care suntem reprezentati acum per total si pentru a fi mai usor reperati printr-un simbol sau /si fraza de catre toti ceilalti care sunt sau vor fi interesati de Jurilovca.

Si cum numai ieri vorbeam despre inutilitatea multor discutii de genul asta, mi-am dat seama c-am obosit sa mai critic. E evident ca n-am criticat destul, dar e la fel de evident ca oricat am face-o, schimbarea nu poate veni de-acolo. Cu toate astea o sa mai criticam pana ne va veni apa-n gura. Deja o iau ca un dat, o constanta, exista si gata. Get used to it!

Pe de alta parte, nu e ciudat sa critici cu atata foc romanii si Romania cand tu insuti esti unul din ei? Cititi postul lui l'empereur si veti vedea cu cata excelenta multi dintre noi ne incadram intr-una sau mai multe din categoriile alea. Circumstante variate, motive speciale, scuze veridice...se accepta, dar tot romani suntem, si suntem rezultatul a ceea ce am facut. E ca si cum ai pleda pt imbecilismul darwinismului, dar stii ca mama ta avea par pe fata si manca banane :). Si nu-ti placea deloc asta, dar nu aveai ce sa faci, tot mama ta era.

Nu-ntelegeti ca dintr-o data cred ca ar trebui sa luptam cu totii pt "the greater good", pt o societate mai buna. O vom face si vom pica de fraieri in fata vreunui "baiat destept" (cat am ajuns sa urasc exprimarea asta!!). Spun doar ca ne putem arunca cu toata fiinta in critici si discutii despre cat de naspa e tara asta (si Dumnezeu stie ca am avea atata dreptate!) dar sa nu uitam ca romani suntem si noi sau ca de aici am plecat, oriunde am fi ajuns. Asta nu inseamna ca datoram ceva tarii sau comunitatii, ci, cum am mai spus, recunostinta ar trebui datorata doar pe baza inter-personala (familie, prieteni, oameni care au ajutat si au fost binevoitori).

Cat despre Romania, indraznesc sa cred c-ar fi un loc un pic mai bun daca toti romanii si-ar aminti de unde au plecat si-ar sti sa rasplateasca binele cu bine, chiar daca fara vreo farama de patriotism sau nationalism.

ma puneam noaptea pe la 1 să dorm şi eu, ca unul care a tras de el şi în ciuda lipsei de chef a citit, s-a chinuit să înveţe, şi cand să o pronesc pe drumul liniştitor al somnului venea din patul de dedesubt un fel de lovitura de ciocan care spargea timidul meu somn în firimituri şi bucăţele

- Ruben dormi? Auzi mă, da ce face Dumnezeu?  

de parcă la ora aia ştiam eu ce face Dumnezeu, de parcă mă interesa, de parcă aveam chef să răspund (orice aş fi răspuns) de parcă dialogul era exact ce-mi doream, sau mai rău, un monolog cu glas tare venit din patul de dedesubt...

şi tăceam...  - Auzi mă Rubi, da dormi? Da ce face Dumnezeu mă?

şi după multă chinuială în a da impresia că dorm, izbucneam amandoi în ras, ca doi proşti...

enervant da faină amintirea

BUZZ!!!

Derek Alex (3/11/2008 3:52:04 PM): ?
xxx (3/11/2008 3:52:08 PM): ai filmu ala?
xxx (3/11/2008 3:52:13 PM): cu will smith?
xxx (3/11/2008 3:52:17 PM): ....
Derek Alex (3/11/2008 3:52:32 PM): l-am avut, esti la tcm ?
xxx (3/11/2008 3:52:36 PM): da
Derek Alex (3/11/2008 3:52:42 PM): intra pe hub
Derek Alex (3/11/2008 3:52:46 PM): si-l gasesti acolo
xxx (3/11/2008 3:52:48 PM): nuj cum man
Derek Alex (3/11/2008 3:52:54 PM): cum ma nu stii ?
xxx (3/11/2008 3:52:55 PM): miau mai zis 1000 de insi
xxx (3/11/2008 3:53:00 PM): nu stiu mah ...
Derek Alex (3/11/2008 3:53:16 PM): lol pai tu mare expert in ale calculatorului nu stii ?
Derek Alex (3/11/2008 3:53:18 PM): :O
xxx (3/11/2008 3:53:22 PM): :))

