Altceva insa m-a facut sa cred ca bunul simt este cel mai adevarat prieten al meu atunci cand e vorba despre jurnalistii care fac o presa atat de mica printre orgolii atat de mari. Nu stiu daca ati citit pe blogurile lor “razboiul” dintre doi sefi de presa locala mondiala ploiesteana pe care pana de curand ii dadeam cu manuta mea drept un fel de exemple pozitive. Este vorba de Dragos Patraru, www.patraru.ro, de la Altphel si Prahova TV versus Lucian Radulescu, www.ziarit.com, de la fostul Monitorul, actual Observatorul. Cu regret trebuie sa spun ca rar mi-a fost dat sa vad atat impostura si atata ura ca in urmatoarele randuri: “După ce ieri am pus primul post cu greşelile din presa locală, animalele au sărit ca arse. Un tip pentru care simt doar milă atunci când îl văd pe la conferinţele de presă scrie şi îşi răspunde singur la el pe blog, după care îmi trimite şi mie un link, sa fie sigur că citesc. Ştiţi de ce nu am mai scris o perioadă despre aceşti impostori plătiţi să lingă cururi? Pentru că ei au astfel de reacţii, care mi-ar putea provoca mie reacţii de care nu aş fi mândru.” Sublinierea e a mea, insa merita sa cititi textul integral, http://www.patraru.ro/page/2/, pentru a vedea cine “face” presa locala ploiesteana. Si o sa va rog sa va imaginati care ar fi posibilitatea ca o astfel de “polemica” sa aiba loc intre doi jurnalisti adevarati, reali, palpabili. 0, zic eu. Mie unul acest tip de exprimare mi-a adus aminte de una dintre cele mai mari orori pe care le-am vazut vrodata: va mai amintiti emisiunea “Nasul” in care Giovani Becali ii spunea lui Cartianu de la Evenimentul Zilei ca pute rau insinuand ca e atat de sarac incat nu are bani macar pentru un deodorant? Asta e imaginea pe care am vizualizat-o citind randurile de mai sus. Nu stiu cum sa zic, dar o sa-l felicit pe Radulescu pentru ca nu s-a lasat virusat de miasmele unei astfel de judecati si nu a scormonit prin sinapsele lingvistice un raspuns asemanator. Daca aici ajunge un jurnalist, sa eticheteze oameni in functie felul in care arata sau in functie de hainele pe care le poarta....

P.S.: De curiozitate am intrat apoi pe site-ul ziarului Altphel si am ramas fara nici un comentariu. Nu stiam ca exista un astfel de ziar in Ploiesti si mi-am confirmat din nou cat se poate de clar ca cel mai bun lucru pe care poti sa-l faci ca om interesat de ce se intampla prin oras este sa citesti printre randuri presa locala. Pentru ca daca citesti zilnic astfel de randuri riscul de a te transforma intr-un zombie complet manipulata este total.

Asa... merg ca omu dreq pe strada ca am prins din nou cateva ore libere intre zilele de prezentari, de data asta nu in Los Angeles ci mai aproape de noi romanii :) si ma plimb ca un om complet normal care vrea doar sa se relaxeze in timp ce merge frumos pe strada si se uita frumos la lume, la magazine, la parcuri... plm chestii minore dar care mi-emi fac ziua frumoasa! Vad un magazin de mancare organica, intru fiindca visam la oatmeal (ceva facut din grau ce mananc in Los Angeles sau in general in SUA, e mic dejun la ei si e foarte consumat si delicios) dar normal ca nu am gasit asa ca mi-am cumparat o budinca de zahar ars :). Ies de acolo, scot budinca si ma apuc sa savurez cu tot corpul meu dependent de dulciuri. Totul e bine, merg cateva sute de metrii si trece un libidinos pe langa mine, sa-i zicem Libidinosul Nr.1 care se decide sa se apropie foarte tare de mine, si sa-mi sopteasca in ureche (va dati seama ce aproape trebuia cretinu sa mearga dupa mine) si-mi zice: Ar trebui sa ma lasi pe mine sa te hranesc. :O Eu sa-mi vars stomacul cu tot cu budinca care INCERCAM s-o savurez cand l-am vazut. Unu era urat cu spume frate, dar era si asa cu pielea si parul foarte gras, bllleeeaaaahhh dezgust total bai. M-am enervat si-au inceput sa-mi iasa flacari pe urechi dar am decis sa merg mai departe fara sa zic nimic.

In fine... merg si trec peste faptul ca un jegos tocmai mi-a facut ziua mai... scarboasa, si ghici ce? Ma duc sa iau un metrou pana la un parc mare care-mi place mie foarte mult si de fiecare data cand sunt acolo ma duc si lenevesc pe iarba si citesc diferite carti (depinde ce citesc la momentul ala). Ma pun pe banca de lemn care sunt sigura ca e de sute de ani acolo si ma gandesc la cati oameni au stat pe ea, si cate a vazut bancuta aia, cati actori sau muzicieni, sau indragostiti au stat pe ea cand vine altul cu pantalonii sub cur cu tot felul de latze atarnand dupa el care ma intreaba direct daca vreau sa ies cu el. Baaaaiiii era sa-mi dau drumu pe mine de la ras. M-am uitat la el si-am inceput sa rad in hohote si cu o privire de: "Te-ai uitat la tine inanite sa vii?" Si-i spun ca NU!!! La care el incepe: "Dar de ce? haide ca eu am si loc de munca, platesc cheltuieli sunt responsabil..." Eu: "Hai frate lasa-ma sa-mi astept trenu linistita, nu sunt interesata.." La care el (aici vine bomba): "Haide ca am bani sa te intretin, uite am si telefon celular :) " La care eu sa pic de pe bancaaaaa!!!! :O :O :O OMG!!! Nu-mi venea sa cred ca ala era serios fraaateee!!! Ce pula mea, au iesit libidinosii dintr-un dulap si-au dat buzna pe strazi? Zici ca am avut lipici la ei ieri sa-mi bag.... ceva, orice ca incepeam sa fac spume de draci...

