Si a fost Metallica. Si am fost si eu acolo si in sfarsit, unul dintre multele mele vise s-a implinit,al meu si al altor zeci de mii de oameni care au venit sa ii vada. Sunt sigura ca multa lume a depus mult efort ca sa asiste la acest concert, lumea a venit din toata tara, au parcurs multe ore pana la Bucuresti, s-au chinuit sa isi faca rost de bilete cat mai bune, si-au cautat cazare, au dormit prin gara, au ars-o prin baruri pana la primul tren, au asteptat ore in sir in fata stadionului ca sa fie cat mai aproape de James, la fel au petrecut ore in ploaie si au stat si mai multe in picioare. Nu stiu cati or sa faca pneumonie,cat o sa creasca vanzarea la Fervex, cati vor reasculta ce s-a cantat cu zambetul pe buze revazandu-l pe Hammett intr-o forma excelenta fie la cativa metri de el,fie pe ecranul enorm tocmai din fundul stadionului. Oare cati din cei care au prins pene vor canta mai cu spor si stiu ca nu degeaba erau sa fie calcati in picioare cand le-au prins. Pentru toate aceste eforturi, a meritat cu desavarsire.

Am stat cu sufletul la gura inca de cand am plecat din Ploiesti si trenul a avut intarziere. Fugi la metrou,fugi si ia-ti ceva de mancare, fugi la metrou, coboara la Eroilor, suna prietenii care ti-au promis ca te cazeaza in camin (multumesc din nou), intreaba in stanga si in dreapta cum ajungi la stadion, ia-te dupa multimea de pletosi cu tricouri negre, gaseste-ti prietenii care erau deja acolo la coada la intrare, alearga frenetic pe gazon ca sa prinzi locuri bune si in final, asteapta de la ora 4 si ceva pana la 8 in ploaie impartind pelerinele de ploaie cu cei din jur. Nu stiu cine au fost The Sword, nici eu, nici cei din jurul meu. Noi vroiam Metallica si se pare ca baietii au avut succes cu ultima piesa cand lumea i-a aplaudat de fericire ca urmeaza cei pentru care au venit. The Sword nu erau totusi rai, dar compozitiile nitel cam simplute, vocea aducea putin a Metallica dpdv al stilului, dar la un sonor mult mai mic. Au cantat, au plecat, nu am ramas cu nimic in minte, decat cu unul dintre chitaristi caruia nu i se vedea fata de par cand canta. Am mai asteptat ce am mai asteptat, presiunea din toate partile crestea, la nivel psihic,dar mai ales fizic. Probabil fiecare om avea 30de cm patrati in care sa se miste in voie (haha). Auzeam in jurul meu voci “Hai baaa cu ecstasy of gooold” in boxe se auzea ACDC si in jurul meu lumea canta “it’s a long way to the top if you wanna rock’n’rooooll”. Si a inceput, multimea a explodat, era sa mor sufacata,dar nu a contat, Creepin Death, l-am vazut pe Trujillo si nu mi-a venit sa cred ca era la cativa metri de mine!! Si cat radeam pe tema mersului de paianjen,acum vedeam live! Imediat mi-a venit in minte imaginea cu el cand sarea in pat dupa ce a fost ales sa cante in trupa. A urmat For whom the Bell Tolls, lumea a luat-o si mai razna, plete ude scuturate, tricouri aruncate, Kirk Hammett in carne si oase, James cu zambetul cu tenta malefica, Ride the Lightning, ploaie torentiala, Harvest of Sorrow. Sanitarium a fost pentru mine un moment special al carui inceput mi-a facut pielea de gaina, apoi Four Horsemen, …And justice for all, No remorse. Apoi parca totul a devenit magic, cineva din fata mea s-a indurat sa ma lase mai in fata decat eram incat sa vad si eu ceva fara sa fiu nevoita sa sar (e nasol sa ai doar 1.60). A inceput Fade to Black, am simtit toata lumea in jurul meu absolut fascinata, toata lumea stia versurile si canta, apoi Master of puppets, moment epic, draga cititorule. Whiplash, apoi un moment foarte asteptat, nu neaparat de mine, satula oarecum de Nothing Else Matters. Totusi, a fost ca si cand as fi auzit melodia pentru prima data, “So close no matter how far….”, completat de James “yeah, that’s right!”, brichete aprinse in ciuda ploii, lacrimi in ochii multora, in sfarsit solo-ul cantat de cine trebuia, dupa ce ani de zile am auzit atatia oameni incercand sa-l cante,pur si simplu magic. Ne-am trezit din melancolie cu Sad but true, apoi momentul culminant. Luminile s-au stins si micul joc pirotehnic insotit de sunetul de mitraliere a inceput anuntand piesa One. James sub reflector, apoi Kirk,apoi restul. Cateva artificii care au intrat exact cand trebuia. Nu pot sa descriu ce am simtit in timpul acestei melodii, cei care au fost acolo stiu despre ce e vorba. Solo-ul prezent pe “best guitar solos of all time”, apoi mana lui James in detaliu pe ecran jucandu-se cu pana si apoi atingand corzile pentru a incepe Enter Sandman. Si iar nebunie, apoi o mica pauza in care lumea a strigat continuu “we want more,we want more!”. Au revenit cu Last Caress si So what, la care toata lumea striga cu deosebita placere oriunde aparea cuvantul “fuck”. James a intrebat apoi cine i-a vazut ultima data si cine ii vede pentru prima data, a urat un “welcome back” apoi cunoscutul intro de la Seek and Destroy. Toti stiam ca era ultima melodie asa ca cine nu a sarit si nu a tipat si cantat pana atunci cu siguranta nu a ratat ultima ocazie. Au venit apoi pe rand in fata, au spus cateva cuvinte, au aplaudat, au aruncat pene de chitara, bete, Lars un prosop pe care l-a prins probabil cel mai inalt tip de pe gazon de aproape 2m. Eu nu am reusit sa prind nimic, dar un prieten a prins o pana. O merita, canta mult prea bine Fade to Black la varsta lui de boboc. Au venit, au cantat, au spus ca a durat prea mult pana s-au intors si ca de data viitoare vor veni mai repede. Sa dea Dumnezeu, Romania ii asteapta cu bratele deschise ca intotdeauna. Si au plecat. Una peste alta, a fost un moment pe care multi nu il vom uita prea curand sau poate niciodata.

