Pai daca lucrurile stau asa, eu propun sa facem mai multe campanii, ca sa eliminam termenii cu tente pejorative la adresa diferitelor persoane si grupuri:

1. In primul rand sa nu le mai spunem politicienilor politicieni, ci oameni politici, deoarece politicieni are o conotatie negativa, pejorativa adica - vezi "Cultura romana si politicianismul", de C.R. Motru

2. in al doilea rand, sa nu le mai spunem gunoierilor gunoieri, pentru ca parca si simplul cuvant pute, adica e pejorativ; eu propun sa le zicem "Garbage Disposal Manager / Executive". Suna mult mai bine, nu-i asa? Si chiar si schimba natura meseriei, parca e mai curata acuma cu manageri si executivi

3. sa nu uitam sa interzicem si popularul cuvant muiere, care vine de la ... gura, nu va ganditi directi la prostii, fiti intelectuali fini si ganditi cu macar un pas intermediar

4. hackerii, dragii de ei sunt si ei discriminati prin cuvinte, dar nu s-au prins inca - exista baietii rai (the dark side of the hacking community), minoritati, pe care ii vedem si la TV prin tribunale zilele astea si exista baietii buni, simpli programatori, adevarati jedi ai miscarii open source. Eu zic sa facem si cu ei ceva, ca sunt discriminati saracii de ei - daca acum intrebi pe cineva ce e aia hacker o sa iti raspunda ca e dinaia care fura cu calculatoru si ii aresteaza la televizor - curat pejorativ

5. si cu taranii va trebui sa facem ceva, sa ii numim fermieri, agricultori or smth, pt ca prea e folosit acelasi termen si pt cei "din mediul rural" si pentru taranii de orasi, aia care arunca cu sticle, tigari, chiloti, cafea, paine pe geam, care lasa usa deschisa la lift, care parcheaza ampulea si blocheaza cu o singura masina alte 6 samd (toate exemplele sunt reale si traite de mine personal) - deci va trebui sa facem o modificare si in chestia asta, pentru ca taran are o puternica conotatie pejorativa

6. era sa uit inginerii, dragii de ei, cei care seamana cu cainii - au o privire inteligenta, dar nu pot sa se exprime; pai si termenul asta e pejorativ, poate ne ajuta doamna cu articolul cu un termen nou.

7. PORCU, sa nu uitam PORCU, cel mai discriminat dintre animale - jegos ca un porc, beat ca porcu, a manca ca porcu samd; pai ce avem cu bietu animal? de ce ii mai zicem porc? este el de vina ca unii manaca, beau, se murdaresc, vomita si alte kestii? eu zic sa sii schimbam si lui numele da de data asta nu mai cer ajutoru lu tanti cu articolu, ci propun eu sa ii spunem "suina", pe numele lui mai intelectual adica

Daca mai veti idei, va rog din suflet sa imi scrieti.

Cand sunt fericita, imi picur cate un pic din suflet in sertare. Si fiecare picatura este acoperita de cate o aroma.

Mereu aceeasi forma a sertarului. Insa alt continut.

Carti postale nescrise din locuri in care mi-am lasat picaturi de suflet. Jurnalul neatins de penita stiloului. Pagini albe umplute de cuvinte neauzite. Inceputuri de poveste a caror sfarsit abandonez a-l afla. Pentru ca imi rezum esenta fericirii in putine cuvinte si emotii multe.

Se spune ca Hemingway a fost provocat odata sa scrie o poveste in sase cuvinte. Si cica a facut-o. Rezultatul? "For sale: baby shoes, never worn."

photo

am ascultat odata povestea copiilor ce aruncau paine la gunoi
unii in cos, altii pe langa cos
se cam bateau cu pumnul in piept care-i mai corect
nu auzisera de copiii ce n-au la masa nici un corn

mananc paine uscata si arunc firimiturile in vant

Norocul meu e mangaierea calda a contrabasului care parca ma imbratiseaza, imi inconjoara umerii si ii simt vibratia pana in virful degetelor. Totul e completat de atingerea lenesa, asa, inceata si fara graba, a unor pensule micute pe alamuri bine lustruite... ritmul e lent, usor balansat, swing ademenitor, plin de promisiuni si intelesuri.

