Există astăzi o tendinţă fantastică ca în prezentarea Evangheliei să folosim accesorii omeneşti neprevăzute de Scriptură sau înlocuirea prezentării prin puterea Duhului Sfânt cu înţelepciunea noastră dobândită pe diverse căi.

E o problemă că astăzi suntem mai interesaţi de registre, de numere, de botezuri decât de adevăraţii oameni care îl urmează pe Hristos. E o problemă că ne temem mereu că bisericile se golesc, că creştinii nu mai caută părtaşia şi în aceste condiţii ca nişte oameni fără busolă începem să apelăm la diverse metode de a umple golurile. (A. W. Tozar)

17 De fapt, Hristos m-a trimis nu să botez, ci să propovăduiesc Evanghelia

Chemăm păstori, evanghelişti, mari predicatori, cântăreţi care să vestească Evanghelia, însă dacă Duhul Lui Dumnezeu nu rămâne în continuare acolo la lucru, ce folos?

...nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.

Să nu ne mirăm şi să ne aşteptăm ca Evanghelia să fie respinsă, noi să fim declaraţi nebuni şi oameni care trebuie respinşi de societate, aşa au fost şi apostolii şi Domnul Isus. Evanghelia, principiile Scripturii, viaţa Domnului Isus şi viaţa creştinului combate, confruntă şi este opusă total sistemului de valori al lumii acesteia şi este normal ca acestea două confruntându-se, să  producă reacţii, nu dintre cele mai plăcute.

Nu-i aşa că noi ne identificăm cu lumea ca să putem predica Evanghelia? Ce minciună demonică! Ne-a chemat Hristos la aşa ceva? Nu a spus El lucrurilor pe nume, nu a condamnat El păcatul? A construit El relaţii cu cei din jur ca să le predice Evanghelia? Cum i-a manipulat El? Într-adevăr El a stat cu vameşii şi păcătoşii dar El le-a impus standardele sale, întotdeauna le-a susţinut şi le-a trăit. (Martyn Lloyd-Jones)

Însă noi acceptăm tot ce se poate accepta din lume, doar să nu depăşim limita, fiecare îşi stabileşte propria limită: ascultăm muzică ca lumea, râdem la glumele şi bancurile lor, ne îmbrăcăm ca ei, vorbim ca ei (doar că nu  înjurăm), discutăm aceleaşi lucruri (doar că cenzurat), am îmbrăcat creştinismul atât de frumos încât cu greu facem diferenţa, lumea şi biserica par a fi două surori care în unele locuri se înţeleg tare bine, citim aceleaşi ziare şi reviste, ne uităm la aceleaşi filme însă câţi am conştientizat că făcând astfel de lucruri l-am lăsat pe Hristos şi am intrat cu Satana? (William C. Burns)

Ce oameni fac aşa multe compromisuri ca şi creştinii? Ce oameni adoptă tot felul de metode doar ca să aibă mai mulţi adepţi, asta e identificarea cerută de Hristos?

Oare ce ne lipseşte?

1 Cât despre mine, fraţilor, când am venit la voi, n-am venit să vă vestesc taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită.

3 Eu însumi, când am venit în mijlocul vostru, am fost slab, fricos şi plin de cutremur.

4 Şi învăţătura şi propovăduirea mea nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere,

Asta e: dovada dată de Duhul şi de putere! Lipseşte dovada, lipseşte Duhul, lipseste ungerea aşa că ne folosim de ce avem, suntem deştepţi, manipulăm, facem senzaţii în public, îi facem să aibă emoţii şi sentimente şi la urmă le spunem rugăciunea pe care trebuie s-o rostească şi am rezolvat problema.

Cred că problema noastră este că am început să iubim mai mult misiunea, biserica, programele şi numărul mare de oameni mai mult decât pe Hristos! Vai!

Sunt convis că Dumnezeu are nevoie de oameni astăzi care să predice Evanghelia completă, curată, fără surogate prin puterea Duhului Sfânt şi lucrarea de mântuire o face Dumnezeu în om, nu deşteptăciunea noastră şi dibăcia cu care am prezentat oamenilor metoda de achiziţionare a mântuirii.

Oamenii nu pot să-l cunoască pe Dumnezeu, doar prin prezentarea noastră corectă a doctrinei mântuirii ci prin lucrarea directă a Duhului Sfânt în timp ce noi predicăm nebunia propovăduirii crucii.

21 Căci întrucât lumea, cu înţelepciunea ei, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nebunia propovăduirii crucii.

Nimeni nu poate veni la Dumnezeu prin El insuşi, nici o singură răsuflare nu este de la noi înşine, orice ar avea un om, nu-şi poate câştiga mântuirea, prin forţele proprii sau metode religioase. Mântuirea intră în viaţa unui om DOAR atunci când Duhul Sfânt lucrează în omul acela dragoste pentru Dumnezeu şi pentru voia Lui, pe care mai înainte le-a urât, şi repulsie faţă de păcat şi tot ce este lumesc - lucruri pe care înainte să-l fi cunosc pe Dumnezeu le-a iubit şi se complăcea în ele.