Inca n-am terminat ziua, insa ma chinui inca de pe acum sa n-adorm in campul muncii. Drept urmare, o sa-mi iau mintenash catrafusele si o sa ma indrept cu gratie spre vastele mele apartamente.

O metoda cum sa scapati, fara sa incalcati legea, de amenzile date de Politia rutiera, Politia de ordine publica, Jandarmeria sau orice alta institutie a statului abilitata sa aplice sanctiuni contraventionale, celebrele amenzi. 

citynews.ro va prezinta o metoda cum sa scapati, fara sa incalcati legea, de amenzile date de Politia rutiera, Politia de ordine publica, Jandarmeria sau orice alta institutie a statului abilitata sa aplice sanctiuni contraventionale, celebrele amenzi.

De exemplu, un sofer este amendat de catre un agent de circulatie, mult prea zelos, ca a depasit linia continua. Amenda legala prevazuta de legea care reglementeaza circulatia pe drumurile publice este de 225 de lei, echivalentul a 4,5 puncte amenda si 6 puncte de penalizare.

Dupa constarea contraventiei de catre agentul de circulatie, acesta are obligatia sa va intrebe daca aveti de facut observatii. Sfatul citynews.ro este sa spuneti ce anume observatii aveti de facut, cea mai des folosita de foarte multa lume este urmatoarea "constatarea nu corespunde adevarului" care trebuie mentionata de politist.

Urmatorul pas legal care trebuie facut de politist este sa va intrebe daca doriti sau nu sa semnati procesul verbal si sa luati un exemplar.

Putina lume stie ca ordonanta de urgenta a Guvernului 2/2001, privind regimul juridic al contraventiilor, lasa multe portite pentru ca amenda sa nu mai fie achitata niciodata.

Daca soferul depistat ca a incalcat Codul Rutier refuza sa semneze procesul verbal, agentul este obligat sa aduca un martor, cu care, atentie, se va putea face doar dovada refuzului de catre conducatorul auto de a semna procesul verbal si a primi un exemplar, nu de atestare a savarsirii contraventiei.

In fata acestei situatii, procesul verbal va fi trimis la domiciul soferului, unde trebuie sa ajunga in maxim de 30 de zile. Articolul 27 din OUG 2/2001, prevede ca una din cele doua posibilitati de comunicare a procesului verbal va fi prin posta, cu confirmare de primire. Acest lucru presupune ca destinatarul / soferul sau pietonul trebuie sa semneze de primire a procesului verbal. Daca nu este acasa sau daca locuieste la alta adresa decat cea din buletin o perioada de zece zile sau pur si simplu nu merge la Posta sa ridice procesul verbal si sa semneze, documentul va fi trimis inapoi la Politie. Posta pastreaza corespondenta vreme de 10 zile.

In acest caz Politia Rutiera fie retrimite documentul prin Posta fie aplica cea de-a doua varianta de comunicare prevazuta de acelasi articol 27, "prin afisare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operatiunea de afisare se consemneaza intr-un proces verbal semnat de cel putin un martor".
 
Portita legala de scapare care se afla in Ordonanta 2/2001, este prevazuta de art. 14. Acest articol stabileste ca "executarea sanctiunii amenzii contraventionale se prescrie daca procesul-verbal de constatare a contraventiei nu a fost comunicat contravenientului in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii" (adica data cand a fost scris / intocmit de politist).

Cu alte cuvinte, daca Politia nu poate face dovada ca v-a comunicat procesul verbal in termen de 30 de zile, sub semnatura dvs., amenda de 225 de lei nu mai poate fi executata de catre Directia Finantelor Publice.

Alte sfaturi pentru a evita amenda pentru camerele radar:
- Pentru radarele fixe puteti alege un nume dintr-un necrolog, din orice ziar, al unei persoane care a decedat dupa data depistarii si comunicati Politiei, ca si asa nu au cum sa constatate ca nu e asa. Acest nume il puteti trece in invitatia pe care o primiti de la Politia Rutiera de a comunica numele persoanei care a condus autoturismul depistat ca a circulat peste limita legala. De mentionat ca fotografiile facute de camerele radar surprind autoturismul doar din spate, deci identificarea soferului dupa fata nu poate fi efectuata. In acest caz, Politia Rutiera NU poate aplica sanctiunea si NU poate face dovada ca persoana decedata trecuta de dvs. in invitatie a condus sau nu autoturismul.
- Trimiteti instiintarea cu plata la destinatar, adica sa plateasca Politia cand primeste scrisoarea cu datele persoanei careia i-ati incredintat masina. In acest caz Politia nu va achita taxele si plicul se intoarce la dvs. Asa aveti dovada ca ati comunicat, dar pe banii Politiei, care nu vrea sa platesca si scapati!

LE: Sper ca Fane sa stea acasa in timpul nuntii. Desi nu stiu cum s-ar intelege cu cainele autist al prietenei mele (despre el, data viitoare :) ).

Copii, să fiţi cuminţi, aveţi grijă de voi şi nu uitaţi să folosiţi prezervativul! :)))))

p.s. Happy b'day to me, 20 iulie! Yeeey!

Ciocolata, bomboanele si produsele de patiserie
Mai mult ca sigur, nu stiai ca aceste produse iti "mananca" din energie. Ele sunt "pacatoase" prin faptul ca sunt incarcate de zahar. Acesta ofera, intr-adevar, o crestere de moment a nivelului de energie. Dar, ulterior, se resimte o acuta stare de slabiciune.

Cofeina
Da, nu te poti trezi fara cafea; dar ai incercat sa o inlocuiesti cu un fruct proaspat sau cu un pahar de suc de fructe, fara zahar? Poate ca merita incercarea: o ceasca de cafea are un efect de "trezire" pe termen scurt; pe termen lung, insa, se dovedeste ineficienta.

