Atitudinea diferită Kacyznski nu e surprinzatoare. In ciuda unor declaratii "eurosceptice", presedintele polonez are un comportament mai degraba demagogic. In fata sustinatorilor sai, va pretinde, desigur, ca a reusit sa obtina cateva noi concesii. Reamintim ca acum cateva saptamani a declarat că nu mai vede rostul semnării unui document deja „îngropat” de irlandezi, chiar dacă el (alături de fratele său geamăn, fost premier) au negociat dur, în 2007, prevederile Tratatul. ]]> http://antiue.wordpress.com/?p=265 Thu, 03 Jul 2008 20:31:21 +0000 epimeteu http://antiue.wordpress.com/?p=265 Va prezentam un fragment dintr-un interviu dat de preşedintele polonez Lech Kaczynski in data de 1 iulie 2008, in care acesta a afirmat ca nu va semna Tratatul de la Lisabona. Articolul integral il puteti citi pe Ziarultricolorul.ro.

Reporter: Ca prim succes al preşedinţiei aţi menţionat politica externă.

Lech Kaczynski: Pentru Polonia baza o constituie Uniunea Europeană. Politica mea are drept ţintă de a ajunge acolo încît numărul de telefon al preşedintelui polonez sau al premierului să fie folosit des de politicienii de la Berlin, Paris, Londra sau alte capitale.

Reporter: Şi nu este folosit?

Lech Kaczynski: Politica mea a dat rezultate, dar multora nu le este pe plac. Era normal să nu le placă, pentru că noi am făcut ce era în interesul nostru. Nu am fost eu solidar în UE? Am fost de acord doar în politica privind clima, riscantă din punctul de vedere al Poloniei. A fost un gest al meu în direcţia doamnei cancelar Angela Merkel. Din păcate, nu am putut conta întotdeauna pe gesturi similare la adresa noastră.

Reporter: Veţi semna Tratatul de la Lisabona?

Lech Kaczynski: În prezent acesta este fără obiect.

Reporter: În Polonia este folosit argumentul că trebuie semnat repede, pentru a fi un semnal pentru Uniune.

Lech Kaczynski: În Europa politica nu se face prin trimiterea de semnale sau semne, ci cu ajutorul discuţiilor, deseori telefonice (...).

Reporter: Vorbiţi de Uniune ca de o bază principală. Dar căutaţi aliaţi în general în afara ei.

Lech Kaczynski: Elementul esenţial al politicii de sud-est este securitatea energetică, adică tendinţa de a deveni independenţi parţial de Rusia. Parţial, pentru că total independenţi nu se poate. Avînd în vedere modul de a gîndi al elitelor de acolo, acest gen de relaţie economică are o forţă uriaşă. Trebuie să construim astfel de relaţii, care să fie greu de rupt şi care aduc un avantaj comun.

Reporter: Dar pentru ce toate acestea?

Lech Kaczynski: Este greu să fii o ţară mai slabă printre cei puternici. De aceea este mai bine să fii cel mai puternic printre cei mai slabi. Nu este un romantism acesta, ci un calcul simplu al intereselor noastre. În UE trebuie să contezi, pentru că altfel pierzi şansa ta. Cum a spus Bronislaw Geremek, la care fac rar trimitere, trebuie să înţelegi caracterul competiţional al relaţiilor internaţionale în Uniune. Polonia nu este capabilă să construiască totul bazîndu-se pe colabora rea cu Germania, pentru că de multe ori interesele noastre sînt diferite. Ei îşi refac relaţiile cu Rusia. Şi dacă un politician polonez consideră că acest lucru e minunat, el încetează să fie politician polonez. Sînt pentru apropierea de Germania, dar trebuie să fii şi realist.

Reporter: Vom fi aproape de Germania în poziţia faţă de Irlanda şi Tratatul de la Lisabona?

Lech Kaczynski: În acest moment problema tratatului este fără subiect. Este însă greu de spus cum se va termina. În schimb, afirmaţia că dacă nu este tratat, nu este nici Uniune, este neserioasă. Nu uitaţi că acelaşi mod de a gîndi a existat şi atunci cînd Tratatul Constituţional a căzut. Şi Uniunea a funcţionat, şi va continua să funcţioneze. Sigur că nu este ideală, căci o structură atît de complicată nu poate fi ideală. Sînt zeci de instituţii cu o dinamică proprie foarte puternică, care creează o nouă realitate oarecum pe lîngă politică.

Reporter: Statele mari ale UE fac presiuni asupra Irlandei, pentru a accepta într-un fel tratatul.

Lech Kacynski: Mareşalul Mihail Kutuzov spunea: „timp şi răbdare“. Aici este obligatoriu principiul unanimităţii. Dacă principiul unanimităţii va fi o dată încălcat, el nu va mai exista niciodată. Sîntem prea slabi pentru a putea accepta acest gen de so luţii. Sîntem a şasea ţară în Uniune, dar aceasta nu înseamnă că ne putem compara cu statele mai mari ca noi. Trebuie să ducem aici un joc incomparabil mai complicat. Cînd trebuie să acţionăm colectiv în cadrul Uniunii, şi cînd individual? Am apărat cu dîrzenie caracterul nostru individual, bilateral al negocierilor cu americanii în problema apărării antirachetă. Aici nici un colectivism nu este avantajos pentru noi. I-am refuzat pe mulţi care au încercat să facă în această problemă presiuni asupra mea. În unele chestiuni însă, legate de relaţiile Uniunii cu Rusia, colectivismul este avantajos pentru noi. Toate statele procedează aşa. ]]> http://antiue.wordpress.com/?p=259 Tue, 01 Jul 2008 19:04:28 +0000 epimeteu http://antiue.wordpress.com/?p=259 Presedintele polonez Lech Kaczynski nu va ratifica Tratatul european „de la Lisabona”, anunta agentiile de presa. Pentru Kaczynski, chestiunea este fara obiect din momentul in care irlandezii au respins prin referendum tratatul, la 12 iunie.

Anuntul a fost facut marti dimineata, chiar la ora la care Franta prelua presedintia UE intr-o ceremonie fastuoasa – si ca intotdeauna foarte indepartata de problemele reale ale cetatenilor Uniunii. Presedintele francez Nicolas Sarkozy a subliniat in discursul inaugural ca prioritatea sa este aceea sa se asigure ca celelalte tari continua sa ratifice Tratatul. Un obiectiv care se indeparteaza, iata, odata cu refuzul polonez.