In fine, pleaca Libidinosul Nr.2 si vine trenu, ma urc linistita, ajung la destinatie, ma dau jos, si merg din nou pe strazi. Era destul de mult soare, frumos afara asa ca nu ma grabeam. Ascultam la Ipod si fredonam in cap, sau chiar tare, nu prea stiu ca, cantatul mi-e in sange asa ca nu-mi dau seama lol, vi-am mai zis eu ca ma trezesc cantand prin magazine, pe strazi etc... Ajung la parc, ma asez pe iarba la soare si ma apuc sa citesc. Am stat acolo destul, nu stiu cum au trecut orele dar incepea sa se insereze asa ca am plecat, nu am mai luat metroul desi imi place sa merg cu metroulcateodata ca sa analizez lumea, sa vad ce se mai poarta prin orasul respectiv, cum avanseaza cultura fiecarei tari... M-am urcat in taxi si m-am dus la hotel, mi-am facut dus, m-am imbracat sa ma duc sa mananc cu colegii. Zis si facut, iesim sa mancam, dupa ce mancam ne decidem ca hai frate, n-am mai iesit pe la petreceri de mult, hai pe la un club ca ne trezim noi de dimineata doar facem asta mereu. Zis si facut din nou. Mergem la club bagam niste alcooohhoool in sistem :) fericiti n-ai treaba. Iesim de acolo si ne oprim sa vorbim in fata clubului, lol facem asta mereu pana ne decidem daca mergem sa bagam in noi sau inapoi la hotel... Si cat vorbim noi acolo vin trei tipi, care ma recunosc :O Shoc din nou, cum dreq ma stiu astia acolo? lol Se face ca am eu o prietena acolo si am iesit cu ea intr-o seara anul trecut, si au venit si ei (fusesem la biliard) Bai si ma tin frate aia minte, si cum ma cheama si tot. PLM Gadis habar n-avea cine-s aia. In fine mi-au amintit ei... Am vb ca ce mai faci? Cum merge cariera? Pe unde mai umblii, socializari dinastea... dupa care pleaca astia si eu cu un coleg ne decidem sa merge sa mancam ceva logic hahah

Mergem manacam si zicem ca hai ca e timpul sa plecam naibii la somn ca maine aratam ca dracu nu se mai uita nimeni la colectie ci la cat de jalnici suntem noi hahaha si ghici ce? Libidinosul Nr.3 apare! haahaha Un altul tot asa slinos, cu pielea lucioasa care se decide sa-mi sopteasca mai tare de la vreo 2 metri asa, ce-ar vrea el sa-mi faca si sa-mi cumpere ca daca nu vreau sa "ne cunoastem" mai bine ca lui ii place cum se vad sanii mei din unghiul ala (adica dintr-o parte) BAAIII imi venea sa-l fac sa-si inghita pula sa se sature de deschis gura!!! Prietenul si colegul meu i-a zis s-o lase moale ca suntem casatoriti si s-a carat. Singura diferenta de Romania e ca astia nu-s violenti, as putea sa-i iau la bataie si nu ar misca un deget fiindca legea te arde ingrozitor aici, dar am preferat sa tac si sa nu-mi obosesc gura pe niste gretosi... Deci e clar, ieri toti libidinosii s-au plimbat dupa curu meu, astia trei au fost cei mai extremi, dar au mai fost cretini care-si ambalau maisnile de parca as fugi dupa jegul lor de masina sa le zic ca-i iubesc fiindca si-au ars cauciucurile pe sosea, sau cretini care sasaiau dupa ce treceau de mine.

Bai eu ma gandesc ce-au barbatii astia-n cap in pula mea? Ei chiar cred ca primesc pizda-n halu asta??? Sunt uimita de cata prostie poate incapea in capul lor!!! In primul rand in halul in care aratau cred ca si animalele ar fugi daca ar incerca sa le futa, si-n al doilea rand, vocabularul ala si resursele de replici sunt nu jalnice, ci ingrozitor de scraboase!!! Mi-e greata!!! Dar in fine... bine ca a trecut... Acum vreau sa mai postez ceva super interesant dar nu mai am timp... asa ca voi posta curand... :)

Sa fiti cuminti, curati, si inspirati daca chiar vreti sa agatati pe strada :)

ca ma dezgusta pe mine, nu are, desigur, nici un fel de relevanta... sigur, sigur, nu as incerca sa contrazic nici cu un cuvintel... eu sint doar un amarit de "alt" roman, plecat din romania de bunavoie, perdut in valurile de "integrare" si "adaptare" la o alta cultura, un suflet pitoresc cel mult prin maniacalul-depresiv de zi cu zi, o fiinta oaresicum dubioasa ca origini deci "meandroasa" in determinari deci eclectica deci avaziva deci alunecoasa, sint persoana pe care cu sublima intemeiere o puteti ignora pentru ca nu are un loc in lume si nici nu crede ca un loc in lumea in care traieste este ceea ce ii poate da valoare (de orice fel ar fi aceasta) si, in final, sint acel omulet pentru care (dupa nopti si zile de rationalism si peratologie) d-zeu nu mai exista si care, drept urmare, se chinuie sa-si pastreze spiritul cit mai sanatos si mai departe de criminalitate... q.e.d.: cu siguranta nu sint eu cel pe care trebuie sa-l ascultati...

