Totul începe şi se termină cu un zmeu. "Vânătorii de zmeie" (The kite runner), cartea recent ecranizată de DreamWorks Pictures este, probabil, una dintre cele mai impresionante cărţi pe care le-am citit în ultimii doi ani.

Foarte bine scrisă de Khaled Hosseini, care îmbină într-un mod evident elemente ale propriei biografii cu foarte multe fapte fictive. E genul ăla de carte pe care o citeşti dintr-o răsuflare, sau, în cazul meu, stai trează până la cinci dimineaţa ca s-o termini.

Cel mai mult mi-au plăcut detaliile picurate cu grijă, pe fondul schimbărilor sociale, economice şi politice din Afganistanul ultimilor douăzeci de ani. Mi-a plăcut că în ciuda dramei neîncetate a eroului principal, afli foarte multe date despre afgani, despre cultura lor, despre ce au fost şi ce sunt. Imaginea mea despre Afganistan se rezuma la "fata afgană" şi la talibanii lui Osama. Sau la americani şi bombe. Cred că cel mai mult mi-a plăcut la cartea asta faptul că m-a îmbogăţit cultural. De exemplu am aflat că "ciorbă" vine din arăbescul "shorwa", că şi musulmanii vopsesc ouă de sărbători, mai exact la Eid şi, mai ales, că islamul nu este aşa cum îl ştim noi.

Cartea asta mi-a recomandat-o o "librăreasă" din Las Rozas şi de-asta am pus mâna pe varianta spaniolă, "Cometas en el cielo", şi am pierdut-o înainte s-o termin. Au urmat săptămâni de "agonie intelectuală" pentru că nu găseam cartea, habar n-aveam cum se numeşte în româneşte şi nici nu-mi aminteam autorul. Am avut totuşi noroc s-o regăsesc la "Cărtureşti" şi s-o termin, într-un final.

O recomand cu căldură, e o carte bună, care şi-a meritat criticile şi premiile.

Urmează să-mi downloadez (ilegal) filmul ca să compar. Deşi am un presentiment de dezamăgire. În general cărţile sunt mai bune decât filmele făcute după ele...

O să revin şi cu o cronică de film.