Amblele mărci au aceeaşi strategie de a da celor care beau berea lor cadouri (set de pahare, mingi de fotbal, batic, sticle de bere şamd). Numai că diferă foarte mult condiţiile impuse, fapt din care îţi dai seama de cât de avari sunt cei de la Bergenbier. Dacă bei o bere Heineken răzuieşti un talon şi poţi câştiga unul dintre premii, însă la Bergenbier poţi câştiga dacă bei 2 beri, răzuieşti talonul şi mai ghiceşti şi scorul meciului.

Asta înseamnă că şansele de câştig sunt de cel puţin câteva ori mai mari în cazul campaniei Heineken decât în cazul celei organizată de Bergenbier. Românaşii noştri îţi dau cu premiul pe la nas, dar dacă nu ai nimerit scorul nu ţi-l dau. Nu vorbim despre cadouri şi premii pentru că sunt simbolice. Vorbim despre faptul că ambele firme câştigă mulţi bani din vânzare şi îţi dau şi ţie ceva. Diferenţa de mentalitate este evidentă.

Astfel de oameni sunt foarte uşor de înţeles pentru că nu se pot ascunde. Pentru un om deschis la minte este foarte simplu să vadă în spatele aparenţelor. Foarte interesant este faptul că aceşti oameni frustraţi şi mândri sunt foarte uşor de manipulat. Te poţi juca cu ei aproape fără restricţii dacă le gâdili un pic orgoliul pentru că sunt orbiţi de ceea ce se chinuie să demonstreze. Interesant este atunci când ai un astfel de şef pe care îl vezi cât de slab şi redus este.

Şi atunci, vine o vreme când te-ai săturat să mai speri că toate cele de mai sus sunt întâmplătoare şi simţi nevoia să iei atitudine. Ai două variante din care poţi alege: îi elimini din viaţa ta sau încerci să te foloseşti de ei când ai nevoie şi atât. Bineînţeles că mai există şi varianta de a continua ca până atunci, dar de asta te-ai săturat.

De aceea, vine o vreme când trebuie să hotărăşti ce faci cu "prietenii" care se folosesc de tine cu neruşinare după care te aruncă într-un colţ până când vor avea nevoie de tine din nou. Dacă vrei o viaţă frumoasă trebuie să iei o hotărâre în privinţa lor pentru că ei nu vor fi niciodată acolo când ai nevoie de ei. Aşa cum arunci gunoiul, aşa trebuie să faci şi cu mizeria umană din viaţa ta.

Pentru că vine o vreme când îţi dai seama că toţi avem ceea ce merităm şi că tu nu vrei să ai în viaţa ta nişte forme subdezvoltate de viaţă care trăiesc doar distrugând ce este în jurul lor. Dacă vrei să mergi înainte trebuie să elimini balastul care te ţine pe loc sau, mai rău, care te trage înapoi. De ce? Pentru că vine o vreme în viaţa unui om când trebuie să...

Când le răspunzi serios la această întrebare nu le vine să creadă că au obţinut ceea ce au vrut şi, culmea, cred despre tine că eşti nebun. Probabil că aşa a apărut vorba "ai grijă ce îţi doreşti pentru că s-ar putea să capeţi!". Eu aşa am scăpat de oameni nesinceri şi prefăcuţi din viaţa mea. Am început să le povestesc ce fac cu adevărat până i-am plictisit şi s-au lecuit să mai pună întrebări la care nu vor un răspuns.

Ieri am fost la o astfel de întâlnire, fără să ştiu unde mă duc, şi am aflat ultima bombă în domeniu. A apărut în România ultima companie de succes în MLM (gen Avon, Herbalife şamd). Firma Agel a fost înfiinţată în SUA, în 2005, şi a bătut deja toate recordurile posibile în domeniu. Comercializează nişte plicuri cu o formă interesantă care conţin tot felul de vitamine şi alte chestii din astea. Se pare că sunt foarte bune.

Cred că vor avea un succes fulminant în ţara noastră şi că sunt uşor de vândut. Se vor îmbogăţi "peste noapte" mulţi români care vor înţelege cât de bună este afacerea şi se vor implica. Sunt convins de asta. Numai că trebuie să fii interesat de aşa ceva şi deschis la minte. Se pare că eu nu sunt, deşi cred că afacerea asta m-ar putea face foarte bogat. Şi uite aşa, ratez iar şansa de a mă pensiona înainte de termen şi cu un cont cu foarte multe zerouri!