dezgust trivial si furie (neroada ca ultima poezie pe care am scris-o), asta imi chinuie plaminii cind le aud numele... nume sint multe, mari si mici, pseudonime si doctoranzi si, culmea, toate la un loc produc un zero cit romania de mare, cit cultura romana de mare, cit un balon de sapun de dimensiunile uniunii scriitorilor din romania...

o garda semi-veche de scriitorasi de bucuresti sau nu (daca da, plete, rayban, cartaresti, da bine, trendi rau!), aroganti, desteptuti de alexandria si calarasi ("acolo stau parintii..."), care nu au reusit sa treaca dupa zeci de ani de viata si mii de salarii de la buget de treapta "cultura romana este o cultura mica, vai de capul nostru, ce ne facem, hai sa ne bucuram de salariul asta meschin al nostru, sa ne vorovim impreuna si sa punem lumea la cale, sa mai mincam o sarmalutza si apoi sa citim impreuna cu sotia/sotul cec-ul de la CEC sa vedem cind ne putem cumpara logan-ul cel nou sau poate chiar un sandero, yes!"...

nu spun ca toti ar trebui sa fie ciorani sau, prin imprumut, kadari dar chiar asa, fara rusine??? cine ii lasa sa scrie in public si ii mai si plateste??? cine ii lasa pe copii sa ii citeasca ca si cum ei ar TREBUI sa fie emblema romaniei culturale de azi???

de unde se trage golul asta seaman cu gaura neagra? numele astea care imi dau mie fiori azi, au fost la un moment dat tineri de tot, au inceput sa scrie, au studiat si apoi a venit un moment cind un om matur, un profesor, un ministru, un caracter important le-a spus: "tu esti bun, vii cu mine si scrii la public"... cine au fost maturii acestia? cine au fost cei importanti si grei sa faca publici si sa promoveze o serie nationala de mediocri?

din olanda, tara de care nu m-am atasat probabil din prea totala devotiune limbii romane, romania se vede ca un mic delusor patetic, a-cultural si barbaricesc... se vede romania dar lipsesc cu desavirsire romanii... doar o masa uniforma, catalizata de istorie si de generatii de a-valoare (nepotii lui pauker)...

astfel ca, din motive pragmatice si "culturale", urmatoarea productie va fi olandeza... cu tot respectul..

(ps: nu stiu daca tita chiper mai traieste... nu ca m-ar misca prea tare...)

(ps: din cauze de insuficienta de mai multe feluri, to be continued...)

Domnul V gaseste ca ranjetul sigur pe sine colorat de o gura care a "imbalosat" o pula, este la fel de dezgustator pe cat este zambetul aparent inocent al unei domnisoare care defapt nici nu se excita destul daca el este tandru, gentil si atent, preferand oricand sa primeasca o palma si sa fie tinuta de par ori de gat. Domnul V este dezgustat de aceste fiinte, este dezgustat de perversitate, de pornografie, este dezgustat de femei pentru ca, dupa conceptia lui, "sub voalul de frumusete si gingasie zace un vagin cu colti miscati de un cortex cerebral mutant si de un jeg interior de nedescris... femeia este frumoasa in exterior pentru ca duhneste pe interior".

Pauza. Domnul V nu este un om complexat. Domnul V are o fetita de 8 ani si este un tata excelent. Domnul V are o casnicie admirabila. Domnul V nu este conservator, ci este un scriitor liberal pentru un ziar cu mondenitati.

****

Domnul V zambeste placut catre una din doamenle ce radea in gura mare in urma unei glume porcoase de prost gust lansata de o prietena de a ei. Doamna ce rade in gura mare are fata manjita cu destule cosmetice de cea mai buna calitate incat sa compenseze cu sanii lasati, burtica usor cam mare si anii peste frunte. Discutiile sunt tampite. Nu au cap sau coada sau vre-un motiv concret, o problema de rezolvat sau macar sansa de a aduce informatii noi... nici macar barfe nu se pot numi... sunt discutii cu tenta sexuala intrerupte de discutii despre copii sau clisee de comportament ale sotilor... vorbitoarea duce din cand in cand mana la gura incercand sa lase o falsa impresie ca ar rosi in timp ce afirma ceva despre o prietena cu "disfunctie orgasmica situationala"....
Domnul V lanseaza cate o gluma scurta sau face cate o observatie banala... Domnul V este dezgustat de companie:

- ... in mod cert! Initial by Boucheron este un parfum usor cam dulce... daca ar fi sa ti-o trag te-as da cu capul de marginea de lemn a patului, te-as scuipa-ntre ochi, dar nu asa cum ti-ar place ci cu toata mucozitatea pe care o pot strange...
In timp ce discutile imbecile continuau, si gandurile Domnului V alunecau mai departe. Le privea cum vorbeau, toate de odata... nici una nu asculta, doate spuneau, iar de una tacea si asculta, defapt, is formula doar ideea ce urma sa o exprima adaugand ceva la o afirmatie sau contrazicand. Majoritatea erau sotii si mame, adica ficele lui Sofia din mitologia greaca... nimeni nu le putea contrazice... exceptand poate, o femeie ce avea deja nepoti... in cazul in care nepotii nu erau mai mari de 5 ani... daca erau, atunci ea era o babuta caruia io trecut timpul si nu o mai luau in serios.

