din-viata-de-zi-cu-zi « WordPress.com Tag Feed

My precious

totolici — Wed, 26 Mar 2008 18:55:02 +0000

Pe ei îi iubesc cel mai mult (sâc!).

De Paşte ...

totolici — Sat, 26 Apr 2008 10:04:48 +0000

Diseară toată lumea merge la Biserică. Se adună toţi cu mic cu mare să se închine la icoane. Sunt toţi smeriţi după ce-au muncit atâta şi şi-au băgat şi şi-au scos pe toate părţile că na ştii cum e când munceşti, sigur te mai enervează câte ceva îţi mai bagi un picior mai frigi un Dumnezeu. Dar acum totul e bine toţi sunt fericiţi după ce au fost la cumpărăturile necesare de ziceai că e câmp de bătălie prin supermarketuri. Toată lumea e calmă, fericită, se simt împliniţi şi abia aşteaptă slujba. Slujbă la care începe alt circ, se împing babele înăuntru să fie mai aproape de preot că ele n-aud, că afară e frig, că e târziu şi sunt golani pe stradă etc. Când se dă lumină alt chin. Că nu vor unii să ia lumină de la alţii. Vor direct de la lumânarea preotului că aia e lumina originală, aprinsă cu o brichetă în spate. Eh dar toată lumea se simte mai bună şi mai împlinită de Paşte. Normal că se simt împliniţi, că după slujbă se îndreaptă toţi repejor spre căşi că îi aşteaptă haleala la care au trudit atâta doamnele. Că aşa-i românu' de Crăciun şi Paşte tre' să se îndoape de ajunge prin spitale că bagă prea mult deodată. Mai ales bietele băbuţe care ţin tot postul ăla chinuitor, smerite şi cu multă credinţă în suflet. Şi când le vezi cum ajung acasă şi se îndoapă ai impresia că ai nimerit în mijlocul cinei leilor. Urâtă scenă, prefer să nu-mi mai aduc aminte. Tocmai mi-am dat seama că unele lucruri chiar te marchează pe viaţă. :P Revenind la sărbători, mă întreabă bunică-mea ieri când am fost pe la ea: "Mămicuţă, dar pe la Biserică ai trecut şi tu zilele astea să-ţi faci o cruce, să pupi o icoană?" Eu la Biserică n-am fost demult şi nici nu am vreun gând să mă duc prea curând. Şi dacă Dumnezeu e aşa de omniprezent de ce trebuie să mergi la Biserică să te rogi? Apoi de pupat icoane chiar nu mai am nici un gând. Păi le pupă atâţia oameni. Şi aici sunt două genuri de pupători de icoane. Sunt ăia care le pupă scurt şi merg mai departe şi sunt ăia care stau le dau un sărut de ăla pătimaş de ţi se întoarce stomacul când îi vezi. Eh în cazul ăsta mă scuzaţi dar cred că mă lipsesc de obiceiurile noastre dragi. O să fac ce-am făcut în fiecare an. Ieşit în oraş şi luat lumină de pe la careva în drum spre casă să nu zică mama că a luat lumânare degeaba. Paşte fericit!

Sfârşit de zi

totolici — Tue, 22 Apr 2008 18:19:56 +0000

Mi-a trecut plictiseala aia de care vorbeam mai spre dimineaţă. Primul lucru care m-a înviorat chiar înainte să plec de acasă a fost când m-a sunat Mădă să-mi spună că mi-a găsit băiatul de la xerox mingiuţa. Acum pot să şterg cercul de suspecţi, n-a furat-o nimeni. Pe urmă am mers la pregătire (asta fac restanţierii) unde s-a enervat profu şi i-a trimis pe câţiva acasă să mai înveţe şi abia aşteptam să-mi spună şi mie asta dar nu, a insistat să-mi explice mie şi colegului fumos până am înţeles. Upey! În autobuz am râs de mai aveam puţin şi cădeam de pe scaun. Interesant era că de ce prostii ne ieşeau pe gură râdea mai toată lumea în jurul nostru (cum se întâmplă de obicei când ne apucăm de aberat), cel puţin nenea de lângă mine nu s-a mai abţinut şi a început să râdă sănătos în hohote. Aşa se face oameni buni! O porţie de râs pe zi face bine oricui, mai ales după o zi de aia stresantă de muncă sau şcoală. Partea interesantă a fost când s-a urcat un puşti cu prenadez în cap, în mână, în plămâni şi aşa mai departe. S-a jucat puţin cu Bobo (motanul meu de pluş), pe urmă a stat puţin şi a început să se uite dubios între picioarele mele. Se tot apleca peste Mădă care deja se lipise de geam şi deodată a început să exclame "puţuuliiiicăăăă" de parcă striga pe cineva. Acu' na aveam pantaloni dar am reacţionat ca o femeie în fustă şi nu ştiam cu ce să mă mai acopăr. Nu mă întrebaţi de ce am reacţionat aşa că nu ştiu dar nu sunt obişnuită să-mi salute lumea de obicei "puţulica". A coborât puştiu clar varză în creier, au început babele să ţâţâie să comenteze vai ce ordinar ba alta să-i plângă de milă şi tot aşa. Şi acum stau şi mă uit la ploaie. Tot aş fuma o ţigară. Dar am caramele.