Experienţa aceasta a devenit interesantă pentru o prietenă de-a mea abia la raionul de cosmetice. Acolo a întrebat vânzătoarea dacă este bun un anumit fond de ten şi, bineînţeles, a primit răspunsul deja clasic: "este foarte bun, şi eu îl folosesc!". Dar, în momentul în care s-a uitat la faţa vânzătoarei, s-a lămurit complet şi a plecat fără să cumpere nimic. Cred că trebuie să ai şi puţină minte ca să ştii când are rost să dai acest răspuns, iar, câteodată, e nevoie chiar să te uiţi în oglindă...

Oamenii care înnebunesc au nişte idei fixe pe care se încăpăţânează să le ducă la capăt. Vor să facă neapărat ceva anume. Şi, pentru că se chinuie foarte tare şi nu reuşesc şi pentru că nu vor să renunţe sub nicio formă, înnebunesc. Li se blochează creierul atunci când îşi dau seama că au încercat tot ce le-a trecut prin minte să reuşească şi nu au avut succes şi nici nu mai ştiu ce ar putea face în plus.

Două idei foarte puternice care se anulează reciproc duc la colapsul creierului. Este ca şi cum intră un virus în minte, o restartează, dar ea nu mai porneşte pentru că a fost şters ceva din program. Şi atunci creierul ia o pauză temporară sau definitivă, în funcţie de cât de distrus este. Dacă ajungi într-un astfel de moment când îţi dai seama cât de aproape eşti de marginea prăpastiei, ştii ce trebuie să faci, dar nu mai găseşti puterea şi dorinţa de a o face, eşti condamnat la nebunie.

Dacă vrei să iei pulsul naţiunii şi să faci o baie de mulţime te urci într-un tren personal cu navetişti. Am fost până la Ciulniţa şi am trăit senzaţia. Aici am dat peste fauna interesantă de români simpli. Trebuie să fii prea corect să iei bilet când cel puţin trei sferturi sunt călători clandestini care dau 1 leu naşului.

Loc pe scaun prinzi doar dacă te urci în tren când e tras în gară şi dai din coate. Apoi afli că aici totul este de vânzare: CD-uri cu manele şi filme, portocale, telefoane mobile, ciocolată şi napolitane, haine, seminţe şamd. Te uiţi în jur şi vezi că oamenii mănâncă salam sau cârnaţi, beau bere ori vin, fumează unde au chef şi vorbesc tare şi porcos. Te împrieteneşti repede cu oricine şi te poţi băga în discuţie fără să se supere cineva.

Dacă eşti atent ce se vorbeşte în jurul tău afli care este preţul terenului sau caselor din satele prin care treci, cum e viaţa şi cât se câştigă în Italia sau Spania, cine a născut/murit sau s-a căsătorit etc. Totul bine condimentat cu glume şi miştouri porcoase. În plus fundalul sonor este asigurat de manelele care se aud de la casetofoane sau telefoane mobile.

Bomboana de pe tort a fost gara Ciulniţa unde am găsit apă de băut nepotabilă cu care nu se răcoreau doar câinii comunitari, ci şi mulţi oameni. Cam asta este realitatea la firul ierbii a României europene din mileniul trei. Asta este viaţa la ţară văzută dintr-un tren personal care se târăşte prin staţii ca românii prin viaţă.

O vorbă spune că este vai şi amar de capul tău dacă ai ca şef o femeie. Ai probleme mari dacă ţi se întâmplă nenorocirea asta pentru că femeile nu vor doar să îţi faci treaba bine şi la timp, ci şi să ai grijă de orgoliul lor. O sarcină în plus care, de cele mai multe ori, este mai grea decât munca propriu zisă. Iar dacă nu faci asta va recurge la orice numai să te dea afară.

La fel de greu este să ai femei subalterni sau colegi. Fac tot felul de nazuri şi au nenumărate pretenţii. Vor egalitate doar la salariu, nu şi la atribuţii. Ca să nu mai spun de toate zilele pierdute pentru că nu se simt bine şi toţi nervii pe care ţi-i provoacă din orice li se pare. Şi toate celelalte nimicuri care te toacă:

- au voie şi, de multe ori, consideră că trebuie să întârzie;

- este normal să fie ameţite şi să greşească;

- au o scuză pentru orice prostie pe care o fac;

- nu recunosc niciodată că au greşit şamd.