Aud cuvinte nerostite, poate nici macar gandite, venind de undeva de dincolo de mine, de dincolo de constient. Imi rasuna in urechi, dar nu incerc sa le inteleg.

Cu toate astea le simt incarcate si profunde. 

E suficient sa inchid ochii, sa imi las mainile usor de-a lungul corpului, sa dau capul pe spate si imi pot aduce aminte totul atat de clar, atat de adevarat, incit nici nu mai stiu daca sunt aici sau acolo, daca mai sunt acum sau atunci.

Dar nu. Dupa prima zi conchid cu nonsalanta ca "e multi si prosti si multi ai naibii!"

Situatia 1: Candidatul vine cu mama, tata, bunicam pisica, catelul si purcelul si trebuie sa ii iei pe fiecare in parte sa ii explici ce si cum. Totul e ok. Nimeni nu s-o fu invatat din nascare. Dar, la un moment dat, incep pe rand, sa tipe la tine, crescendo, cum ca este o tara de c***t, cu organizare de c***t, ca tu esti de c***t... chiar daca ei au intelectul unui pantof si nu inteleg romana simpla! Totul este de c***t mai putin ∏şu ei!

Situatia 2: Candidatii au un exemplu de dosar completat pe usa, pentru a avea dupa ce se ghideze. Cel putin 5 oameni (cat am stat eu in sala) au completat dosarul cu numele din exemplu. Niciunul dintre ei nu se numea "Vasilescu Gelu".

Situatia 3: Candidatul vine cu intrebari existentiale: "De ce e coada acolo?", "Dar dincolo de ce nu e? E comisia mai proasta?", "De ce sa ma duc acolo si nu dincolo?", "De ce se cazeaza oamenii?", "Examenul se da doua zile la rand?","Dar de ce nu se da examenul doua zile la rand?", "De ce canta cucul?", "De ce canta cucul si nu privighetoarea?"

Situatia 4: Se presupune ca omul trebuie sa depuna un dosar si este cel mai probabil ca locul unde trebuie sa depuna el dosarul va avea cea mai lunga coada in fata. E normal, se intampla frecvent. In spiritul acesta indivizii au devenit precauti. Unde vad o coada mai lunga... acolo se pun si ei. Nu conteaza ca ei nu trebuie sa stea acolo si ca nu au nicio treaba. Ei stau. Cand ajung in fata, vad ca dupa 2 ore de stat au nimerit altundeva, cui ii dam in cap? Cui? Cui? "Nenorocitii astia cu sistemul lor cu tot. f**k za system! Argh!"

Situatia 5: Pe o foaie scrie mare INFORMATII, boldat, in vazul tuturor. Cel putin 1 din 4 vine si te intreaba: "Auzi, aici sunt informatiile?"

Situatia 6: Mimoza provinciala A si Mimoza provinciala B vin in Bucuresti sa dea la facultate * si daca-s norocoase, sa faca si copil cu buletin de capitala si sa scape de lucerna si prasit*. Amandoua cu tupeu, auriu si miros de ceapa intepatoare venind dinspre axila vin si ti se pun in fata. "Auzi, tu fata, vreau si eu sa dau la facultate... La ASE. Pentru ASE depun aici dosarul?". "Cum care facultate? ASE, ti-am mai zis!" *fluturand indignata din maini spre disperarea celor din jur. In final am reusit sa scot un "... aia cu afacerile" de la ea si am stiut unde s-o trimit *nu, nu de unde a venit/iesit*. Mimoza provinciala B este un pic mai inteligenta. Ea ma anunta ca nu stie vreo limba straina sau matematica. Ce facultate as putea sa ii recomand? Ma simteam precum un chelner intr-un restaurant. "Specialitatea Academiei de astazi, special pentru tonti *si pt cei care nu se vor a fi constransi de invatat* este Managementul." Bafta, chilipir si zodie!

Nu voi intelege niciodata cum te duci asa cu palma in dos undeva, fara sa ai habar despre nimic si te astepti sa te ghideze Providenta sau sa ai parte de vreo interventie divina. *Eu fiind interventia divina si colega mea de suferinta fiind Providenta* Dar e bine ca-s multi si prosti si dezinteresati de viitor lor ca eu voi putea sa imi cumpar o pereche in plus de suzi din Londra.