Pozitie ferma

„Afirmatia ‘Nu exista Uniune fara Tratat’ nu este una serioasa” a declarat seful statului polonez intr-un interviu acordat cotidianului Dziennik si citat de acelasi Le Figaro. Dl. Kaczynski a tinut astfel sa respinga ideea ca ar fi obligatoriu sa existe un tratat sau o constitutie pentru ca Uniunea Europeana sa poata merge mai departe.

Presedintele polonez a pus in garda omologii sai europeni contra tentatiei de a izola Irlanda. „Daca ignoram o data regula unanimitatii, ea nu va mai exista. Suntem prea slabi ca sa acceptam acest gen de solutii”, a spus el.

Parlamentul polonez a aprobat ratificarea Tratatului de reforma a institutiilor europene insa, conform Constitutiei poloneze, seful statului este cel care trebuie sa ratifice toate tratatele, iar decizia ii apartine exclusiv lui.

Paradoxal, noteaza le Figaro, Lech Kaczynski refuza sa ratifice chiar tratatul pe care l-a negociat indelung impreuna cu fratele sau geaman, Jaroslaw, pe atunci premier, azi sef al opozitie parlamentare. Insa, dupa usturatoarea infrangere de la alegerile generale din noiembrie 2007, partidul de orientare conservatoare „Lege si Justitie” al lui Kaczynski si-a regasit vechile atitudini eurosceptice.

Conservatorii au acuzat de altfel liberalii lui Donald Tusk, acum la putere, ca vor sa adopte Carta Europeana a Drepturilor Omului pe care Polonia, ca si Marea Britanie, a negociat dreptul de a nu o integra in Tratatul de la Lisabona. Acest text, conform fratilor Kaczynski, ar permite Germaniei sa pretinda despagubiri pentru bunurile abandonate pe teritoriile germane atribuite azi Poloniei dupa 1945, dar si ar obliga Polonia sa recunoasca mariajele intre homosexuali.

Cehia ar putea repeta gestul polonez

Colac peste pupaza pentru birocratii „europoizi”, presedintele ceh Vaclav Klaus si-a anuntat sustinerea pentru decizia omologului sau de la Varsovia. Klaus „considera opinia [lui Kaczynski] asupra Tratatului de la Lisabona drept foarte rezonabila si apropiata de a sa”, a declarat purtatorul de cuvant al presedintelui Cehiei, care precizeaza ca dl. Klaus „a citit cu mare atentie” declaratiile lui Lech Kaczynski. (B.I.S.)

Alegătorii irlandezi pe 12 iunie au spus "Nu" la ambiţiile politice ale elitelor europene, care doresc ca toate cele 27 de state-membre ale Uniunii Europene sa ratifice cele 269 pagini (aproximativ 3000 de pagini cu anexe) ale Tratatului de la Lisabona, care ar transforma UE într-un suprastat super-birocratic.

Irlanda a fost singura ţară in care acest asa-zis "Tratat de reformă" a fost supus unui vot popular; toate celelalte state membre ale UE, intenţionează să ratifice documentul prin procedurile parlamentare. Desi, prin legea europeana, votul irlandezilor (53,4 la sută au spus "Nu", şi 46,6 la sută au spus "Da") ar trebui sa ingroape definitiv Tratatul de la Lisabona (fiindca e nevoie de ratificare unanima pentru a putea fi pus in aplicare), aproape sigur, politicienii din tarile UE vor găsi o cale să-l menţina în viaţă.

Unul dintre principalele obiective ale acestui tratat ilizibil este de a transforma UE intr-un "actor geopolitic global", care ar putea contrabalansa Statele Unite pe plan mondial. Pentru a realiza acest lucru, elitele europene spun că UE trebuie să vorbească cu "o singură voce" în afacerile internaţionale. În acest context, noul tratat este proiectat pentru a crea funcţia de presedinte al UE (neales de cetateni), precum şi cea de ministru de externe european. De asemenea, se va stabili un corp diplomatic european cu ambasade şi o armată europeană.

Asa cum mulţi observatori de politică europeană cunosc, democraţia nu se poate instala usor pe un continent unde elitele europene se considera niste aristocrati indrepatiti sa conduca masele ignorante. Într-adevăr, întreaga prosperitate europeana s-a cladit pe un quid pro quo: "circ si paine" pentru populatie, in schimbul loiaitatii acesteia fata de clasele politica si intelectuala. Astfel, nu e o mare surpzica faptul că cuvântul (sic!) "Nu", nu există în lexiconul politicii europene.

După ce alegătorii din Franţa şi din Ţările de Jos au respins Constituţia europeană (fata de care Tratatul de la Lisabona este o replica aproape exacta), în 2005, elitele europene au sfatuit sa se repete voturile pana cand oamenii vor da "răspunsul corect". Cum se vor desfasura lucrurile acum? Vor accepta politicienii europeni, care pretind ca vor sa aduca "Europa" mai aproape de oameni, vointa cetatenilor irlandezi?

Ce urmează este o scurtă sinteză a comentariilor făcute de către liderii europeni, atât înainte cât şi după referendumul din Irlanda. Ele nu oferă doar o explicaţie de ce alegătorii irlandezi au votat impotriva Tratatului de la Lisabona, dar de asemenea, arunca o lumina asupra stării democraţiei în Europa contemporană.

Înainte de referendum:

Primul-ministru irlandez Brian Cowen a declarat că "nu contează dacă oamenii nu au citit Tratatul de la Lisabona (nici el nu l-a citit, dupa cum a recunoscut) si nu l-au înţeles, deoarece ar trebui sa aiba incredere in liderii lor alesi."

Ministrul de externe francez Bernard Kouchner a ameninţat alegătorii irlandezi ca în cazul în care nu vor aproba tratatul: "Prima victima va fi Irlanda". "Ei au beneficiat mai mult decât alţii ", a avertizat el.

Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a spus: "Nu va fi nici un tratat, dacă vom avea un referendum în Franţa.". Sarkozy a mai continuat: "Când oamenii spun 'Nu', nu putem spune că oamenii au greşit. Noi trebuie sa ne intrebam de ce au spus 'Nu'".

Cancelarul german Angela Merkel a declarat: "Fireşte [Tratatul de la Lisabona] este încă departe de claritatea Consitutie noastre si de modul in care puterile in stat sunt delimitate.".

Fostul preşedintele francez Valéry Giscard d'Estaing, a declarat: "Diferenta dintre Constituţia originala şi prezentul Tratat de la Lisabona este una de abordare, mai degrabă decât de conţinut ... propunerile din tratatul constitutional original sunt practic neschimbate. Ele pur si simplu au fost dispersate prin tratatele vechi, sub formă de amendamente. De ce această schimbare subtila? Mai presus de toate, s-a dorit evitarea oricarui referendum popular, prin inlocuirea unui vocabular constitutional. Dar daca ridicam capacul si ne uitam inauntru: toate uneltele efective si inovative sunt acolo, asa cum au fost introduse de Conventia Europeana.".