Carbohidratii
Deliciosii carbohidrati sunt alesi de noi sa ne completeze alimentatia, pentru ca ne creeaza o stare de calm si relaxare. In mod normal, nu avem nevoie de atata relaxare pe timpul zilei, ci mai curand seara, inainte de culcare. Daca vrei sa ramai alert dupa masa de pranz, atunci alege mesele bogate in proteine, elemente care se descompun in aminoacizi. Tiozina este un aminoacid responsabil cu productia de substante chimice care determina, la nivel cerebral, schimbari in ceea ce priveste capacitatea de concentrare si atentia...

Lipsa de miscare
Cu cat esti mai sedentar, cu atat vei avea mai putina energie! Este cat se poate de adevarat! Pentru noi toti, e dificila sa ne "urnim", sa incepem sa facem miscare; dar, odata inceput acest proces... Specialistii recomanda exercitiile fizice dimineata, pentru ca acela este momentul in care beneficiem din plin de energie: alergare, cateva exercitii de gimnastica din cele invatate in scoala - si nu mai avem nevoie de suplimente alimentare cu vitamine.

Prea mult somn
Cand dormi prea mult, organismul isi pierde ritmul. De aceea, fie ca te simti "rupt de oboseala", fie ca n-ai chef sa faci altceva, invata sa-ti pastrezi un ritm de trezire (dormit 8 ore pe noapte). E recomandabil sa dormi inainte de ora 12, desi majoritatea dintre noi nu reusim sa respectam acest program. In loc sa dormi excesiv, chiar si in weekend, fa-ti program, iesi afara - nimic nu se compara cu oxigenarea creierului pentru a obtine un plus de enegie - si obisnuieste-te sa faci multe lucruri active pentru a scapa de... lene.

Andra: si eu as iesi din casa
Andra: aveam azi blogmeet
Andra: la 19 in centru
Andra: (oricum, acum mai ajung doar cu un taxi) - era 18:30
Andra: dar imi e prea rau
Andra: vreau la blogmeeeeet
Andra: :((

Umanilor prezenţi acolo, m-am gândit la voi. (da, cu părere de rău şi puţin invidioasă pe cei care au putut ajunge.) Am înţeles că v-aţi strâns cam mulţi şi că fu' tare mişto. No' io aştept următoarea strigare la care promit că vin (să depun şi jurământul? Aduceţi steagul!), chiar şi cu patul de spital după mine dacă e nevoie.
Aştept(ăm) poze, impresii, etc. :))

Daca ar trebui sa mori inaintea mea, intreaba daca poti lua cu tine un prieten.

Daca traiesti pana la 100 de ani, as vrea sa traiesc 100 de ani minus o zi, ca sa nu trebuiasca sa traiesc fara tine.

Adevarata prietenie este ca sanatatea: valoarea ei este rar apreciata pana cand nu ai pierdut-o.

Un prieten adevarat este cel care-ti este alaturi atunci cand restul lumii te-a parasit.

Tatal meu obisnuia sa spuna ca, atunci cand mori, daca ai cinci prieteni adevarati, atunci ai avut o viata minunata.

Daca toti prietenii mei ar sari de pe un pod, eu nu as sari impreuna cu ei, ci as sta jos, ca sa-i prind.

Tine un prieten adevarat cu amandoua mainile.

Eu ma bazez pe tine si tu te bazezi pe mine si totul este bine.

Prietenia este o singura minte in doua trupuri.

Nu merge inaintea mea pentru ca s-ar putea sa nu te pot urma. Nu merge in urma mea,
pentru ca s-ar putea sa nu te pot ghida. Mergi alaturi de mine si fii prietenul meu!

Toti aud ceea ce spui. Prietenii asculta ceea ce spui. Cei mai buni prieteni asculta ceea ce nu spui…

Prietenul este acela care cunoaste cantecul inimii tale si poate sa ti-l cante atunci cand ai uitat cuvintele.

Fiecare dintre noi urmam drumuri diferite in viata dar, oriunde mergem, luam cu noi cate putin unul de la altul, de pretutindeni.

Prietenii sunt modul in care Dumnezeu are grija de noi.

Strainii sunt doar prieteni care asteapta sa se intample ceva. Prietenii sunt ca si bucatile de sunca din bolul de salata al vietii.

...un băiat, care să mă gâdile, să mă ciupească, să îmi pună piedică pe stradă şi să râdem împreună de asta, care să ştie şi să poarte o conversaţie pe teme filozofice. Un băiat care să abereze, dar să fie şi scurt şi la obiect când e nevoie.

Vreau un băiat care să nu-mi aducă un buchet de trandafiri de ziua mea, ci să îmi rupă o floare de pe stradă într-o zi oarecare şi să mi-o pună dupa ureche.

...cineva cu care pot să mă duc în parc şi cu care să mă simt în largul meu atunci când mergem vara la o terasă de fiţe, care să ştie să glumească atunci când trebuie şi care să ştie să fie serios atunci când se impune.

....o persoană care să alerge cu mine în ploaie fără să îi fie frică de faptul că o să îşi murdărească adidaşii Gucci. Cineva care sa mă ţina strâns de mână, care să mă ciufulească, să mă tragă de păr, să mă muşte.

Vreau un băiat al cărui zâmbet să mă topească. Un băiat care să mă strângă tare în braţe, unde să uit de tot. Un băiat care să se uite în ochii mei fără a-mi spune nimic, iar eu să înţeleg totul.

...un băiat care să aibă iniţiativă, să mă conducă atunci când am nevoie şi să se lase condus când nu găseşte ieşire. Un băiat care chiar dacă nu suportă Dinamo, să nu mă scoată din sarite de cate ori prinde ocazia, şi să vină cu mine la meciuri, doar pentru a mă vedea fericită şi mulţumită.

...un băiat care să găsească creierul unei fete mai interesant decât sânii ei, care să-mi spună că sunt frumoasă şi atunci când sunt nemachiată şi îmbrăcată în trening, nu o persoană care îmi zice: "azi eşti bună". Cineva care se pricepe să-mi facă complimente subtile. Cineva care ştie că interpretez orice cuvânt şi care nu-mi bate apropouri.