Domnul V pleaca de la masa fara sa spuna nimic.

* * *

Restaurantul era inghitit de mirosuri de mancare, parfumuri, voci stinse, lumina calda a mai multor lumanari. Domnul V isi privi nevasta in timp ce discuta cu o prietena de a ei mai veche pe care o respecta foarte mult pentru "rezistenta, curajul, determinarea si inteligenta ei foarte dezvoltate". Doamna S era o femeie trecuta de 40 de ani, dar, isi pastra ce-i drept o aura de frumusete nelasand posibilitatea de a i se ghici varsta decat cu o marja de eroare de 5-8 ani. Era divortata de mai bine de 2 ani si intrase in categoria femeilor independente, descurcarete, determinate, a-tot-stiutoare. Purta un costum semi-office semi-elegant albastru inchis si avea parul castaniu strans intr-un coc cilindric lasand sa i se vada cerceii de aur alb ce contrastau superb cu tenul ei frumos, usor bronzat... natural. Langa aceasta Doamna S se afla un tip care abia trecuse, probabil de 35 de ani. Era usor plictisit si avea aerul unui om care umbla atat de des prin restaurante incat era plictisit de moarte. Nu era foarte inteligent desi era toba de "street-smart", de aceea, Domnul V cauta formule cat mai politicoase si verosimile pentru a se feri de orice fel de discutie cu el. La masa se mai afla o Domnisoara care asculta foarta interesata discutia dintre Doamna V si Doamna S.
Domnul V o privea pe aceasta tanara domnisoara astfel: E la imbecila varsta de 27 de ani, cand brusc are senzatia ca stie tot ce trebuie sa stie despre viata. Este la varsta cand este mult prea sigura pe sine, pe principiile ei, cand isi inchide usor mintea si se scufunda in trendul femeie de cariera. Il priveste pe acel idiot pe sub sprancene din cand in cand, lasand faptul ca il place destul de vizibil pentru el, invizibil pentru restul... cel putin asa crede. Ii place calmul cu care isi fumeaza tigara, indiferenta cu care asista la aceasta cina plictisitoare, o a trage incredibil faptul ca priveste din cand in cand in laturi la unul sau altul. La studiat complet, a privit pe rand lustrul si marca pantofilor, a pantalonilor si camasii cu manecile intoarse doar odata. A privit miscarile lui, degetele, unghile, conturul buzelor, latimea spatelui si marca de pe cheile de masina ce zac langa paharul de apa plata cu lamaie si gheata. Din cand in cand zambeste cand aceasta face cate o afrimatie simpla legata de discutia celor doua doamne, dupa care rade singur, surd si sec. Probabil ca si el a observat si practica principii FHM despre cum sa agati simplu, o lasa pe ea la urma, tocmai pentru a o determina sa il cucereasca... se pare ca sunt versati amandoi in jocul anticipatiei. Cred ca o sa borasc. E atat de sigura de sccesul ei... cand se intoarce de la baie are exact expresia unei femei care se uita in oglinda dupa ce se aranjeaza si-si zambeste aprobator. Ete la ea, se arunca in discutie fara sa i treaca prin cap ca ar putea emana o prostie cat ea de mare... si ce-i drept nu o face, decat la nivelul acceptabil de noi, restul. Si iar aluneca discutia in sfera total tampita a incalzirii globale, a devalorizarii euro, a magazinelor canadiene si localurilor vieneze. Nu mai dureaza mult, o sa aflam toti ca tampita asta tanara are o pisica, ca este deosebita, ca e inteligenta si ca incearca sa inteleaga, ca are personalitate si ca este extrem de jucausa de unde vom deriva iar in sexualitate prin intermediul unei glume subtil obscena si vor vorbi constant de fostul sot al acestei S care era un ratat in pat... fie ca este adevarat sau nu. Of, of Domnisoara, sper sa mori de vreo boala venerica cu scurgeri puturoase si sudoare, dar nu inainte sa i le transmiti retardatului asta ce sta probabil intr-un apartament cu 2 camere intr-o zona pseudo-centrala, dar conducand un frumos exemplar de audi din 2007, la care plateste rate si va plati rate.

