Pe situl dedicat acestei conferinţe se găsesc deja abstractele articolelor care vor fi prezentate şi tilurile posterelor. Tot acolo este şi programul conferinţei. 

Titlurile sesiunilor din cadrul conferinţei:

• Alfabetizare informaţională
• Industria informaţiei şi managementul cunoaşterii
• Managementul drepturilor digitale
• Organizare şi clasificare
• Biblioteci digitale şi virtuale
• Educaţia
• Etica informarii
• Moştenirea culturală şi digitalizarea (doamna Târziman are un articol despre obiectivele şi perspectivele digitalizării la Biblioteca Naţională)

 O sesiune foarte interesantă se anunţă cea despre Digital repozitories and publishing unde reprezentanţi de la 2 biblioteci universitare şi un consorţium vor discuta despre ce nu trebuie uitat când se construieşte aşa ceva(de la reguli administrative, la standarde, software s.a.).  

Foarte interesantă această conferinţă şi foarte aproape de casă. Merge cineva? Încă se mai fac înscrieri :)

Aşadar Conferinţa Internaţională despre aplicaţii Dublin Core şi Metadata(DC 2008) a avut loc între 22 şi 26 septembrie la Berlin. Pe situl dedicat acestui eveniment putem accesa acum şi prezentările din timpul conferinţei în format pdf.  Câteva exemple: tutoriale şi noutăţi despre Dublin Core, prezentări de proiecte, generare de metatada, ulitizarea ei pentru reţelele sociale online, workshopuri.

Ştiu că se pierde mult din farmec deoarece lipseşte prezentarea audio dar şi asa e destul de multă informaţie de digerat :) Spor la citit celor interesaţi

În mailul în care s-a făcut acest anunţat se mai spune aşa:

colecţia conţine peste 700 de imagini din Rusia şi din regiunea Caucaz, în special din zonele rurale din Georgia şi Dagestan. Fotografiile sunt făcute de William O. Field iar colecţia cuprinde şi jurnalul, notele de călătorie ale cercetătorului şi o colecţie de hărţi din regiunea Caucaz.

Doi ani s-a lucrat la realizarea acestei colecţii şi e interesant că în săptămâna în care trebuia să aibă loc vernisajul unei expoziţii în Gerogia cu imagini din această colecţie a izbucnit războiul din zonă.

Biblioteca universităţii are un program de digitalizare care a început în 2001 şi are ca scop: să servească comunitatea academică a universităţii şi publicul larg oferind acces resurselor unice din biblioteca lor. Lista cu toate proiectele digitale (cu teme variate, imagini din Afganistan dar şi din cartierele Milwaukee) se găseşte la http://www.uwm.edu/Library/digilib/

Vă rog să vă uitaţi atenţi la detaliile pe care le primiţi o dată cu imaginea. Se vede clar că proiectele sunt făcute de drag nu că aşa trebuie sau că aşa face toată lumea...

Pîna în prezent, BNR a îmbogatit colectia de manuscrise europene cu 70 de documente din colectiile speciale (38 dintre caestea sunt deja accesibile online, celelalte sunt in etapa de validare).

Dintre acestea, una dintre cele mai valoroase este Liturghierul slavonesc tiparit în anul 1508 la manastirea Dealul de ieromonahul Macarie, prima carte tiparita pe teritoriul românesc. Aceasta se remarca printr-o prezentare grafica deosebita, cu frontispicii si initiale excelent executate. Un alt document de o importanta aparte este Apostolul tiparit la Târgoviste de Dimitrie Liubavici, în anul 1547, exemplar unic în tara. Unele exemplare pastreaza legaturile originale, deosebit de rafinate si îngrijit executate,  au gravuri deosebite, initiale ornate, frontispicii. Altele contin diferite însemnari manuscrise facute de-a lungul timpului de diversi posesori.

O listă a manuscriselor cu care BNR a contibuit ca partener la acest proiect se găseşte la http://www.manuscriptorium.com/Site/ENG/update_detail_20080612_2_eng.asp Pentru cei interesaţi să cotrobăie prin catalog manuscriselor o pot face aici. (ca să ajungi la imaginile scanate trebuie să foloseşti linkul  Display existing digital copy)

Tot din acest mesaj mai aflăm două veşti bune:

• în lunile ce urmează alte documente digitizate din colecţiile filialei Batthyaneum ale bibliotecii vor fi disponibile;
• manuscrisele vor fi disponibile şi în The European Library www.theeuropeanlibrary.org şi Europeana.