Adio prietene ...

totolici — Mon, 21 Apr 2008 19:54:36 +0000

M-am trezit, mă simţeam excelent, şi asta doar din cauză că m-a trezit ea. E singura care ştie cum să mă trezească în aşa fel încât să nu fiu morocănoasă toată ziua. Cred că nu mă mărit până nu găsesc şi un el care să mă trezească cum o face ea. M-am dat jos din pat, m-am îndreptat spre baie, m-am privit în oglindă şi mi-am spus: "Zâmbeşte, e prima zi fără ţigări din restul vieţii tale." Am zâmbit, m-am pregătit de şcoală, am mai zâmbit puţin, mi-am lipit un plasture de ăla de se presupune că ar avea 15 mg de nicotină, ştii, asta doar în caz că ... Am plecat să mă întâlnesc cu ea. Pe drum am intrat în magazinul de unde îmi luam de obicei ţigări dimineaţa. Mi-am dat seama că nu am ce căuta acolo aşa că mi-am luat doar o gumă şi am plecat zâmbind. Pe drum a început să mă mănânce pielea de la plasture. Hmm urât moment. M-aş fi scărpinat, de ce nu, dar era lume în spatele meu. Am zâmbit în continuare până când mâncărimea a trecut. Ah, ce-aş aprinde o ţigară. În staţia de autobuz mă aştepta ea cu o gumă de pepene. Am scuipat ca un ţăran obosit de muncă guma ce o aveam deja în gură şi m-am repezit asupra celei de pepene. E guma orgasmelor multiple, nu există ceva mai bun în toată lumea. Dacă ar ţine şi de foame m-aş închide în casă cu guma şi nu aş mai face nimic tot restul vieţii. Am ajuns la şcoală. O altă ea fuma. M-am lăudat că m-am lăsat dar totuşi i-am cerut jumătate din ţigară. Gata astă a fost ultimul fum. Acum ştiu că totul e ok. M-am jucat puţin cu mingea mea mică de cauciuc, mi-a distras atenţia şi mi-a alungat orice gând de a fuma din cap. La cenaclu am auzit ceva de celebra pasăre Phoenix care renaşte din propria cenuşă, cenuşă ... scrum ... ţigară. Aiureli. Vremurile alea au apus. Un el întreabă câte pachete de ţigări înseamnă o carte? Într-adevăr se merită să cumperi o carte decât să dai bani pe ţigări. Dar hai să nu mai vorbim de ţigări. Am luat-o pe ea la un suc şi pe urmă am realizat că e aşa de frumos azi afară încât mai bine ne-am plimba prin parc. După plimbare (stat pe bancă, visat, aberat etc.) ne-am jucat pe holul şcolii cu mingiuţa. Au fost şi vreo doi profesori care s-au bucurat când au văzut că nu toată lumea e serioasă în facultatea aia şi normal au fost şi cei care au strâmbat din nas, au ţâţâit şi ne-au spus să ne maturizăm. Alo? Voi vă auziţi? Avem toată viaţa la dispoziţie să mergem cu nasul pe sus şi să ne considerăm deasupra tuturor aşa că vă rog relaxaţi-vă şi jucaţi-vă indiferent de vârstă. Pentru că, spre deosebire de alţii, noi ştim când să ne jucăm şi când să trecem la treburi serioase dar despre asta în alt post. Am pierdut mingiuţa, supărare mare, mai că aş fi fumat o ţigară. Am luat o gumiţă cu pepene să-mi treacă supărarea. Am terminat cursurile, am mers acasă şi la un moment dat chiar am vrut o ţigară. Mi-a dat mama una. Uitase că am spus că mă las.M-am jucat cu ea vreo 5 minute, i-am dat-o înapoi,m-am dus până la bucătărie, m-am întors şi-am zis că totuşi o vreau. Între timp şi-a adus aminte că am spus că mă las. La naiba! Au urmat câteva minute de linguşeală, şi te rog şi promit că fac curat zilnic, spăl vasele, duc gunoiul, fac mâncare şi fel de fel de lucruri pe care nu obişnuiesc să le fac. Nu nu nu şi nu. Discuţia s-a terminat cu uşi trântite şi un mare TE URĂSC! M-am dus în cameră, i-am tras un bocet scurt şi tipic unui copil căruia nu-i dai dulciuri când îţi cere, plâns care a degenarat în râs când mi-am dat seama cât de ridicolă am putut să fiu. Am luat o gumă de aia care se presupune că are 2mg de nicotină, m-am calmat şi m-am dus să-mi cer scuze cumva. Normal că nu a sunat a ceva de genul "mă scuzi am fost o proastă", a fost mai mult ceva de genul: am intrat râzând, a început şi ea să râdă şi eu i-am spus "bă da' mare dobitoacă îs" şi am râs în continuare. Ah ce-aş fuma o ţigară. Mai mestec o gumă de aia cu nicotină. Se pare că motanul e singurul care simte nicotina că a venit să se alinte şi a fugit repede când a simţit mirosul deşi miroase a gumă mentolată şi altă dată asta nu-l speria. Eh oricum, mă uit la ţigară acum ca la un prieten vechi la care trebuie să renunţi pentru că eşti conştient că oricât l-ai iubi prezenţa sa în jurul tău nu îţi este benefică şi nu pot decât să-i spun "Adio, prietene!" sau eventual "Ne-om revedea când mă mai păcăleşti deşi o să încerc să te evit...." .