Dramul de bun simţ care le făcea suportabile

De cele mai multe ori când am dat peste o problemă în trafic am făcut pariu cu mine că a fost iniţiată de o femeie. În cel puţin 90% din cazuri am avut dreptate. Şi asta nu ar fi o problemă atât de mare dacă nu ar avea şi tupeul să fie şi cu gura mare. Deşi au greşit, au curajul să facă şi scandal. Mă uit cu groază la maşinile de şcoală unde minimum 80-90% dintre cursanţi sunt femei.

Cred că toată prostia asta cu lupta pentru egalitate a distrus în femei şi dramul de bun simţ care le făcea suportabile. Au ajuns să nu mai înţeleagă ce pot face şi ce nu. Au început să se bage în orice cu capul înainte, fără să se gândească înainte. Nebunia egalităţii le-a întunecat până şi instinctele fantastice pe care le au. Nu le mai folosesc şi, inevitabil, se cred bărbaţi şi au impresia că pot înlocui instinctele cu raţiunea.

Acum femeile vor carieră, funcţii şi bani sau vor un bărbat care să le întreţină. Mă întreb unde sunt femeile cărora nu le era ruşine că sunt femei. Femeile care purtau fustă, care aveau grijă de căminul şi bărbatul lor, care ştiau când să îţi spună o vorbă bună şi când să te mustre, care ştiau că în spatele oricărui bărbat puternic se află o femeie deşteaptă.

În al doilea rând poţi pune mai multe site-uri pe acelaşi trafic şi în felul ăsta îi păcăleşti pe cei interesaţi de traficul pe care îl ai pe un site. Aşadar, dacă sunteţi corecţi şi vreţi să ştiţi care este traficul real apelaţi la oricine altcineva decât www.trafic.ro.

NB: Mă scuzaţi. Am greşit. Am vrut să zic că păcăleala de www.trafic.ro vede doar un sfert din traficul de pe un site. Exemplu concret: pe forum îmi arăta că am avut 21 de vizitatori în acelaşi timp, iar trafic.ro zicea că am avut doar 10 vizitatori toată ziua. Tare sunt curios ce gogoşi ar putea să mai inventeze ca să explice asta. De aceea vă sfătuiesc să alegeţi orice altceva decât minciunile de la ăştia care ştiu doar să îşi găsească scuze şi nu să îşi facă treaba bine.

Dacă nu mă credeţi vă trimit pdf-urile cu trafic.ro şi monitorizarea de pe site. Sunt diferenţe foarte mari.

Am impresia că nu este deloc simplu să fii vânzătoare. Cred că nu poate fi oricine. Trebuie să ai nişte capacităţi deosebite prin care să îţi dai seama ce venituri are cumpărătorul ca să ştii mai bine decât el dacă trebuie să-i opreşti restul sau nu. Dă-l în măsa de liber arbitru. Ea ştie ce este mai bine pentru tine şi ce vrei să faci.

Nu ne-am oprit pentru că mi se pare mizerabil să fii curios să vezi aşa ceva. Am mers mai departe. Însă, cam o oră, nici eu, nici prietena mea nu am scos nicio vorbă. Nu mai puteam nici măcar să accelerez, deşi eram în afara localităţii. Am avut multe momente în care am vrut să trag pe dreapta şi să aştept să îmi revin. Dar, nu ştiu de ce, am condus mai departe încet, foarte încet.

Dacă eu am fost şocat să văd urmările unui accident, nu vreau să ştiu cum este să fii martor la un accident mortal. Sunt momente în care înţelegi cât de simplu este să mori şi cât de repede se poate întâmpla aşa ceva. Sunt momente în care îţi dai seama cât de fericit ar trebui să fii doar pentru că eşti în viaţă. Dacă nu mă credeţi şi vreţi o mărturie, Mircea Badea a trăit aşa ceva şi povesteşte efectul.