:)

Veştile sunt cu adevărat bune mai ales că este vorba de punerea în mişcare a unor giganţi ca Ministerul Culturii şi Cultelor, Biblioteca Naţională,  Arhiva Naţională de Filme ş.a. Ceea ce mă nedumereşte pe mine este de unde va face rost Ministerul Culturii de specialişti pentru acest proiect.  Ştiu că cIMeC e implicat şi asta e foarte bine dar nu cred că e suficient la un proiect de asemenea amploare.  Pentru un aşa proiect este nevoie de mai mulţi oameni care ştiu ce fac şi de ce fac ceea ce fac.

Din Propunere de politică publică (PPP) privind digitizarea resurselor culturale naţionale si crearea Bibliotecii Digitale a României reiese că un buget aproximativ ar ajunge la aprope 4 milioane euro pentru 7 ani. Ca să fiu şi eu dumirită În Planul de acţione se dedică cea de-a 6-a activitate  formării profesionale şi diseminării bunelor practici. Mai exact se pomeneşte de:

• Realizarea unor sesiuni de formare profesională si instruire în domeniul digitizării, adresate personalului direct implicat în digitizare;
• Organizarea unor manifestări stiinţifice de prezentare si diseminare a bunelor practici, precum si a progreselor sau problemelor apărute în domeniul digitizării.

Pentru 2008-2009 se vor aloca 500 de mii Euro pentru formarea profesională a personalului direct implicat în digitizare şi a  conducătorilor de instituţii culturale. Se preconzează că această activitate de instruire se va desfăşura pe tot parcursul proiectului.

Ideea mi se pare bună şi necesară, bugetul acceptabil dar nu cred că sunt suficiente cele două subactivităţi pentru a umple lipsa de specialişti pe acet domeniu existentă la noi. Mă bucur mult că vor fi alocate aceste resurse dar trebuie avută mare grijă la cât de profesionalist va fi făcut acest proiect. O idee care ar putea ajuta în acest sens ar fi susţinerea financiară a unor studenţi absolvenţi de biblioteconomie şi nu numai pentru a face un Master pe Biblioteci digitale în afara ţării. Evident că o astfel de susţinere va fi condiţionată de întoarcerea studenţilor în România şi angajarea lor în acest proiect.

Eu, cu utilizatorii bibliotecilor în gând, mai am şi alte nelămuriri legate de acest proiect. Ca să dau un exemplu de ce anume sunt încă îngrijorată, iată ce spun cei de la Minister că plănuiesc să facă: Eliminarea barierelor existente în legislaţia naţională, în ceea ce priveste utilizarea fondurilor rezultate din valorificarea patrimoniului bibliotecilor prin activităţi specifice, în scopul creării de noi căi pentru susţinerea digitizării materialelor de bibliotecă, va conduce la o mai bună integrare a sistemului naţional al bibliotecilor în sistemul instituţional cultural european şi va permite absorbţia fondurilor europene în domeniul culturii scrise.

Aşadar Ministerul consideră oportună această schimbare în legislaţie abia acum, când au nevoie ca bibliotecile să se apuce de digitalizat. Până acum bibliotecarii se plângeau degeaba de acest lucru! Şi încă ceva interesant. În State, există o mare îngrijorare legată de faptul că susţinerea financiară care se îndreaptă spre biblioteci se face  în special înspre digitalizare, în defavoarea dezvoltării colecţiilor sau a programelor bibliotecilor. Trebuie urmărită foarte atent această mult aşteptată schimbare de legislaţie pentru că de ea depinde libertatea pe care bibliotecile o vor avea pe viitor pentru a se dezvolta şi ca spaţii fizice.

Se pare că s-a ajuns la un plan concret între directorii CIC şi managerii de la Google. Se va lucra cu perechi de biblioteci iar proiectul va începe cu bibliotecile unversităţilor Indiana şi Purdue în iulie sau august, respectiv octombrie.