Cum să-ţi speli pisica (varianta simplă)

totolici — Thu, 17 Apr 2008 21:14:00 +0000

Stăteam de vorbă cu Tony ieri ( Tony e câinele meu şi nu vă miraţi că mai stăm de vorbă câteodată, eu nu-mi ignor câinele ca alţii) şi tocmai citise aia despre cum să-ţi speli pisica ( da, face şi asta) şi a spus că era o metodă mult mai simplă la care uite eu nu mă gândisem:

- curăţă bine toaleta

- adaugă cantitatea necesară de şampon în vasul de toaletă şi lasă capacul ridicat

- prinde pisica şi dă-i o stare de calm în timp ce mergi spre baie

- dintr-o mişcare suavă pune pisica în toaletă şi pune repede capacul jos ( atenţie s-ar putea să fii nevoit să stai pe capac), nu băga în seamă sunetele care vin din toaletă, pisica de fapt se distrează de minune

- trage apa de vreo 3 sau 4 ori , asta asigură partea cu clătirea

- pune pe cineva să deschidă uşa şi ai grijă să nu fie oameni între toaletă şi exterior

- stai cât mai departe de toaletă şi cu ajutorul unui obiect mai lung încearcă să ridici capacul

- pisica, acum curată, va fugi afară unde se va usca singură

Deci acum aveţi două soluţii de a vă spăla pisica. Puneţi urma sfatul meu sau sfatul câinelui. Aaa şi să nu credeţi că Tony are ceva cu Chiţu (motanul), ei de fapt se înţeleg de minune cum puteţi observa aici . <-- Click that.

Cum să-ţi speli pisica

totolici — Wed, 16 Apr 2008 19:32:20 +0000

Unii oameni sunt de părere că pisicile nu au nevoie să fie spălate. Se ling. Şi cu asta se rezolvă tot. Dar vine o vreme când trebuie să recunoşti: "Mâţa pute!". Am şi eu un motan şi îmi place cum se îngrijeşte câteva ore pe zi dar nu ajunge. Vine câteodată pe lângă mine şi nu ştiu ce miroase. Recunosc de vreo 2 ori m-am mirosit destul de bine până am realizat că "stinky" era sub masă. Şi când vine ziua să speli pisica e bine să ştii câteva lucruri înainte să te apuci de treabă:

- să ştiţi că deşi pisicile au avantajul de fi rapide şi total nepăsătoare când vine vorba de sănătata umană, avem şi noi un avantaj şi anume suntem mai inteligenţi (sper); ai grijă să alegi câmpul de bătălie cu atenţie; nu încerca să-i faci baie într-o zonă deschisă unde te poate păcăli să o fugăreşti; alege o baie cât mai mică.

- pisicile au ghiare, chiar foarte ascuţite şi nu vor ezita să le folosească; acum trebuie să ştii cum să te echipezi corespunzător: eu vă recomand să vă luaţi o salopetă groasă, bocanci, mănuşi de alea de care se folosesc la sudat, o geacă groasă, o cască de armată şi o mască de hockey.

- pregăteşte tot ce îţi trebuie înainte să te arunci în bătălie; nu ai timp să te duci după prosop când o pisică încearcă să sape o gaură în geaca ta; încearcă să ai prosopul la îndemână chiar dacă eşti întins pe spate în apă şi nu uita de şampon!

- încercă să faci în aşa fel încât să fie o surpriză; ia pisica în braţe ca şi cum i-ai da mâncare (nu vă faceţi griji că pisicile nu au nici un simţ estetic, vestimentar deci n-o să se întrebe de ce arătaţi de parcă vă duceţi la o întâlnire cu un doberman)

- odată ce sunteţi în baie viteza este cheia supravieţuirii; dintr-o singură mişcare trebuie să închizi uşa, să bagi pisică în apă şi să torni şamponul; tocmai ai păşit în cele mai sălbatice 45 de secunde din viaţa ta.

- pisicile nu stau prea mult în apă deci nu rata şansa când sare în sus toarnă şampon şi freacă precum un psihopat; pisica o să cadă în apă de vreo 2 ori între frecări şi astfel se va clăti singură.