Doamna S, pe parcusrul reflectiei Domnului V, observandu-l contemplativ, incerca ai deschide putin gura, fiind destul de atrasa de calmul, cerebralitatea si integritatea sa, de modul dragastos si tandru in care is mangaia incet sotia privind-o din cand in cand cu dragoste (Daca nu erai mama copilului meu, o casnica acceptabila, o bucatareasa buna si o tarfa excelenta in pat, imi bagam pula in casnicia noastra de mult):
- Am auzit ca lucrati la o carte, ceva despre relatiile interumane in secolul XXI intre adultii tineri... imi puteti spune ceva despre ce va inspirat in aceasta directie? Intreba Doamna S cu tot alaiul de privire sincera de curiozitate, interes gravat in fata, un usor zambet intelectual in coltul gurii si aceea-si determinare stridenta a femeii care este sigura ca poate face fata cu la fel de mult unei minti puternice ca si unui penis exagerat de mare.
Domnul V intoares privirea spre ea si ii zambi calm, se indrepta usor de spate fixand-o cald in stilul omului bucuros de intrebare, rupt de subintelesuri si pierdut in superficialul unei discutii formale.
- Cretina asta a suflat fumul tigarii pai in sus ca si cand incearca sa ne scuteasca de second-hand-smoking, dar lasand sa i se vada decolteul sexy dar decent si forma frumoasa a sanilor ce nu sunt in nici un push up sau burete sau etc., da, te-as fute, asa cum iti place, nici prea prea nici foarte foarte, dar te-as da afara la 10 minute dupa ce as termina, pe nasul trau refacut, drept si perfect, sa te vad pe geam umbland cracanata si sa iti aud mintea spumegand de revolta. O, multumesc de intrebare, nu i nici o problema, desigur. Va imaginati ca, avand o fata ce urmeaza a intra in lume, am devenit subconstient mai atent la tinerii din jurul meu. - domnisoara il privea atenta, nu stia de carte, deveni brusc interesata, era vorba despre ceva in care isi putea exprima opinia despre un scriitor sau altul, momentul in care isi putea dovedii inteligenta -. Chiar zilele trecute, in barul ce-l frecventez mai des, ala din spate de la DFRA, am stat de vorba cu un tanar destul de intrigant, era un handicapat cu un fular la gat in mijlocul verii, cu o sapca de prost gust, un tricou cu multe inscriptii si niste ochelari cat fata la ochi, un tanar foarte placut cu care am comunicat foarte fain despre felul in care priveste el tinerele domnisoare, povestindu-mi clisee imbecile, stereotipuri ce le gasesti in orice productie americana de doi lei, ... hmm, ce sa zic, tinerii par sa aiba foarte putine constrageri morale si si-au construit propriile norme sociale de conduita, desi cu multe nu sunt de acord... Dar sa nu va plictisesc...
- O, nu, totdeauna am f...
- Bine atunci...
Individului plictisit ii suna telefonul si incepu sa vorbeasca destul de tare... Dupa aproximativ 15 secunde observa ca se lasase liniste la masa, asa ca avu bunul simt sa se scuze si sa iasa afara...
- Precum spuneam, ma intriga foarte tare felul in care tinerii lupta impotriva conformismului conformandu-se... dar nu condamn, imi pastrez neutralitatea, fiecare generatie a facut asta, unii mai cu cap, altii fara.
- Foarte interesant, sunt complet de acord cu dumneavoastra...
- V este extraordinar cand scrie, isi aseaza ochelarii pe nas, se pune la birou si isi aprinde o tigara, e singura camera din casa in care il las sa fumeze... Intervenii Doamna V simtind usor ceva
- O... eu nu-l lasam pe fostul sa fumeze in casa deloc, ma enerva foarte tare stilul in care fuma, cand tragea din tigara...
Discutia se mutase subit la fostul sot. Intre timp Plictisitul reveni si acum discuta foarte aprins dar destul de tacut cu tanara domnisoara despre vizita ei la Viena... evident, nu era impresionat si facea legaturi vazute doar de el, cu Istambulul.
Domnul V se relaxa pe scaun, arunca o privire melancolica spre cele doua chelnerite si un chelner ce stateau langa bar si glumeau incet zambind ca oamenii ce au lucrat 10 ore in continuu si asteapta sa ajunga acasa pentru a face un dus caldut si a privi 3 sau 4 episoade din serialul preferat inainte sa adoarma. Intorcandu-si privirea spre masa privi micul grup si isi spuse: Daca as putea, daca as putea cu adevarat, le-as fute pe tampitele astea 3 de odata si le-as da cu insecticid in ochi si-n gura si-n enormele lor vagine... Dobitocul asta ramane sa moara de boala venerica cu secretii puturoase, sudoare si sange in urina, primite de la o tarfa minora agatata intr-un club select.
Domnul V era nervos, reusea in schim sa zambeasca cald. Toti cei prezenti la aceasta masa erau asa pierduti in acitvitatile lor urbane, in lumea reala si matura incat ii venea sa vomite. Isi promise ca isi va duce fetita la tara in weekend, unde va incerca sa-i arate frumusetea linistita si metafizica a codrului ancorat intr-un freamat continuu... trebuie sa faca asta acum, pana nu-i cresc sanii, pana nu ajunge la prima menstruatie, pana nu incepe sa filozofeze despre diferenta dintre prada si armani, despre channel 5 si 4, acum... acum cand inca vrea sa auda povesti si rade gingas si se joaca cu papusi, acum pana nu vede mai multa pula decat tasu.

Domnul V se ridica de la masa fara sa spuna nimic si iesi afara.

>>va urma<<

Cred că ştiţi vorba aia cu ce ţară frumoasă, păcat că-i locuită !, ei, nu o să spun chiar aşa, pentru că sunt o grămadă de persoane remarcabile în ţara asta, dar din păcate mass media noastră nu se concentrează pe ele, ci ei promovează prostia, urâtul, indezirabilul şi nesimţirea. Păi de unde altundeva să înveţe jegurile de oameni cum să fie jeg ? Sunt oameni care au destulă minte încât să filtreze puţin programele tv şi aleg să se uite doar la ce merită, oameni pentru care un Ciao Darwin, o ştire de la ora 5, un Made in România nu reprezintă un mod potrvit de a-şi petrece timpu'. Dar din păcate sunt mulţi care nu sunt capabili de o filtrare de-asta şi uite aşa se uită ăia şi ajung să aspire la nişte lucruri de toată jena.