...un băiat care-mi zice când şi cum greşesc şi care-şi asumă vina atunci când el o face la rândul lui. Cineva care înţelege că o relaţie e formată din doi, că fiecare are drepturi, opinii şi că fiecare trebuie să se implice într-o anumită manieră. Nu toţi o facem la fel de bine, dar pentru toate există un început şi un mod de a învăţa.

Vreau un băiat care ştie că îmi place ciocolata, care ştie că îmi place ploaia, care ştie că îmi place să mă maimuţăresc, care întelege că uneori sunt un copil retardat şi alteori îmi doresc să port o discuţie serioasă, care să stârnească interesul.

Vreau pe cineva care să nu-mi zică "te iubesc" din prima luna doar ca să mă bage în pat. Un băiat care ştie cum să mă ia când sunt supărată. Cineva care înţelege că am un orgoliu prostesc şi mă supăr din orice.

...un băiat care ştie că pentru mine nu conteaza cuvintele ci gesturile mici, chestiile nebuneşti, care în ziua de azi nu mai contează pentru nimeni. Un băiat care să mă oprească în mijlocul trecerii de pietoni doar pentru că vrea să mă sărute.

...un băiat care să danseze cu mine, oricât de prost s-ar mişca. O persoană care să-mi dea mesaj în timp ce suntem chiar unul lângă celălalt. Cineva care să mă sărute pe obraz. Cineva cu care să vad apusul lunii şi răsăritul soarelui.

...cineva care să vrea să meargă cu mine pe o stradă oarecare al cărui capăt nu ştim unde e. Cineva care nu se teme să se rătăcească. Cineva care să rişte, căruia să-i placă adrenalina. Un băiat care să mă ducă la gară şi să se urce cu mine într-un tren la nimereală. Cineva care crede în destin.

...o persoană care înţelege că prietenii sunt foarte importanţi pentru mine. Cineva care înţelege când simt nevoia să ies cu gaşca la suc, sau cu fetele. Cineva care dă libertate cât să nu mă simt sufocată şi care e gelos atât cât să simt că ţine la mine.

...cineva care nu mă judecă după aparenţe, după prieteni sau după marca genţii mele. Cineva care nu mă judecă după spusele altora ci dupa felul în care mă descoperă el. Un băiat care îşi doreşte să mă cunoască, un băiat care îşi dă seama cât de complicată, ce fenomen anormal sunt.

...un băiat complex, cu simţul umorului, cu imaginaţie, pupăcios, realist dar şi romantic; cu picioarele pe pământ dar şi visător şi mai ales o persoană cu foarte multă imaginaţie şi spontan. O persoană care să-mi stârnească interesul să-l cunosc. O persoană care mă recucereşte în fiecare zi, care urăşte rutina şi lucrurile comune.

...un băiat care să mă ţină în braţe noaptea şi care să se trezească cu jumatate de ora mai devreme doar ca sa mă privească cum dorm. Cineva care să se chinuie să facă nişte clătite, oricât de mult fum ar ieşi din bucătărie.

...cineva care să asculte o melodie şi să se gândească la mine. cineva care apreciază un simplu curcubeu, care se bucura când e soare. Un băiat căruia îi place mirosul primăverii, care vede dincolo de aspectul material al fiecărui lucru esenţa sa.

...o persoană cu care să mă opresc în mijlocul intersecţiei pe tocuri şi să împingem la Dacia lui şi să râdem ca nebunii. O persoană care înţelege că lucrurile materiale se duc destul de repede. O persoană care să mă atragă atât de mult încât să nu-mi pese ce maşina conduce, sau că mă conduce acasă cu metroul.

...O persoană cu care să mă simt în largul meu şi cu care să simt că mă apreciază pentru felul în care gândesc şi pentru nebuniile pe care le fac şi care mă fac pe mine să mă simt vie.

Vreau un băiat care azi există... doar în basme.

* Postul nu e scris de mine. L-am primit de la o prietenă care la rândul ei l-a primit de la altcineva. Deci, nu se cunoaşte autorul. Am postat asta aici pentru că mă regăsesc în tot ce e scris aici, pentru că îmi place cum e scris, deşi am mai adăugat şi eu cateva idei pe-aici, pe-acolo.

Si starea asta de lehamite o sa-mi treaca in cateva ore, cand o sa-mi amintesc cat de mult imi place ceea ce fac, cat de putin m-am gandit la partea materiala atunci cand mi-am inceput propria firma sau cat de mult imi place, totusi, exprimarea de genul "vaaai, dar ce lucru bun ai facut!".

"Am gasit astazi, 3 Iulie 2008, in zona garii CONSTANTA, un portofel continand urmatoarele :

Carte de identitate (domiciliu Mun. Pitesti, stabilit resedinta Mun. Bucuresti) , permis de conducere cat. B , carnet de student , card BRD Student, carnet cupoane CFR, abonament RATB , student-card microbuze/autocar compania DACOS, 2 chei de apartament/casa, diverse alte biletele si bonuri fiscale. Numele este SARAMPOI ADRIANA-NICOLETA. Pt revendicare 0746619426 (sau id : dj.phazer)."

Sper sa ii fie cuiva folositoare aceste lucruri, m-as bucura sa pot ajuta pe cineva care este la necaz!...

După ceva luni de la o ultimă "prezenţă" (nu mă întreba, nu ştiu când, cum, unde, ce a fost), se organizează încă un blog-meet. Cel care a venit cu ideea a fost Eduard Stoica, Laura a îmbrăţişat ideea şi s-a decis: Se face prezenţa bloggerilor sibieni, Sâmbătă Vineri seara, 11 iulie, ora 19 in Amber Cafe (în Piaţa Mare).

Sunt deja destul de mulţi (peste 20 :P) care s-au adunat să meargă. Sper să ajung şi eu, deşi nu sunt sigură, sâmbătă seară am programat ca amărâtul meu de suflet (pierdut, regăsit, pierdut iar şi din nou regăsit) să ajungă într-un alt loc (tot cu sibieni) . Eh, şi chiar aşa, chiar dacă e vineri, tot nu sunt sigură că ajung. :))

Cum momentan blogul lui Eduard nu funcţionează, blog unde, teoretic, se află lista completă cu participanţii la întâlnire, o să iau lista de pe blogul Laurei.