- ultimul pas şi anume pisica trebuie uscată; novicii întotdeauna presupun că partea asta este cea mai grea pentru că au impresia că acum când ei sunt foarte obosiţi pisica abia începe criza de nebuie; de fapt uscatul pisicii este cel mai simplu lucru pentru că pisica deja este fixată de piciorul tău deci nu ai probleme cu fugăritul; eh se mai întâmplă ca pisica să ajungă cumva prinsă de cască dar nu îţi fă griji, scutură de câteva ori capul şi pisica va ajunge din nou încleştată de piciorul tău.

În câteva zile pisica va fi destul de relaxată pentru a putea fi desprinsă de piciorul tău. De obicei nu va avea nimic de spus vreo 3 săptămâni şi va sta cu spatele la tine mai tot timpul. Ba chiar va începe să imite bibelourile de prin casă stând nemişcată. Vei fi tentat să crezi că este supărata dar nu este cazul. De fapt în tot timpul ăsta se gândeşte la diferite metode de a te răni data viitoare când vei mai încerca să-i faci o baie. Dar măcar mirose mult mai bine. :)

Gândire de emo

totolici — Tue, 15 Apr 2008 19:58:24 +0000

Am spus că nu mă mai iau de copiii de emo. Dar cum naiba când ei o cer? Na poftim exemplu de comentarii "emo" la postul ăsta :

Geniul nr.1spune: buah ajtia care va luatzi de emo kid soonetzi nijte distrushi…fiecare k personalitatea lui….ce putetzi sa stitzi voi ce se intampla in sufletul lor…asha k lasatzi-o mai moale:(:( .....

Destroy this life, this life I hate
Return me to the womb
Thy crystalline will
Has finally shattered
As spring rain paints itself
On the canvas of youth
It’s snowing still in my heart

uitatzi aiki….X(X(X(X( manelistilor cocalari

Genista nr.2 spune: sa jtytzi k”no name” are dreptate pt k nimeni nu poate vede ce e in soofletool celooilalt…ma consider emo-kid pt k am treqt prin momente grelle ji voi k ji ceilaltzi kre commentztzi …voi soontetzi aia kre ar trebooi sa datzi seama k totool nu e aja qm credetzi voi ji k viatza nu e roz….qm a mai zis cnv soontetzi nijte distrooji pt k trebuia sa jtytzi:goostoorile nu se disqta ji mai ales knd e vrb de cv atat de grav…:((unii trec prin drame coomplite iar voi nu jtyzti qm sa facetzi sa skpatzi mai rpd de ei…..sa jtytzi k totzi sooontem egali…numai k unii au invatzat qm saji ia viatza in maini ji sa jio condooca in acele momente knd ai pierdoot totool ji nu mai ai pe nimeni…dar voi nu avetzi de unde sa jtyztzi asta…..asha k..numai aberatzi atata la adresa altora ji mai bn vedetzi-va de vietzile voastre kci nu se jtye knd……dar mai bn tac ji va dau zic doar oon loocroo:”nekzoorile dau peste tn atunci knd te asteptzi mai pootzin”…..knd crezi k viatza roz si nik rau nu tzi se poate int…X(X(X(X…..

La primul am mai înţeles ce şi cum. Dar la tipa care a dat ultimul comentariu am stat câteva minute bune să înţeleg. S-au trezit geniile să vorbească. Copiii de 14 -15 ani fără pic de materie cenuşie. Cum să spui unor oameni care ştiu să depăşească probleme că sunt distruşi? Ei vorbesc? Mă chinui juma de oră să citesc o mare tâmpenie? Vă rog nu mă mai chinuiţi. Încercaţi să fiţi frustraţi în altă parte. Nu mă mai deranjaţi decât dacă aveţi ceva inteligent de spus.

Fără secrete

totolici — Tue, 15 Apr 2008 12:43:40 +0000

Nu mai vreau să aud secrete! Ştiu atâtea secrete că mă pot apuca de scris o carte. Nu ştiu de ce dar prea mulţi simt nevoia să se confeseze, au un secret şi explodează dacă nu-l spun cuiva. Şi unde se duc? La Toto. Că ea e ascultătoare bună ce naiba. Adevărul e că uneori da aud nişte chestii interesante dar alteori mă plictisesc şi eu nu sunt genul să spună mai taci naibii că mă plictiseşti. Tac şi încerc să mă gândesc la altceva. Deci dacă ştiţi că sunteţi plictisitori nu-mi mai spuneţi "secrete". Dacă nu ştiţi încercaţi să vă daţi seama. Apropo de aia e secret! Că îl ştii numai tu. Nu mai e secret când îl spui. Doh. :)

În vis ...