D'Estaing, a mai declarat: "Opinia publică va fi convinsa să adopte, fără să ştie, propunerile pe care noi nu indraznim sa le prezinte direct ... Toate propunerile anterioare vor aparea in noul text, dar vor fi ascunze si deghizate intr-un fel sau altul. Abordarea este de a pastra o parte din elementele de noutate a Tratatului Constituţional şi de a le împărţi în mai multe texte în scopul de a le face cat mai puţin vizibile. Cele mai inovatoare dispozitii vor fi introduse ca simple amendamente la tratatele de la Nisa si de la Maastricht. Imbunatatirile tehnice vor fi adunate intr-un tratat aparent inofensiv care va fi adoptat intr-un pachet unitar de catre parlamentele nationale. Opinia publica va adopta, fara sa stie, si acele dispozitii pe care nu le-ar fi adoptat in nici un caz daca le-ar fi fost prezentate in mod direct."

Ministrul irlandez de externe Dermot Ahern a spus: "substanţa a ceea ce a fost convenit în 2004 a fost reţinut. Serios, ceea ce lipseste este doar termenul de 'constituţie'. "

Prim-ministrul luxemburghez Jean-Claude Juncker a declarat: "Desigur, vor exista transferuri de suveranitate. Dar ar fi inteligent să se atragă atenţia opiniei publice asupra acestui fapt?". Juncker a continuat: "Cele mai multe temeri legate de Tratat vin din faptul ca foloseste un limbaj de neînţeles pentru oamenii obişnuiţi."

Ministrul de Externe belgian, Karel DE GUCHT a declarat: "Scopul tratatului constitutional a fost acela de a fi cat mai citibil; scopul Tratatului de la Lisabona, dimpotriva, e acela de a fi cat mai putin citibil... Este un succes!".

Preşedintele Comisiei Europene, José Manuel Barroso a declarat: "Uneori îmi place să compar organizarea UE cu creearea imperiilor. Avem dimensiunea unui Imperiu, dar există o mare diferenţă. Imperiile au fost realizate prin forta, cu un centru unic care isi impune dictatul. Acum avem primul imperiu 'neimperial'".

Barroso a afirmat: "Dacă ar fi avut loc referendumuri la crearea Comunităţii Europene sau pentru introducerea monedei euro, credeti ca ar fi trecut? Referendumurile fac procesul de aprobare a tratatelor europene mult mai complicat si mai putin previzibil... fiecare stat membru ar trebui sa se gandeasca de doua ori inainte de a permite organizarea unui referendum."

Prim-ministrul spaniol José Luis Rodríguez Zapatero a spus: "Noi nu am lasat nici un punct substanţial din tratatul constitutional sa se piarda..."

Italian President Giorgio Napolitano said : “Those who are anti-EU are terrorists.

Preşedintele Italiei, Giorgio Napolitano a declarat: "Cei care sunt anti-UE sunt terorişti! Este un terorism psihologic sa agiti spectrul unui suprastat european." (nota mea: si eu sunt un "terorist", in opinia presedintelui Italiei; cam nasol, pentru ca teroristii nu sunt doar in afara legii, dar nu au nici un drept! Teroristii sunt echivalentul dizidentilor politici din perioada comunista - pe-atunci, ei se numeau "dusmani ai poporului". Ups, dar si Barroso a zis ca UE este un imperiu! El nu-i "terorist"?!)

Un memorandum din februarie al Ambasadei Marii Britanii din Dublin, care sintetizează o informare despre opinia guvernului irlandez fata de referendum, a raportat că diplomaţii irlandezi il descriu pe Sarkozy drept "complet imprevizibil". Memoriul sublinia faptul ca atentia nu va fi pusa pe detaliile tratatului, acesta fiind "în mare parte de neînţeles pentru un cititor." Guvernul irlandez a vrut să ţină referendumului în octombrie 2008, dar a decis, la o dată anterioară, din cauza "riscului unor evolutii nedorite in timpul preşedinţiei franceze a UE [care începe la 1 iulie] - în special in problemele legate de apărare - ar fi fost prea mare "şi ar fi puteut să influenteze alegătorii irlandezi.

Irish officials said they wanted “a helpful, low-profile” role from European officials in Brussels before the referendum on anything which might damage support for a ‘Yes’ vote.

Oficialii irlandezii au declarat că au dorit "un ajutor discret" de la oficialii europeni de la Bruxelles, înainte de referendum, fiindca un sprijin prea fatis ar fi putut dauna pentru "Da" la vot. Vicepresedintele Comisiei Europene Margot Wallström a spus ca e "dispus să scada tonul sau sa intarzie mesajele care ar putea fi daunatoare".

Dupa referendum:

Barroso said he had spoken to Cowen and agreed with him that the ‘No’ vote was not a vote against the EU.

Barroso a declarat ca el a vorbit cu Cowen şi au fost de acord cu el că "Nu"-ul de la referendum nu a fost un vot împotriva UE. "Irlanda isi pastreaza angajamentul catre o Europă puternică", a spus el. "Tratat este în viaţă. Raticarea [in celelalte state membre ale UE] trebuie sa continue conform planului."

Slovenian Prime Minister Janez Janša , whose country currently holds the EU’s rotating presidency, said: “I will invite the Irish prime minister to explain the reasons for the rejection of the treaty by the Irish people.”

Prim-ministru slove Janez Janša, a cărui ţară deţine în prezent presedintia rotativa a UE, a declarat: "Voi invita pe prim ministrul irlandez sa explica motivele pentru care poporul irlandez a respins Tratatul".

Polish Prime Minister Donald Tusk said : “We shall effectively look for ways to ensure it comes into force.

Prim-ministrul polonez Donald Tusk a spus: "Noi trebuie să gasim modul efectiv prin care tratatul va intra in vigoare. Indiferent de rezultatele referendumului din Irlanda… Europa va găsi o modalitate de punere în aplicare a acestui tratat. "

Juncker said : “This vote doesn’t resolve any of the European problems; it almost makes every European problem bigger.

Juncker a declarat: "Acest vot nu rezolva nici una din problemele europene; el face aproape fiecare problemă europeana mai mare. A fost o proasta alegere pentru Europa. "

Sarkozy şi Merkel au emis o declaraţie comună în care se afirma: "sper ca celelalte state membre vor continua procesul de ratificare."

