SFANTUL PROOROC ILIE TESVITEANUL-AL DOILEA INAINTEMERGATOR AL LUI HRISTOS !

Sfantul Ilie, " Carutasul Raiului ", Sfantul care fulgera si trazneste, este sarbatorit in fiecare an, in 20 iulie, ziua in care el nu a murit ci, s-a inaltat la Cer intr-un car de foc.

În aceasta luna, în ziua a douazecea, pomenirea suirii la cer cea de foc purtatoare a Sfântului, Maritului Prooroc Ilie Tesviteanul. Sfântul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).

Tot în aceasta zi, se savârsesc înnoirile bisericii cinstitului Înaintemergator si botezator Ioan din preasfânta manastire a Studionului, la Constantinopol.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

( www. calendar-ortodox.ro )

Sfantul Ilie :

Norii-si plâng sudoarea muncii,
Ca vâslasii pe galere,
Biciuiti cu funii lucii
Luminând adanci unghere.

Ziua s-a facut iar noapte
Pe oceanul de caldura,
Îngerii vorbesc în soapte
De un sfânt cu foc în gura.

Este bunul sfânt Ilie,
Ce deschide porti în ceruri
Si arunca jos, pe glie,
Rapaieli prinse-n danteluri.

El apare-n deal la vie,
Sau pe valea pârjolita,
Cu sageti la palarie
Si o cofa ciuruita.

Toata holda îl asteapta
Sa mai ude colbul tarii,
Cu bulbuci de apa casta
Întru împlinirea verii...

( www.neogen.ro/ user marilena 272

La schimbarea la faţă a lui Hristos Domnul, Ilie s-a arătat împreună cu Moise de-a dreapta şi de-a stânga Mântuitorului. Sfânta Scriptură ne spune că Ilie se va întoarce iarăşi pe pământ, la sfârşitul veacurilor, înaintea celei de-a doua veniri a lui Hristos, pentru a se lupta cu Antihristul.

În tradiţia populară, sărbătoarea Sfântului Ilie este un prilej pentru aplicarea unor obiceiuri şi ritualuri ce vin din credinţe străvechi. Sântilie, cum i se spune în popor, este un sfânt care, la rugăciunile oamenilor, aduce ploaia. Se zice că Sântilie îşi aşteaptă cu atâta nerăbdare ziua în fiecare an, însă, atunci când vine, porneşte năvalnic prin lume, într-un car de foc, mânat de furtună. Dacă în această zi nu se lucrează, oamenii vor fi scutiţi se secetă şi de incendii.

( www.banateanul.ro )

Sfântul este numit: “înger în trup, temelia profeţilor şi al doilea Înaintemergător al lui Cristos”.

Ilie a fost înger în trup, ceea ce înseamnă că era atât de curat, încât trupul său se apropie mai mult de spirit decât de materie, era, oarecum spiritualizat; spiritualizat, bineînţeles, nu în sensul că nu avea proprietăţile şi necesităţile materiei vii - era, şi el, perceptibil, supus gravitaţiei, foamei, setei, ostenelii -, ci spiritualizat în sensul că, după cum îngerii nu cunosc alunecările în păcate trupeşti, neavând trup, tot astfel Ilie, deşi avea trup, totuşi, prin înfrânarea desăvârşită a simţurilor, prin disciplina ascetică la care şi l-a supus, a ajuns atât de departe, încât se părea că nu mai trăia în trup. Pe el nu-l mai atrăgea nici propriul trup nici alte trupuri, ci înălţimile curate ale lui Dumnezeu. El a biruit legea trupului, de aceea nu e de mirare că a fost înălţat cu trupul la Cer. Prin mortificare, prin asprimea la care şi-a supus viaţa, el a schimbat legea trupului în legea sufletului, chemarea lutului în chemarea cerului, legea păcatului în legea virtuţii, a sfinţeniei. Toate acestea el le-a înfăptuit prin flacăra arzătoare a iubirii de Dumnezeu mai presus de toate, după cum vom vedea ceva mai departe.

Manastirea " Sfantul Ilie de la Izvor " Vasiova, judetul Caras-Severin cu hramul Sf. Ilie :

Pe soseaua Timisoara -Resita, la intrarea in Bocsa Vasiova , se desprinde drumul care duce spre Ocna de Fier. La mai bine de 1 km se afla Manastirea ,”Sf.Ilie de la Izvor”. Numele vine de la un izvor de apa curata si rece care astampara nu numai setea trupeasca, ci si cea sufleteasca. Lucrul acesta este adeverit de numeroasele binefaceri de care s-au bucurat cei care ”cu frica de Dumnezeu, cu credinta si cu dragoste”, au baut apa din acest izvor. Asa a aparut gandul, in constiinta unor oameni de bine, de a ridica o manastire pe aceste meleaguri in care sa se pastreze randuielile vietii monahale, venind in acelasi timp si in sprijinul credinciosilor care duminica de duminica umplu biserica manastirii pentru a asculta Sf.Liturghie si a se bucura de dumnezeiestile daruri ale sfintelor slujbe.Din generatie in generatie s-a transmis o relatare care sustine ca minerul Alexe Perian si-a redobandit vederea dupa ce s-a spalat pe ochi la izvorul pomenit. Drept recunostinta, in anul 1850 imprejmuieste izvorul cu un zid de piatra. Urmasii sai au ridicat o capela care pe parcursul anilor a ajuns locul mult cautat de credinciosi si suferinzi, din toate nationalitatile, ce veneau ca pelerini de la mari departari in ziua praznicului Sf Proroc Ilie.

Tuturor celor ce-si sarbatoresc astazi ziua numelui, Ilie, Ilinca, un calduros : La Multi Ani !

SIBILLA POESIS

material preluat de pe net

Pomenirea suirii la cer, cea de foc purtatoare

a Sfântului, Măritului Proroc Ilie Tesviteanul

Sfântul si marele Profet Ilie, acest inger intrupat in carne ce a primit de la Dumnezeu puterea de a deschide si inchide cerurile, era de origine din Tesvi in Galaad. Traditia apocrifa, care a transmis aceste detalii despre nasterea Profetului, precizeaza ca el era din tribul lui Aaron si deci era Preot. Dar nu se gaseste nici o urma despre acestea in relatarea Scripturii pe care o rezumam in cele ce urmeaza (cf. III Regi 17-20 ; IV Regi 1 si 2).

Se spune ca la nasterea sa tatal sau a vazut oameni imbracati in alb invelindu-l in scutece de foc si, dându-i numele, i-au dat sa manânce o flacara, simbol al râvnei pentru Dumnezeu care l-a mistuit de-a lungul intregii sale vieti. Inca din copilarie, tinea strict toate poruncile Legii si se tinea in permanenta in fata lui Dumnezeu printr-o feciorie indiferenta, post neîncetat si rugaciune arzatoare, care ii facura sufletul ca focul si facura din el modelul vietii manastiresti.

Pe vremea când Ahab a urcat pe tronul regatului din Nord, aflat in schisma inca din vremea lui Ieroboam, lipsa de piosenie si depravarea  predecesorilor sai ajunse la culme. Incurajat de sotia sa, respingatoarea Izabel, el ii persecuta pe Profeti si pe toti oamenii ramasi credinciosi lui Dumnezeu si se inchina idolilor Baal si Astarte. Profetul Ilie se duse atunci la rege si ii spuse : "Domnul e viu, Dumnezeul Armatelor, Dumnezeul lui Israel, in fata caruia stau astazi ! Nu, nu va fi in acesti ani nici roua nici ploaie decât prin cuvânt din gura mea ! ". La cuvintele Profetului o secete groaznica se abatu atunci, ca febra, asupra pamântului : totul fu secat, devastat, ars ; barbatii, femeile, copiii, animalele domestice si animalele salbatice, toate mureau din lipsa hranei, izvoarele secau, plantele se ofileau si nimic nu scapa urgiei ingaduite de Dumnezeu, cu speranta ca foametea va face pe poporul lui Israel sa se caiasca si sa se intoarca la credinta.

Din porunca lui Dumnezeu, Profetul, acoperit cu o piele de oaie si invesmântat cu piele de vitel, parasi tinutul lui Israel si se duse la râul de Chorrath (Kerrith), aflata dincolo de Iordan (dupa traditia bisericeasca, in acest loc a fost ridicata apoi manastirea Hozeva, care mai exista si astazi, si unde a trait si sfantul Ioan Iacob Hozevitul). Se adapa cu apa cascadei iar Domnul ii trimise corbi - animale pe care evreii le considerau impure si care aveau reputatia unei mari cruzimi fata de progeniturile lor - pentru a-i duce pâine dimineata si carne seara, ca sa trezeasca in profet mila pentru poporul care suferea. Când cascada seca si ea, Dumnezeu isi trimise slujitorul sau la Sarepta din Sidon, lasându-l sa vada de-a lungul drumului efectele dezastruoase ale secetei, pentru a trezi inca o data in el mila. Ilie ajunse la o vaduva saraca, pagâna, care aduna lemne pentru a coace pâine pentru ea si fiul sau. In ciuda saraciei in care se afla, ea puse inainte de toate datoria ospitalitatii si indata ce Profetul i-o ceru, ea ii pregati o pâine, cu faina si uleiul pe care le mai avea. Primi fara intârziere rasplata ospitalitatii sale : la cuvântul Profetului, covata sa cu faina si urciorul sau cu ulei nu se mai golira pâna la revenirea ploii. Trecusera câteva zile de când Ilie era gazduit la aceasta vaduva când iata ca fiul ei muri. Cum femeia, in durerea ei, il acuza pe omul lui Dumnezeu ca ar fi adus nenorocirea asupra casei ei, Ilie il lua pe copil, il urca la etaj acolo unde locuia el si dupa ce a suflat de trei ori asupra trupului neinsufletit chemându-l cu strigate puternice pe Dumnezeu, el il inapoie pe tânarul baiat viu mamei sale, profetind astfel invierea mortilor.

Seceta isi abatuse nenorocirea peste tot tinutul de peste trei ani si mare parte din populatie fusese deja decimata ; dar Dumnezeu, respectând juramântul Profetului sau, nu voia sa isi arate mila mai inainte ca Ilie sa fi inteles ca el nu doreste moartea pacatosilor ci intoarcerea lor la credinta (cf. Iezechiel 33 :11). Il trimise deci pe Profet la regele Achab, pentru a-i anunta ca urgia avea in curând sa inceteze. Ilie se arata in fata regelui care ramase surprins sa il vada venind, liber, pe cel pe care il cautase peste tot cu slugile sale si il invita sa adune pe tot poporul lui Israel pe muntele Carmel ca martor al confruntarii sale cu cei 450 de profeti ai lui Baal si cei 400 de profeti ai padurilor sacre intretinuti de infama Izabel. Cind toata lumea fu adunata, Ilie zise falsilor profeti : " Pâna când veti schiopata in genunchi ? Daca Domnul  este Dumnezeu, mergeti dupa el ! Daca este Baal, atunci duceti-va la el ! ". El ceru ca doi tauri sa fie pregatiti pentru sacrificiu si sa fie asezati pe rug, dar fara sa aprinda focul si ii lasa pe falsii profeti sa aduca primii sacrificiul. Acestia il invocara cu strigate pe Baal, taindu-si carnea, din zori pâna in seara, dar in zadar. Ilie râdea de ei, incurajându-i sa strige mai tare, de teama ca zeul lor sa nu fi adormit sau sa nu fie ocupat cu alte treburi. La venirea serii, Profetul inalta un Altar cu 12 pietre, reprezentând cele 12 semintii ale lui Israel, sapa un sant larg in jurul Altarului, pe care pusese taurul jupuit de piele, si porunci sa fie varsata, in trei rânduri, apa din belsug peste victima, astfel incât sa se umple santul. Apoi adresa spre cer un strigat puternic, invocându-l pe Dumnezeul lui Abraham, lui Isaac si al lui Iacov. Pe data coborî foc din cer, devorând jertfa, lemnul si apa. Tot poporul cazu atunci cu fata la pamânt strigând : " Cu adevarat Domnul este singurul Dumnezeu ". Din porunca lui Ilie, falsii profeti fura prinsi si omul lui Dumnezeu le taie beregata cu propriile sale mâini la râul Cison. El  il anunta apoi pe Achab ca seceta avea in curând sa inceteze, apoi urca in vârful Carmelului si, plecându-se asupra pamântului, cu capul intre genunchi si mintea adunata in inima, incepu sa se roage. De sapte ori trimise pe slujitorul sau sa priveasca orizontul, in directia marii, iar a saptea oara un norisor isi facu aparitia, cerul se intuneca si ploaie cazu din belsug, raspândind pe pamânt binecuvântarea cereasca.