La cat mai multi! Urmeaza ziua a doua.

Au mai ramas 65 de zile.

Ii urasc si pe cei care servesc, au servit sau vor servi mare anul asta. Eu neavand voie sa merg pot doar sa stau si sa ascult povesti.

Sper sa fie un sezon nemaintalnit de ploios pe litoral. :D

În încercările mele de a trece peste evenimentele recente din viaţa mea, îmi duc duduia la un spectacol de mentalism. Când? Aseară. Cine-i omu' care urma să apară pe scenă, spre deliciul tuturor? Un anume Vlad Grigorescu, un tip ultra capabil, pe care începând de aseară îl admir, şi voi participa la fiecare spectacol pe care-l va avea aici în oraş.

Ajungem acolo relativ devreme.. ni se face somn în aşteptarea începerii spectacolului.. şi atunci începe. Ne amuzăm un pic la un text oferit de un proiector, după care întră în scenă domnul Vlad Grigorescu. Ne ţine un mic discurs cum că ceea ce vom vedea nu poate fi catalogat nici de departe ca fiind ceva paranormal, şi în nici un caz să nu încercăm pe-acasă ceea ce face el acolo (la un moment dat şi-a trecut o ţepuşă prin mână). Un spectacol uimitor, aş putea spune. Chiar unul din cele mai bune pe care le-am vazut, şi dat fiind că sunt pasionat de iluzionism, am văzut câteva.

S-a jucat cu mintea câtorva spectatori, s-a jucat cu obiecte, s-a jucat cu numere, s-a jucat cu mintea tuturor într-un final. Cum? Păi după aproape 2 ore totul ia sfârşit, dar în timp ce aplauzele inundau sala, Vlad îşi aduce aminte ce a zis la începutul spectacolului:

Ne-a zis tuturor ca, de-a lungul spectacolului, va încerca să inducă subliminal, cuvinte în capul nostru. Ceva puţin probabil ar zice mulţi. Dar nu s-a oprit acolo. A luat un plic de pe măsuţa lui cu jucarii, în care era, chipurile, un cuvânt. şi l-a prins de un whiteboard magnetic, să nu fugă nicaieri, şi pe toată durata spectacolului să fie la vedere. Şmecheria e, că lângă plicul ăla, de-a lungul spectacolului, ridica pe câte unu din sală şi îl ruga să zică un cuvânt care-i vine lui în minte. La sfârşitul spectacolului, erau 5 cuvinte scrise pe whiteboard, lângă plicul ţinut de magneţi. Aşa că Vlad ne opreşte din aplaudat şi invită un spectator să deschidă plicul şi sa citească ce cuvânt era scris în plic. După un joc gen "păpuşile matroşka", plic în plic, se ajunge la o hârtiuţă. Cred că toată lumea s-a gândit că din 5 cuvinte scrise pe tabla aia, e posibil să nimerească unu, aşa ca nimeni nu mai aştepta nimic special, însă.. pe hartiuţa din plic.. nu era scris un singur cuvânt.. ci toate cele 5 cuvinte scrise pe tabla..

Şi uite aşa domnul Vlad Grigorescu ne-a făcut să ne gândim la ce-a vrut el. Absolut superb. În sfârşit ceva divertisment cu stil la Galaţi. Multumiri domnului Dan Bucfing, pentru care am tot respectul, şi Queen Company.

Sper să nu se supere domnul Vlad Grigorescu pentru uzul unei porţiuni din afişul său, pentru a-mi începe articolul.

To be continued...

Mergi si mergi si mergi... si culoarul se tot ingusteaza... si la final chiar este o luminita! Exact ca in zicatori. La capatul tunelului nu este doar o luminita, este un neon!

Un culoar care nu duce nicaieri, ce apartine imensitatatii cladirilor proaspat renovate ale ASEulu. M-am/Ne-am amuzat copios cand am dat de el, inainte de examenul de la modelare (parca?). Multe s-au intamplat in preajma examenului cu pricina.

Totusi ce s-o fi petrecand pe acolo? Cred ca skinny skinny divas throw skinny skinny parties!

Au mai ramas 69 de zile.