Ştiţi ce zicea Einstein, nu ? Sunt doar două lucruri infinite, universul şi prostia umană, însă nu sunt sigur despre cel din urmă.

DIn păcate trăim într-o lume în care e mult mai important să ştie toată lumea cine mi-s io, ce muzică ascultă muşchiu' meu, ce telefon marfă am io, ce maşină pizdoasă am io, ce valoare am io, cât mă invidiază pe mine duşmanii (care duşmani când pe tine lumea de-abia te observă când ieşi pe scară să duci gunoiu'....da' mă rog, oi fi tu atât de important încât să colcăie lumea de duşmanii tăi care mor de ciudă că le dai tu maxim) şi aşa mai departe. Din păcate pentru noi valorile morale prea puţin mai reprezintă, majoritatea dintre cei exemplificaţi mai sus nici nu mai ştiu ce-s ălea sau ce înseamnă să ai nişte principii puternice după care să-şi guvernezi viaţa. Au trecut vremurile în care lucrurile se fac pentru că aşa e bine să fie făcute. Lumea renunţă din a face multe lucruri dintr-un simplu motiv şi anume să-mi fie mie bine, restu' nu contează. Nu spun că nu e bine să faci chestia asta uneori, pentru că hai să fim serioşi, cui să-i pese de tine, dacă nu ţie ? Dar sunt momente în care trebuie să aruncăm un ochi şi la cei de lângă noi şi să lăsăm vorbitul la persoana I.

Sunt de părere că avem o ţară foarte frumoasă şi nu fac parte din aceia care vor să plece de-aici cu prima ocazie, dar nu pot să nu-mi lase un gust amar lucrurile ca acela de la care a plecat postul ăsta....

Raeka

• lingusitorii
• prietenii falsi
• oamenii de mahala
• ipocritii
• persoanele vulgare
• persoanele brutale
• persoanele "smechere" gen "cel mai tare din parcare"
• libidinosii
• persoanele prea insistente
• persoanele decazute (alcolicii,dependentii de droguri etc.)
• oamenii disperati dupa bani
• oamenii care isi pierd sanatatea din cauza unor obsesii sau vicii
• 

Deci pot spune ca Romania este o tara EUROPEANA cu scoli beton unde coruptia si nesiguranta pluteste in aer..Unde copii se bat ca in camp...unde profesorii sunt facuti in tot felul....Unde mucosi de 10-11 ani sunt "Smecheri" si "Bazati"....Chiar dak in capul lor lipseste materia cenusie...Oricum...Romanie! "Sa traiesti bine!" ca pe spinarea ta cresc marii oameni politici!!...

Deci tipul acesta, lucrător în sistemul medical românesc, un tânăr medic de perspectiva ( blecs ) nu a găsit o modalitate mai eficientă în a atrage „puicuţele” decât să-şi pună poze de la locul de muncă pe profilul de hi5. Şi el lucrează la autopsie. Imaginile sunt realmente de coşmar. Dacă aveţi stomac pentru ele, daţi click aici.

Mulţi or să dea vina pe hi5, când adevărata problemă e a persoanei care evident suferă de nişte dereglări la etajele superioare. Şi dacă era înscris pe facebook, myspace sau altundeva, probleme neuronale ale acestui element, clasificat cu greu în categoria oamenilor, tot îl împingeau să-şi publice pozele hidoase. Are nevoie de un control urgent. Şi e avantajat că lucrează la spital … nici nu trebuie să meargă mult.

Iar unele comentarii la poze sunt dovada că tineretul de azi chiar o ia pe arătură. Incredibil. Este vorba totuşi de viitorul inginer, de viitoarea manager, de viitorul judecător … Oare acesta e viitorul ? Sper, chiar sper, că ce văd uneori sunt cei mai de jos, cei care nu trec clasa ani la rândul, sau au restante la kilogram. Refuz să cred că asta e elita. De fapt ştiu că nu e. Ştiu că sunt unii care vor asigura progresul omenirii şi de acum înainte.

De acum înainte o să privesc cu reticenţă medicii tineri, deşi ştiu că printre ei sunt mulţi care chiar sunt devotaţi muncii lor şi au cunoştinţele ( a nu se citi pilele :P ) şi ambiţia să ajungă mari specialişti. Dar oricum ar trebui să am grijă şi mai mare de sănătate. Nu de alta, dar nu vreau să ajung pe mâna unor specimene ca „Hannibal Lecter” acesta.

Deci …vă doresc multă sănătate!!!

ma gandesc ca poate uneori e vorba ca tu sau cel de langa tine s-a schimbat intre timp si nu mai corespundeti cererilor si asteptarilor celuilalt...sau poate ca de fapt nu v-ati potrivit niciodata si ca ti-a trebuit timp sa cresti si sa-ti dai seama de cine esti, ce este in jurul tau si ce vrei cu adevarat.

probabil - din experienta proprie vorbesc acum - ca uneori accepti ceea nu simti ca este pe sufletul tau doar pentru ca nu ai alta alternativa sau pentru ca in conditiile date este cea mai buna alternativa. cred ca fiecare isi stie raspunsul mai bine ... dar e stupefiant cand iti dai seama ca nu ai nimic in comun cu persoana pe care inainte o iubeai atat si ti'ai fi dat si viata numai sa'i fie ei bine.

si mai rau e atunci cand persoana de care vorbesc face dovada unor trasaturi de caracter groaznice, care te oripileaza si te face sa'ti pui la randu'ti intrebari in legatura cu propria'ti integritate morala avand in vedere cu cine te'ai insotit atata timp si in care ai avut atata incredere.

o prietena imi zicea ca oamenii se nasc asa..nu se schimba, nu sunt schimbati de ceea ce li se intampla in cursul vietii. eu spun ca in urma a ramas doar dezgustul si o nota mentala sa fiu atenta - mult mai atenta - la cei pe care ii consider prieteni si pe care ii tin in jurul meu.