De asemnea Google şi OCLC au ajuns la o înţelegere în ceea ce priveşte folosirea de către Google a înregistrarilor bibliografice din WordCat. Bibliotecile membre OCLC pot (abia acum) să permită Google-ului utilizarea metadatei biblliografice derivate din WordCat. La rândul lui Google a fost de acord să pună linkuri către serviciile bibliotecilor prin WordCat.org la căutările care se vor face în Google Book Search. Astfel, teoretic, va creşte şi traficul pentru cataloagele (OPAC-urile) bibliotecilor respective. Google a mai fost de acord să ofere OCLC-ului date care să facă posibilă reprezentarea în Worldcat a colecţiei digitalizate prin Google books. Din acest motiv Google trebuie să revină în bibliotecile cu care deja au avut aceste parteneriate şi să mai digitalizeze materiale astfel încât această sincronizare Google-Worldcat să se poată realiza. În acelaşi timp Google a redus numărul estimat de titluri care vor fi digitalizate de la 10 milioane la 7 milioane.

Veştile sunt îmbucurătoate pentru bibliotecari. Munca catalogatorilor a fost în sfârşit recunoscută şi de cei de la Google. :)

Aşadar câteva articole interesante:

• Crane,Gregory. “What Do You Do with a Million Books?“ D-Lib Magazine 12: (3) March 2006. http://www.dlib.org/dlib/march06/crane/03crane.html
• Courant, Paul N. “Scholarship and Academic Libraries (and their kin) in the World of Google.” http://www.firstmonday.org/issues/issue11_8/courant/index.html
• Inheritance and loss? A brief survey of Google Books by Paul Duguid
  http://www.firstmonday.org/issues/issue12_8/duguid/index.html
• Vaidhyanathan, Siva. First Monday Podcast Transcript September 2007 http://www.firstmonday.org/podcasts/transcripts/transcripts_siva07.html
• Vaidhyanathan, Siva. “ The Googlization of Everything and the Future of Copyright“ UCDavis Law Review, Volume 40, Issue 3, pages 1207-1233 http://lawreview.law.ucdavis.edu/home.php?page=issues_archives&group=issues

Pentru cei care vor să ştie mai multe despre Googlarizarea tuturor: cum poate o companie să submineze cultura, comerţul şi comunitatea ...şi de ce ar trebui să ne facem griji vă recomand pagina  http://www.googlizationofeverything.com/. De subliniat categoria de articole care se întreabă dacă Google este o bibliotecă.

DILL Digital Library Learning is the first Master course in the field
of digital libraries in Europe, selected and promoted by the Erasmus
Mundus Programme of the European Commission
(http://ec.europa.eu/education/programmes/mundus/projects/index_en.html).

Thank you very much in advance for publicizing this Digital
Renaissance Foundation [http://www.rinascimento-digitale.it/]
scholarship opportunity for European students admitted to the DILL
Master Programme.

Please distribute widely:
-----------------------------------------------------------------

LIS Scholarship Opportunity – April 15, 2008 Deadline

The International Master in Digital Library Learning (DILL)
[http://dill.hio.no/] is recruiting European applicants (see criteria
3 below) who are interested in preparing them for a career in digital
libraries. DILL is a two-year Master Degree, and the teaching begins
in August 2008.

The DRF Digital Renaissance Foundation
[http://www.rinascimento-digitale.it/] Scholarship of Euro 3500, is a
initiative within the DRF Scholarship Program that promotes the
education of individuals with professional competences for the
realisation of digital libraries.

DILL Scholarship Home Page:

http://dill.hio.no/

Criteria:

1. Document admission to the DILL-ERASMUS MUNDUS Master course (the
application form for DILL is found on
http://dill.hio.no/application/application/)

2. Citizenship in an EU/EEA-EFTA member state, or a candidate country
for accession to the EU

3. Applicants may have full time status.

Upcoming application deadline: Saturday, April 15, 2008

For more information, please contact:

Maria Husum Øygarden
Senior Administrative Officer
Faculty of Journalism, Library and Information Science
Oslo University College
P48/R619
Tel.:(+47)22452676 E-Mail: Maria.Oygarden@jbi.hio.no

• Mihaela Casian, reprezintă a companiei Content Conversion Specialists Romania (ce face parte din grupului CCS Content Conversion Specialists Germany, unul dintre pionierii procesului de digitizare internaţională).
• Anca Popa de la Prior books va vorbi despre publicaţii electronice non-beletristice.