Derek Alex (3/11/2008 3:53:41 PM): s-a invartit lumea cu sus-n jos
xxx (3/11/2008 3:53:46 PM): scuza`ma "expert in game's" nu in calc
Derek Alex (3/11/2008 3:54:05 PM): defapt nu se pune apostrof la games
xxx (3/11/2008 3:54:10 PM): :))
xxx (3/11/2008 3:54:16 PM): in fine
Derek Alex (3/11/2008 3:54:19 PM): si mai bine lasai doar game... ca tu doar un joc cunosti ;)
xxx (3/11/2008 3:54:27 PM): lal

- Nu căuta în zadar fiule, nu-i o plantă, e piele. Nu ştiu de unde înclinaţia asta a ta de a sta printre mieluşei. Să nu uiţi niciodată că blana lor moale şi albă a fost preţul spinilor. După ziua cu pricina au început să apară peste tot sfidand cu neruşinare îngrijirea noastră. Plăţile nu sunt ca iarba... Credinţa reprezintă paşii sub care se face schimbul vieţii. Chiar dacă te doare sufletul cand i se stinge viaţa şi glasul, cineva trebuie să moară.

Obişnuieşte-te cu asta!

- Si tu crezi in viata de dupa nastere?
- Desigur. Dupa nastere trebuie sa urmeze ceva. Probabil ca ne aflam aici tocmai pentru a ne pregati pentru ceea ce urmeaza.
- Ce prostie! Dupa nastere nu urmeaza nimic. Si, de altfel, cum ar putea sa arate?
- Nu stiu exact, dar desigur ca va fi mai multa lumina decat aici. Poate ca vom umbla pe propriile picioare si vom manca cu propria gura.
- Ce tampenie! Nu se poate sa umbli. Iar ca sa mananci cu gura, chiar ca ar fi de ras! Doar noi mancam prin cordonul ombilical. Insa ia sa iti spun eu ceva: putem exclude viata de dupa nastere, pentru ca deja acum e prea scurt cordonul ombilical.
- Ba da, ba da, cu siguranta va fi ceva. Insa,probabil, ceva mai altfel decat ne-am obisnuit aici.
- Pai de acolo nu s-a intors nimeni. Odata cu nasterea, viata se termina, pur si simplu. De altfel, viata nu este altceva decat o permanenta inghesuiala, in intuneric.
- Eu nu stiu exact, cum va fi, daca ne vom naste, dar desigur ca o vom gasi pe MAMA, iar ea va avea grija de noi.
- Pe mama? Tu crezi in mama? Si dupa tine, unde ar putea ea sa fie?
- Pai oriunde, in jurul nostru. Doar traim in ea si prin ea. Fara ea, nu am fi deloc.
- Eu nu cred asta! Eu nu am vazut nicicand, nici un fel de mama, asa ca e evident ca nu exista.
- Dar, uneori, cand suntem in liniste, o auzim cum canta, simtim cum mangaie lumea din jurul nostru. Stii… eu cred ca viata adevarata ne asteapta abia de acum incolo!

Ce vreau sa se inteleaga e ca nu este un blog personal si nu doresc al mentine doar pentru mine , nu e doar pentru cunostintele sau simpatiile mele, este al tuturor celor care au intr-o masura mai mica sau mai mare un trecut legat de Jurilovca si doresc sa discute cu alti membrii ai acestei comunitati.

Voi acorda oricui drepturi de scriere in acest blog in limitele bunului simt al solicitantului si sunt deschis la idei referitoare la categoriile prezente in acest blog. Le putem schimba si adapta solicitarilor si nevoilor noastre.

O mare victorie ar fi daca am reusi sa unim si comunitatea care nu e in tara.

Spor la scris.

Marius L