Eduard Stoica
Oana Cunţan
Brylu
Răzvan Pop
Tudor Popa
Oana
Zeno Popovici
Cristi Văduva (prezenţă virtuală binevenită)
Vali
Ovidiu Valentin Olteanu
Alin Mechenici (poate ajunge)
Matzishor
Nosfer
Tommy
Marius Ogrean
Constantin Tovisi
Călin
Seba
Lucian (poate ajunge)

şi eu (poate o să ajung).

Ce faci când trecutul se năpusteşte asupra ta ca un gladiator ce merge în luptă? Ce faci când încă îi simţi mâna jucându-se prin parul tău, când încă îi mai simţi parfumul îmbibat pe haine? Ce faci când încă îi simţi braţele în jurul tău, buzele lui sărutându-le pe ale tale, ochii lui privindu-i dulce pe ai tăi, mâna lui ştergand obrazul tău spălat de lacrimi? Ce faci când încă îi mai auzi vocea la telefon, când îl mai vezi în pragul uşii? Ce faci atunci când.... el nu mai e?

Le-am fost "mama si tata" pentru perioada cuprinsa intre 17 - 22 iunie 2008...

Dupa ce am invatat sa ii hranesc cu paine cu seminte, inmuiata bine de tot in apa (ca am incercat sa le dau apa cu siringa dar nu stiam cata le era necesara si, in plus, imi era teama sa nu ii "ajut" sa se inece imping cu pistonul mai repede decat puteau ei inghiti), cu castraveti, cremvursti, mamaliga, chiar si zmeura :) - ca sa aiba un meniu cat mai diversificat si bogat in cat mai multe substante nutritive de care habar nu aveam daca sunt benefice sau nu unui pui de porumbel "neintarcat" (mi s-a inaintat propunerea sa le dau si niste rame dar mi-a fost prea greata sa le tai in bucatele si sa le "storcesc" intre degete in incercarile mele hotarate de a le impinge pe gatlejele flamande), spre marea mea minunare, puii nu doar ca nu au sucombat, ci - de la zi la zi - au prins puteri de ma tot minunam ca vitelul in fata portii... Incepusera sa se tina destul de vartos pe picioare (chiar imi era tot mai greu sa ii stapanesc atunci cand ii hraneam, pentru ca le indopam cioculetele pe rand), aripile erau mai puternice si se deschideau tot mai des, parca deja cereau sa se desfasoare in aer, gaturile se inaltau tot mai obraznic si mai sus (Dumnezeule, cat de lungi erau!) iar pliscurile moi si nevolnice devenisera tot mai rapace si mai cornoase...

Ma amuza teribil sa ii vad cum, in disperarea de a apuca mancarea, cel care era in asteptare incerca sa smulga "prada" din ciocul celui caruia ii era randul la "indopat". Nu ca ar fi si reusit! Dar tentativa de "frauda" exista, iar eu (si nepotelele mele, alaturi de care m-am amuzat timp de cateva zile) ne-am tavalit pe jos de atat ras (ma rog, mai mult ele, eu multumindu-ma cu tavalelile la figurat, ca eram personaj principal in scenele cu pricina si direct implicata, in mod "mecanic"). Mai greu a fost cu spalatul cazii de "deseuri" - din care produceau cantitati industriale!!! - fiindca imi displacea in mod categoric sa fac asta; dar... intrasem in hora, trebuia sa joc: imi asumasem o responsabilitatea si era necesar sa o duc la bun sfarsit, indiferent daca imi era sau nu comod ori placut. Cu aceasta ocazie, ii multumesc mamei mele care, de cateva ori, m-a salvat de aceasa corvoada (avand in vedere ca operatiunea trebuia executata de cateva ori pe zi... va dati seama ca orice ajutor, cat de mic, era mai mult decat binevenit). Interesant este ca nu faceau caca in cosuletul in care erau "cazati", ci... in afara lui (banuiesc ca "proiectilele" erau expulzate cu mare viteza, aterizand in afara zonei cu pricina - nu am reusit sa imi dau seama daca "viteza de livrare" era naturala sau provocata de "meniu"... ;) )

Singura solutie pe care am reusit sa o gasim (in urma convocarii Consiliului de Familie) a fost ca tata (saracul, pe el a picat "napasta"!) sa mearga la Piata de Pasari, unde sa caute un columbofil caruia sa i se faca mila de bietii puisori si sa ii adopte, la randu-i.

Duminica, 22.06.2008, dupa ce le-am servit micul dejun, le-am "schimbat scutecele" si le-am facut "freza" curatandu-le (cat am putut, ca se smulgeau cu tot cu puf) resturile alimentare de pe crestete, si-au ciugulit/infoiat penele (putine, cate aveau; dar deja erau vizibile: unul era de un gri mai inchis, ca mama lor, altul ceva mai albicios - probabil ca semana cu tatal) si s-au pregatit de "duca"...

Mi-au mai ramas de la ei doar fotografiile, cosuletul si... dorul... Ori de cate ori intru in baie (la mine ori la mama), imi vine sa ma uit in cada, sa ii vad si sa le aud piuiturile la auzirea glasului meu (Doamne, chiar ma considerau mama lor?!)... Si nu pot sa uit cum "trompetau" cand ii hraneam... nu stiu cum altfel sa numesc sunetul scurt, ca de trompeta veche si sparta, cu care isi insoteau "gogalturile"...

M-am tot gandit daca erau pui de porumbei ori de gugustiuci (desi, indiferent ce ar fi fost, pentru mine tot niste pui neajutorati au reprezentat); am aflat si raspunsul la aceasta intrebare: baiatul caruia i-a dat tata in grija spunea ca sunt porumbei voiajori... Un motiv in plus sa ma bucur ca m-a ajutat Dumnezeu sa ii salvez...

Acestea sunt ultimele fotografii pe care le-am facut cu "copiii mei" (cum i-am numit eu), precum si cu o porumbita care semana foarte bine cu mama lor cea adevarata:

Bună, mă cheamă Amalia şi în 28 octombrie fac 15 ani. M-am îndrăgostit de Octavian. Are 23 de ani.