La final vor avea loc discuţii, dezbateri.

Informaţie preluată şi adaptată de la: http://kosson.lx.ro

Pun şi link-ul spre blogul ABR în speranţa unor prezentări şi informări mai detaliate: http://proiectabr.wordpress.com/

De doamna director Tarziman mai stie cineva ceva si ce proiecte mai are Biblioteca Nationala a Romaniei, ca eu nu am gasit nimic. Am intrat pe site si e acelasi site urat si cu un continut ridicol si acelasi catalog inconsultabil cu o pagina intermediara care te informeaza ca " prin uşa din stanga ajungeţi în sălile noastre de lectură, unde puteţi citi operele care vă interesează. Prin uşa din dreapta consultaţi cataloagele noastre." De fapt nu e nicio usa si oricum nu functioneaza decat legatura din stanga, dar care nu inteleg daca ma duce la texte digitizate sau doar la catalog. Poate ma lamureste cineva cum functioneaza. Site-ul BAR vad ca nu raspunde si nici acum cateva zile nu mergea. Exista vreun proiect serios, institutional, de digitizare care functioneaza in Romania?

Nu vorbesc maghiară aşa că nu vă pot spune tare multe despre Casa Neumann, biblioteca digitală şi centrul multimedia care se găseşte la http://www.neumann-haz.hu/index_en.html. Deoarece este foarte bine realizată şi pentru că sunt mulţi utilizatori şi bibliotecari care o pot folosi postez câte ceva despre ea aici.

Conţine printre altele, din câte am înţeles:

• Bibliotheca Hungarica Internetiana cu texte din literatura maghiară;
• Academia digitala literară cu lucrări ale scriitorilor maghiari contemporani;
• WebKat.hu un catalog de resurse web ungare;
• It s good to read! cărţi pentru copii.

Completare ulterioară

• Muzeul virtual al istoriei filmului  are la bază o colecţie de 2800 de filme din care 100  sunt accesibile publicului
• Imagini cu si despre autori din literatura maghiară conţine 5131 imagin
• Galeria virtuală Balassi Balint cu poezii in format text şi audio.

Există o colecţie de ilustrate(?) dar nu are descriere in engleză.

Mesajul principal al celui dintâi studiu despre cazul Marii Britanii îl constituie prioritatea digitizării în contextul unui material imens nedigitizat existent în muzee, biblioteci, arhive şi reviste. Accentul se pune crearea resurselor cu valoare adăugată şi a instrumentelor de înţelegere pentru utilizatorul final. Cercetarea realizată de Universitatea din Loughborough recomandă trei aspecte de care să se ţină seama – realizarea unui cadru pentru digitizare, coordonarea serviciilor existente şi investigarea nevoilor utilizatorilor.

Programele de digitizarea viitoare vor trebui să răspundă nevoilor actuale, nu teoretice ale acestora. În Marea Britanie există numeroase instituţii care se ocupă de digitizare, dar fiecare propune varianta sa de lucru, neavând nici una dintre ele viziune de ansamblu. Există, de asemenea, programe finanţate de UE  printre care Minerva, care coordonează activităţile de digitizare. Cercetarea Universităţii din Loughborough mai relevă fragmentări în toate componentele infrastructurii de digitizare: înregistrările materialelor disponibile, resursele electronice pentru diferite discipline, metadatele şi standardele folosite, serviciile de consultanţă, metodele de autentificare. De aici reies anumite disfuncţionalităţi legate de metadatele necorespunzătoare, de lipsa cooperării. Teama că o presiune „naţionalistă” ar putea elimina inovaţiile la nivel local se anulează prin natura flexibilă a cadrului care să fie coordonat şi distribuit mai degrabă decât centralizat, care să asigure funcţionarea une

În Marea Britanie există un material digitizat bogat, iar investiţiile în proiecte de digitizare au ajuns la o valoare de 130 de milioane de lire din banii publici în 10 ani. Multe tipuri de materiale sunt on-line, de la manuscrise la fişiere audio şi video. În acelaşi timp, nu există nici o înregistrare care să ilustreze proiectele individuale de digitizare, nici o resursă-autoritate care să ajute la identificarea şi prevenirea duplicatelor. Este necesar aşadar un consens legat de documente, de metadate şi formatele fişierelor. Finanţatorii nu intenţionează să colaboreze pentru furnizarea unui fond comun pentru proiectele de digitizare, iar mulţi sunt interesaţi şi pun condiţii legate de prezervarea de lungă durată şi stabilitatea resurselor. Proiectul Google pentru Biblioteca Digitală va urgenta colaborarea în domeniul digitizării.