totolici — Fri, 11 Apr 2008 03:26:35 +0000

Şi dacă tot n-am somn să vă spun de ce îmi face mie atâta plăcere somnul. Pentru că nu trece o noapte sau mai bine spus un somn fără să visez şi foarte rar se întâmplă să uit complet ce am visat. Desigur mai am şi coşmaruri ca oricine. Cel puţin ăla cu zburatul şi intratul în primul perete îl am cel mai des. Şi să nu uităm de ăla cu împiedicatul şi căzutul pe scări. Nu înţeleg de ce în vis nu luăm niciodată liftul. Eh coşmarurile desigur nu se compară cu aceste fleacuri. Coşmarurile de obicei încep frumos, cel mai probabil într-o zi însorită şi de acolo o ia imaginaţia razna şi fiecare cu frica lui. Eu de obicei visez frumos. Şi cel mai tare e că pot să fiu cine vreau. Pot să fiu băiat, pot să fiu gândac şi să n-am nimic împotrivă şi pot fi chiar şi un perete. Şi nu vă gândiţi că nu e distractiv să fi perete. Păi în alea 5 minute cât ţine în medie visul, eu, ca perete, aud poveşti pe parcursul a sute de ani între diverse personaje. Se făcea odată că eram stilou. Eram stiloul unui mare scriitor pentru că de îndată ce scriam eram fascinată de poveştile nemuritoare ce curgeau din mintea scriitorului prin mine. Altă dată eram jurnal. Nimic mai plăcut decât să simţi fiecare emoţie şi gând al unei persoane. Să ştii că păzeşti secrete pe care nu le-ar împărtăşi nici cu cel mai apropiat prieten. Şi visele sunt infinite. Şi în vis poţi fii ce vrei. De aia realitate ne dă bătăi de cap cu problemele ei ce par câteodată fără rezolvare, nişte probleme pe care în vis le-ai rezolva fără să "clipeşti".

Cu ce am greşit?

totolici — Fri, 11 Apr 2008 02:21:23 +0000

Mi-e somn şi e 5 dimineaţa. Activitatea mea preferată e somnul. De ce oare n-am reuşit să adorm? Cu ce am greşit?

Cel mai frumos cuplu

totolici — Wed, 09 Apr 2008 19:46:09 +0000

Cel mai frumos cuplu pe care îl cunosc. Gotta' lov'em. Să vă iubiţi mult şi toate cele bune urâţilor. :D Aaa era să uit. Click să măriţi. :P

Dumnezeu?

totolici — Mon, 07 Apr 2008 18:42:41 +0000

Astăzi am realizat ceva. Adică nu că ar fi neapărat adevărat ci doar o mică aberaţie de moment. De ce credem în Dumnezeu? Şi aici nu mă refer la oamenii credincioşi ci la noi ăştia care afirmăm că nu credem în Dumnezeu dar nici că am fi atei convinşi. Ce vorbeam cu un amic Sâmbătă, undeva în suflet chiar aşa necredincioşi cum suntem tot avem o mică îndoială referitoare la Dumnezeu. Adică nu suntem 100% convinşi că Dumnezeu nu există. Şi cum spuneam azi mă gândeam de ce neapărat ne gândim că există ceva mai presus de noi, o divinitate. Toate popoarele au zeii lor, toţi au un Dumnezeu şi alţii mai mulţi zei. Acum vă rog să nu-mi daţi explicaţii de genul că nici aerul nu-l vedem dar ştim că există. Eu mă gândeam că noi oamenii suntem nişte complexaţi. Animalele nu au problemă asta. Nu cred în nici un fel de zei. Noi nu putem să ne obişnuim cu ideea că omul este fiinţa supermă. Nu putem accepta că noi conducem tot şi tot ce facem este realizat prin muncă şi nu cu ajutorul "celui de sus". Ori ne simţim neajutoraţi în ciuda a ceea ce am realizat pe parcursul a mii de ani şi avem nevoie să ne rugăm să ne meargă la fel de bine şi de acum unei divinităţi şi să mulţumim acestei divinităţi pentru tot ce am realizat. Hai să fim serioşi şi realişti. Te-a izbit o inspiraţie divină la examenul ăla la care ai luat notă mare sau ai învăţat pentru asta? A bătut Dumnezeu cuiele pentru tine când ţi-ai constriut cabana aia din lemn sau ţi-ai rupt tu spatele făcând asta? Şi cum termini o treabă cu bine parcă te şi auzi spunând "Slavă Domnului!". Dă maşina peste tine şi îţi spui că te-a pedepsit Dumnezeu pentru când ai furat banii ăia din geanta lu' maică-ta. Pentru ce? E totul în capul nostru. Tot ce facem bun sau rău facem noi. Nu ne ajută Dumnezeu şi nu ne îndeamnă Dracu' la tâmpenii. Şi în timp ce scriu aceste rânduri încă am bucăţica aia din mine bine ascunsă care crede în Dumnezeu. Şi mă enervează lucrul ăsta. De ce nu pot să mă conving că Dumnezeu nu există? Nu pot să fac asta cum nu pot nici să mă conving că Dumnezeu există. Şi uite aşa rămâne veşnica întrebare. Există sau nu?