... Aşa începe povestea ei*. Un copil trecut prin viaţă, un copil ce acum, iubeşte un bărbat. Iubeşte un om mult prea mare pentru ea. E prima dată când se întâlneşte cu iubirea. Aşa spune ea.. Dar, ce poate să facă altceva decât să viseze? O fi iubire, sau doar un moft al copilăriei?

* mai e nevoie sa specific faptul ca nu e vorba de mine?

Aş fi vrut să mă întind ceva mai mult în postul ăsta, dar mi-am adus aminte de un post mai vechi al Monicăi pe tema asta. Ea a zis acolo cam tot ce aş fi zis eu acum.

Urăsc oamenii care cred că dacă mi-au citit blogul, mă cunosc foarte bine. Chiar dacă mă cunoşti personal şi ştii de blog, tot nu mă cunoşti prea bine. Ai doar câteva impresii, unele fondate, iar altele închipuite sau înţelese greşit.

De fapt sunt doar 3 persoane din afara familiei care să mă cunoască întradevăr foarte bine, pentru că ne ştim de când eram la grădiniţă sau chiar mai devreme.

Şi de ce am adus vorba de asta? Pentru că intră peste mine tot felul de persoane dubioase pe messenger, care-mi vorbesc de parcă am fi împărţit aceeaşi lopăţică şi aceleaşi păpuşele. Nu mă deranjează să fiu deschisă şi să vorbesc cu toată lumea, dar dacă nu ştii să mă respecţi: bye-bye şi ignore.

p.s. Da, postul ăsta e totodată un apropo.

Dragii mei, imi cer iertare pentru absenta mea: am avut cateva zile in care nu am mai avut acces la internet! Asa se explica faptul ca nu am mai dat nici un semn de viata in ceea ce va priveste!

Iata ce va ofer acum asa, "la botu' calului" (am ajuns acasa in seara asta destul de tarziu, deocamdata va trebui sa va multumiti cu atat): este un text gasit pe un blog si, parandu-mi-se interesant, l-am preluat spre predare catre voi (tare sunt curioasa daca chiar functioneaza chestiile astea!?):
1. Apelul de urgenta este 112 peste tot in lume. Acest numar poate fi apelat si daca ai tastele blocate. Incearca!

2. Ti-ai inchis cheile in masina si esti departe de casa, unde-ti tii cheile de rezerva? Daca este cineva acasa, cu telefon mobil, suna-l si roaga-l sa tina cheile aproape de telefonul lui. Tu apropie telefonul tau la 20 cm de usa masinii. Persoana de acasa trebuie sa apese pe telecomanda cheii de rezerva si ti se vor deschide usile.

Functioneaza si cu usa portbagajului. Incearca!

3. Ti s-a descarcat mobilul? Orice mobil are o incarcare de rezerva in baterie, care se activeaza la combinatia *3370# si iti asigura o incarcatura de rezerva de 50%. Cand iti pui telefonul la incarcat, se incarca si rezerva, putand s-o folosesti si alta data.

4. Ce poti face, daca ti se fura mobilul? Comerciantii de telefoane tin secret aceasta informatie, ca hotul sa poata folosi telefonul furat si sa consume serviciile telefoniei, iar cel de la care s-a furat, sa-si cumpere telefon nou.
Trebuie sa afli seria telefonului tau. Pentru aceasta tasteaza *#06#, fara a apasa alte taste si pe ecran va aparea automat seria. Acest cod este unic in lume si este seria telefonului tau. Noteaza acest cod si pune-l in loc sigur. Daca ti se fura telefonul, anunta operatorul tau de telefonie si comunica-i acest cod. Acesta ii permite sa-ti blocheze telefonul (aparatul in sine) si hotul nu va putea folosi telefonul tau, nici daca schimba cartela SIM.

Si in drumurile mele de azi m-am trezit gandindu-ma la niste vorbe care vorbeau despre destin, despre faptul ca nimic nu e intamplator, si mi-am dat seama ca existenta mea a fost atinsa in ultima vreme de adierea fina a unor mici minuni deloc intamplatoare care m-au facut sa ma regasesc si sa merg mai departe. Mda, cateodata nu e nevoie decat sa recunosti in fata celor care conteaza ca simti, ca esti om, ca poate puterea ta sta in mangaierea data de altcineva. Iar daca asta se intampla, eliberarea te poate face sa te trezesti zambind, ca mine, azi...

La grea incercare mi-a fost pusa imaginatia, atat in procesul de "pescuire" a lor, cat si dupa aceea... Cand i-am adus in casa, erau tepeni de frig (trecuse inca o noapte racoroasa peste corpurile lor plapande si golase); cand m-am intors de la serviciu, se incalzisera, dormisera si prinsesera ceva puteri; auzindu-mi vocea, s-au ridicat si au inceput sa piuie, infometati. Le-am "servit" paine neagra cu seminte, inmuiata in putina apa (le-as fi dat-o cu lapte dar cred ca burticile lor ar fi avut probleme cu produsele lactate), peste care am turnat inca vreo cativa stropi de apa, cu siringa, in ciocurile cascate cu forta (mancarea aproape a trebuit sa le-o indes pe gat pentru ca nu stiau sa o trimita singuri spre gusa). Le-am schimbat "scutecelul" (o bucata de cearceaf vechi, asezata impaturit pe fundul cosuletului in care le facusem culcus, ca sa le tina de cald) si le-am dat stingerea (cosuletul l-am "parcat" in cada ca sa aiba unde sa produca "deseurile"). Pana dimineata, au dormit dusi...

Va povesteam, in urma cu cateva zile, despre puisorii de porumbel cu care m-am pricopsit, la balcon.

Din pacate, cele mai negre temeri ale mele s-au adeverit: porumbita a plecat (probabil, ca sa serveasca masa in oras) si nu a mai venit inapoi... Am urmarit timp de cateva zile, sa o surprind alaturi de puisorii pe care nu ii parasea niciodata; ei, bine, toate stradaniile mele s-au dovedit zadarnice... Nu stiu ce i s-a intamplat dar sunt convinsa ca motive cat se poate de obiective au impiedicat-o sa revina...