Dezvoltarea metodologică în educaţie şi cercetare, accesibilitatea resurselor au fost modificate de noul val al programelor de digitizare care vin să completeze şi să susţină traseul educaţional la toate nivelele până la navigarea ocazională de acasă în vederea informării şi educaţiei permanente. Datorită dezvoltării tehnologice, o cantitate enormă de material digital flexibil şi detaliat a fost adunat într-un timp destul de scurt. Dezvoltările în Tehnologia Informaţiei şi a Comunicaţiilor  şi oportunităţile de finanţare au încurajat proiectele locale de digitizare, dictate de circumstanţe specifice, la o scală mică, izolată. Proliferarea standardelor şi a formatelor pentru surogatele digitale şi numărul instituţiilor de consultanţă care încurajau o schemă sau alta nu au făcut decât să producă o mai mare confuzie alături de implicarea editorilor comerciali şi evoluţia continuă a modelelor de afaceri pentru proiecte.

Existenţa monografiilor pe rafturi sunt complementare accesului instantaneu al unui punct de lucru, iar existenţa unor facilităţi de regăsire a informaţiei schimbă comportamentul şi aşteptările utilizatorilor. Un studiu realizat de Biroul Naţional de Audit confirmă faptul că nu există în Marea Britanie o politică în ceea ce priveşte selectarea materialelor pentru digitizare sau crearea unei biblioteci digitale vaste.

Relaţia dintre accesibilitatea materialelor digitale şi cerere este axiomatică. Noile forme de acces sunt căutarea după cuvinte-cheie, indexarea complexă, referinţele încrucişate pe care le permite catalogarea electronică. Materialele fragile şi inaccesibile pot fi păstrate sub forma unui surogat de o specializare digitală la standarde înalte.

Se presupune că nu va fi posibil să se digitizeze toate materialele, dar dezvoltările viitoare în domeniu trebuie să răspundă nevoilor cercetătorilor, iar identificarea cererilor lor specifice devine o prioritate. O întrebare recurentă este cea legată la tipul de material care ar trebui digitizat – cel rar şi valoros sau cel pentru care este foarte solicitat. RSLG (Grupul Bibliotecilor pentru Susţinerea Cercetării) a concluzionat faptul că cercetarea în biologie şi medicină se bazează într-o măsură foarte mare pe revistele electronice, pe bazele de date full-text, iar cercetătorii ştiinţelor umaniste şi din artă preferă documente fizice. Oamenii de ştiinţă preferă căutările stricte, la obiect. Resursele neconvenţionale de cercetare sunt rar folosite.

Cercetarea de la Universitatea din Loughborough a chestionat 34 de instituţii cu experienţă în digitizare. Una dintre concluziile evidente a fost legată de îmbunătăţirea accesului la materialele unice, fiind cel mai utilizat motiv pentru implementarea unor astfel de proiecte. Selecţia criteriilor este diferită de la o instituţie la alta, unele stabilind strategii, altele fiind influenţate de nevoile pieţei şi de feedback-ul utilizatorilor, precum şi opinia unor focus-grupuri, răspunsul la curentele actuale, popularitatea unor documente în diferite discipline. Uneori selecţia materialelor a fost rezultatul colaborării între editori, bibliotecari, academicieni şi curatori.

Digitizarea nu poate avea loc în lipsa unui finanţator, de obicei din exteriorul instituţiei, iar intervievaţii au considerat că sunt multe alte materiale care trebuie digitizate având desigur un suport financiar sigur.

În ceea ce priveşte standardele, acestea s-au înmulţit, lucru inevitabil şi uneori de dorit, ţinând cont de faptul că în viitor acestea trebuie să fie flexibile şi adaptabile unor anumite circumstanţe. Desigur, acest lucru ascunde un risc: având prea multe standarde ca şi cum nu ar exista nici unul, fragmentând infrastructura Marii Britanii în domeniul digitizării. Având în vedere că digitizarea este un proces de lungă durată şi costisitor din punct de vedere financiar, trebuie gândit un standard care să răspundă la cerinţele viitoare şi dezvoltările tehnologice ulterioare.