Ministrul german de Externe, Frank-Walter Steinmeier, a declarat: "procesul de ratificare trebuie să continue. Sunt convins de faptul că încă mai avem nevoie de acest tratat. "

Ministrul francez pentru Afaceri Europene Jean-Pierre Jouyet a vorbit de a găsi o "reglementare juridica", care ar permite ca Irlanda să ratifice tratatul oricum.

British Foreign Secretary David Miliband said the United Kingdom would press on with ratification, saying: “It’s right that we continue with our own process.”

Secretarul britanic de Externe David Miliband a declarat că Regatul Unit al Marii Britanii va sprijini continuarea ratificarii tratatului.

At a June 13 press conference in Brussels , supposedly impartial (but frustrated and angry) reporters and other members of the European press corps accused European Commission Spokesman Johannes Laitenberger of not doing enough to refute the “myths and false rumors” that doomed the treaty in Ireland.

La o conferinta de presa 13 iunie, la Bruxelles, reporterii si alti membri ai corpului european de presa l-au acuzat pe purtatorul de cuvant al Comisiei Europene, Johannes Laitenberger pentru ca nu a facut nimic pentru a respinge "miturile si zvonurile false" privind ingroparea tratatului de la Lisabona de catre votul din Irlanda. ]]> http://antiue.wordpress.com/?p=224 Sat, 07 Jun 2008 10:48:56 +0000 epimeteu http://antiue.wordpress.com/?p=224

Cel mai frecvent motiv invocat de cei care au declarat ca vor vota impotriva Tratatului de la Lisabona este acela ca ei nu inteleg continutul acestui tratat, deoarece este indescifrabil! Sondajul a mai aratat ca majoritatea celor cu DA reprezinta oameni instariti sau varstnici, in timp ce alegatorii tineri si din clasa mijlocie intentioneaza sa voteze, in marea lor majoritate, NU.

Reamintim ca Irlanda este singura tara dintre cele 27 tari membre ale UE in care s-a permis organizarea unui Referendum in privinta Tratatului de la Lisabona! Asta spune multe despre “democratia” din UE! De asemenea, Irlanda se confrunta cu o presiune enorma pentru a vota DA! Politicienii irlandezi recunosc ca au dificultati in a convinge oamenii sa voteze DA, fie si pentru simplul fapt ca Tratatul de la Lisabona, in forma in care a scris, este de necitit. Insusi premierul irlandez, Brian Cowen, a recunoscut ca NU A CITIT documentul!!! Cu toate acestea, motto-ul campaniei DA, este “Votati DA pentru o Irlanda europeana! Daca votati NU va fi un dezastru!”. Ne amintim si noi romanii de Referendumul din 2003 - sa speram ca alegerile in Irlanda nu vor fi trucate atat de grotesc cum s-a intamplat la noi atunci!

Desigur, nu trebuie sa ne facem iluzii. Chiar in cazul unui vot negativ, oficialitatile UE au declarat ca vor ignora rezultatul votului din Irlanda! Motivul invocat? Nu e normal ca din cauza votului a catorva milioane de oameni, “constructia europeana” sa stagneze! Pun si eu o intrebare de Gaga! DE CE NU S-AU ORGANIZAT REFERENDUMURI IN PRIVINTA TRATATULUI DE LA LISABONA IN NICI O ALTA TARA DIN UE? Raspunsul il stim cu totii!

“In Tratatul de la Lisabona sunt cu 8500 cuvinte mai multe decat in textul initial al Constitutiei UE! Dar, cum dorinta lui Sarkozy a fost de a face un “mini-tratat”, Consiliul European a fost instruit sa schimbe fontul pentru a avea mai putine spatii intre linii, astfel ca Tratatul de la Lisabona are cu 62 de pagini mai putine decat avea textul Constitutie UE! In acest fel, UE si-a facut un “mini-tratat”! A existat o intelegere politica in Consiliul European pentru ca acest text sa nu fie supus nici unui referendum, in nici o tara din UE. Totusi, in Irlanda acest lucru nu a fost posibil, datorita independentei Curtii de Justitie din aceasta tara. Felicitari!

Este bine sa stiti ca ceea ce a fost publicat pana acum, tratatul de la Lisabona semnat de prim ministrii din tarile UE, este un text pe care acestia nici nu l-au citit macar! Deloc! Si stiti de ce? Pentru ca nu poate fi citit ca un text de sine statator! Tratatul de la Lisabona nu este un tratat, ci 300 de pagini de amendamente la 3000 de alte pagini din tratatele anterioare! Pentru a-l citit, ar trebuie sa luati fiecare amendament in parte, sa va uitati in tratatele existente, si sa-l introduceti acolo.

Comitetul Afacerilor Constitutionale din Parlamentul European a aprobat unanim tiparirea unei editii consolidate a Tratatului de la Lisabona, care sa poata fi citita si inteleasa. Insa, Consiliul European a decretat ca nu este permis nici unei institutii din UE sa tipareasca o versiune adnotata a tratatului de la Lisabona, inainte ca acest “tratat” sa fie aprobat in cele 27 de state membre! Aceasta este o decizie oficiala pe care au semnat-o prim ministrii tarilor din UE!

Au scos cuvantul “Constitutie” de pe prima pagina, dar daca va uitati la declaratia nr.27 din Tratatul de la Lisabona, veti constata ca termenul “Constitutie” apare implicit! Asta pentru ca aceasta declaratie aproba cazurile anterioare ale curtilor europene de justitie; inclusiv verdictele curtii de la Luxembourg in care se afirma ca sistemul legal european este un sistem constitutional!

Nu trebuie sa va temeti doar de votul prin majoritate calificata adus de noul tratat, ci si de Curtea de la Luxembourg. UE poate folosi ariile extinse de cooperare pentru a-si impune deciziile. Sa va dau un exemplu: directiva UE 96/71 din 18 decembrie 2007 emisa, pe furis, chiar inainte de Craciun. Curtea din Luxembourg a luat o decizie importanta si cu bataie lunga in asa zisul “caz Laval”. O companie lituaniana care s-a dus in Suedia pentru a construi o scoala, dadea muncitorilor lituanieni salarii lituaniene. Sindicatele suedeze s-au opus acestui lucru, cerand ca muncitorii straini veniti in Suedia sa primeasca salarii echivalente cu cele ale muncitorilor suedezi.