"The Bucket List" este genul de film care trebuie vazut cu un pachet de servetele langa tine. Eu am regretat ca nu le aveam la indemana si nu e nici destul de frig afara incat sa nu am o maneca pentru stersul... lacrimilor.

Doua persoane, Carter Chambers interpretat de Morgan Freeman si Edward Cole interpretat de preferatul meu, Jack Nicholson, reprezentanti ai unor lumi antagonice, se intalnesc intamplator in rezerva de spital in care sunt internati cu diagnosticul de cancer in stadiu avansat. Ca in orice basm care se respecta, cei doi se imprietenesc si hotarasc sa isi petreaca ultimile clipe din viata impreuna taind de pe lista lucruri care isi doresc sa le faca si nu au reusit pana in acel moment al vietii lor si sa "get closure" asupra vietii lor. Si cum e si normal: money is no object, pentru ca Edward Cole detine un imperiu financiar.

Lista avea in componenta:

Witness something truly majestic

Help a complete stranger for a common good

Laugh till I cry

Drive a Shelby mustang

Kiss the most beautiful girl in the world

Get a tattoo

Skydiving

See the pyramids

Get back in touch with Emily

See Rome

Toate is previzibile si usor de digerat pana la punctul in care Edward intra in remisie, iar Carter ajunge la spital pentru operatie, la el cancerul ajungand in metastaza. Moare pe masa operatiei. Edward primeste scrisoarea de la el, se impaca lacrimogen cu fiica lui si tine un discurs la inmormantarea prietenului lui. Si da-i cu lacrimi si da-i si da-i...

E un film usurel si frumos de vazut cand nu vrei sa meditezi prea mult la el dupa. E ceva pe ce as adormi seara *si am si facut-o*... si nu pentru ca e plictisitor. Dar este, dupa cum am mai spus, usurel.

Per total 5/10.

Au mai ramas 72 de zile.

apoi pe alta strada intru intr-o curte si vad un caine ce doarme in iarba, il strig, dar nu-mi raspunde, e atat de adancit in visul lui incat...n-am decat sa trec mai departe. pe aleea strajuita de trandafiri roz si de alte culori pe care nu le tine minte, caci ochii imi sunt furati de peretii casei, inauntru scarile ma cheama, asa cum se intampla adesea. sunt preferatele mele, in spirala, acum si lacuite intr-o culoare calda, incat fiecare treapta ar putea sa fie pentru mine un loc de joaca...
de multe ori visand si zambind ma mai impiedic si ma impleticesc pana ajung in camera din dreapta, noptierele imi zic sa le deschid, nici nu mai stau pe ganduri, ca-s curioasa...
in stanga lalele rosii is crescute pana-n tavan, pernute colorate, apoi vad balconasul unde mi-as fi pus o rogojina si as fi rasfoit un album cu picturile lui klimt...
alte scari ma cheama, acum vad spatiul de sub mine cum se misca, mansarda asta-i pentru mine...imi zic. sertare si usi de noptiere de deschis, policioare pentru cartile ce am sa le citesc asteptand...
mai ca as bea ceaiuri imaginare....unul cu aroma de padure si umbra, un ceai cu aroma de liana pe care sa ne dam huta, un ceai cu aroma de pamant reavan, apoi unul cu aroma de apa de izvor, si toate aromele din lume care sunt de fapt ganduri, cuvinte, imagini pastrate in minte...
si as picta canile de tabla pe care le-as gasi in pod, as folosi ramele de la stupi pe post de rame pentru desenele-n carbune. as picta peretele din baie ca si cum ar fi o foaie dintr-o carte cu povesti. sa-ncep...

Cu tot mojo-ul meu *utizat de plecarea Simonei si de altele de langa, le voi acompania pe Adina si Crema de Zahar Ars si vom zambi frumos cand vom vinde tricouri. Sloganul nostru va fi "We give you shirts with smile! :D "

Après fest:

Auuu!!! Sufar. Sufar intens. Am impresia ca m-a lovit ceva foarte mare si care venea cu o viteza si mai mare spre mine. Nu credeam ca voi ajunge la stadiul asta de oboseala in doar 3 zile... La un moment dat vedeam lucruri care nu erau acolo de la nesomn si caldura... *cum ar fi un roi de albine si o cioara in loc de o manusa atarnata pe gard la 1m in fata mea*.