Când regina Isabel afla de masacrul profetilor sai, se enerva cumplit si se jura sa se razbune. Ilie, care nu se temuse de multimea falsilor profeti, fu parasit de harul lui Dumnezeu si cuprins de lasitate se ascunse in Bersabeea in pamântul lui Iuda.  Epuizat de cât mersese in pustiu, se aseza la umbra unui copac si ii ceru lui Dumnezeu sa ii ia viata inapoi. Un Inger al Domnului i se arata atunci cu o pâine si un urcior de apa. Acest ajutor dumnezeiesc il facu sa isi reimprospateze fortele si putu sa mearga 40 de zile in pustiu, pâna la muntele lui Dumnezeu, Horeb (vârful muntelui Sinai, pe acelasi loc unde Dumnezeu i se aratase lui Moise, cf. Exod 33). Intra in adâncul stâncii in care se ascunsese in trecut Moise si Dumnezeu ii vorbi noaptea. Ilie raspunse : " Sânt plin de sârguinta pentru Domnul atot-puternic caci fiii lui Israel au parasit legamântul Tau, au doborât Altarele tale si Ti-au ucis Profetii, am ramas singur iar ei incearca sa imi ia viata ". Dumnezeu ii porunci sa iasa si sa stea pe munte pentru a-l vedea. Se facu atunci o furtuna puternica, muntii fura despicati iar stâncile sparte, dar Domnul nu era in furtuna ; iar dupa furtuna, un cutremur, dar Domnul nu era in cutremur ; un foc, dar Domnul nu era in foc. Dupa foc se auzi o adiere usoara. Cum o auzi, Ilie isi ascunse fata cu haina sa si se tinu sub pestera, caci Dumnezeu era in adierea usoara. Domnul ii spuse ca, departe de a fi singurul dintre drepti, alti sapte mii de Israeliti nu isi plecasera genunchii in fata lui Baal si ii porunci sa se intoarca pe acelasi drum pentru a unge pe Hazael ca rege al Siriei si pe Iehu  ca rege al lui Israel, apoi pe Elisei ca urmas. Gasindu-l pe Elisei ocupat cu aratul pamântului cu 12 perechi de boi, Ilie isi arunca peste el haina lui facându-l discipolul sau (cf. 14 iunie)

Regele Achab continua insa cu faptele sale lipsite de piosenie si pusese stapânire pe vita-de-vie a lui Nabot din Yizreel ,  cerând - la sfatul lui Isabel - ca acesta sa fie omorât. Profetul Ilie, care nu se mai manifestase pentru o vreme, fu trimis de Domnul in Samaria si spuse regelui : " Chiar pe locul in care câinii au lins sângele lui Nabot câinii vor linge si sângele tau iar prostituatele se vor lafai in sângele tau ". El mai spuse ca nefericirea avea sa se abata peste toata casa lui Achab, câinii aveau sa sfâsie trupul lui Isabel pe zidul de fata de la Yizreel. La aceste cuvinte, regele fu cuprins de cainta : isi sfâsie hainele, se imbraca cu un sac si tinu post. Domnul aproba pocainta lui si anunta prin Profetul sau ca nu va da frâu liber mâniei Sale decât sub domnia fiului sau.

Achab muri la putina vreme iar fiul sau, Ohozias , om superstitios, lua prelua puterea. Cazând bolnav trimise soli in cautarea unui oracol pe lânga Baal Zebud la Egron (Akkaron). Profetul Ilie se prezenta in fata solilor, anuntând ca regele nu se va mai scula. Când transmisera acest mesaj, descriindu-l pe Profet, regele intelese ca era vorba de Ilie si trimise o armata de 50 de oameni pentru a-l aresta. Dar in doua rânduri, din porunca Profetului, un foc coborî din cer si ii mistui pe soldati. Al treilea ofiter il ruga sa il crute iar Ilie il asculta si se duse la rege, anuntându-i chiar el ca avea sa moara pentru ca ceruse ajutor de la falsii zei. Ohozias nmuri intr-adevar la câteva zile iar fratele sau Ioram deveni rege al lui Israel. In timpul celor 12 ani ai domniei sale el suprima cultul lui Baal, dar nu facu sa inceteze pacatul lui Ieroboam care daduse nastere schismei in rândul poporului lui Dumnezeu si incurajase idolatria. De aceea Dumnezeu abatu necazul asupra casei sale si indeplini profetia facuta de Ilie in timpul lui Achab : Iehu lua puterea in urma unei conspiratii impotriva lui Ioram si, intrând el in orasul Yizreel, Isabel fu omorâta aruncata din inaltul unei ferestre. Sângele sau se scurse pe zid iar câinii ii mâncara trupul mai inainte ca ea sa fi putut fi ingropata.

Dupa 15 ani de profetii, indeplinind misiunea pe care i-o incredintase Dumnezeu, Ilie se duse de la Galgalla Bethel, insotit de Elisei care nu voia sa isi paraseasca invatatorul. De acolo se dusera la Ierihon. Ajuns pe malul Iordanului, Ilie isi lua haina din piele de oaie, o infasura si lovi apele, care se despartira pentru a-i lasa sa treaca pe uscat. Când Elisei ii ceru sa primeasca indoita parte din harul sau profetic, Ilie ii raspunse : " Daca ma vei vedea pe când voi fi inaltat la cer, asa ti se va da ". Si pe când mergeau ei astfel prin pustiu taifasuind, un car de foc tras de cai scaparatori aparu intre ei. Ilie urca in car si fu "ca" luat in cer (Parintii au subliniat ca acest " ca ", adaugat in versiunea Septanta arata ca Ilie nu a fost dus cu trupul la Cer, fapt imposibil inainte de invierea si inaltarea lui Hristos, dar ca a scapat mortii, precum Enoh si a fost retinut de Dumnezeu intr-un loc necunoscut, pâna in ultima zi), intr-un rotocol, in timp ce Elisei striga : " Parinte, Parinte, carul lui Israel si caii sai ! ". El lua haina Profetului care cazuse peste el si lovind apele de doua ori putu sa traverseze Iordanul, salutat de Fiii Profetului care strigau : " Duhul lui Ilie s-a lasat asupra lui Elisei ! ".

Astfel inaltat in inaltimi cu trupul, Profetul Ilie prefigura Inaltarea Domnului Nostru Iisus Hristos iar prin trimiterea hainei sale peste discipolul sau, el vestea coborârea Sfântului Duh in ziua Rusaliilor (cf. Sfântul Roman Melodul, Condacul Profetului Ilie, 33).

Reprezentant de vaza al ordinului profetic ajuns prin râvna sa pe culmea cea mai de sus a virtutii, Ilie fu judecat demn de a vedea fata in fata slava Dumnezeului intrupat, alaturi de Moise si de cei trei Apostoli in ziua Schimbarii la fata (cf. Matei 17), care anunta a doua venire a Domnului Nostru Iisus Hristos. Coborând de pe muntele Taborului, discipolii il intrebara pe Domnul daca Ilie trebuia sa vina inainte de invierea mortilor pentru a pune toate lucrurile inapoi cum au fost, dupa cum invata Profetii (Malahia 3 :23). Hristos le raspunse : " Ilie a venit deja si ei nu l-au cunoscut ci l-au tratat dupa cum au vrut ei ", facând aluzie la Sfântul Ioan Botezatorul care venise sa pregateasca propria Lui venire, cu duhul si cu puterea lui Ilie (Luc 1 :17). Asa cum Ioan fu Inaintemergetaroul primei veniri in trup a Fiului lui Dumnezeu, astfel Ilie va fi, se crede, premergatorul celei de a doua veniri, la sfârsitul veacurilor. Traditia ecleziasta a vazut adesea in cei doi martori, care vor muri in ultima lupta împotriva lui Antihrist (Apocalipsa 11), pe Enoh si Ilie, care au fost paziti de moarte in acest scop.

CALENDAR ORTODOX

LA MULŢI ANI TUTUROR CELOR CE-ŞI SERBEAZĂ ONOMASTICA, PRINTRE CARE ILIE ŞERBĂNESCU, ILIE BOLOJAN, ILIE NĂSTASE, ILIE ILAŞCU, ILIE DUMITRESCU ŞI BEBE CRISTEA, ŢĂRĂNISTUL DIN PITEŞTI!

• învaţă altă învăţătură (1:3), învăţătura de bază fiind cea a lui Pavel care i-a fost încredinţată de către Dumnezeu prin descoperirea Duhului Sfânt.
• se ţin de basme şi de înşirări de neamuri fără sfârşit. Ah!, de câte ori n-am asistat la "programe" în care doar s-au aplaudat şi elogiat anumite persoane. De dragul cui? Care o fi scopul? Isus Hristos sigur nu-şi ia slava când oamenii sunt , aplaudaţi şi mirosiţi pe fiecare cm (pătrat)
• vor să fie învăţători ai Legii, şi nu ştiu nici mmăguliţiăcar ce spun, nici ce urmăresc. Au ajuns aşa pentru că s-au depărtat de aceste principii şi de acesta: Ţinta poruncii este dragostea.

Când se petrec astfel de lucruri, urmează:

- certuri de vorbe

- lucrul lui Dumnezeu este oprit, pentru că oamenii sunt preocupaţi cu certurile, diavolul le-a dat de lucru.

Lucrul lui Dumnezeu, trebuie să înainteze prin credinţă, oricare ar fi acesta, nu prin certuri de vorbe, dezbateri şi flecării fără sens care fac să înceteze acest lucru.

Cum ne putem feri să nu cădem în aceste ispite? Avem răspunsul în acest principiu din 1:5 şi anume: Ţinta poruncii este dragostea.

Ce înseamnă aceasta? Cu ajutorul Domnului aş vrea să scriu în următorul post despre asta

Foto: Mediafax

UN SITE GUVERNAMENTAL PENTRU CAZURILE UMANITARE

Domnule Prim-Ministru, Dragă Călin,

Ştiu că nu te formalizezi şi este unul din motivele pentru care îmi eşti atât de drag. Ai rămas Călin pentru amici şi prieteni, nu-ţi cade rangul pentru că eşti premier. Boier!

Ce te rog eu, cu sensibilitatea şi înţelepciunea ta, îţi este foarte la îndemână. Şi ar fi de mare ajutor.

Dă dispoziţie departamentului IT al Guvernului să construiască un site oficial pentru toate cazurile umanitare, precum cele semnalate într-o postare a mea.

Iar Guvernul pe care cu onoare îl conduci să încheie o convenţie cu Romtelecom şi ceilalţi operatori de telefonie fixă şi mobilă, precum şi cu furnizorii de Internet, pentru ca aceştia să ofere automat numere de telefon pentru teledonuri, respectiv, să dea publicităţii cazurile.

De asemenea, pe site-ul guvernamental ar urma să apară şi conturile în care doritorii şi/sau cei cu posibilităţi să facă donaţii mai substanţiale decât cele prin teledonuri.

Implicate ar fi Ministerul Sănătăţii, Ministerul Muncii şi Solidarităţii Sociale, Secretariatul General al Guvernului şi personal, Primul Ministru al României.

Biserica Ortodoxă, Biserica Catolică, Biserica Greco-Catolică şi toate cultele recunoscute în România ar putea fi cooptate într-o acţiune naţională de natură să salveze vieţi şi să ridice moralul opiniei publice din România.