Acest caz a fost judecat initial in tribunalele din Suedia acestea dand dreptate sindicatelor suedeze, dar decizia acestor tribunale a fost respinsa printr-o hotarare a Curtii de la Luxembourg. Astfel ca acum e legal ca in Suedia, iar tratatul de la Lisabona consfinteste acest fapt, ca muncitorii straini adusi de companii straine sa fie platiti cu salariile cu care ar fi fost platiti la ei acasa! Exista doua consecinte previzibile: Muncitorii vor emigra din tarile mai sarace din Europa catre cele mai bogate, fiind platiti mai putin; dar in acelasi timp, si muncitorii autohtoni vor fi nevoiti sa accepte reducerea propriilor salarii pentru a nu-si pierde slujba. Asta inseamna “liberalizarea muncii”
in spatiul UE!

Fiecare familie irlandeza are un fiu sau o fiica, sau o sora, sau un var care e in situatia de a-si pierde slujba sau salariul. Consecintele cazului Laval vor fi foarte mari in Suedia, Danemarca dar si in celelalte state membre; dar mai ales in Suedia si Danemarca unde nu exista o lege a salariului minim. In Danemarca, 85% din muncitori fac parte din sindicate, si nimeni nu va accepta un salariu foarte mic; in schimb, muncitorii straini adusi in Danemarca
pot lucra legal pentru salarii oricat de mici!

In tara mea (Danemarca), Salmonella e o cauza pentru mai multe morti, decat “terorismul”, si sistemul nostru judiciar contine principiul ca un om poate fi arestat preventiv pentru 24 de ore timp in care trebuie sa fie dus in fata unui judecatur care va decide daca e nevoie prelungirea duratei de detentie. Asta insa nu mai e valabil pentru asa-zisii “suspecti de terorism”. Daca de exemplu cineva din Spania sau din Marea Britanie vrea sa va aresteze pentru “suspiciunea de terorism”, atunci judecatorul irlandez trebuie doar sa va intrebe cum va numiti, sa va identifice si sa va expedieze fara nici o judecata! In Danemarca avem o regula privind confidentialitatea credintelor unei persoane. Aceasta regula devine ilegala prin Tratatul de la Lisabona!

Ideea centrala din Tratatul de la Lisabona este aceea de a muta deciziile dinspre statele mici catre cele mari si de asemenea, de la reprezentantii alesi catre birocrati. Peste 85% dintre legile de la Bruxelles sunt elaborate in secret in peste 300 de grupuri de lucru Consiliul European, pregatite fiind de alte 300 de grupuri de lucru secrete legate de Comisia Europeana. Ca membru al Parlamentului European, nu am acces la aceste documente, nu am habar ceea ce se face acolo!

Singura atributie a PE este de a propune amendamente la directivele Comisiei Europene, si daca aceasta Comisie decide ca un amendament este bun, atunci acesta poate fi aprobat; altfel nu! Niste birocrati nealesi decid daca democratia noastra este buna sau nu! Si daca acest sistem este bun, de ce nu il aplicati in Irlanda? De ce nu spuneti Parlamentului irlandez sa nu mai faca legi; ci doar sa propuna amendamente angajatilor din ministere si ministrilor; iar sefii departamentelor din ministere sa se intalneasca in secret si sa decida daca aceste amendamente sunt bune sau nu?! Asa functioneaza UE astazi!”

Sursa: http://wacireland.org

Acest documentar prezinta Tratatul de la Lisabona, demascand minciunile si manipularile din spatele Uniunii Europene. In cadrul documentarului, puteti urmari interviuri cu membrii ai Parlamentului European, jurnalisti care au studiat Uniunea Europena, relatari despre modul in care opereaza aceasta organizatie, in spatele usilor inchise. Veti descoperi ceea ce inseamna in realitate Tratatul de la Lisabona: transferul masiv al puterilor din mana cetatenilor si statelor nationale catre elita birocratica de la Bruxelles.

Documentarul prezinta in detaliu modul in care lucreaza structurile UE, semnificatia deplina a Tratatului de la Lisabona si cum acest tratat va conduce la sfarsitul statelor nationale europene. Memrbrii ai Parlamentului European vorbesc deschis despre experienta lor de la Bruxelles si despre modul in care puterea este exercitata de niste birocrati nealesi. Cel mai socant fapt il reprezinta tradarea politicienilor nostri alesi, care sunt doritori sa predea puterea catre acest superstat totalitar in devenire, mintind fara jene popoarele care i-au ales!

Irlanda este singura tara din UE in care va fi organizat un referendum in privinta tratatului de la Lisabona. Toate sperantele adevaratei Europe au fost concentrate in aceasta tara insulara! Iata de ce, masina propagandistica a Uniunii Europene si-a turat la maxim toate motoarele pentru a influenta decizia poporului irlandez. Aceasta propaganda nu ezita sa foloseasca minciuni ordinare impotriva militantilor anti-UE! Astfel, un incident in care militanti ai organizatiei “We Are Change Ireland” au fost agresati de catre un europarlamentar irlandez, a fost prezentat in mass-media centrala exact pe dos! Despre acest lucru puteti citi pe site-ul: http://wacireland.org

Liderul principalului partid de opoziţie şi fratele geamăn al preşedintelui ţării, Jaroslaw Kaczynski (contracandidatul actualului premier în cursa legislativă din octombrie 2007), a ameninţat la jumătatea lunii martie că va bloca ratificarea in parlament a Tratatului de la Lisabona. Fraţii Kaczynski au cerut includerea în legea de ratificare a unor garanţii legale suplimentare, afirmând că astfel vor fi respectate interesele Poloniei în cadrul UE.

Săptămâna trecută, în cadrul unui discurs televizat, preşedintele Kaczynski a atacat din nou Carta europeană a drepturilor omului, pe care Polonia, ca şi Marea Britanie, are dreptul să nu o integreze în Tratatul de la Lisabona. Liberalii conduşi de Tusk voiau să adere la Cartă, dar au renunţat pentru a usura ratificarea. Kaczynski a afirmat că această Cartă ar permite germanilor să ceară indemnizaţii pentru bunurile abandonate pe foste teritorii germane, atribuite după război Poloniei. În plus, Carta ar fi obligat recunoaşterea de către Polonia a căsătoriilor între persoane de acelaşi sex, impotriva careia se exprima cu tarie majoritatea polonezilor.

Guvernul lui Tusk a respins revendicările lui Kaczynski, declarand că este hotărât să organizeze un referendum naţional, dacă opoziţia va bloca ratificarea, conştient că ultimele sondaje arată că 65% dintre polonezi (trist, dar adevarat!) sunt în favoarea Tratatului de la Lisabona. Fraţii Kaczynski au renunţat să se mai opună ratificarii Constitutiei UE. Desigur, e posibil ca in spatele scenei sa fi avut loc un “troc”.