La multe posturi mie :D

totolici — Thu, 03 Apr 2008 22:08:45 +0000

Ăsta e postul cu numărul 100. Hihi blog de începător, tre' să sărbătoresc, nu? Pe scurt, exact 50 de zile de bloggereală (adică am numărat numai zilele în care am scris) 6,561 clickuri în momentul ăsta 219 comentarii şi acum o să vedem lista cu termenii care s-au folosit ca motor de căutare (sper că am zis bine) adicâlea cuvintili celea cu cari o ajuns lumea la blogu meu.

totolici - doh

totolici.wordpress - again doh

emo kid - nu comentez că e sărbătoare :P

ziua îndrăgostiţilor în arena mall - sucked

olimpiada romana bacau - ai uitat porno

site:totolici.wordpress.com totolici.wor - gata domle' am înţeles ce insişti ?

copii de mall - din nou mă abţin :)

cat mai costa un examen in ziua de azi - asta mă întrebam şi eu dar nu ştiam că am răspunsul pe blog

noua dreapta - gata nu mă mai abţin . suge!

adidaşi emo, haine emo etc. - n'avem

fantoma bacau - ce, eu?

ce haine accesorii emo se poarta in 2008 - nu ştiu dar presupun că or să fie la fel de cretine

diaconescu fantoma din bacau video - Diaconescu fantoma din Bacău?

ce firme prefera emo - aici chiar nu ştiu

haine rock şi punk - pe net le cauţi? vezi un SH că îs bune şi ieftine

poze cu fantome - vezi Hi5

top 10 ce ma invatat mama - trebuia să te înveţe că ma se scrie aşa: "m-a"

otv diaconescu episodul cu fa - cu fa ... ce? cu fa ţaţo Marie?

diaconescu episdoul cu fantoma - :)) nu ştiu eu am rămas la faza cu episdoul

teleshop aspiratoare cu aburi - da ştiu şi pe mine mă vrăjesc

casa bantuita de la otv - au aşa ceva în studio şi eu nu ştiam? :D

emokids.ro - încearcă la uşa de alături

realitatea tv bal vienez - eu de fapt am văzut pe acasă :P

la ce ora rasare soarele in constanta - cu asta chiar nu ştiu cum a ajuns pe blogul meu

vedete tunse emo - aş spune că Rihana

poze cu cranii roz - şi verzi nu vrei? poate fosforescente?

adidasi arena mall - da ăia din piaţă ce-au?

cartoonnetwork poze cu sarbatoriti pe 29 - je ne sais pas

ingeri inimioare - daaaa şi fluturaşi şi iepuraşi roz şi pufoşi

Eh şi mai sunt da' am cam obosit. Mulţumesc cititorilor şi vă mai aştept. Mai sărbătoresc la 500 de posturi. :P

La teatru

totolici — Wed, 02 Apr 2008 11:18:18 +0000

Ieri am fost să o vedem pe Ada Milea. Prima oară când am văzut-o live. :) Şi ne aşezăm, na agitaţie, până să înceapă spectacolul că deh omu' e învăţat ca în autobuz să se aşeze unde vede loc liber nu unde scrie pe bilet. Dar asta e, la tăţi ni-i greu. I-am evacuat pe ăia de pe scăunele noastre. Lângă mine o doamnă linştită, toate bune şi frumoase până vine "chiriaşul" scaunului şi o roagă frumos pe doamnă să-şi caute alt loc. Urâtă treabă că nenea ăla miroase tare a transpiraţie da' într-adevăr era la costum n-ai ce-i reproşa. Şi am văzut eu aşa cu coada ochiului că se tot uita la mine şi la un moment dat mă întorc să văd unde naiba se tot uită aşa insistent. Şi îl văd că era cu ochii adânc băgaţi în decolteul meu. Tuşesc şi eu cu înţeles, realizează că l-am văzut şi întoarce brusc capul. Nu zic nimic. Nu trec câteva secunde că stimabilului iar îi fug ochii. Mă uit şi eu insistent la el să văd cât mai are de gând să se uite. Cum şi-a dat iar seama că l-am văzut iar întoarce capul şi roşu tot la faţă. Şi îi spun lu' Mădă ceva de genu' : "Dacă îl mai prind pe cretinul ăsta că se mai holbează odată cred că îi frec una peste ochi de se trezeşte în Timbuktu". Cred că m-a auzit şi el că nici nu s-a mai uitat în direcţia mea toată seara. Pe urmă altă fază comică a fost când după o oră de la începerea spectacolului Ada a plecat de pe scenă şi unii au crezut că e gata treaba. Băiatul din spatele meu deja îşi luase geaca şi fugise spre uşă să evite înghesuiala. Şi am mai văzut vreo câţiva care se pregăteau de plecare. Drăguţ moment. Pot să spun că toată lumea s-a simţit foarte bine din ce-am observat şi toţi au ieşit foarte bine dispuşi şi totuşi cu o urmă de regret că s-a terminat. Aaa şi n-am făcut nici o poză n-am filmat nimic pentru că eram prea absorbită de Ada. :P Dar vă las cu un clip din alt spectacol. :)