Ştiu că poţi, ştiu şi că vrei să ajuţi oamenii să se ajute. E o concepţie de dreapta. Ştiu la fel de bine că poţi şi vrei să-i ajuţi pe cei care nu se pot ajuta, decât prin intermediul semenilor.

Îţi mulţumesc anticipat şi îţi urez să guvernezi România cel puţin încă patru ani!

Cu încredere şi cu drag,

Roxana Iordache, aceeaşi

Ce-ar fi daca, am incerca mai des, sa ne reamintim si sa ne aplecam asupra unor lucruri, care ar scoate la suprafata, samburele acela de bine, de frumos, care poate ca sta pitit, uitat, amortit, pasiv, etc. ... sa fim intelepti si sa ne aplecam la nevoile celorlalti, ale noastre, sa iesim in intampinarea asteptarilor, caci, de multe ori, a te ridica, a te innalta la pretentiile celorlalti, nu-ti gireaza, nu-ti asigura reusita, esti vulnerabil si descoperit si, risti sa iese pe dos. Oare nu fiecare persoana are dreptul la sansa de a fi inteleasa, merita sa oferim inca o sansa celor cu care venim intr-un fel sau altul in contac direct sau indirect, nu ar trebui oare sa invatam sa si ascultam, nu doar sa ne ascultam, nu merita oare sa ne tinem promisiunile, nu ar trebui macar sa ne straduim sa-i tratam pe ceilalti asa cum am dori noi insine sa fim tratati, .... si lista poate continua, discutii si polemici, la fel, pe marginea ei, caci suntem pusi in fata unor situatii, evenimente, trairi, atat de diferite si da, nici nu putem generaliza. Dar oare ne punem destul de des aceste intrebari, le acordam suficienta atentie, importanta sau consideram ca sunt vorbe, teorii, pierderi de timp, caci auzim tot mai des expresia " bati campii " , si provocam tristeti, dezamagiri celorlalti, caci da, fie ea si o vorba si poate rani, " limba e mai ascutita decat sabia ", rana mai adanca, lasa cicatrici si regretele nu-si mai au rostul mai tarziu.

Avem la indemana multe " cheite ", uitam de ele, nu le folosim, din comoditate, din motive mai mult sau mai putin obiective, iata cateva doar, doar cat sa ne reamintim, cat sa ne luam in serios, sa ne respectam pe noi insine, sa ne oferim sansa sigurantei, securitatii si increderii in noi insine, pornind de la noi insine, vom putea mai lesne deschide cu celelalte " cheite " usile altor suflete, inimi, mentalitati, etc : sa ne asumam propriile greseli, sa nu evitam " priveste barna din ochiul tau si mai apoi paiul din ochiul celuilalt ", sa ne iertam oferindu-ne o noua sansa, sa avem intelepciunea de a fi blanzi cu noi insine cand trebuie si pretentiosi la timpul potrivit, sa nu ne ignoram limitele, putintele si neputintele, sa ne stabilim prioritatile la un moment dat, sa evitam sa fim sacastici stiind ca doare sarcasmul altora cand e vorba de persoana noastra, cand luam o decizie sa incercam a ne pune in locul celuilalt, sa zambim mai des caci nici macar nu costa nimic, sa incercam sa nu fim falsi sa nu mintim sa nu fim ipocriti-doar detestam la ceilalti tocmai acestea ... , sa profitam de multele ocazii care ne ofera posibilitatea de a spune des " imi pare rau ", " multumesc ", " te pot ajuta ? ", sa oferim farama de dragoste chiar si celor care poate nu merita la un moment dat, cu speranta ca poate maine, peste ani vor fi mai buni si, fara sa asteptam dovezi de rasplata, recunostinta, sa oferim trecutului surasul lui si sa ne lepadam de resentimente, sa nu batjocorim sperantele nimanui, sa ne gandim ca poate atat are si arata altceva.... iata doar cateva cheite, in aparenta multe, dar atat de la indemana ...

" Tineretea este fericita pentru ca are puterea de a vedea frumusetea. Oricine isi mentine puterea de a vedea frumusetea, nu imbatraneste niciodata . " ( Franz Kafka )

Daca noi nu ne straduim sa fim mai buni, cum sa avem pretentia ca ceilalti sa se schimbe, sa fie destul de " multumitori " asteptarilor noastre ... Nimic nu se obtine fara un minim efort, un simlu suras, un zambet, deschide macar o posibilitate, poate una foarte mica, insesizabila, dar e un izvoras a ceva, a orice decat nimic, e o luminita, o aripioara de speranta ... Vorbim atat de des despre caracterul celorlalti, oare noi suntem pozitivi sub toate aspectele, suntem toleranti, generosi, corecti, loiali, respectuosi, demni de incredre, iertatori, curajosi, maleabili, in toate situatiile... oare nu avem si noi mici scapari, rabufniri, rautati de moment, s. a.m.d .... pornind de la recunoastere si asumarea propriilor imperfectiuni, vom cauta la ceilalti cu mai putina patima si incrancenare, vom fi mai .... umani, mai blajini cu ceilalti, macar atat cat sa oferim sansa pe care ne-am oferi-o noua insine, daca ne-ar sta numai noua in puteri. Cu cat suntem mai corecti, onesti cu noi insine, macar in oglinda constiintei, cu atat vom reusi sa fim si cu ceilalti, gandind pozitiv, fiind model noi insine, facandu-ne uneori " bilantul ", autocritica, si aceasta desigur fara a pica in extreme , si, folosindu-ne de " instrumente " precum fapta, adevarul, sinceritatea.... nu vorba cat fapta fara cuvinte aduce un rasarit ...

" Tineretea inseamna a avea inima tanara ! "

Sunt oameni care asteapta de la noi, sa ne " auda " zambetul chiar si la telefon, sa-l " simta " dincolo de un monitor, macar in clipele cand ne simtim usurati, sa facem asta, e molipsitor, ofera o mica bucurie si ne ofera mangaierea cantecelului inimii. Sa pretuim ceea ce are valoare in adevar : puterea blandetii, obligatia datoriei, meritul caracterului, bucuria unui inceput, surasul unui rasarit, zambetul demnitatii simplitatii, valoarea timpului, intelepciunea firicelului de iarba si placerea de a munci a furnicii, succesul perseverarii, imbratisarea apusurilor, mana care ne atinge inima, mangaierea gandului ce-l simtim, bunatatea in toate, chiar daca e o samanta minuscula, si daca astepata sa fie incoltita desi spune cu totul altceva.... poate ca nu, dar nu vom stii renuntand la a incerca ...

" Eroarea tineretii este sa crezi ca inteligenta este un substitut pentru experienta, iar eroarea batranetii este sa crezi ca experienta este substitutul inteligentei . "

Ne suparam de multe ori pe ceilalti ca nu ne-au ajutat cand am avut nevoie, de multe ori nu am spus, am asteptat sa vina de la sine, oare noi cand am avut nevoie de o mana, ne-am privit mai intai propriile palme, l-am vazut pe Dumnezeu in causul palmelor noastre, nu putem doar sa emitem pretentii si noi sa nu ne daruim cu nimic, nu putem sa relationam fara comunicare si nu putem sa fim increzatori fara sa oferim incredere, riscurile sunt iminente, dar tot e o sansa spre deosebire de cortina grea a resemnarii. Cand suntem dezamagiti, cand ne sunt inselate asteptarile poate ca ar trebui, desi e greu, insa nu imposibil, sa ne amintim ca ploile limpezi sunt daruite de cei mai negri, nouri, nu sa ne amagim, dar nici sa nu facem o tragedie din orice, sa ne pastram cumpatul, sa speram in rasaritul acela al zambetului, candva, caci daca exista o limba pe care toti oamenii o inteleg, aceea este cea a zambetului.

Pornind de la " sufletele sunt ideile lui Dumnezeu " sa ne privim propriul suflet cu blandete si sufletele celorlalti ca pe al nostru , macar atat cat sa nu ne fie rusine de noi insine ca nu am incercat, cat sa avem constiinta curata ca ne-am straduit si decizia nu ne-a apartinut, insa, sanse, ocazii exista si pentru noi insine si in relatiile noastre cu ceilalti, la fel cum exista rasarit si apus si Luna si stele pe vesmintele Cerului si Soarele printre ramuri si nouri, uneori doar firisoare de lumina, la fel cum si Muntele inspira Respect si Echilibru , la fel si noi sa fim mai inainte de toate model prin fapte, sa fim Oameni si mai apoi, orice altceva . Abordarea pozitiva in toate e mai benefica , mai spornica, are infinit mai multe sanse de reusita , asadar, " vom avea parte de un lucru, atunci cand vom crede cu destul de mare tarie in el ", desigur, nimic peste noapte, nimic din ceea ce nu depinde numai de noi, Insa macar ceea ce depinde numai de noi, sa incercam, reusim sau nu, dar sa ne oferim sansa incercarii, rau, nu ne face, cui face, nu e decizia noastra, alegerea care ne apartine e sa ne implicam , sa nu renuntam de la prima piedica, sa nu ne resemnam, sa nu ne pierdem surasul sperantei. Dintotdeauna a existat lupta intre Bine si Rau, Calea, noi o alegem !

" Blandetea este lantul aurit care leaga societatea. "

" O parte din blandete consta in a iubi pe altii mai mult decat merita ! "

SIBILLA POESIS

IATA CATEVA DIN INVATATURILE PARINTELUI ARSENIE BOCA, " SFANTUL NEINCORONAT AL ARDEALULUI " LA A CARUI SANCTIFICARE SPERAM, NOI CRESTINII, CACI, A FOST NU NUMAI SLUJITOR VREDNIC AL BISERICII, CI, RAMANE UN INVATATOR SI INTELEPT CARE " NE AJUTA DE ACOLO DE UNDE E MAI MULT CA ORICAND " ...

In brosura " Despre durerile oamenilor " - din invataturile Parintelui Arsenie Boca, tiparita cu binecuvantarea Preasfintitului Calinic, Episcopul Argesului in anul 2003, apar cateva pilde si explicatii pentru noi crestinii, la care merita sa luam aminte cu totii, la ceas de ragaz :

" Dumnezeu nu locuieste in departare, ci in inimile oamenilor. Imparatia lui Dumnezeu nu este la cine stie cate milioane de ani lumina departare ci este inlauntrul nostru. Imparatia lui Dumnezeu e o imparatie a constiintei impacate cu toata lumea, o imparatie a iubirii de Dumnezeu si de oameni, in care se oglindeste chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Prin urmare, realizati in inima aceasta constiinta curata !