S-a ajuns astfel la situatia paradoxala ca, in timp ce in tarile occidentale referendumurile populare sunt evitate de politicieni pentru a nu periclita ratificarea Tratatului UE, in Polonia, guvernul sa organizeze un referendum popular pentru a salva respectivul tratat! Pana saptamana trecuta, Tratatul nu parea sa aibe probleme referitor la ratificarea din Parlament, fiind sustinut si de conducere si de opozitia condusa de Jaroslaw Kaczynski. Insa, acesta la rugamintile euroscepticilor nationalisti din partidul sau s-a razgandit, eliminand majoritatea de doua treimi necesara ratificarii.

Kaczynksi a fost urmat si de fratele sau geaman, presedintele tarii, care a declarat ca nu va semna Tratatul chiar daca va fi ratificat de Parlament, deoarece acesta ar afecta interesele Poloniei. Sa speram ca totul nu va fi doar un foc de paie! Ultimele sondaje arata ca polonezii sunt in mare parte de acord cu Tratatul, insa ca pentru acesta sa fie validat este nevoie de prezenta a cel putin 50% din populatie la vot, o situatie aproape imposibila.

In paranteza fie spus, tratatul UE prevede legalizarea casatoriilor cuplurilor homosexuale, ceea ce intr-o tara de 38 de milioane de catolici practicanti nu suna prea bine. Pana acum, aceasta problema nu a fost sub atentia mass-mediei nicaieri pe continent.

Sursa: http://www.ukip.org/ (UKIP - United Kingdom Independence Party, partid eurosceptic); Traducere in romana: http://nicador.blogspot.com ]]> http://antiue.wordpress.com/?p=170 Tue, 05 Feb 2008 21:21:42 +0000 epimeteu http://antiue.wordpress.com/?p=170 FARA PREA multa atentie din partea mass media, Parlamentul Romaniei a ratificat luni “Tratatul de la Lisabona”, numele codificat al Constitutiei UE, cu un vot care ne aminteste de Marea Adunare Nationala: 387 pentru, 1 abtinere si 1 impotriva. (Deputatul PIN Lavinia Şandru a votat împotriva ratificării Tratatului, în timp ce deputatul PC Dragoş Dimitriu s-a abţinut; indiferent de motivele celor doi parlamentari, gestul lor va ramane in istorie!) Evenimentul a coincis cu vizita in Romania presedintelui francez, Nicolas Sarkozy. Preşedintele Traian Băsescu a semnat azi, decretul privind promulgarea Legii pentru ratificarea Tratatului de la Lisabona. Desi au fost doar formalitati, totusi ar fi meritat mult mai multa atentie.

“Am votat impotriva Tratatului pentru ca Romania nu a avut nici o contributie la acest document. In momentul de fata aratam ca la nivelul UE noi nu contam. Am acceptat tot ceea ce ne-au propus europenii”, si-a motivat doamna Sandru votul. De asemenea, domnul Dragoş Dimitriu a declarat dupa vot: “M-am abţinut să votez pentru că eu sînt eurosceptic declarat! Eu consider că avem de a face cu două Europe: una culturală şi istorică, pe care o agreăm, pentru că şi noi am creat-o, şi alta rapace, în domeniul economic şi social. Ajutoarele financiare ale Europei sînt suficient de perfide ca să nu poată fi folosite decît într-o proporţie infimă, şi asta pentru a cumpăra numai produse din Europa de Vest. Luni, în plenul Camerelor reunite, am avut senzaţia că mă aflu la Marea Adunare Naţională, şi nu în Parlamentul României. Atunci se vota la unison ce voia Ceauşescu, acum s-a votat la unison ce a vrut preşedintele Franţei, Nicolas Sarkozy…”

Din pacate, romanii sunt prea putin constienti - mai pe sleau, habar n-au - de ceea ce reprezinta aceasta Uniune Europeana! Nu imi fac deloc iluzii cu privire la “democratia” din tara noastra. Iesiti de nici 20 de ani de sub regimul totalitar comunist, facem pasi tot mai mari spre un nou regim totalitar (ceva mai “soft”). Modul in care politicienii si mass media manipuleaza oamenii, e de-a dreptul infiorator: sunt discutate si rasdiscutate tot felul de scandaluri penibile (dintre cele mai recente: “cazul Orban”, “CNSAS”, “caltabosii lui Remes” etc.), in timp ce problemele cu adevarat importante (cum sunt cele legate de anexarea noastra la UE) sunt puse voit intr-un con de umbra.

Bineinteles, dreptul romanilor de a se exprima prin referendum fata de intrarea in UE, iar acum fata de adoptarea Constitutie UE, care le va schimba viata pentru urmatoarele generatii, le-a fost negat complet de catre politicieni. UE le-a fost “vanduta” romanilor prin promisiuni desantate (dupa integrare vor curge miliarde de euro si vom trai cu totii in belsug), prin invocarea destinului escatologic (integrarea e inevitabila ca a doua venire a lui Iisus pe Pamant) dar mai ales prin ceea ce americanul numeste “cover-up” (operatiune de acoperire): adica, la urma urmei, stati linistiti frati romani, UE nu conteaza prea mult! Din pacate, conteaza! Si multi se vor zgaria pe ochi! Dar nu degeaba avem zicala: Da-i Doamne romanului mintea cea de pe urma!

În mod normal, conservatorul britanic, conform procedurii interne a PE, are dreptul să recurgă la aceste gesturi (i.e. desfasurarea unei campanii pentru referendum), dar seful Parlamentului European a respins însă acţiunea sa. Drept urmare, Hannan i-a spus lui Poettering că „doar afecţiunea personală ce i-o poartă îl împiedică să compare modul de a acţiona al preşedintelui PE cu Actul de Împuternicire din 1933, ce i-a conferit lui Adolf Hitler puteri speciale". Aceasta afirmatie, prea adevarata din pacate, a starnit totusi reactii vehemente (vociferari, huiduieli) impotriva lui Daniel Hannan, care nu e la prima "abatere" de acest fel.

As vrea doar un scurt comentariu sa fac. Daniel Hannan are dreptate. Parlamentul European nu se deosebeste cu nimic de Reichstagul lui Adolf Hitler, de sovietul suprem al URSS-ului sau de Marea Adunare Nationala a Romaniei. Ca si in aceste cazuri istorice, este vorba doar de o institutie de fatada care sa dea iluzia unei vieti democratice. Insa limitele "democratiei" se vad foarte clar atunci cand un europarlamentar incearca sa aiba o atitudine impotriva "main-streamului". Fara nici o ezitare, i se inchide gura!