Asa ca a trebuit sa aleg intre doua rele:

1. Sa las puii sa moara acolo unde erau (in speranta ca, poate , totusi, mama lor se va intoarce), urmand sa ii "recuperez" cumva cand urmau sa emane miasme indescriptibile;

2. Sa "pescuiesc" puii cat mai erau inca in viata si sa incerc sa ii cresc, cumva...

Dumnezeule, pai eu in viata mea nu am crescut un animalut, daramite unul "neintarcat"... Cum se hranesc si ce mananca, oare, niste pui de 10 zile?! Habar nu aveam. Dar stiam un singur lucru: nu puteam sa nu fac nimic, sa ii las sa moara, pur si simplu!

Asa ca, venind de la serviciu in cea de a treia zi de absenta a porumbitei, am decis ca a doua zi, de dimineata, inainte sa plec de acasa, sa "recuperez" orfanii. Asa ca am intocmit un dispozitiv deosebit de... ingenios si functional (incredibil!) cu care, in urma unor operatiuni de-a dreptul hilare, m-am trezit tinand in brate doua "gogosele" tremurande, carora incepusera sa li se vada oscioarele prin pielea translucida, populata ici si colo de cateva firisoare galbioare printre care incepusera a se iti tuleie destul de marisoare si inchise la culoare. 

Ei, distractia abia avea sa inceapa: ce sa fac eu cu "galbenusurile" astea frematatoare?! Buna intrebare, ioc raspuns... Sa ii iau la serviciu? Sa ii las acasa? Cum si cu ce o sa ii hranesc? Ca doar nu o sa ma apuc sa vanez muste si alte "delicatese aripate sau ne-" ca sa le umplu gusulitele flamanzilor astora mici... Ufff, grea situatie... Cum sa ies din ea?!

Ei... solutia o veti afla intr-o povestire viitoare... Pana atunci, va prezint fotografii cu "adoptatii mei", in varsta de 10 zile... :)

Dupa ce ne-am cazat si am avut emotii (poate uitasera aia sa ne faca rezervare),am despachetat cred si am sunat-o pe Cristina care ne-a asteptat cu desigur la statuia lui Matei impreuna cu o colega de a ei de camera din Tg Mures. O salut pe aceasta cale :D . Ne-a plimbat prin diverse locuri si intr-un final am ajuns langa casa memoriala Matei Corvin, colt cu strada Sextil Puscariu (oare cum il alinta ma-sa?! probabil fusese al 6lea copil). Ne-a propus sa mergem in Aux Anges. Ne-a placut atat de mult incat in 3 zile am fost acolo de 6 ori.

Aux Anges

Localul il are ca patron pe un francez care stie la fel de bine si romana si maghiara (l-am auzit vorbindu-le pe amandoua), fapt aflat ulterior de la Zsolt (a se citi Jolt) ,unul dintre chelneri,fost profesor de geografie care renuntase sa mai predea din cauze pe care le intuiti si voi. Cafeneaua,sa ii spunem asa, se afla la etajul 1 intr-o casa obisnuita si se compune din 3 camere mari, una pentru nefumatori, una in care se afla barul, si o camera in care se afla o pianina si un contrabas, iar pe pereti, de la o expozitie care avusese loc acolo,tablouri, realizate de un fotograf al carui nume nu mi-l amintesc sincer, care reprezentau oameni obisnuiti in dormitoarele lor. Cel mai interesant era ca tavanul fusese pictat cu ingeri caricaturizati, cu cornitze si chelie, cu funduri goale si grasune. Atmosfera foarte placuta, preturile la fel, o ciocolata calda delicioasa,cum nu am baut in ploiesti. Cand spun ciocolata calda vreau sa spun ca era chiar ciocolata topita, nu praf de cacao de la plic. Se putea lua acolo si micul dejun, compus dintr-un ceai sau cafea la alegere, un suc natural si un croasant (se citeste croasant, se scrie croasant) delicios :D . Totul 6lei. Holisorul care lega camera cu barul de camera de nefumatori era mereu plin cu lume care ori statea de vorba pur si simplu ori astepta sa intre la baie (care era micutza tare,cam cum era cea din juliano's,dar f curata). Una peste alta, daca e un motiv pentru care vreau sa merg in Cluj cat mai curand, Aux anges este unul dintre ele.

Autograf

Barul in care ne-a dus Cristina, unde se fac in mod normal cantari planificate cu sonorizare si spanac, in care pot canta si amatorii se pare sau in care poti veni pur si simplu cu chitara,sa stai la o masa si sa canti. Nu mai tin minte ce preturi erau. Atmosfera, la fel de placuta, canta un tip la chitara folkaraie, am urlat si noi dupa o Rapa, asa la misto si a cantat-o. Barul este la subsol pe un gang, pe strada Memorandumului, exista desigur sansa sa treci pe langa el,asa cum ni s-a intamplat noua cu mai multe baruri. Ce nu mi-a placut,era lumina rosie care imi viola retina, ploiestenii stiu cum era lumina rosie din Soviet,ca termen de comparatie.

Yume

Ok! Otaku ppl fiti atenti! Acesta este locul in care orice fan anime sau japan trebuie sa mearga. M-am zgariat mult pe ochi ca nu avem asa ceva in Ploiesti,dar in fine. In primul rand, este liniste si pace, iar la intrare trebuie sa te descalti. 3 camere in care sunt masute joase tip japonez si pernute. Se servesc Sake + muuuuuulte feluri de ceai. Din pacate,cand am mers eu nu mai aveau Sake :| . Chelnerul, foarte de treaba, cu parul portocaliu (nu roscat,portocaliu, portocaliul de la Orange,exact ala), am descoperit mai tarziu ca avea parul asa pentru ca ii placea Ichigo (din Bleach). In camera unde era barul erau cativa oameni cu laptopuri in brate (deci au si conexiune internet :))) ) si stateau pe forumuri sau ceva de genul? Era si un raft unde gaseai si multe manga-uri, in special Naruto si Bleach si mai multe reviste,atat in engleza cat si in japoneza. Aici se puteau lua si lectii de japoneza (iar m-am zgariat pe ochi), am aflat de la Ichigo. In baie aveau un calendar japonez (stiu,am ceva cu baile), pe peretele de langa bar un desen absolut superb, o geisha stilizata?! nu imi aduc bine aminte, iar in restul camerelor erau cateva flori pictate daca mai tin bine minte. Ne-am luat niste ceai,desigur,adus in ceainic si cu castronase fara toarte,si am stat ceva timp pe acolo, spre disperarea Roxanei si a lui George care erau nu erau big fans. Daca as sta in Cluj, as fi acolo in fiecare zi dupa scoala.