Oficial îmi merge bine ...prea bine

totolici — Mon, 31 Mar 2008 19:54:22 +0000

Şi când totul merge bine eşti conştient că urmează ceva, nu? E legea firească a lucrurilor. Nu ai voie să fii fericit mai mult de o perioadă de o lună zile. Mai ales când eşti un om normal. E pur şi simplu imposibil. Toată perioada aia bună te pregăteşte pentru ceva rău, foarte rău pentru că lucruri rele ţi s-au mai întâmplat dar nu foarte grave decât dacă au urmat după perioade prea bune atunci sigur au fost grave. Ştii cum e … Te bucuri la început, spui lucruri de genul “n-am mai primit demult o veste bună ca asta”, pe urmă te bucuri că deja ţi-a mers bine toată săptămâna, pe urmă mai vine o săptămână plină de întâmplări fericite, veşti bune şi totul pare perfect şi începi să crezi că eşti o persoană chiar norocoasă. În a 3-a săptămână deja te înveţi. Ştii că eşti norocos. Nu te mai uiţi în stânga şi în dreapta când traversezi strada pentru că ţie îţi merge prea bine să te calce o maşină. Nu te mai bucuri la orice veste bună pentru că te-ai obşnuit cu luxul ăsta de om norocos. Ai ajuns un burghez al norocului. Zâmbeşti şi mergi mai departe. Au trecut trei săptămâni şi totul a mers perfect. N-ai avut bani la tine zilele astea dar ai avut tot ce ţi-a trebuit. N-ai călcat în nici un rahat deşi ai mers pierdut în lumea ta, cu capul între nori. Începe a 4-a săptămână şi lucrurile bune te invadează. Începi să-ţi pui întrebarea “de ce?”. De ce ţi se întâmplă toate lucrurile astea bune? De ce ţie? Nu crezi în Dumnezeu, n-ai fost la vreo vrăjitoare să ceri ajutor, nu te-a binecuvântat Papa, nu ai găsit peştişorul de aur sau lampa fermecată, n-ai dat peste vreo zână fermecată, n-ai găsit vreun trifoi cu patru foi, nu ai o pereche de chiloţi norocoşi şi nici unul din lucrurile astea de care ai auzit că îţi schimbă viaţa. De ce tocmai ţie? De ce să ţi se schimbe soarta în bine tocmai acum când până acum a mers ca un rahat cu ochi? Şi cazi pe gânduri o zi, două, trei, norocul te urmează în continuare, şi tot nu reuşeşti să găseşti o explicaţie logică. Şi pe urmă începi să realizezi ce ţi se întâmplă. Urmează ceva rău. Da’ urât tare. Ceva care să facă toate treburile astea bune din ultima lună să pară un fleac. Ceva care o să te ţină în pat de supărare câteva zile bune. Dar nu, stai, ce vorbesc? Nu crezi în astea, nu? Nu eşti o persoană superstiţioasă. Giggle. Dar din treabă în treabă norocul e tot după tine. Şi îţi vine să-I spui “lasă-mă puţin să respir”. Nu că nu ai agrea prezenţa sa dar nu vrei să crezi superstiţia aia care ţi-ai băgat-o singur în cap cum că vine Apocalipsa pentru tine şi totuşi, fără să vrei, ideea asta îţi aleargă prin cap. Acum fără să-ţi dai seama te loveşte paranoia. Din plin, când eşti la pământ din punct de vedere psihic, şi în mod inconştient încerci să te fereşti de acel ceva rău care ştii că o să vină peste tine când nu te aştepţi. Şi nu te mai bucuri aşa mult că eşti norocos, pentru ştii că orice lucru bun are şi un sfârşit, şi începi să te uiţi de 10 ori în stânga şi în dreapta înainte să traversezi strada si te uiţi foarte atent pe unde calci să nu dai de rahatul ăla la care nu te-ai gândit în ultima lună. Şi te sperie tot, pentru că nu ştii de unde cade bomba, din ce parte te va lovi dar te va lovi fără îndoială.