 Chiar dacă se spune în popor că de morți numa' de bine, deja au început chichoteli cu privire la ce a făcut sau nu acest om. Din punctul meu de vedere, lucrurile sunt foarte clare: orice om de pe acest pământ are propriile secrete, păcate sau „stoluri”. Săptămâna trecută, cineva spunea că nu are sens să investești într-un învățământ universitar care promovează serii de câte 500 de oameni și din care numai 30 merită cu adevărat. Dar dacă tot se promovează un astfel de sistem.. eu am răspuns că atâta vreme cât investești și în acei 30, ei vor da înapoi cât pentru toți ceilalți la un loc... tot ce trebuie să faci este să crezi în ei, să îi ajuți să „crească” și să nu „îi pierzi pe drum”. Așa privesc și în acest caz: un raport pozitiv între cât s-a investit în el și cât a dat înapoi societății.

 Parcă mai ieri „sorbeam” emisiunile sale de pe Tele7 și, când mă gândesc că a murit, parcă tot nu îmi vine să cred... avea totuși 61 de ani. Țin minte că a fost invitat la un moment dat la o emisiune culturală de pe TVR. Atunci mi-am dat seama cât de mult ținea la intimitatea sa și a familiei, reușind cu succes separarea celor două planuri în viața publică.. ceea ce e mare lucru în ziua de azi.

 Însă... ce mi se pare cu adevărat trist este că viața publică românească a rămas fără încă un om de certă valoare, iar lumea studențească fără unul din reperele sale.

 Acest om s-a luptat prea mult (obsedant ar spune unii..) pentru limba românească, s-a împotrivit vehement fenomenului manelelor (nu era, domne, la modă..), a prețuit prea tare și a pus accentul pe conservarea valorilor naționale (cum? nu era european?!), a militat prea dur pentru respectarea bunei cuviințe, a depus prea mult suflet în activitatea de catedră (era genul de profesor pe care-l urăși pentru duritatea și severitatea poate excesivă, dar pe care, în același timp, îl iubești pentru corectitudinea sa și pasiunea de a face om din tine..) ca să nu mă afecteze moartea sa (deși, evident, nu l-am cunoscut).

 Citeam deunăzi o știre care mi-a provocat o stare de dezgust total, o știre ce prezenta regretele „sincere” ale premierului Tăriceanu cu privire la nefericitul eveniment... asta în condițiile în care domnul premier dă rateuri serioase din punct de vedere gramatical (ca să nu intram și în alte „sfere”..)

http://mediafax.mediaproi.ro/social/tariceanu-george-pruteanu-unul-dintre-cei-mai-importanti-aparatori-ai-limbii-romane.html?1688;2494518 

O doamnă aflată la înmormântarea profesorului Pruteanu (pe care nu l-a cunoscut vreodată în mod direct) a spus sincer și la obiect ceva ce se află în mințile și sufletele multora din noi: „Mai bine Dumnezeu ne-ar lua pe noi decât să ne ia oamenii de valoare!”

Dumnezeu să-l odihnească!

Și să nu uit.. Hai.. caramba, domnule Tăriceanu!

Un zambet mi s- a infiripat in coltul gurii la ideea ca si noi, baietii suntem tot

atat de prosti si facem acelasi lucru ca si fetele de multe ori...da' macar noi ne dam seama...sau nu???

Cat de placuta e aura de mister a decadentei, stilul, distinctia pe care dezgustul fata de realitate il confera…MIEZUL LUCRURILOR. Cui ii pasa in final de esenta?? Nu e oare sensul in propria noastra fiinta? Care sens? Hai sa ne unim cu totii in calma disperare, sa jucam hora NIMICULUI pe o muzica goala.

Nu e un repros. Nici macar o constatare trista; un simplu umor negru de om. Sa te-nvarti ca nebunul prin idei si sa-ti dai seama ca nici macar tu nu-ti apreciezi sacrificiul. Cat de jenanta devine simtirea…atunci chiar ca n-are rost nimic. Eu de ce scriu asta acum?!?…Ar fi atat de simplu sa fug…Nu-mi pasa de umilire, de reprosuri; remuscarile pica din start. Deci nu ma opreste nimic! Sunt liber sa nu fac nimic!!Hah…devine penibila marturisirea. Oricum nu va pasa. Oricum nu IMI pasa. nu mi se dau motive.

Nu voi uita niciodata figura celei mai “sictirite” fiinte pe care mi-a fost dat s-o intalnesc…undeva mai sus de nivelul drumului meu, la nici doi metri distanta, in iarba chelita de seceta statea nemiscata o matza firava cu portiuni de blana jumulite, trecuta clar prin toate chinurile vietii de pribeag. Privirea, fixata parca in eternitate, concentra un dezgust ironic socant pentru un animal. Superioara in indiferenta ei, incearca sa-si demonstreze recunostinta pentru ceea ce ii oferise viata…regurgitand cu un calm balzacian (scuzati comparatia). Nici o schimbare in postura teapana si privirea concentrata la acelasi punct; pana si zvacnirile ii pareau a fi regulate, automatizate. Priveliste care te pune pe ganduri…Jumatate de an mai tarziu, in acelasi oras, trecand pe aceeasi strada, langa acelasi copac, aceeasi unica si sublima privire plictisita si dezgustata…aceeasi demnitate nebanuita, acelasi manifest organic…

Pana unde iti merge demnitatea cand e vorba de sictir? Cat e teribilism, cat e moda, cat e organic..? De-am fi desavarsiti macar in dezgust..