Tratatul de la Lisabona, aşa cum va fi el cunoscut, urmează să intre în vigoare înainte de următoarele alegeri pentru Parlamentul European din iunie 2009, după ratificarea sa de către fiecare stat comunitar. Majoritatea ţărilor membre (cu excepţia Irlandei, obligată de Constituţie să organizeze un referendum) şi-au anunţat deja intenţia de ratificare a documentului pe cale parlamentară. Nici un guvern din tarile membre nu doreste sa riste repetarea “esecurilor” francez si olandez din anul 2005. Asta in ciuda vointei popoarelor europene!

Delegatia Romaniei a fost completa, la semnarea documentului fiind prezenţi atât preşedintele Traian Băsescu, premierul Călin Popescu Tăriceanu, cât şi ministrul de Externe, Adrian Cioroianu. Acest lucru subliniaza o data in plus atitudinea mai mult decat servila a guvernantilor romani fata de Uniune. Reflexul inchinarii in fata unei “Inalte Porti”, functioneaza pe deplin. Mai rezervat fata de document (din cauza presiunilor interne), premierul britanic, Gordon Brown, nu a participat la ceremonia de semnare.

Fireste, nu au lipsit nici declaratiile triumfaliste. Europa va fi de acum înainte „mai puternică pentru a răspunde dorinţelor arzătoare ale cetăţenilor europeni, pentru a promova economia europeană şi pentru a apăra valorile europene”, a afirmat premierul portughez, Jose Socrates, informează Rompres. La rândul său, preşedintele Executivului comunitar, Jose Manuel Durao Barroso, a salutat „curajul politic” al liderilor europeni, invitându-i „să dea dovadă de aceeaşi hotărâre în perioada de ratificare”. „Acum, este momentul să avansăm. Europa trebuie să facă faţă unor numeroase provocări, atât interne cât şi externe, iar cetăţenii noştri vor rezultate”, a subliniat Barroso, salutând naşterea „unei Europe extinse cu 27 de state membre, reunificată în jurul libertăţii şi a democraţiei”. Tratatul de Reformă deschide calea unei „Uniuni mai democratice, mai puternice şi mai progresiste”, considerai preşedintele Parlamentului European, Hans-Gert Pottering. Au trecut numai 18 de ani de cand auzeam zilnic discursuri despre “progresul democratiei noastre socialiste multilateral dezvoltate si inaintarea spre comunism“.

O atitudine demna a avut doar un grup de deputati britanici si polonezi din PE, care in timpul ceremoniei din plenul Parlamentului European de la Strasbourg, dedicată semnării Cartei Drepturilor Fundamentale (unul dintre cele mai importante documente ale noului Tratat european), au scandat „referendum” în microfoane. In asentimentul lor sunt cei peste trei sute de milioane de cetateni ai tarilor europene, pe care nu i-a intrebat nimeni daca vor sau nu sa fie supusi ai Uniunii Europene…

Sondajul, realizat la comanda ziarului Irish Times, a indicat o scadere brusca in sustinerii populare a tratatului, comparativ cu un studiu similar realizat in 2005 asupra defunctei Constitutii a Uniunii Europene. 62% dintre respondenti se declara nehotarati asupra Tratatului de Reforma, adoptat la Lisabona luna trecuta. Sondajul indica un total de 13% care ar vota impotriva.

Daca votantii irlandezi resping tratatul, aceasta actiune ar putea arunca in haos reformele UE. Iralnda este obligata de propria Constitutie sa organizeze un referendum - si se presupune ca va fi singurul stat care va face acest lucru. Guvernul irlandez planuieste sa organizeze evenimentul la mijlocul anului 2008. Toate cele 27 de state membre trebuie sa ratifice noul tratat pentru ca acesta sa poata intra in vigoare.

Sondajul a fost realizat in urma cu cateva zile si a colectat raspunsurile a 1.000 de adulti din toate cele 43 de circumscriptii irlandeze. Suportul cel mai puternic a fost inregistrat in Dublin.

Telul guvernelor uniunii este ca tratatul sa intre in vigoare la inceputul anului 2009. Tratatul mentine multe dintre elementele Constitutiei de trista amintire a UE, care a fost respinsa in 2005 de electoratul francez si olandez. Tratatul intentioneaza sa usureze procesul de decizie in Uniunea Europeana largita, ce cuprinde 27 de state.

In 2001, votantii irlandezi au respins tratatul de la Nisa, care pregatea terenul pentru largirea UE. Dar un alt referendum, din 2003, a rasturnat rezultatul votului, dupa ce in tratat a fost introdusa o clauza ce clarifica neutralitatea Irlandei.

Marea Britanie, alaturi de Danemarca si Olanda, se numara printre tarile ale caror guverne se opun organizarii de referendumuri pe aceasta tema, probabil de teama ca tratatul sa nu fie respins de popor. Pe de alta parte, euroscepticii doresc ca guvernele sa organizeze aceste consultari populare, sustinand ca acest tratat nu e cu nimic diferit de constitutia respinsa anterior si ca acest mod de actiune este cel mai democratic cu putinta. (C.B. - Novopress Romania)

Declaratiile oficialului francez alimenteaza solicitarile cetatenilor din Marea Britanie si Danemarca privind organizarea de referendumuri. Guvernele celor doua tari sustin insa ca nu este nevoie de votul public pentru ca Tratatul UE este suficient de diferit fata de Constitutia respinsa prin referendum de francezi si olandezi in 2005.

Politica pumnului in gura

Prin Tratatul european, statele membre vor renunta la capcitatea de decizie in cateva sectoare cheie, in favoarera Bruxelles-ului. Astfel, UE va avea competente exclusive in: politica vamala, stabilirea regulilor de concurenta necesare functionarii pietei interne, politica monetara in zona euro, conservarea resurselor biologice marine si politica comerciala.

Totoodata, politica externa va fi decisa in mare parte de Inaltul Reprezentant pentru politica externa. Sub aceasta denumire pompoasa se ascunde… functia de ministru de externe. Identitatea viitorului inalt reprezentant sau criteriile pe care va fi desemnat de Cei 27 raman insa necunoscute.

De asemenea, UE va avea un presedinte, care va pregati summiturile si va reprezenta Uniunea Europeana pe scena mondiala. Oficial, acesta este cunoscut sub numele de Presedinte al Consiliului European si va ales de catre egalii sai - liderii europeni. Acesta va avea un mandat de doi ani si jumtate, inlocuind astfel sistemul actual al presedintiei semestriale detinute prin rotatie. Principalele hotarari si numiri se iau fara consultarea cetatenilor. Culmea ironiei din acest document este ca o initiativa legislativa poate fi introdusa de cetatenii UE cu 1.000.000 de semnaturi! Posibilitatea restransa a cetatenilor de a se implica in procesul decizional, i-a facut pe multi eurosceptici sa compare UE cu Uniunea Sovietica. (D.I.)