Prin asigurarea unor resurse electronice viabile şi interoperabile, se poate asigura o experienţă de mare calitate. Se doreşte astfel un consens privind schemele de metadate şi formatele fişierelor (TIFF, JPEG, PDF, XML).

Crearea de metadate a devenit o problemă mai urgentă decât digitizarea în sine. Relaţia dintre catalogare şi digitizare este interdependentă. O descriere digitală săracă a resurselor produce riscul ca acestea să nu poată fi localizate

Existenţa unor servicii de asistenţă care oferă recomandări managerilor de proiecte în domeniul digitizării constituie un motiv în plus pentru cooperare şi consolidare a unui format unic, ţinând cont şi de faptul că există o suprapunere considerabilă a tipurilor de asistenţă oferite de diferite instituţii şi acestea includ liste expediate, ateliere, publicaţii, ghiduri despre standarde şi conservare.

Serviciile de asistenţă intervievate consideră că vor avea un rol foarte important în domeniul metadatelor şi a standardelor în viitor.

Structurile finanţatoare şi oportunităţile în domeniul digitizării este un alt subiect analizat din perspectiva aceeaşi fragmentări şi realizări pe scurtă durată. Orice program de digitizare implică mai multe costuri: documentare, pregătire, conversie de date, echipament, resurse umane şi întreţinere. Proiectele sunt, în general, finanţate de bugetele instituţiei, de sponsorizări şi donaţii private. Aşa cum reiese din alegerea standardelor, a tipurilor de materiale digitizate şi a asistenţei oferite toate stau sub semnul lipsei de coordonare, prin urmare şi structurile finanţatoare au aceeaşi soartă. Finanţatorii acoperă anumite sectoare, altele doar muzeele sau bibliotecile sau arhivele. Nu există totuşi o singură sursă autoritară pentru consultarea potenţialilor finanţatori.

Finanţatorii nu intenţionează să coopereze pentru a susţine proiecte majore. Există o relaţie crucială între viitorul digitizării şi viitorul oportunităţilor de finanţare. Managerii de proiecte în acest domeniu sunt îngrijoraţi de situaţia viitoare, întrucât posibilităţile sunt contingente, limitate în funcţie de circumstanţe exterioare procesului, iar întreţinerea resurselor nu este garantată în timp. În lipsa cooperării între finanţatori, există relaţii relativ simbiotice între aceştia şi serviciile de asistenţă.

În ceea ce priveşte proiectul Bibliotecii Digitale lansat de Google, acesta este văzut ca o subminare a tipului de plată pentru furnizarea conţinutului digitizat de către finanţatori-editori intervievaţi de Loughborough. Google pretinde că nu intenţionează să înlocuiască sau să descurajeze finanţarea eforturilor celorlalţi care lucrează la digitizarea colecţiilor de bibliotecă şi speră ca prin gestul lor să atragă atenţia asupra nevoii iniţiativelor pentru realizarea bibliotecilor virtuale în lumea întreagă.

Noile modalităţi de cooperare – dincolo de acţionarii tot mai diverşi (de la Biblioteca Britanică la editori comerciali, trusturi caritabile la consilii de cercetare) – se îndreaptă spre companii precum ProQuest care are ca scop şi expertiză digitizarea, dar căreia îi lipseşte conţinutul şi care poate opera/coopera în baza unui profit. Editorii întâmpină o nouă provocare a fuziunii de genul celei între biblioteci şi companii precum Google pentru digitizare şi furnizare a conţinutului. Un exemplu puternic de model nou de susţinere a cercetării prin finanţarea strategică a digitizării este parteneriatul dintre JISC/Wellcome Trust/Biblioteca Naţională de Medicină în colaborare cu Medical Journals Backfiles, reprezentând un model închegat de expertiză, iniţiativă şi finanţare.

Studiul realizat de Universitatea din Loughborough nu cere strabilirea unei strategii unice pentru finanţarea digitizării în Marea Britanie, ci face propuneri de cooperare în privinţa finanţării cum ar fi parteneriatul public-privat. Lipsa cooperării se observă în toate segmentele procesului de digitizare şi este totuşi remarcabil faptul că s-au înregistrat succese în ciuda schismelor evidente.