Hard Rock

Eh, daca esti pletos, metal, hardcore, motorist, aici este locul tau. Localul se afla putin mai sus de Gradina Botanica, in spatele caminului studentesc din Cartierul Zorilor. Aici, George era in paradis,absolut, dupa chinul indurat in Yume :))) . In primul rand, fiind cam 6 nu aveam loc la nici o masa, drept urmare, chelnerul i-a rugat pe unii sa se mute la o masa cu altii si ne-a facut si noua loc, tot respectul. Muzica faina, de la Therion pana la Satyricon, pletosi, bere ieftina, tot ce iti doreai. Ne-am facut un playlist mic si ne-am permis si noi, 4 fete, sa mergem la Dj si sa il rugam sa puna ce vrea el din melodiile alese. Din 14 a pus cam 10. Aici i-am cunoscut pe Cristi si Johnny care erau studenti la Turism, respectiv Drept care ne-au sfatuit sa mergem toti a2a zi in Elite,ca e misto, ca ei se duc acolo de 4 ani in fiecare zi. Am acceptat si am stabilit sa ne intalnim (normal) la matei a2a zi. Ah,da...nu imi aduc aminte cum era baia in Hard Rock,puteti sa intelegeti ce vreti din asta :)))) .

A doua zi, pana sa se faca ora sa mergem in Elite, am mers in Krajczar (a se citi crait'ar), un baruletz la etaj vis-a-vis de Aux Anges, unde ne-am intalnit cu Hella si Norbert, viitori colegi de facultate cu Cristina, din Miercurea Ciuc. Cei doi asteptau sa prinda un tren, asa ca ne-am luat doar un ceai, am stat putin si am plecat. Nu prea am avut timp sa-mi dau seama care e treaba pe acolo, deci nu pot sa va spun prea multe despre barul asta.

Urmatoarea stationare a fost pe str.Piezisa, langa caminele din Hasdeu. O strada pe care sunt cateva baruri si pizzeri, printre care si Elite, un barulet foarte mic,cam de marimea fostului Juliano's, compus din doua camera, unde se pare ca toata lumea se cunostea :) . Aici i-am cunoscut si pe prietenii lui Cristi si Johnny, Razvan (care cantase cu o prietena in Autograf) si Teo. Dupa asta, ne-am omorat timpul prin cartierul Manastur, Roxi a cantat toata seara "iubeste-ti cartierul", Johnny a scos dume, Cristina a dormitat, un marocan se juca WOW la 3 dimineata etc. Asta s-a intamplat pana pe la 6 dimineata cand am plecat spre camin, iar la 9 aveam trenul spre Ploiesti.

Ah, intr-o alta seara, am fost si in Janis, unde am inteles ca sunt seri speciale de Karaoke. Mentionez ca am trecut de cel putin 3 ori pe langa gangul in care se afla pana sa il gasim. Asa ca atunci cand cautati ceva in Cluj, uitati-va cu muuuulta atentie pe ganguri, spre deosebire de Ploiesti,in ele nu miroase a pipi si nici nu sunt pustii. Drumul spre casa a fost depresiv 8 ore langa o baba ca putzea mai rau ca un hoit si o saptamana nu am avut chef sa ies in oras. Nici acum nu am sincer dupa ce am scris postul asta.

In concluzie, daca stai cateva zile in Cluj, cu siguranta nu o sa te plictisesti si o sa gasesti mereu ceva de facut. Recomand si pentru cei mai cu bani o vizita la Iulius Mall, care desi e foarte trendy, este mult mai fain decat orice mall pe care l-am vazut pana acum (bucale sau ploiesti). Cand am fost eu inca nu se deschisese restaurantul japonez,acum probabil este,deci merita sa mergi acolo pentru el macar. Ah,si nu uitati si de gradina botanica :D .

LATER EDIT: din pacate Aux Anges s-a inchis si se va redeschide prin septembrie in alta locatie.bummer

22. Arhimede a fost grec de neam si a murit asa de barbari de fascisti hitleristi. Asta cand el studia în palatul sau din Grecia. Si cum el studia a intrat un soldat si a zis "damio". Si a zis Arhimede ca nu es. Asa a zis hitleristu nu esi si a bagat baioneta în el. Dar multe principi de fizica a ramas de la Arhimede printre care principiul lui Arhimede.

23. Nechifor Lipan a avut fericita ocazie de a nu se mai întoarce acasa fiind jefuit de niste oameni invidiosi.

24. În romanul "Rascoala" personajul principal este poporul si marea masa a taranilor.

25. Dimitrie Cantemir a avut un rol însemnat în viata sa.

26. Ion sufera ca nu are pamant dar o lipsa e ca macar în carte Rebreanu îl putea împroprietari.

27. Capitala SUA este Casa Alba.

28. În China traieste foarte multa lume care mananca o abundenta de orez, se încheie la gat si-a inventat guma de la capatul creionului.

29. Sahara se afla asezata pe un nisip uscat, lipsa apei avand în zona o prezenta statornica.

30. În padurile Amazoniei traieste o jungla fioroasa.

31. Capitala Olandei este jumatate la Haga, jumatate la Amsterdam.

32. Toate rascoalele au cerut pamant care era tinut sub talpa de boieri.

33. Optica se ocupa cu studiul ochelarilor.

34. Romanii i-au batut crunt pe cartilaginezii din Cartagina. (hahaha)

35. Lebada moare de cîte ori canta.

36. Animalele salbatice traiesc în padurea zoologica.

37. În dogmatism, gandirea devine rigida, casanta.

38. Punctul este o linie redusa la minimum.

39. În caz de accident nu trebuie sa fugi de la locul faptei fiindca victima, daca nu e lovita fatal, poate retine numarul masinii.

40. Al. Vlahuta a cules de pe drumuri multe peisaje pe care le-a descris cu un penel meserias.