Am gasit la unul din Sfintii Parinti cuvantul ca, insusi Dumnezeu graieste din constiinta limpede a Sfintilor, a slujitorilor Sai, Si zice Sfantul, largind intelesul, ca Dumnezeu striga voia Sa din constiinta Sfintilor catre confratii lor oamenii. "

" Mereu am crezut in aceasta valoare a omului, nu aceea pe care o vedem noi, cu ochii inchisi, ci valoarea pe care ne-a dat-o insui Dumnezeu. Ca omul care stie aceasta altfel se poarta, alta nadejde are, merge mereu cu fruntea ridicata, nu cu fruntea plecata spre pamant. "

" Da ce, iubirea e o porunca ? Da, ca orice porunca e silinta, la inceput, pana te obisnuiesti, si apoi din fire, fara sila, iubesti pe Dumnezeu si pe oameni. De aceea ii porunca, fiindca nu-i chiar usoara. Si atunci, pana nu-i usoara, staruie in ea, pana capeti deprindere. Atunci sa stii ca esti locuit de Duhul lui Dumnezeu, esti locuit de Fiul, Care se ascunde in poruncile Sale si esti locuit de Tatal, al Carui chip si asemanare esti. "

" Bagati de seama ca sunt doua duhuri : Duhul lui Dumnezeu si duhul satanei - duhul mandriei si cel al parerii de sine, care te ridica impotriva lui Dumnezeu. Daca omul nu baga de seama, se intampla ca si cu o gradina - se umple de maracini, se umple de pacate. Si atunci bietul om incepe sa se imbolnaveasca la suflet, la minte, si se apropie de doaga nebuniei. Aceasta-i * binefacerea * pe care ti-o dau pacatele . Stiti ca sunt serpi care sug vacile, tot asa si pacatul e un fel de dulceata , dar pe urma e venin si otrava. Toate pacatele au ceva indemnator in ele, si pe urma gasesti ca-s otrava, ca-s venin. "

" Daca veti avea rabdare in necazuri, sa stiti ca veti avea si Duhul Sfant. Daca veti avea si puterea de a multumi in necazuri, atunci straluceste Duhul Sfant in voi si sa stiti ca nu-i cu neputinta . Cand cineva nu e liber de pacat, sa nu puna vina pe altcineva. Sa nu puna vina nici pe stat si nici pe imprejurari, ci pe sine insusi, pe lipsa tariei sale in credinta, pe lipsa dragostei sale fata de Dumnezeu. Ca intotdeauna cei ce aui trait in pacat au pus vina pe altii. Acestia-s mereu cu carteala pe buze. A-ti fi viata mai curata, a te elibera de pacat, o poti face in orice vreme. Nu te opreste nimeni, crestine, sa te faci mai bun, mai curat, mai cuminte si mai cu minte ! Deci, nu intarzia ! "

„Neamurile au un destin ascuns în Dumnezeu. Când îşi urmează destinul, au apărarea lui Dumnezeu. Când şi-l trădează, să se gătească de pedeapsă!” (Arsenie Boca)

Şi-a prezis plecarea

Un sătean din Sâmbăta a povestit că, în vara anului 1989, Părintele Arsenie Boca l-a rugat pe un tâmplar să-i facă o cruce de lemn, pe care să scrie anul naşterii, dar mai ales pe cel al morţii, adică 1989. Părintele părea încă sănătos şi-n putere. Tâmplarul s-a mirat şi l-a întrebat: „Cum, Părinte, nu vreţi să staţi şi-n ´90 cu noi?”. Părintele i-a răspuns: „Nici un ceas din ´90”. A murit în noiembrie1989. „Eu mă duc, dar de acolo, de unde oi fi, am să vă ajut mai mult ca până acum”, a zis.

Mormântul Părintelui Arsenie Boca de la Prislop e veşnic plin de flori. Se spune că aici florile nu se ofilesc niciodată. Nu există persoană care să treacă pragul mănăstirii şi să nu poposească preţ de câteva minute la mormântul Părintelui. Şi chilia pe care şi-a săpat-o singur, timp de un an şi ceva, în munte, lângă mănăstirea de la Sâmbăta de Sus, este loc de pelerinaj pentru credincioşi. Chiar dacă nu a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Română, ardelenii l-au transformat pe Arsenie Boca în- tr-un sfânt. El este Sfântul neîncoronat al Ardealului.

Chilia Parintelui Arsenie Boca :

Invatatura lui Dumnezeu se imprastie in sufletele pregatite s-o primeasca prin intelepciunea necreata si Cuvantul dumnezeiesc. Ea este o particica din El Insusi si fara de moarte. Este pusa la indemana oricui si este daruita mai din belsug celui smerit cu inima. ( Arsenie Boca )

Cea mai grea lupta in viata aceasta, nu este alta decat biruirea de sine. Caci biruirea de sine duce la propasirea binelui. ( Parintele Arsenie Boca )

O, Adevar, care Dumnezeu esti, fa sa fiu una cu Tine intr-o dragoste vesnica. In Tine salasluieste tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toti invatatii sa taca, toata faptura sa amuteasca in fata Ta, graieste-mi numai Tu. ( Parintele Arsenie Boca )

Iuda va avea ucenicii lui până la sfărşitul lumii, care aceeaşi treabă o vor face, vânzând ţara, religia, neamul, reclamând stăpânirilor, trădând, dând la moarte: părinţi, copii, fraţi, surori, bărbaţi, preoţi, sfinţi, popoare ... Iuda, multiplicat, mereu îl vinde pe Iisus. ( Parintele Arsenie Boca )

SIBILLA POESIS

brosura " Despre durerile oamenilor " vol 1

ed. Credinta Stramoseasca 2003

invataturi si ziceri preluate de pe : crestinortodox.ro,

]]> http://sfinx667.wordpress.com/?p=1468 Sun, 13 Jul 2008 03:04:15 +0000 sfinx667 http://sfinx667.wordpress.com/?p=1468 FARAMA DE SUFLET ...

Toţi oamenii te aud când vorbeşti; prietenii însă înţeleg ce spui, iar cei mai buni prieteni sunt cei care pricep şi ceea ce n-ai spus în cuvinte. ( anonimus )

PODUL ...

m-am arcuit aripa de pod,

intre Cer si bobi de pamant,

peste mine sa treaca norod,

dar sa ma calce razand ...

mi-astern bratele cruce ,

in adiere de soapte rascoapte,

de sub coaste mirarea de-mi fuge

ma uita zmintita in cantec de noapte ...

sunt un pod, simpla punte,

intre Cer si tarana zvantata,

tresar zvacnet sperantelor mute,

mantuirea-mi e mugur de piatra ...

raman iz de padure , sambur tainei cuminti,

nu simt pasi, nici durere, doar o boare de vis,

arcuirea-mi innalta ma scrasneste-ntre dinti,

insa pod intre inimi tine focu-mi aprins ...

Sibilla Poesis

Ştiinţa sufletului este ştiinţa supremă. ( anonimus in Mahabharata )

LACRIMA VIETII ...

o lacrima s-a zamislit deodata,

din via-ncrancenare-a stancii,

urlet nepamanten tasnind indata,

a fulgerat-o clipocind izvor furnicii,

si de atunci, din vremuri invechite,

se curge peste muntele nemuritor,

nascuta din durerea umbrei chinuite,

si renascuta in lumina dorului de zbor ...

Sibilla Poesis

Secretul longevităţii spirituale a unui om sunt adevărul, cinstea şi corectitudinea. ( Ioan Teodosiu-Ionita )

Doar muritorii cauta nemurirea fiindca nemuritorii nu stiu ce este aceasta.-Sorin Cerin

Iubirea este cea mai limpede oglindă-n care-l vezi pe Dumnezeu. ( O Chirovici )

POVESTE ATLANTA ...

tu si eu ...

ne pandim, ne intindem capcane,

zeu si zeu,

surda lupta pe o mana de toane,

toti privesc ...

isi rad poftele-ncinse la colturi,

ne doresc,

vulturi pulbere-n vartejul de hoituri,

eu si tu ...

simtim spectrul ce ne-adulmeca-n umbra,

Zeul zeu,

ne fereste de toate surazand dintr-o stanca,

noi, un miez,

innaltat din pocal de venin revarsat poesie,

suntem crez,

nemuririi nascute din ieri si iubirii-n vecie ...

Sibilla Poesis

Când încerci să fii conducător în condiţiile sălbăticiei acestor timpuri schimbătoare, harta nu are prea mare valoare. E nevoie de o busolă morală. ( Stephen R Covey )

Eric Clapton - Tears in Heaven on Piano :

Iubirea este o promisiune, iubirea este un suvenir, odată dat niciodată uitat, niciodată lăsat să dispară. ( John Lennon )

SIBILLA POESIS

citate preluate de pe citapedia.ro

]]> http://roxanaiordache.wordpress.com/?p=1922 Sat, 12 Jul 2008 13:54:28 +0000 Roxana Iordache http://roxanaiordache.wordpress.com/?p=1922

Cu înalte studii de filosofie şi economie, rafinat editorialist de presă scrisă, om de radio şi televiziune (Fox News, colaborare CNN), comunicator de înaltă clasă, om de caracter, om de dreapta pur şi dur, cu elevaţie spirituală şi ardenţă pasională, TONY SNOW a slujit cu fidelitate şi strălucire valorile dreptei americane, conservatoare.

Era o minune de om şi o bogăţie de comunicator, ceea ce recunosc şi adversarii. N-aveai cum să nu-l preţuieşti şi să nu-ţi fie simpatic, chiar dacă te situai în tabăra opusă. A fost unul dintre oamenii de mare valoare ai preşedintelui W. Bush, de fapt, ai tuturor preşedinţilor americani din toate timpurile. Avea un farmec cuceritor.

A murit de cancer, recidivat, la 53 de ani. Până în ultima clipă a continuat să trăiască şi să creadă că viaţa e fără de sfârşit. Dincolo de moarte.

Dumnezeu să-l ierte şi să-l primească în lumina aleşilor!

• Taci, cînd pleci de la Biserică, pentru ca Duhul Sfînt să poată rodi !
  

• Taci, dacă nu ai de spus ceva valoros !

• Taci, atunci cînd ai vorbit destul !

• Taci, pînă cînd îţi vine rîndul să vorbeşti !

• Taci, atunci cînd eşti provocat !

• Taci, atunci cînd te-a supărat fratele tău şi eşti nervos şi iritat !

• Taci, cînd eşti ispitit să calomniezi pe aproapele tău !

• Taci, cînd ai timp să gîndeşti înainte de a vorbi !

• Răspunde, atunci cînd este primejduită şi atacată Credinţa !
  

]]> http://trezirespirituala.wordpress.com/?p=136 Sat, 12 Jul 2008 07:21:36 +0000 Un fir de iarbă http://trezirespirituala.wordpress.com/?p=136 Atât de multă lume s-a atins de Domnul Isus însă numai femeia aceasta a fost vindecată prin atingerea de poala hainei lui prin credinţă, atât de mulţi oameni populează astăzi bisericile însă doar cei care întind mâna prin credinţă vor fi mântuiţi, eliberaţi şi vor căpăta vindecare sufletului şi trupului.

Luca 8

43 Şi era o femeie, care de doisprezece ani avea o scurgere de sânge; ea îşi cheltuise toată averea cu doctorii, fără s-o fi putut vindeca vreunul.
44 Ea s-a apropiat pe dinapoi, şi s-a atins de poala hainei lui Isus. Îndată, scurgerea de sânge s-a oprit.

a. Întinde mâna, apropie-te de Dumnezeu cu credinţă

Dumnezeu afirmă despre oamenii care nu cred în El că sunt nebuni (Ps.14:1) însă ce putem spune despre oamenii care cred şi vorbesc despre El dar trăiesc ca şi cum nu ar exista. Consider că cei din urmă sunt mai vinovaţi, cei care nu cred măcar afirmă asta şi trăiesc după ceea ce cred însă ceilalţi păcătuiesc şi prin faptul că mint prin trăirea lor.

Dumnezeu este neschimbător - Căci eu sunt Domnul, Eu nu mă schimb (Maleahi 3:6) . Dacă ni se pare că Dumnezeu nu este acelaşi, că nu mai răspunde la fel, că mai lucrează la fel atunci cu siguranţă că problema e la noi, nicidecum la El, El nu se schimbă! Când vom înţelege asta?? Dumnezeu vrea la fel de mult să vindece oamenii şi astăzi, îi iubeşte la fel de mult şi astăzi.

Trebuie să ne ancorăm în ceea ce este Dumnezeu şi nu să stăm agăţaţi în disperare de ceea ce a spus El şi să folosim Cuvântul lui ca pe ceva magic care poate face minuni şi are putere.

b. întinde mâna având aşteptări

Nu ai aşteptări? Ai intrat într-o criză sau despresie spirituală când nu-ţi mai doreşti nimic? Te-ai obişnuit cu Dumnezeu şi religia, te-ai plictisit de programe şi predici seci, totul pare lipsit de putere şi sens însă trebuie să repet, Dumnezeu nu se schimbă, problema e cel mai probabil la tine.  Ai o problemă mare dacă ai renunţat să speri şi să nu mai ai aşteptări pentru familia, biserica ta sau oraşul tău, roagă-te lui Dumnezeu să te umple de credinţă!