Otto Weininger

"Sensul femeii este acela de a fi un non-sens. Ea reprezinta polul opus al divinitatii, cealalta posibilitate in om. Asa se explica acea adanca frica a barbatului: frica de femeie, adica frica de non-sens; aceasta e frica in fata ispititorului abis al golului".

Victor Hugo

"Femeia uraste sarpele din invidie profesionala"

George Sand

"Femeia cocheta este un etern personaj de bal mascat"

Mahomed

"Le-am lasat barbatilor cea mai mare plaga: pe femeile lor"

Proverb tatar

"Daca ti-ai batut dimineata nevasta, nu uita sa o faci din nou la pranz"

F de Croisset

"Tot misterul femeii e in imaginatia barbatului"

Euripide

"E vai si amar ca NU exista alt mijloc pentru perpetuarea speciei decat femeia"

Napoleon "Femeile nu au rang"

Ettiene Rey "Cand o femeie se da, are intotdeauna aerul ca ofera cea mai mare comoara de pe suprafata pamantului. Singura ei scuza e ca si crede asta"

"Femeile nu iarta niciodata unui barbat iertea pe care a fost silita sa i-o ceara"

Nu agreez prezenta femeilor.

Mentin o distanta grosolana, intorcand violent spatele si afisand un dezgust pur.
Nu suport sa ma atinga, sa stea aproape de mine sa imi imputeasca hainele de calitate.
ULTIMILE TARFE ORDINARE.

In schimb, intr-un sex shop as patrunde cu un tocator de snitele pentru putina diversitate culturala.

Ce cred tembelele astea, daca isi afiseaza marfa ieftina adaugand o privire umila, cred ca m-ar putea vreodata interesa?

Sigur, daca vine o tipa la mine si spune ca doreste sa o pocnesc si sa ii bag capul intr-un veceu, as aprecia.
Macar stie ce vrea.

Am ajuns acolo la 6:30.  NU prea erau oameni. ai asteptam cateva cunostinte si ne indreptam spre intrare. O doamna dragutza de scaneaza biletele (s-au modernizat, au cod de bare), si ne indruma catre ce-am mai apropiata intrare de locurile noastre. Localizam locurile si ne asezam. Randul 17.

Era ok, desi un pic in spate, dar macar vedeam tot.

Si acu au inceput intamplarile :1: oamenii au continuat sa vina si cu 15 minute dupa inceperea piesei. Nici nu incepuse bine piesa, ma tolanisem si eu in scaun si se terzeste unu ca vrea sa treaca prin fata mea.Nici t pardon ,sau ma scuzati, ci direct. Ba unu dinter ei, cu un cap mai mic decat mine se si uita in ochii mei urat, mai mai sa il si pocnesc. Ma abtin. Ma asez la loc. Inca 5 minute si din nou altii sa intre mai in lungul randului. Uff........

Pe alt rand aceeasi faza....insa 2 tipe (cam pe la 40 de ani) nu au vrut in ruptul capului sa se ridice sa ii lase pe cei 2 nou-veniti). S-au asezat ceva mai in spate pe niste locuri neocupate.

Eeh.....ma calmasem.  ma tolanesc, pup carcaiacu, si aud fosnet de punga de ceva de rontait. Come on. Cineva are ceva cu mine. Cineva nu ma iubeste indeajuns ca sa ma lase sa vad si eu o piesa de teatru asa cum ar trebui.

2: absolut toata durata piesei (a fost cam 1 ora 45), au sunat, pardon "bipuit" telefoane. Care mai de care. (am numarat nu mai putin de 50 de intreruperi). Si totusi faza a culminat cu un sunet de unda radio pe frecventa telefoanelor interferand cu difuzoarele din sala, moment in care actorul s-a oprit in mijlocul replicii, s-a uitat urat intr-o parte salii, si dupa cateva secunde de asteptare, si-a reluat replica. Am inlemnit.

Asha ceva foarte rar. O singura data Natasa Raab, a criticat audienta la un spectacol la Craiova.

In rest totul bine si frumos.

A cam lipsit barfa, doar la inceput cateva idioate nu se oprisera din trancanit. Dar se iarta.. inertia. Cum sa nu accepti legile fizicii feminine. :)

O piesa super, cu intentii evidente, cu deznodamant iubaret, intriga destul de complexa, situatii destul de neasteptate, cateva situatii comice. O piesa pe care o recomand cu caldura oricui. Deasemenea interpretarea a fost peste nivelul audientei, doar cativa actori avand cateva mici scapari,in sensul ca nu au reusit sa coreleze replicile cu starea de spirit pe care terbuiau sa o arate. Dar putine insa, si total pardonabile.

In alta ordine de idei abia asteptam sa ies, doar ca sa scap de tate si elevi cu pera multe aere. Afara, nici nu ies bine pe usa teatrului, ca ma izbeste un fum greu. Toate oile iesisera la fuma. Suferisera 105 minute fara.

In rest culturalizare placuta.