Nu impuneţi oamenilor metode de mântuire, 5 paşi să fii fericit, tot ce trebuie să faci ca să fii mântuit este să-l accepţi pe Hristos, ai de toate - doar atât îţi lipseşte - Hristos, GREŞIT! Hristos nu este un accesoriu, El dă afară tot ce e vechi atunci când intră în inima unui păcătos, aceasta este CRUCEA - răstignirea firii, poftelor, motivaţiilor, scopurilor acelui om care până atunci contraziceau voia Lui Dumnezeu. Nu le povestiţi oamenilor rugăciuni, îi va îndemna Duhul să o facă, nu trebuie decât să le prezentăm Evanghelia şi Duhul Sfânt să le mişte inimile şi îi va face să urască păcatul.

Trebuie să cunoaştem, trebuie să cunoaştem Scriptura cel mai mult.

• D - Invierea lui Hristos este esenta crestinismului. Fara Inviere, Crucea n-ar avea nici o valoare iar A Doua Venire ar fi doar o poveste de adormit copiii. Fara inviere viata aceasta ar fi fara sens.

• L - Invierea reprezinta biruinta totala asupra mortii si pacatului, incununarea tuturor sperantelor crestinismului. Hristos a deschis calea vesniciei prin invierea Sa. El a inviat si tine mana intinsa spre toti cei care doresc sa mearga pe urmele Lui: intai viata pamanteasca trecatoare, apoi viata cereasca vesnica; intai suferinta si tristetea, apoi pacea si fericirea; intai moartea inspaimantatoare, apoi invierea in neputrezire.

• M - Invierea a facut posibila aparitia bisericii lui Hristos. Fara inviere, n-ar fi aparut crestinismul, iar lumea ar fi fost cufundata pentru totdeauna in cel rau. Fara inviere, invataturile lui Hristos ar fi fost zadarnice. Este imposibil ca invierea sa fie doar o poveste frumoasa. Nimeni nu si-ar pune viata in primejdie spunand niste minciuni. Urmasii lui Hristos au fost atat de statornici in credinta lor incat au baut tot paharul suferintei si rusinii, au preferat mai degraba sa moara decat sa renunte la speranta invierii in Hristos.

• Mi - Moartea si invierea lui Iisus reprezentau tema centrala a propovaduirii apostolilor. Primii crestini predicau cu indrazneala si putere credinta in Iisus cel rastignit si inviat. Daca invierea nu ar fi fost autentica, apostolii n-ar fi fost atat de indrazneti in propovaduirea Crucii. Dar, stiind ca viata lor trecatoare nu putea fi pusa in balanta cu viata vesnica, mergeau inainte fara frica si propovaduiau, in ciuda tuturor piedicilor si cu orice risc (chiar cu riscul pierderii vietii).

• J - Cum ar trebui sa traim aceasta viata avand in vedere invierea? Nu trebuie sa traim cu povara pacatelor toata viata, Iisus a luat asupra Lui povara aceasta. De aceea trebuie sa traim liberi de orice povara sufleteasca, fara regrete, fara ingrijorari, cu pofta de viata si entuziasm. Viata vesnica incepe aici, pe pamant. Sa traim ca si cum deja am fi primit-o in dar.

• V - Iisus are putere asupra mortii. Iisus are puterea sa invie pe cei care au murit cu speranta invierii. Totodata El are puterea sa ne "invie" la o noua viata, o viata care este pregustarea vesniciei.

3 V-am învăţat înainte de toate, aşa cum am primit şi eu:

că Hristos a murit pentru păcatele noastre, după Scripturi;

4 că a fost îngropat

şi a înviat a treia zi, după Scripturi;

5 şi că S-a arătat lui Chifa, apoi celor doisprezece.

6 După aceea S-a arătat la peste cinci sute de fraţi deodată, dintre care cei mai mulţi Sunt încă în viaţă, iar unii au adormit.

7 În cele din urmă s-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor.

8 După ei toţi, ca unei stîrpituri, mi s-a arătat şi mie.

9 Căci eu Sunt cel mai neînsemnat dintre apostoli; nu Sunt vrednic să port numele de apostol, fiindcă am prigonit Biserica lui Dumnezeu.

10 Prin harul lui Dumnezeu Sunt ce Sunt. Şi harul Lui faţă de mine n-a fost zădarnic; ba încă am lucrat mai mult decât toţi: totuşi nu eu, ci harul lui Dumnezeu, care este în mine.

11 Astfel, deci, ori eu, ori ei, noi aşa propovăduim, şi voi aşa aţi crezut.

12 Iar dacă se propovăduieşte că Hristos a înviat din morţi, cum zic unii dintre voi, că nu este o înviere a morţilor?

13 Dacă nu este o înviere a morţilor, nici Hristos n-a înviat.

14 Şi dacă n-a înviat Hristos, atunci propovăduirea noastră este zădarnică, şi zădarnică este şi credinţa voastră.