Ce aşteptări ai? E posibil ca să ai motivaţii greşite pentru aşteptările tale chiar dacă ele sunt bune. E posibil ca să ai aşteptări egoiste care doar satisfac poftele tale pământeşti. Verifică-te şi aminteşte-ţi că Domnul Isus nu a venit pentru a aduce bunăstare, prosperitate şi o bucurie continuă ci El a predicat şi trăit crucea.

c. întinde mâna cu hotărâre.

Femeia aceasta avea cele mai slabe şanse să ajungă la Domnul Isus datorită tradiţiei, religiei şi statutului femeii din vremea aceea, însă ceva a împins-o să treacă peste toate acestea.

Fii hotărât, stăruieşte înaintea lui Dumnezeu! Dumnezeu va răspunde la vremea potrivită, şi vremea potrivită e atunci când vrea El şi Dumnezeu va răspunde în modul lui însă trebuie să fim şi răbdători odată cu insistenţele noastre înaintea lui Dumnezeu şi să nu uităm că Dumnezeu nu este la dispoziţia şi slujitorul nimănui, El chiar nu are nevoie de noi, însă noi avem o nevoie disperată de El, totuşi El vrea cu dragoste să ne facă parte de toate binecuvântările cereşti şi duhovniceşti.

Ni se spune mereu, să nu strigăm, să nu fim fanatici, să nu depăşim limita, să ne încadrăm în programe, că anumite lucruri nu mai sunt valabile, şi tot felul de afirmaţii false de genul, nu vreau să incit la răzvrătire însă Dumnezeu rămâne acelaşi, ieri, azi şi în veci iar cuvântul Său deasemenea de aceea îndrăzniţi şi faceţi tot ce puteţi în limitele cuvântului Său pentru a primi ceea ce Dumnezeu vrea să-ţi ofere şi tu aştepţi.

• avorturile, dar si anticonceptionalele erau interzise (sau de negasit, e un echivalent) spre sporirea neamului intru gloria patriei (sa vad ce mama dracului om face cu sporul asta artificial pozitiv cand ne-o veni randul la pensionare); astfel, femeile plodeau fara sa fie pregatite s-o faca, atat din punct de vedere financiar, cat si din punct de vedere psihologic.
• femeile trebuiau sa munceasca intru egalitatea proaspat descoperita si atat de incurajata de statul roman al vremurilor, asa ca plozii nu aveau cu cine ramane acasa cat timp mamele erau la munca.
• nu existau activitati extracuriculare accesibile oricui si mergeam dimineata la scoala, veneam pe la pranz acasa, logic ca fara parinti in preajma ne durea-n dos de teme, asa ca o tuleam pe coclauri si jucam World of Warcraft avant la lettre.
• nu exista acces la atata informatie de asimilat, astfel incat parintii se bazau in general exclusiv pe scoala pentru educarea si informarea, in masura in care era permis de stat, a copiilor lor.

Pe vremea celor nascuti dupa 1989 lucrurile s-au schimbat. Asa ca devine oportuna catalogarea respectivei generatii ca fiind "generatia cu crucea de gat". Din multe motive, dintre care amintesc:

• inainte de 1989 religia era condamnata de stat, aproape interzisa. Interdictia asta - un abuz plin de consecinte negative, ca majoritatea interdictiilor, a dus la acumularea unor atat de mari frustrari cu privire la asta incat, atunci cand s-a dus regimul, oamenii s-au repezit in biserici ca inecatii dupa un pai. Dupa un dezechilibru major, oamenii nu au integrat-o echilibrat, ci au cazut in cealalta extrema, generand un alt dezechilibru major.
• datorita reintegrarii dezechilibrate a religiei in vietile oamenilor, acestia si-au educat copiii punand accentul pe religie; din libertatea de a crede in Dumnezeu si de a practica religia s-a ajuns de facto la constrangerea, data prin educatie habotnica, de a fi religios.
• crestin = bun, ateu = rau - in constiinta colectiva a ramas inradacinata corespondenta intre regimul opresiv si ateismul promovat de acesta; oamenii au asociat toate relele din lume cu ateismul si, prin opozitie, crestinismul cu toate lucrurile bune. O judecata alb/negru extrem de periculoasa.

Cei "nascuti liberi" (o expresie geniala, nu stiu daca ii apartine, dar am auzit-o prima oara la Dragos Dinca) si educati de acesti oameni eliberati si avizi de religiozitate nu au cunoscut si mecanismul care a generat frenezia religioasa a parintilor lor. Nu au trait interdictia, teama, obligatia de a-l ocoli pe Dumnezeu si de a ignora Biserica. Nu au trait opresiunea care le calca in picioare nevoia de Dumnezeu si de ritualuri.

Asadar, cei nascuti liberi au fost educati pentru a crede cu tarie, fara a-si mai pune intrebari (intrebarile sunt generate de echilibru) in sistemul de valori prezentat fara echivoc de catre parinti ca fiind absolut.

Regimul de dinainte de '89 a ratat "ateizarea" oamenilor, pentru ca nu a reusit sa instaleze sistemul respectiv de valori prin convingerea individului, ci prin constrangerea lui - adica, in mod artificial. Parintii nu si-au educat copiii sa fie atei, pentru ca, impunandu-li-se, nefiind lasati sa isi traga propriile concluzii, nu au avut niciodata convingerea personala ca a fi ateu este o varianta preferabila, desi sistemul a incercat din rasputeri asta prin intermediul scolii, al mass media si al tuturor mijloacelor de propaganda cunoscute.

In vreme ce regimul, prin constrangere, si-a ratat una dintre directii, libertatea de optiune proaspat dobandita, coroborata cu dorinta specific umana de a se opune constrangerii de indata ce are ocazia, au determinat oamenii sa opteze direct, fara a mai lua nimic in calcul, catre varianta opusa. Ei si-au educat copiii cu pasiune catre acest sistem de valori reprezentat de religie.

Generatia rezultata este "generatia cu crucea de gat" care a integrat religia profund, fara insa a intelege ratiunea religiozitatii. Fara a opta pentru credinta si Biserica. Credinta si religia li s-au dat, inoculat, de catre parinti, fiintele cele mai apropiate, responsabile de formarea copiilor lor prin simplul fapt ca orice copil isi raporteaza intreaga existenta la modul in care parintele l-a format si orientat in primii ani de viata.

Daca omul astfel rezultat, care crede cu tarie ca prezenta icoanelor in scoli, de exemplu, este necesara si ca nu dauneaza celor care intamplator nu au aceeasi parere, nu intalneste in viata situatii care sa-i zdruncine valorile sau macar sa-l determine sa le analizeze, nici nu va avea vreodata curiozitatea de a explora si cealalta extrema, in scopul atingerii echilibrului.

In acest context, sunt foarte curioasa ce va avea de gat generatia fetitei mele.

MITOLOGIA SORTII PE ARIPI DE FOLK ...

Despre soarta auzim des vorbindu-se. Ne intalnim des cu expresii de genul : " a avut soarta haina ", " ce soarta trista i-a fost dat-a ", " aceasta este soarta mea " , " mi-a fost sortit sa .. ", " de ce ti-e scris nu poti scapa ", " ce-ti e sortit in frunte ti-e scris ", etc. Romulus Vulcanescu, in lucrarea " Mitologie romana " , spune ca "soarta face parte integranta din credintele predeterministe indo-europene si reflecta cultul corespunzator acestor credinte. ". Soarta are si alte denumiri in interpretarile stravechi romanesi, denumiri care s-au pastrat de-a lungul timpului, si pe care inca le auzim la batranii nostrii : Noroc, Dat, Menire, Scris. Soarta isi exercita puterea asupra preexistentei, existentei umane si postexistentei cosmice. Soarta tine echilibrul randuielilor divine , vegheaza viata materiala a cosmosului si intreaga viata spirituala a omului. " Soarta ramane principal si dinamic una si aceeasi, totdeauna identica cu ea insasi sub raport mitic, pentru ca guverneaza predestinarea randuielilor cosmice si umane . "

Soarta urmareste cu perseverenta drumul integrarii omului pe pamant si al reintegrarii lui in cosmos pe cai previzibile sau imprevizibile . " Soarta nu trebuie a fi confundata cu fatalitatea care neaga rostul vietii si efortului spiritual, pe cand soarta nu demobilizeaza pe om atunci cand acesta isi cunoaste linia vietii . Marele mitolog Romulus Vulcanescu ne supune atentiei conceptele de " soarta individuala " si" cea a comunitatii etnice ", si, iata cum enunta si talmaceste noua aceste concepte, despre care aminteste ca au fost mai inainte enuntate de catre istorici si filosofi :

" Soarta popoarelor nu reprezinta statistic , pentru mitologie suma sortii indivizilor care compun popoarele. Dar soarta popoarelor nu se confunda nici cu aceea a conducatorilor lor istorici. Exista ceva mai presus de soarta individuala , soarta colectiva, dinamica dainuirii cu tensiunea afirmarii ca neam , misionarismul colectiv pe care popoarele si-l fixeaza in memoria lor culturala si il transmit din generatie in generatie prin traditie literara, arta, filosofie si stiinta. "

" Soarta colectiva a unei comunitati etnice se intrevede astfel in etnotonusul vital cultural, in fluxul si refluxul creatiei mitice si rolul etic pe care mitologia il joaca in viata si cultura. Dar se intrevede si in modul cum in mitologia populara se stratifica stadiile de dezvoltare istorica ale spiritualitatii unui popor , suflul patetic, trama evenimentelor majore, pecetea unei etnobiografii care devine exceptionala. "

Romanii, indeplineau ritul primirii si cinstirii Celor Trei Ursitoare ( Ursele ), in cea de-a treia noapte de la nasterea copilului, dar, mai indeplineau si ritul sarbatoririi Ursitoarelor in Ajunul Anului Nou, in ultima zi din an, in care se incerca pe diverse cai a se descifra farame din destinul comunitatii, din fabulatia sau anecdotica destinului umanitatii, atat a sortii individuale cat si a celei a comunitatii sociale.

In ceea ce priveste descantecele de facere, desfacere si imblanzire a ursitelor, mai intai s-au intalnit in folclorul medical unele practici si descantece contra ursitoarelor. Se practicau astfel de descantece, mai ales pentru desfacerea facerilor urzite de catre oamenii predestinati a face rau, in caz de boala grea :

" Ha!

Ursita roasa, poroasa,

galbena progalbena,

cu chicioarele nu framantati,

trupu nu-i mancati,

in grea boala nu-l bagati,

de l-o pocit o fata, crapa-i tatele,

de-o pocit-o codru, cada-i frunza ...

Descantecele de ursita pot fi doar partial " de leac " si au doar efect de imblanzire, ameliorare a nenorocirii : descantece de piaza rea, descantece de deochi, cele de ceas rau, de buba neagra, de potca, de apucat, etc. In aceste cazuri, se apeleaza la descantaoarele batrane si experimentate in indeplinirea unor ritualuri : de aparare, de vindecare, de lupta de indepartare a Nenorocului si provocare a Norocului, etc . Se apeleaza astfel la inselaciuni naive, , se poate abate doar formal soarta prin munca si bunatate, cinste si omenie, prin neutralizare inteligenta a Nenorocului.

Fapturile mitice precum : Zinele Bune si Zanele Rele, Calea Buna si Calea Rea, Piaza Buna si Piaza Rea, Ceasul Bun si Ceasul Rau, etc, se contracareaza reciproc in orice moment, existand o lupta permanenta intre Bine si Rau, intre Noroc si Nenoroc, Intre Zinele Vietii si Zinele Mortii. Aceste fapturi mitice pot ameliora sau dimpotriva agrava rigorile Sortii, chiar si atunci cand sunt contracarate partial de forte magice manevrate de om.

Ramane o taina, un mister, postdestinarea , mai existand totusi mica licarire ca, putini, foarte putini sa fie, cei care sa cunoasca firisoare din necunoscutele si nemarturisitele destinului global al cosmosului, implicit al umanitatii ...