Sa revenim. Vroiam sa scriu despre RoBlogFest, dar am simtit nevoia sa imi fac intai autocritica si referatul. Am participat si eu la concurs. Stiam ca nu am niciun fel de sansa. Nu pentru ca nu ma cunosc bloghistii si nu are cine sa ma voteze, ci pentru ca am participat cu doua bloguri de care nu m-am ocupat serios. Nici macar eu nu mi-as fi dat vreun premiu. Dar am zis ca important este sa participi, nu sa castigi.

Ca sa vad cum e am fost si la festivitatea de premiere si petrecerea de dupa. Am ramas surprins cand am auzit huiduieli si injuraturi. Probabil ca unii au pus suflet (poate au tras si niste sfori) si au sperat sa castige. Oamenii erau nemultumiti crezand ca poate exista ceva corect si bine facut in tara asta. Dragii mosului, reveniti cu picioarele pe pamant! Romania este stricata de romani.

Curios a fost ca si castigatorii au fost nemultumiti. Domnul VisUrat a fost dezamagit ca a castigat (nu unul, ci doua premii) desi a rugat pe toata lumea sa nu il voteze. Si anul trecut a zis ca nu va mai participa si asa a zis si acum. Domnu', suntem deja in campanie electorala si suntem satui de gogosi! Daca nu va convine si va dati om cu atitudine treceti la fapte, nu doar la dat din gura. Tara asta e plina de vorbe si goala de fapte. De ce nu ati refuzat premiile daca ati fost atat de afectat? Asa e romanul, face totul de fatada.

Nu stiu de ce, dar festivitatea asta mi s-a parut artificiala si ieftina. In fiecare an castiga aproape aceleasi bloguri. E penibil. Cum poti sa te bucuri de ceva pe care l-ai castigat de forma, nu pe merit. Si de ce sa depui atat efort pentru a convinge oamenii sa te voteze, daca nu o fac din proprie initiativa? Cum poti sa te crezi primul cand stii cum ai castigat?

E urat si degradant ca tinerii romani au ajuns la vechile strategii comuniste pentru a castiga un vot. Daca ar fi oameni verticali, asa cum se cred, bloghistii vechi ar trebui sa gaseasca bloguri interesante si sa indemne oamenii sa le voteze. Asta inseamna intelepciune si vechime intr-un domeniu: sa ii promovezi pe cei noi care crezi ca merita.

Nu neg rolul femeii in societate, istorie sau langa barbat. Ea este vitala din toate punctele de vedere. Nu putem trai fara ele, desi e foarte greu de trait cu ele. Barbatii nu le pot intelege asa cum nici ele nu ne pot intelege pe noi. Si asta este normal pentru ca suntem doua regnuri animale total diferite.

Femeile se bazeaza pe instinct si sentimente, iar barbatii pe ratiune si logica. Cum ar putea vreodata sa fie egale aceste animale opuse? Cred ca omul perfect este o combinatie egala a celor doi. Orice barbat are o latura feminina mai mult sau mai putin dezvoltata, asa cum orice femeie are o latura masculina. Diferenta o face doar proportia de feminitate sau barbatie din noi.

De aceea mi se pare o utopie aceasta lupta pentru ca nu poti schimba natura. Suntem diferiti si nu vom putea fi niciodata egali. Ca sa nu mai spun ca egalitatea in general este o utopie, fiind doar un concept. De fapt, ele vor doar o egalitate in drepturi, nu si in obligatii. Aici se da lupta cu adevarat; acesta este scopul real.

Se plang ca sunt discriminate. Si barbatii sunt. Spun ca nu au aceleasi drepturi. E adevarat, dar nici obligatiile nu sunt aceleasi. Daca vom analiza varfurile din istoria omenirii (femei si barbati) vom vedea ca acolo unde au ajuns unii nu pot ajunge ceilalti si invers. Tocmai datorita caracteristicilor opuse care ne diferentiaza. Asadar, nu mai luptati pentru o cauza pierduta!

Fa-o doar de test ca sa stii pe cine te poti baza cand nu mai ai ce sa faci si unde sa te duci. Asa faci curatenie in viata ta si nu risti sa intri in panica in momente grele. Sunt convins ca veti avea surprize de acolo de unde ati fi bagat mana in foc ca nu veti avea. In felul asta va testati si capacitatile de a cunoaste si aprecia un om la justa lui valoare. Poate fi si diXtractiv.