15 Ba încă noi Suntem descoperiţi şi ca martori mincinoşi ai lui Dumnezeu; fiindcă, am mărturisit despre Dumnezeu că El a înviat pe Hristos, când nu L-a înviat, dacă este adevărat că morţii nu înviază.

16 Căci, dacă nu înviază morţii, nici Hristos n-a înviat.

17 Şi dacă n-a înviat Hristos, credinţa voastră este zădarnică, voi Sunteţi încă în păcatele voastre,

18 şi prin urmare şi cei ce au adormit în Hristos, Sunt pierduţi.

19 Dacă numai pentru viaţa aceasta ne-am pus nădejdea în Hristos, atunci Suntem cei mai nenorociţi dintre toţi oamenii!

20 Dar acum, Hristos a înviat din morţi, pîrga celor adormiţi.

21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor.

22 Şi după cum toţi mor în Adam, tot aşa, toţi vor învia în Hristos;

23 dar fiecare la rândul cetei lui. Hristos este cel dintâi rod; apoi, la venirea Lui, cei ce Sunt ai lui Hristos.

24 În urmă, va veni sfârşitul, când El va da Împărăţia în mâinile lui Dumnezeu Tatăl, după ce va fi nimicit orice domnie, orice stăpânire şi orice putere.

25 Căci trebuie ca El să împărăţească până va pune pe toţi vrăjmaşii sub picioarele Sale.

26 Vrăjmaşul cel din urmă, care va fi nimicit, va fi moartea.

Odată cu lepădarea iudeilor de Dumnezeu şi de adevărata credinţă (după săvârşirea păcatului răstignirii Domnului) s-a produs „înnoirea” şi în simbolica lor. Steaua lui David cu şase colţuri a fost păstrată (ca semn al provenienţei iudaice), însă în acelaşi timp modificată prin reprezentarea ei cu ajutorul a două triunghiuri echilaterale de orientare opusă (cu tot cu interesecţii). Potrivit tîlcuirii masonilor şi a păgânilor o astfel de imagine – hexagrama – semnifică lupta a două începuturi: a lui Dumnezeu şi a lui satan, reprezentaţi în formă de triunghiuri. Potrivit simbolicii lor, anume satana L-ar învinge pe Dumnezeu. Totodată, ei scriu descântece de tipul: ce a fost deasupra (adică Dumnezeu), va fi dedesubt, iar ce a fost dedesubt (satan), va fi deasupra.

Astfel, Steaua lui David a fost înlocuită cu înfăţişarea satanei, iar credinţa în Dumnezeu – cu credinţa în satana. Pentru a înşela, se permite reprezentarea Stelei lui David şi discuţii despre Dumnezeu Creatorul (se permite iudeilor). Mulţi iudei simpli (din cauza orbirii duhovniceşti) nu sesizează deosebirea dintre hexagramă şi Steaua lui David, care este reprezentată doar pe contur şi care servea drept matrice pentru pecetea împăratului. Anume pentru a imita această pecete, unii cneji şi ţari ruşi foloseau steaua lui David pentru pecetea lor.

Mai rămâne de adăugat faptul că Antihristul ce va veni va lua ca simbol al său cele două triunghiuri intersectate care formează „steaua lui David”. În aşa fel, el va arăta că este continuator al mulţimii iudeilor luptători cu Dumnezeu, cât şi faptul că anume el este acel „biruitor” al Dumnezeului celui Viu.

Aveţi mai jos fotografia crucii de pe turla Catedralei "Sfînta Treime" din Sankt-Petersburg...

Vedeţi mai jos efectele acestei profanări. Pe 25 august 2006 a ars Catedrala. Mă tem să nu se întîmple la fel cu Catedrala din centrul oraşului Chişinău. Tot depinde de noi însă.

Policandrul din catedrala patriarhală “Hristos - Mântuitorul” din Moscova, Rusia. Să-i prevenim pe pompieri ?

După ce a fost închisă şi distrusă Mănăstirea Zloţi, Sfînta Cruce a fost dusă de creştini în Satul Nou, r.Cimişlia pentru a fi pusă în localitate. Crucea fiind prea înaltă oamenii au încercat să o scurteze cu ferestrăul şi de îndată a început a curge sînge din ea şi n-au mai scurtat-o.

Sfînta Cruce a fost apoi dusă în cimitirul din sat, unde s-a păstrat pînă la redeschiderea mănăstririi în anul 1995. Aceasta a fost reîntoarsă în mănăstire în 1996 de către arhimandritul Tobie.

" In slujba Crucii si a Neamului Romaneasc!"

Acum va pun o intrebare.  Sunt singurul care asociaza scrierea sintagmei "Neamului Romanesc" cu litere mari ca semn de extremism nationalist?

Ca sa nu mai vorbim de pozitionarea candidatului, care pe de o parte invoca o fictiune, adica "neamul", cand ar trebui sa invoce o calitate/suita de drepturi si obligatii, adica "cetatenia/cetateanul", si realizeaza si o corelare cu "crucea", simbol religios prin excelenta care nu ar trebui folosit politic.