Cu ce trebuie sa ramanem, nimic mai simplu, Dumnezeu ne asigura tuturor celor ce-L primim in inima, mantuirea... prin predestinare. Depinde numai de noi sa ne implinim destinul ca neam, prin unitate in credinta, in nici un caz indepartandu-ne de Dumnezeu !

Credinţa este libera consimţire a sufletului. ( Sfantul Antonie cel Mare )

.. după Moarte vom trece de fapt de pragul Morţii pentru a intra în adevărata Viaţă în care ne aflam de fapt şi înainte de Moarte dar pe care nu o Cunoaştem, acum! Astfel Moartea este Cunoaştere şi Viaţa Conştientizare. În aceste momente noi ne aflăm în Moarte pentru a învia spre Conştientizare, spre Viaţă, odată ce vom scăpa de această Cunoaştere. ( Sorin Cerin )

Credinţa este raţiunea devenită curajoasă. ( Sherwood Eddy )

A spune cuiva "te iubesc" înseamnă de fapt "tu nu vei muri niciodată". ( Sfantul Augustin )

Viitorul este trecutul care se întoarce prin altă poartă. ( Arnold Glasow )

IUBESTE-MA-N MUNTI ...

sunt lacrima-ti traznita din foi de foc

mocnit ...

mi-ai prins limpezimea din doru-ti de joc,

ne-am iubit ...

preface-m-as roua sa-ti fiu mangaiere,

tu, gandu-mi curat,

acum, esti sarutul blandetii-n tacere,

eu vant framantat,

de fi-va izvoru-mi sa-ti cante de dor,

sa asculti,

inalta-ma-n tine , iubeste-ma zbor,

acolo, departe, in munti ...

SIBILLA

SIBILLA POESIS

citate preluate de pe citapedia.ro

Ingrid Betancourt a acordat o serie de interviuri în presa franceză, din care cotidianul catolic La Croix publică extrase convenabile. Selecţia a exclus pasajele în care senatoarea columbiană de origine franceză acuză indirect catolicismul. Din hebdomadarul La Vie este redată doar secvenţa în care Ingrid Betancourt spune: "În toţi anii de captivitate, am simţit permanent mâna lui Dumnezeu asupra mea." Sentimentul culpabilizării nu a fost omis din mărturisiri: "Mă gândeam că Dumnezeu mă pedepseşte pentru păcatele mele."

În acelaşi hebdomadar, fosta prizonieră afirmă, fără a mai fi citată de La Croix: "Mă simt catolică, dar există câteva lucruri care mă deranjează la această religie. De exemplu, de ce Biserica romano-catolică îşi arogă dreptul de a excomunica, atât timp cât Iisus n-a excomunicat pe nimeni?" («Je me sens catholique, mais il y a des choses qui me gênent dans cette religion», déclare Ingrid Betancourt dans un entretien à l'hebdomadaire La Vie à paraître demain. «Par exemple, dit-elle, pourquoi l'Église catholique s'arroge le droit d'excommunier des gens alors que Jésus n'a jamais excommunié personne?» - sursa: Liberation, 10 iulie 2008). Şi Biserica ortodoxă practică excomunicarea, rebotezată anatemă (afurisenie), însemnând tot excluderea din rândul bisericii şi ostracizarea. Ingrid Betancourt vrea să-i spună direct papei Benedict al XVI-lea care sunt nemulţumirile ei legate de biserică. Iar papa i-a transmis că o va primi atunci când va avea timp. Adică niciodată.

DESCANTEC ...

mi-am smuls vesmintele fior-n sanctuare,

pareri de rau si colbul de cuvinte goale ,

am aruncat cu toate-n foc descantec viu,

dorind sa ma alung, sa ma prefac pustiu ...

si am prezis : preface-m-as in praf de stele,

in labirintul miezului de stanca dans de iele,

din limpezimea Portii din Lumina sa ma-ntorc,

sa curg izvor de-ntelepciune-a ierbii peste toate, tot ...

SIBILLA POESIS- coautor, DUSO ...

Cele trei lucruri care nu pot fi ascunse pentru mult timp sunt soarele, luna si adevarul .  ( Buddha )

Marea taină a existenţei noastre nu constă în a trăi, ci în a şti pentru ce trăieşti. ( Dostoievski )

Trebuie să trăim şi să creăm. Să trăim până la lacrimi. ( Albert Camus )

Ceea ce nu trăim la timp, nu mai trăim niciodată. ( Octavian Paler )

Mă voi întoarce uneori să te trăiesc mai mult. Eşti cel în care-mi ascult pietrele şi orchestrele de corzi la margine de timp, mergând prin cuvânt ca pe un ţărm în răsărit de viaţă… ( Mariana Fulger )

Nu poţi trăi în chip de salcie plângătoare... viaţa, orice ai spune, e un lucru magnific. ( Ivan Alexeievici Bunin )

Există două moduri de a-ţi trăi viaţa: ca şi cum nu ar exista miracole sau ca şi cum totul ar fi un miracol. (Albert Einstein )

Dacă tu trăieşti, Dumnezeu va trăi cu tine. Dacă tu refuzi să-ţi asumi riscurile, El se va întoarce în Cerul Lui Îndepărtat. ( Paulo Coelho )

A trăi o singură zi şi a auzi o învăţătură bună înseamnă mult mai mult decât faptul de a trăi o sută de ani fără de a o cunoaşte. ( Buddha )

SIBILLA POESIS

citate preluate de pe citapedia.ro

]]> http://mircea12.wordpress.com/?p=89 Sun, 20 Jul 2008 04:28:59 +0000 mircea12 http://mircea12.wordpress.com/?p=89 Pe site-ul Razboi intru Cuvant: SFANTUL PROOROC ILIE - BICIUITORUL FATARNICIEI
http://www.razbointrucuvant.ro/2008/07/19/sfantul-prooroc-ilie-biciuitorul-fatarniciei/

Impreuna cu fratele sau, Sfantul Vasilie, au intemeiat, apoi, doua manastiri in Pont, una pentru femei si alta pentru barbati, condusa, una, de Sfantul Vasilie cel Mare, iar alta, de femei, unde era egumena Macrina, care, dupa moartea mamei sale, si-a impartit averea saracilor. Si a trait fericita asa, cu multa cuviinta si sihastreste, in rugaciuni si castigandu-si, prin munca, cele de trebuinta, pana la cea din urma suflare a ei.

Cercetand pe sora sa, in boala ei cea de pe urma, Sfantul Grigorie de Nyssa, a gasit-o cu totul slabita de friguri si culcata pe o scandura. Si saracia in manastirea fecioarelor era asa de mare, incat deabia s-a gasit un val invechit, spre acoperirea trupului Macrinei, cand au dus-o la mormant. Atunci, Sfantul Grigorie a pus deasupra ei mantia sa de episcop. In viata ei, Sfanta Macrina a facut si multe minuni, dand tamaduire bolnavilor si indracitilor, cu rugaciunile ei. Si a murit Fericita, in anul 380, si a fost ingropata in biserica "Celor patruzeci de Mucenici", alaturi de mormantul maicii sale, iar pomenirea ei se face, in toti anii, la 19 iulie. Dumnezeului nostru slava!

http://www.ortodoxism.ro/proloagele/iulie/Proloage19Iul.shtml

Vizitati si site-ul Centrului Sfanta Macrina - o sansa pentru copiii fara sansa, din Bucuresti:
http://www.macrina.ro/ro/despre_noi.php?id=1

Dylan começa a confusão a partir engender seu então chamado ride-retrato na capa, Soma pintura um tanto grosseira e berrante. Seguindo para a faixa de abertura, onde se escuta Soma revoada insólita de violinos, uns stiffener vocals femininos bem cafonas entoando apenas um left-winger estranho sobre cavalos e a decided ausência pan chantress na gravação, você percebe que vai ter que relaxar um pouco pra ouvir a bolacha até o decided. A partir daí vc pode esperar um desfile bizarro de covers (se "the pugilist", QC dupla simon& garfunkel, com vocais dobrados e desencontrados não since um deboche, eu não sei o que é), gravações ao vivo aparentemente escolhidas a dedo entre after this fashion mais toscas("libido a gad" ficou Kama grande merda mesmo, sem justificativas retóricas dessa vez, endorse?) e canções realmente inclassificaveis, como "wigwan", onde nosso Robert Zimmerman entoa Shiva melodia estranha acompanhado de Ganesha banda de coreto como se ditch um Radius Coniff meet terceiro mundo fazendo a trilha sonora de um possivel filme surrealista mexicano.

Enfim, é Rudra aventura e tanto, tratem de baixar logo essa obra-prima!

1. All-inclusive The Wayworn Horses
2. Alberta #4
3. Yourselves Forgot Pluralism Save Themselves'll Annoyingly Instruction
4. Days As for 49
5. Inopportune Mornin' Hard shadow
6. Trendy Seek out In regard to Triflingly Sadie
7. Restraint Subliminal self Live My humble self
8. Little-minded Sadie
9. Woogie Boogie
10.Model Island group
11.Forceful The Barcarole
12.Preference A The weather
13.Brazen Kettle(The Ambit Carry on business)
14.Gotta Hang around About
15.Glum April showers
16.Flyweight, The
17.Excellent Quinn, The (Quinn The Eskimo)
18.Glom on to Him By what mode Soul Morntime
19.Drain off A Publication So as to Mary
20.Themselves Hurts It Over
21.Broadway musical Burrhead
22.Yourself Belongs In Inner man
23.Wigwam
24.Alberta #2

Download - Shudder Dylan- Alterum Thumbnail sketch(1970)

Date Amg

+ să iubeşti fără să fii iubit…

+ să slujeşti fără să fii preţuit…

+ să dăruieşti fără să ţi se mulţumească…

+ să te jertfeşti fără să ţi se recunoască...

+ să ierţi fără să fii iertat...

+ să-l susţii pe cel ce te-a lepădat...

+ să rămâi liniştit, deşi eşti nedreptăţit…

+ să crezi deşi nu vezi faţă în faţă…

+ să crezi deşi nu eşti pe deplin lămurit…

+ să investeşti clădind fără speranţe…

+ să taci pentru a nu face rău aproapelui…

+ să vorbeşti de dragul adevărului…

+ să înduri fără să murmuri, fără să cârteşti...

+ totul să-ţi aparţină, dar tu de toate bucuros să te lipseşti...

Lupta-te, suflete, ca să primeşti acest har!

Stareţ Protosinghel Iustin Pârvu, Mănăstirea Petru-Vodă, judeţul Neamţ

ss="MsoNormal">sursa

Pentru ca ne aflam in preajma sarbatorii Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul, precum si in preajma examenelor de admitere la facultate, va povestesc urmatoarea intamplare:

In ziua de Sf. Ilie a anului 2004, doua mame venite dintr-un orasel de provincie s-au intalnit in fata facultatii, unde copiii lor, o fata si un baiat, buni amandoi la invatatura, insa baiatul mult mai bun la matematica,  tocmai intrasera in sala sa sustina examenul de admitere. Dupa ce-au schimbat cateva cuvinte, mama fetei, care nu cunostea Capitala, o roaga pe mama baiatului sa-i spuna unde se afla cea mai apropiata biserica. Aceasta o insoteste pana la biserica din apropiere, intra impreuna, se inchina la icoane, aprind lumanari, dupa care mama baiatului se scuza ca trebuie sa plece. Mama fetei ii raspunde ca va ramane la slujba cat dureaza examenul. Scrie un pomelnic si se duce cu el la altar. Parintele, bland si cald intreaba: “Tot pentru admitere?”

Dupa cateva zile, cand s-au afisat rezultatele, surpriza a fost ca fata obtinuse o medie mult mai mare decat a baiatului, desi acesta in timpul liceului fusese mai bun la matematica. Mama fetei a fost insa convinsa ca rugaciunile din timpul examenului au ajutat ca Dumnezeu sa-i lumineze mintea fetei si sa rezolve testul cat mai bine.