Ziua 1: gaura de 7 mil jumate.

Ziua 2: am numarat mai bine tricourile. La Ase inveti de toate, mai putin sa numeri corect, nu.

Ziua 3: letargie totala. Nici sa ma misc nu mai puteam... But all's well that ends well.

Si acum sa trecem la muzica. Dintre toti care s-au perindat pe scenele de la festival singurii care mi-au placut au fost cei de la Nouvelle Vague si cei de la Kaiser Chiefs. Si Verita Saga... si poate un pic si Manu Chao. Primii doi au creat o super atmosfera atmosfera si ar fi meritat sa ii vezi. Restul... de fapt cam tot festivalul a stat, cel putin in mintea mea, sub eticheta de "Imbacsit si inanimat". De la Cypress parca ma asteptam la mai mult, iar Nelly... Nelly pur si simplu nu. La un moment dat, in spatele cortului unde stateam noi au cantat Sunrise Avenue, care pot spune cu mana pe inima au sunat exact ca o seara de karaoke din Cafeneaua Actorilor. Daca ar fi fost o fiinta umana, "Fairytale gone bad" ar fi fost atat de masacrata incat nu ar fi recunoscut-o nici propria mama.

Si cam atat. Nu voi mai servi niciun festival, concert sau orice activitate ce implica muzica tare de 5 db, mai mult de 15 minute pentru o lunga perioada de timp.

Va multumesc!

La revedere!

Au mai ramas 76 de zile.

Conform unor mass-uri de ultimă oră s-au făcut ceva rectificări şi adăugiri în DEX-ul românesc. Acestea sunt, după cum urmează:

înfocare - transformare în focă;

ghinioane - regionalism moldovenesc pentru ardelenescul "Bine, Ioane"; english translation - Cool, Ioane;

împrăştiere - proces de metamorfoză prin care beţivii se fac praştie;

bizar - un zar dublu;

măcel - un mac(floare) mai mic, un mac(floare) mititel; un mac(sunet de raţă) mai mic, un mac(sunet de raţă) mititel;

microscop - un scop marunt, mic, minuscul;

înviorat - prevăzut cu vioară; înzestrat cu vioară;

leşină - amplasament specific mijlocului de transport "le tren";

meritoriu - parcelă de teren/teritoriu cultivat cu meri, cunoscut şi sub denumirea de livadă (de meri);

rateu - amestec de carne/pateu preparat din raţă;

scarabeu - cetăţean ce ocupă un imobil în scara b al unui anume bloc; din aceeaşi familie de cuvinte mai fac parte "scaraceu" şi "scaradeu";

tractor - un anume actor cu foarte mult trac;

tutun - a-a-armă d-d-de a-a-artilerie;

ţurţur - sunetul soneriei pe durata anotimpului de iarnă;

batalion - fratele mai mic al lui Batal Gheorghe;

To be continued...

Intrebare: De ce au aparut prezervativele mentolate ?

Raspuns: Pentru ca atunci cand o tipa iti cere o guma, tu sa ii spui: "N-am! Dar imi poti suge p***!"

*perla preluata si adaptata de la un Pitic.

Au mai ramas 77 de zile.

Iubire în mine sau înafara mea, sau, mai bine, cuvintele din mine şi el de lângă mine. Propoziţii fără predicat, când viaţa mea nu are plot, ci doar devenire. Acţiunea s-a pirdut în refuzul meiu de a renunţa la cognitiv, şi filmele thriller şi dramele sunt declasate de horror şi comedii. Nu am părăsit spaţiul-colivie al grădinii acesteia în care am locuit vreo 6 ani de mai multe zile. Aştept din nou vara, ce e afară acum şi ce e în mine nu se armonizează pentru a rezulta în conceptul "vară". Pielea mea albă refuză orice raze, râsete, recidive frenetice ale unor amintiri prea încărcate cu ardoare.

ne vedem in vama. eu vin cu mama!

Pe curand draga mea...pe curand.

Pană când, a întâlnit Dragostea, ce... i-a umplut Sufletul de Fericire.

A te îndrăgosti, e uşor. A rămâne îndrăgostit, e ceva special.

Pe curând.

Pentru tine lady R... Sunt eu în liniile chipului tău...