Sâmbătă seara

totolici — Sat, 29 Mar 2008 23:55:22 +0000

Cum aţi observat n-am scris ieri. Aş vrea să pot spune că n-am scris din lipsă de timp. Oho ferească Dumnezeu, nu cred că există cineva cu mai mult timp liber ca mine. A fost din lipsă de idei şi deja treaba cu scrisul despre nimic şi despre lipsa de idei e cam consumată. Şi acu' mă gândeam, oare ce să mai scriu că-mi scoate lumea ochii că ei intră şi nica nou. Ei na, v-am învăţat prost. Dar dacă tot trebuie să fie ceva şi din moment ce n-am idei geniale hai să vă povestesc seara mea de Sâmbătă. Am mers în Vigas. House la maxim, am zis damn ce s-a întâmplat aici? Pe urmă am realizat că na e weekend şi se adună lumea deci house. Partea bună că era meci. Juca Rapid :) cu Ceahlău. Bun, după ce Rapidul bate Ceahlăul cu 5-1 :D (mare mirare) încep să aud ce se vorbeşte în jurul meu. Doi tipi, deci nu tipe, discutau despre rolul casnic al femeii. Că de ce să gătească femeia? Că de ce să facă ordine femeia? Că de ce ea să nu stea la o bere la fotbal? Adică ce ele nu muncesc 8 ore pe zi ca noi? Interesant şi amuzant în acelaşi timp. Discuţie între bărbaţi. Eram foarte captivată de discuţie când mă întrerupe sconcsul din spate. Sconcs la propriu că duhnea a transpiraţie de la 5 km şi mai turnase şi o tonă de parfum pe deasupra. Superb! Mă întreabă dacă nu am o ţigară. Hmm acum mai aveam 2 şi nu mai aveam bani. Îi zic că am că na o fi împuţit da' nu laşi omu' să sufere. Mă întreabă ce-l costă. Nimic spun. Îi dau ţigara şi îmi aruncă 20 de mii pe masă. Acu' oi fi eu nebună, cu damblale şi pitici verzi pe creieri da' eu rămân la concluzia că numai la o curvă îi arunci bani. Mă întorc frumos, îi arunc înpoi şi îi spun chiar s-o lase baltă că n-am nevoie. Mi-a oferit un pahar de vin şi aş fi acceptat da' mă-sa în cur sunt o domnişoară, nu? Bun în sfârşit şi-a văzut de viaţă şi eu de meci. După meci, fiind Antena1, a început un film cretin. A început cu nişte crocodili care mănâncă flori, gagici la volei pe plajă deci prim plan pe ţâţe zbânţuite, dorku' şcolii care saliva după ele, petrecere la una care în cele din urmă ţipă să iasă toţi, etc. Clişeu? Nuuu ... Vi se pare. Am ieşit pe urmă la plimbărică prin oraş. Oraş care iar mi-am dat seama cât de mult îl urăsc. Pentru că e suprapopulat de tâmpiţi. Nu poţi să ieşi la o plimbare într-o zi frumoasă fără să se trezească un cretin cu comentarii sau glume de 2 lei. Şi din discuţia asta a mai pornit o aberaţie. Că nu mai sunt cocalari, nu mai sunt handicapaţi, nu mai sunt pitbulli, sunt profani. Măcar aşa pot să-i spun unuia că e profan şi redus mintal fiind n-o să ştie dacă să mă ia la bătaie sau dacă i-am făcut un compliment. Păi cam asta e tot. O zi care oricare alta în Paradisul meu roz.

Paranoia

totolici — Wed, 26 Mar 2008 21:42:48 +0000

Deci clar acu' chiar mă simt ca o babă paranoică. Potim discuţia unde-i explicam lu' Mădă cum şi de ce m-o izghit paranoia:

toto says: bă ce fază
toto says: o venit vecinu de deasupra la uşă
mada tra la: pt?
toto says: e proprietarul de drept care de foarte mulţi ani a închiriat ap. la mai multe persoane că el a stat în Italia
toto says: pitbull
toto says: şi na deschid uşa şi mă examinează aşa din cap în picioare la modul că m-a trecut un fior
mada tra la: rau sau bun?
toto says: fior naşpa
mada tra la: bleah
toto says: la modu m-o luat o frică deodată
mada tra la: valeu
mada tra la: si ce vroia?
toto says: şi mă întreabă mama tata sunt acasă?
toto says: puii mei îmi venea să închid uşa decât să zic că nu de parcă acu intra peste mine mai ales că se tot apropia şi la un moment dat se sprijinea de tocul uşii şi e şi mare omu şi eram cam :-S
mada tra la: brrrr
mada tra la: sinistru
toto says: aşa şi îi zic repede că nu şi îl expediez că i-am zis că am treabă că ţi-am zis nu ştiu mi-aducea aminte de exact violatori de prin filme
toto says: bă da mi-o trebuit vreo 2 minute să scap de senzaţia aia
toto says: şi vine acum seara să vezi ce om de treabă e
toto says: o expediez pe mama să răspundă că i-am zis că pe mine mă înfioară
toto says: că renovează prin casă şi o să fie gălăgie şi a venit să-şi ceară scuze în avanas
toto says: avans
toto says: am rămas :-O
mada tra la: ce ba?
mada tra la: tare
toto says: pnm nici noi şi nici dracu când o renovat n-o venit să facă gestu ăsta
toto says: şi am zis hmm ce mă pricep şi eu să analizez omu'
mada tra la: tare nah omu s-a cizelat cat o fost plecat chiar daca are muie de pittbull
toto says: da super
toto says: deşi ştii că în filme criminalu e întotdeauna vecinu drăguţ
mada tra la: of
mada tra la: mai lasa filmele proaste
mada tra la: pune mana de te uita la unu bun
toto says: lasă bre că ăştia buni o iau razna brusc
mada tra la: :))

toto says: i got my eyes on him

Şi uite aşa Totolici o ia razna. :)