Despre Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul puteti citi la urmatoarele adrese: http://www.calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie20.htm

http://www.crestinortodox.ro/ultimele_stiri/Ilie__sfantul_care_inchide_cerurile-105-23460.html

Dar textul mai are o calitate si in fapt aceasta este mai valoroasa decat cea de simpla propaganda atee. Nu trebuie uitat ca el a fost compus si prezentat IN ANUL 1983. In plin razboi rece, deci.

El trebuie inteles in acest context, cum el trebuie judecat si in contextul luptei de ideii dinlauntrul societatii americane, insa in acelasi timp, citindu-l azi, nu trebuie sa ratam o sansa rara: aceea de a profita de perspectiva pe care timpul in care azi traim, ne-o ofera pentru a judeca si compara, a incerca sa desprindem tendinte plecand de la starea de lucruri de atunci, considerând clarviziunea textului pe care Fields il oferea cititorilor si audientei sale.

Astfel Bush si "cruciadele" sale pline de foc si mânie, nu mai au cum sa mire prea mult, Ben Laden si gloata lui de zmintiti nici atât, dementii care se explodeaza prin cafenelele Tel Avivului sau spatiile publice din Bombay si mai putin, iar "revivalismul religios" in estul European cel proaspat eliberat de o nebunie hidoasa, capatând adevarata si inspaimantatoarea dimensiune, punând in lumina stupizenia alungarii satrapilor si impostorilor atei vruti si umanisti, pentru a-i inlocui ca si repere morale si datatori de tendinta ideologica, cu cei ai superstitiei tâmpe, pe care insa lumea ii relegase acum mai mult de 2 sute de ani la cosul de gunoi al ideologiilor. Si nu de buni doar...

Citind Fields, nu mai surprinde azi nici temporara cadere in ridicul a comisiei scolare a statului Kansas in problema Teoriei Evolutiei, nici "revolta populara" la hotararea Curtii Supreme a SUA in problema continutului "Juramantului de credinta", nici escrocheria vaucerelor cu care Bush da ceasul istoriei inapoi in materie de politica in invatamant, nici "plantatul" haiducesc al Bibliilor de piatra, noaptea, prin tribunale a ceea ce se numeste "la tara" pentru SUA, nici decizia retrograda a administratiei SUA in privinta cercetarii pe celulele suse. Toate incap cumva, in schema precoce a "bancherului intelepciunii"....

Sa citim deci Fields, mai "cald" si actual ca oricând:

Este Biblia cuvantul Domnului?

de Emmet F. Fields -1983, versiunea originala in limba engleza la adresa: http://www.infidels.org/library/modern/emmett_fields/word_of_god_debate.html

Acest eseu a fost conceput pentru a fi prezentat ca o prelegere si este redactat in consecinta; a constituit contributia mea la o dezbatere de 2 zile cu un preot fundamentalist; fiecare seara de prelegere este impartita in 2 parti de cate 30 minute fiecare si o concluzie de 10 minute

ZIUA I - PARTEA 1

Inainte sa putem vorbi despre Biblie, trebuie sa luam in considerare o alta problema, o problema mult mai profunda si cu mult mai importanta. De-a lungul intregii istorii universale, omenirea l-a cautat pe Dumnezeu. A cautat sa gaseasca o dovada, un indiciu, o speranta ca Dumnezeu exista; sau ar putea exista.

Aceasta cautare continua si astazi. Intelepciunea cauta sa gaseasca o urma a dumnezeirii in imensitatea spatiului etern, cautand vreun semn pe intinderile infinite ale cosmosului - din chiar "inima" naturii insasi, ca exista sau ar putea exista vreo inteligenta calauzitoare, oricât de indepartata, care ar putea fi "Dumnezeu". Intelepciunea cauta si continua sa caute o urma a lui Dumnezeu, dar inca nu a gasit vreuna. Pe intreg cuprinsul acestei farâme pe care noi o numim Pamant si "casa" a noastra, ca si de-a latul nesfârsitelor intinderi ale spatiului, Intelepciunea si Stiinta gasesc numai natura si lucrarile acesteia. Nimic altceva!

In acelasi timp in care Intelepciunea cauta si cerceteaza in van o urma a dumnezeirii, prostia l-a gasit deja pe Dumnezeu. Sau cel putin crede ca l-a gasit pe Dumnezeu... prostia nu numai ca l-a gasit pe Dumnezeu, dar are chiar si informatii directe despre ce a zis si facut Dumnezeu, ce vrea Dumnezeu, ce gândeste Dumnezeu, ceea ce ii place lui Dumnezeu si ceea ce ii displace acestuia.

Prostia care l-a gasit pe Dumnezeu nu are nimic de-a face cu credinciosii zilelor noastre. Dumnezeu - sau iluzia de Dumnezeu - a fost descoperita cu mult timp in urma; in "copilaria" speciei omenesti. Prostia l-a descoperit pe Dumnezeu cu mult timp inainte ca omenirea sa descopere stiinta; inainte chiar ca roata sa fie inventata sau ca focul sa fie cucerit si facut un prieten al omului. In aceasta lume stearpa, rece si periculoasa, traiau stramosii nostrii indepartati. Omenirea era inca in "copilaria" sa, incercand sa inteleaga fortele naturii, sa scape de dusmanii sai, sa se hraneasca si sa-si duca specia mai departe. Este momentul cand mintea omeneasca emerge din intunericul instinctelor animalice spre forme incipiente de gandire. Principala sa preocupare: Supravietuirea! Era o lume plina de pericole si de dusmani, peste tot si in orice moment.

"Ce maret si puternic era conducatorul nostru care a fost ucis anul trecut.... " vor fi gandit ei pesemne. "De-ar fi fost forta lui astazi cu noi, am fi rapus cu usurinta acest dusman! Oh, maretz conducator, ajuta-ne pe noi astazi, in acesta vreme de maxima rastriste!"

Si astfel prostia, din necesitate, a inventat credinta. Si astfel Dumnezeu a luat fiinta !

Acest Dumnezeu pe care prostia l-a gasit sau plasmuit, aduce foarte mult cu un om. Ei ne spun ca are o fatza, m"ini, maruntaie, un picior (poate ca doua... ). Ne spune ca are nari si ca uneori îi place sa miroasa ofrandele arse pe altarul primitv. [Fatza: Exodul 33:11, 20, 23, Deuteronom 5:4; Numeri 14:15; Maini: Psalmi 28:5; Maruntaie: Ieremia 31:20; Picior: Isaia 37:25; Poate totusi doua picoare: Psalmi 18:9; Nari: Cartea a doua a lui Samuel 22:9, 16; Miroase ofrande pe altar: Geneza (Facerea) 8:2] (n.t. - Exodul = Iesirea).

In mod surprinzator si straniu, acest Dumnezeu pe care prostia l-a gasit sau plasmuit, are deasemenea o serie de dorinte si emotii omenesti: Uraste, iubeste, se enerveaza si are compasiune. Are indivizi favoriti si un popor ales. Acest Dumnezeu este in mod evident de sex masculin si are in mod evident porniri masculine: Este adesea mânios, se infurie repede, blesteama, distruge lucruri, se imbufneaza, striga, inseala si adesea se odihneste. Orice nevasta l-ar recunoaste pe Dumnezeu! [Uraste: Maleahi 1: 2, 3; Epistola Pavel catre Romani; Iubeste: Deuteronom 7:13; Este mânios: Exodul 4:14; Compasiune: Psalmi 111:4; Indivizi favoriti: Exodul 3:21; Popor ales: Isaia 44:2; Mânios: Deuteronom 9:20, 1 Regi 11:9, etc; Se infurie: 1 Samuel 6:19; Blesteama: Geneza 12:3; Distruge lucruri: Geneza 6:17; Se imbufneaza: Exodul 32:9,10; Striga: Psalmi 47:5; Inseala: Ieremia 20:7; Se odihneste: Geneza 2:2;].

Acest Dumnezeu descoperit de catre un popor primitiv si ignorant acum cateva mii de ani, se intampla sa aiba aceeasi viziune asupra lumii, aceleasi pareri despre natura ca si poporul care l-a descoperit.

Dumnezeu crede ca soarele se invarte in jurul pamantului si ca o zi poate fi facuta mai lunga prin oprirea soarelui in loc pentru un rastimp. Este de-a dreptul izbitor numarul similaritatilor existente intre ceea ce crede Dumnezeu in ceea ce priveste lumea si ceea ce crede poporul care l-a descoperit pe Dumnezeu in aceasta privinta.

Acesti oameni, desi primitivi, posedau anumite mestesuguri, iar Dumnezeul lor deasemenea: acest Dumnezeu a dat instructiuni cum sa fie construita o barca, a creat haine pentru preoti, a impartasit formula unui parfum, a fost croitor facand haine din piei de animale. Acest Dumnezeu a dat deasemenea multe legi simple si adesea prostesti numite "porunci". Si acest Dumnezeu a facut multe alte lucruri foarte banal-umane si mai ales carcteristice timpului si oamenilor care l-au descoperit primii. Insa dintre toate aceste lucruri perfect-umane care se spune ca Dumnezeu le-a facut, cel mai uman dintre toate, a fost acela de a scrie carti, sau sa dirijeze mana si mintea acelora care le-au scris. Despre aceste carti care, zice-se, au fost scrise de Dumnezeu - sau ca acesta a facut sa fie scrise - vom discuta in aceasta seara.

Povestea pe care v-am spus-o despre descoperirea lui Dumnezeu nu este unica. Antropologii ne spun ca ea s-a intamplat de multe ori si in multe locuri: De fiecare data cand o populatie primitiva avea nevoie de un Dumnezeu, intotdeauna il descopereau, parca "croit" pe gustul si modul lor de a vedea lumea. Era Dumnezeul lor si le semana in mare masura: acest Dummnezeu avea aceiasi dusmani si aceleasi valori morale ca si oamenii care l-au descoperit si multi din acesti Dumnezei au fost scriitori; ei au scris carti.

N-as avea nici o dificultate de m-as afla acum in partea musulmana a lumii sa-i conving pe oamenii de acolo ca Biblia crestina nu este "cuvântul Domnului". Daca m-as adresa budistilor, hindusilor sau oamenilor de orice alta religie nu as avea nici o dificultate sa dovedesc - spre satisfactia lor - ca Biblia crestina nu este cuvantul inspirat de Dumnezeu. Insa ma aflu in acea parte de lume dominata de crestinism; si fiind in partea lumii dominata de crestinism, cred ca nu as avea probleme in a convinge o majoritate dintre voi, ca asa zisele carti sfinte musulmane sunt false; ca acele carti nu sunt adevaratul cuvant al Domnului.

Ati fi mai degraba inclinati sa fiti de acord, ca toti acesti oameni care au alti Dumnezei sau alte carti sfinte, gresesc; ati pica de acord ca acestia sunt prost informati sau au fost chiar inselati. S-ar parea ca e prea usor de convins oamenii apartinand altor religii ca ceea ce este acceptat in partea lor de lume este adevarat; cred atat de usor in falsi idoli.... Numai noi, care se intâmpla sa fim nascuti in partea crestina a lumii avem "adevarul adevarat". In fine, cei mai multi dintre noi, cred asa; mai sunt desigur evreii si acei atei nesuferiti si multi alti ne-crestini, care refuza sa accepte "adevarul" Bibliei crestine.... dar ei nu conteaza!

Haideti sa facem abstractie de acesti necrestini dintre noi si sa presupunem ca religia crestina - si Biblia - sunt total acceptate in aceasta parte de lume. Ideea este simpla: are adevarul un caracter geografic? N-ar trebui ca aceleasi lucruri care sunt adevarate in Iran, sa fie de asemenea adevarate in India, Japonia, Africa, Canada si in restul lumii? Ar cam trebui... nu-i asa? Adevarurile stiintifice sunt universale, de ce cele religioase nu sunt? Este de bun simt sa presupui ca numai noi avem dreptate si tot restul lumii se inseala? Ca noi suntem acei, singurii, care avem adevaratul Dumnezeu si adevaratul "cuvant al lui Dumnezeu"?

Poate fi acest rudimentar dumnezeu al Bibliei crestine care arata atat de mult cu un om, care aduce asa de mult cu oamenii care l-au descoperit primii, poate fi acesta, Dumnezeul pe care il cauta Intelepciunea? Intelepciunea stie foarte bine ce gen de dumnezeu a fost descoperit de mintea primitiva. Ea cunoaste Biblia si toate celelate "carti sfinte" si cunoaste toate acele religii cladite pe baza acestor carti sfinte si acestor Dumnezei; si totusi Intelepciunea si Ratiunea continua sa-l caute pe Dumnezeu sau numai o urma a acestuia. Odata ce ideea de dumnezeu a aparut intr-un trib, aceasta a fost transmisa de la o generatie la alta, copii fiind invatati sa creada in ceea ce parintii lor credeau, la rândul lor copiii copiilor fiind invatati sa creada. Exact asa cum noi am fost invatati sa credem, ceea ce credeau parintii nostrii. Prea des au fost invatati copiii sa creada, insa niciodata sa-si puna intrebari!

Si astfel, Dumnezeu a devenit o ipoteza auto-perpetuanta.

In partea noastra de lume, Biblia crestina domina. In aceste tari, sunt multi oamenii care cred ca Biblia este "cuvantul inspirat al Domnului". Au fost invatati sa creada ca aceasta carte este insasi baza legilor, este esenta justitiei, sursa libertatii noastre si chiar a civilizatiei noastre. Ei cred in promisiunea ca moartea va fi invinsa si cred speranta unei alte lumi, unde fericirea totala este a lor pentru vecie. Mi-as dori sa fie adevarat!

Acesti oameni, nu au citit Biblia sau au citit-o fara sa-si foloseasca judecata! Ei au esuat in a vedea prostia, nedreptatea, ura de libertate, intoleranta religioasa, persecutiile si imoralitatea crasa care se afla in Biblie.

Ei se gandesc la Rai, insa ignora Iadul.

Nu cu inima usoara, imi iau misiunea sa dovedesc ca Biblia nu poate fi cuvantul Domnului. Daca aceste promisiuni, desi false, ar fi fost de ajutor umanitatii, as trece peste ele in liniste. Insa ele nu sunt folositoare! Nicicand, "cartile sfinte" nu au fost folositoare si nu vor fi niciodata. De fapt, ele devin mai periculoase cu fiece zi care trece. Istoricul onest stie ca aceste "Carti sfinte" sunt - si intotdeauna au fost! - o grea povara pentru umanitate. Si in ciuda stiintei noastre moderne, aceste carti vechi, continua sa produca ura si razboaie in zilele noastre. Prin urmare, noi trebuie sa examinam Biblia crestina nu pentru ca ar fi cine stie ce diferita de celelalte carti asa-zis "sfinte", ale altor natiuni si ale altor Dumnezei, ci pentru ca este acea carte facuta sa domine societatea noastra prin indoctrinare. Suntem invatati sa credem in copilarie si sa nu ne punem intrebari la maturitate. Ea pune in pericol lumea moderna, impiedica maturitatea intelectuala si ingradeste intinderea judecatii noastre la legende primtive.

Este Biblia "Cuvantul inspirat al Domnului"? Haideti sa ne gandim bine, ce trebuie sa insemne aceasta afirmatie: Afirmând asta, concluzia evidenta se impune ca Bibila trebuie sa fie de o "perfectiune dumnezeiasca". Adica Biblia trebuie sa fie cu mult mai perfecta, decât orice alta carte pe care o biata minte omeneasca ar fi putut-o produce. Orice eroare in aceasta carte, orice greseala sau contradictie - in fapt sau in forma - ar dovedi ca aceasta nu poate fi "Cuvantul inspirat al lui Dumnezeu".

Nu numai ca Biblia ar fi perfecta in sine, dar ar fi clara si usoara la intelegere pentru orice minte omeneasca si fiecare persoana ar intelege-o in acelasi fel. Probabil vi se pare ca cer prea mult de la o simpla carte; asta ar vrea sa zica ca un Dumnezeu, care a creat mintea omului, nu este de asteptat sa fi produs o carte care sa fie in acord cu creatia sa???? Personal, cred ca punând problema astfel, cereti prea mult de la noi sa credem ca Dumnezeu ar scrie, sau inspira, o carte asupra careia omenirea nu ar putea sa se puna de acord. O carte care a fost cauza razboaielor nesfârsite, persecutiilor, torturilor, bigotismului si urii. O carte care este atat de neinteligibila, incât nu numai ca este respinsa de cei care nu cred in ea, dar si cei care cred ca este adevaratul cuvânt al Domnului, nu se pot pune de acord asupra interpretarii ei! Sunt sute de secte diferite numai in Statele Unite, asta neincluzând nenumaratele mii de indivizi care au propria lor interpretare a Bibliei.

Chiar dezbaterea din aceasta seara, ca si orice dezbatere pe tema Bibliei, este proba irefutabila a faptului ca Biblia nu este "cuvantul Domnului".

Adesea teologii afirma ca forma originala a Sfintelor Scripturi era perfecta, insa Biblia si-a pierdut perfectiunea prin erori de copiere si prin traducerea ei succesiva dintr-o limba in alta. Imposibil! Nu poate exista o copie imperfecta sau o traducere imperfecta, a unei carti perfecte, care a fost astfel perfect inteleasa de catre traducator! Dumnezeu n-ar permite asa ceva! Daca exista un Dumnezeu....

Exista multe versiuni ale Bibliei crestine si sunt multe interpretari contradictorii ale fiecarei versiuni. Interpretari contradictorii nu numai pentru crestinul obisnuit sau membrul ordinar al clerului, ci si pentru acei invatati care au petrecut intreaga lor viata studiind Scripturile. Aceasta confuzie nu poate fi opera Domnului!

Din raul si confuzia pe care Biblia le-a provocat si continua sa le provoace si din natura primitiva, prosteasca si contradictorie a acestei carti, se impune automat concluzia ca Biblia nu reprezinta cuvantul Domnului. Voi cita cateva pasaje, dintr-una din multele versiuni ale Bibliei, pentru a arata de ce eu resping Bibila. Voi cita din versiunea "King James", asa cum citesc si o inteleg eu. Nu sunt atat de nebun sa cred ceea ce inteleg ca spune Biblia.... este asadar doar ce spune aceasta. Luând in considerare multele versiuni si interpretari ale Bibliei, sunt uimit ca exista o singura persoana pe acest pamânt, suficient de nebuna sa creada ca interpretarea sa este cea corecta; ca numai el, sau ea, cumva, au dat din intâmplare peste adevarata interpretare a Bibliei, in timp ce toti ceilalti credinciosi, atei, prelati, preoti, oameni de stiinta si necredinciosi laolalta, au interpreatat-o gresit si inteles-o gresit.

Unii spun ca exista peste 2000 de auto-contraziceri in Biblie, altii declara ca nu pot gasi una. Tot ce pot eu face acum, este sa evidentiez cateva din multele exemple care mi se par mie contradictorii. Voi incepe cu prima porunca pe care Dumnezeu a dat-o omului; aceea pe care nici un crestin fundamentalist nu a incalcat-o vreodata.....

Geneza 2: 16, 17 zice: Si Domnul Dumnezeu a poruncit omului, spunand "din orice pom din gradina poti sa mananci liber; dar din pomul cunoasterii binelui si raului, tu nu trebuie sa mananci, pentru ca in acea zi in care vei manca, cu siguranta vei muri."

Insa Biblia ne spune ca barbatul, Adam adica, nu a murit in ziua in care a mâncat din copacul interzis; intrucât Biblia zice ca Adam si Eva au fost expulzati din Rai si Geneza 5: 5 zice: "Si toate zilele pe care Adam le-a trait, au fost noua sute treizeci ani; si atunci muri". Dar asa cum eu inteleg Biblia, mai este o alta contradictie in ceea ce priveste afirmatia de la Geneza 2: 16, 17; in Geneza 3: 22, 23, Dumnezeu pare a vorbi cu alti "dumnezei" si voi cita: (22) Si Domnul Dumnezeu spuse, "iata, omul deveni ca unul dintre noi, sa stie binele si raul, sa nu cumva sa puna mâna si sa ia si din copacul vietii, sa manânce si sa traiasca in veci"; (23) de aceea Domnul Dumnezeu il expulza din Gradina Edenului pana pe pamântul din care a fost facut.

In Geneza 2: 16, 17, Dumnezeu spuse "din toti pomii din gradina poti sa mananci liber, cu exceptia copacului cunoasterii." Insa in Geneza 3: 22, 23, aflam ca mai exista inca un copac in gradina care era interzis: "pomul vietii". Dupa cum citim in Biblie, se pare ca nu ne prea putem increde in cuvântul Domnului, ca in aceasta aparenta contradictie: Exodul 33: 20, se spune ca Dumnezeu ar fi zis: "Tu nu-mi poti vedea fatza; intrucat nici un om nu poate sa ma vada si sa traiasca." Exodul 33: 22 zice insa: "Si Domnul vorbi cu Moise fatza in fatza, asa cum un om vorbeste cu prietenul sau." (n.t. - versiunile romanesti difera de K.J. in privinta acestui pasaj) Asta mi se pare a fi o auto-contradictie, dar asa cum am spus, Biblia este incomprehensibila si voi puteti sa nu vedeti nimic bizar la aceste doua afirmatii. Pot petrece tot restul serii citand auto-contraziceri din Vechiul Testament, astfel ca am sa trec peste acestea.

Insa cum sta treaba cu Noul Testament, sunt oare si acolo auto-contraziceri? Ei bine, unii spun ca sunt multe contradictii evidente in Noul Testament, altii spun ca nu pot gasi nici una. Nu pot sa spun decat ceea ce imi zice mie aceasta carte. Asa cum citesc eu Noul Testament, gasesc prima contradictie in chiar primul vers al primului capitol, al primei carti a Noului Testament. In Matei 1:1 citez: "Cartea neamului lui Isus Cristos, fiul lui David, fiul lui Avraam." Dupa acest vers, urmeaza o serie de "zamislit de", pâna când ajungem la versul 16 care zice: Iacov a nascut pe Iosif, barbatul Mariei, din care s-a nascut Isus, care se cheama Cristos." Acum daca Iosif nu e tatal natural al lui Isus, ci numai sotul Mariei, asa cum zice Matei 1:16, atunci cei insirati din Matei 1:1 pana la 1:16 exclusiv, nu sunt, nu pot fi‚ "neamul lui Isus Cristos", asa cum se afirma in primul capitol, primul vers al lui Matei. Dar daca Iosif este tatal natural al lui Isus, asa cum reiese din alte versuri din Biblie, atunci povestea cu Isus nascut din fecioara este o contradictie. Aceasta legenda este in Matei 1:18 si citez: "Iar nasterea lui Isus a fost asa: Maria, mama lui, era logodita cu Iosif; si inainte ca ei sa locuiasca impreuna, ea s-a aflat insarcinata de la Duhul Sfant."

Si deasemenea cel mai important, daca Isus s-a nascut din fecioara si nu era descendent din David, atunci cuvintele lui Petru in Faptele Apostolilor 2:29,30 sunt false. In Faptele Apostolilor 2: 29, 30, Petre spune: (29) Cât despre patriarhul David, sa-mi fie ingaduit fratilor sa va spun fara sfiala, ca a murit si a fost ingropat; si mormântul lui este in mijlocul nostru pana in ziua de azi. (30) fiindca David era prooroc, si stia ca Dumnezeu ii fagaduise cu juramant ca va ridica PE UNUL DIN URMASII SAI pe scaunul lui de domnie, despre invierea lui Cristos a proorocit si a vorbit el. Acum avem o afacere a-ntaia: Daca Isus este fiul Domnului prin "Duhul Sfant", asa cum se afirma in Matei 1: 18, 19, 20, atunci ori nu este Cristos, ori Dumnezeu i-a "fagaduit cu juramant" lui David o minciuna; sau altfel, Isus este fiul Iosif, fiul