După o ultimă "rundă de negocieri", care au avut loc în noaptea de joi spre vineri, oficialii din sânul UE au reuşit să găsească rezolvarea la toate revendicările mai vechi sau de ultim moment ale unora dintre statele membre, care ameninţau să boicoteze orice fel de compromis pe noul document. "Tratatul de reforma" al UE a fost finalizat si va fi semnat pe 13 decembrie, până atunci urmând să fie redactat în toate limbile UE. Tratatul poate fi ratificat doar de Parlamentele naţionale, nemaifiind obligatorii referendumurile în ţările membre. „România va ratifica Tratatul în 2008“, au anunţat oficialii de la Bucureşti.

"Succesul" summitului a fost însă asigurat de mici artificii care mulţumit şi pe cei mai "cârcotaşi" lideri, precum preşedintele polonez. Dealtfel, jocul presedintelui Kaczynski a fost mai mult unul de imagine, dat fiind faptul ca in Polonia urmeaza in curand alegeri anticipate parlamentare. Totusi, presedintele polonez a reusit sa pastreze "clauza de la Ioannina", clauză ce permite ţărilor aflate în minoritate în timpul voturilor să suspende temporar luarea unor decizii.

Tot o "bomboana" a primit si Italia, care se aratase reticienta din cauza distributiei numarului de deputati in Parlamentul European. Solutia fost ca preşedintele PE să nu mai dispună de drept de vot, decât în mod excepţional, pentru a-i acorda Romei un mandat în plus, dar fără să se depăşească plafonul de 750 de eurodeputaţi. Desigur, cancelarul Germaniei Angela Merkel, presedintele Frantei, Nicolas Sarkozy si premierul britanic, Gordon Brown si-au exprimat multumirea fata de tratat. Chiar si Bulgaria a primit intr-un fel satisfactie, permitand traducerea cuvantului "euro" in "evro", in documentele UE traduse in bulgara! Presedintele Romaniei, Traian Basescu a tinut o conferinta de presa la Lisabona  imediat dupa terminarea negocierilor, la ora 1,30, ora Lisabonei, 3,30 la Bucureşti, pentru a striga: „Avem Tratat!“.

Un sondaj de opinie, publicat de Financial Times, releva că cetăţenii din cinci state europene (Franţa, Marea Britanie, Italia, Spania, Germania) îşi doresc un referendum pe noul Tratat, chiar dacă guvernanţii speră să evite (si mai mult ca sigur vor evita!) referendumurile  şi să ratifice textul în Parlament. In mod sigur, garantat 1000%, in Romania nu va avea loc nici un referendum in privinta "Tratatului UE", cum n-a avut loc nici macar atunci cand s-a pus problema intrarii tarii noastre in Uniune.

Guvernul britanic a promis organizarea unui referendum pentru adoptarea proiectului constituţional european respins în 2005 de francezi şi olandezi, dar refuză să supună noul Tratat votului popular pe motiv că noul document este mai puţin ambiţios.

Comitetul European de Analiză, format din membri ai tuturor partidelor parlamentare, a precizat într-un raport că noul Tratat este “în general similar” fostului proiect constituţional.

Marea Britanie a obţinut însă derogarea de la Carta Drepturilor Fundamentale, care asigură drepturi extinse angajaţilor şi care ar putea submina acordurile deja încheiate cu sindicatele britanice, şi de la cooperarea judiciară şi poliţienească la nivelul UE.

Purtătorul de cuvânt al conservatorilor pe probleme legate de spaţiul comunitar, Mark Francois, a declarat că, în baza concluziilor la care a ajuns comitetul parlamentar, premierul Gordon Brown are “datoria morală” de a supune noul Tratat unui referendum.

Ministrul pentru Europa, Jim Murphy, a insistat însă că noul tratat este “în mod semnificativ diferit de fostul tratat consituţional sub aspectul intenţiei, formei şi conţinutului” iar versiunea pe care Marea Britanie o va accepta este fundamental diferită de fostul proiect.

Tratatul prevede un mandat extins pentru preşedinţia UE, o politică externă mai activă şi un sistem de vot mai democratic.

Comitetul parlamentar britanic a criticat, de asemenea, modul “secretos” în care a fost redactat noul Tratat european. (Paul Dorneanu)

Iata si un videoclip (prezentat inclusiv in cinematografe) al campaniei pro-referendum “iwantareferendum.com”

De asemenea, afirmatiei eurosceptice ca UE este condusa de o birocratie fara tara i se raspunde prin faptul ca numarul functionarilor de la Bruxelles este relativ mic, desi in continua crestere, si nu se compara, de exemplu, cu numarul functionarilor de la Washington DC. Dar, fiindca exista un dar, functionarii de la Bruxelles reprezinta de fapt numai varful aisbergului, din procesul deosebit de complex de guvernare a UE.

Aspectul esential al UE este acela ca functionarii de la Bruxelles reprezinta doar nucleul unei vaste retele care actioneaza in toate statele membre. Dealtfel, majoritatea propunerilor legislative nu vin direct de la Comisia Europeana, ci din alte surse: functionari civili ai statelor membre, diverse comitete anonime, grupuri de lobby finantate care actioneaza in numele unor industrii sau companii private, ONG-uri etc. Aceste propuneri sunt mai apoi negociate o lunga perioada de timp in diferite comitete, adeseori prezidate de oficiali ai Comisiei Europene.

Contributiile aduse acestui proces legislativ de catre functionarii publici din statele membre sunt coordonate de Comitetul Reprezentantilor Permanenti (Coreper), un organ permanent, de natură diplomatică, care pregăteşte şedinţele Consiliului, propunerile de decizii precum şi propunerile de compromis. Abia dupa acest proces complex, o propunere poate intra in faza finala, fiind inaintata spre aprobare ministrilor de resort din Consiliului de Ministri.

Mai mult, inaintea de luarea deciziei finale a Consiliului, multe propuneri noi de legi sunt analizate de Parlamentul European (P.E.), spre a da impresia ca acest procedeu le da popoarelor europene dreptul de a avea un cuvant de spus in felul cum sunt guvernate. Dar P.E. nu este in nici un caz un legislativ care sa furnizeze un control democratia asupra executivului reprezentat de Comisia Europeana. In cel mai bun caz, P.E. nu face decat sa adauge cateva propuneri noi pe langa cele ale Comisiei, dar in general, el se manifesta ca o “masina de vot” docila.

O apreciere atenta a activitatilor Consiliului de Ministri dezvaluie ca acesta nu are absolut nimic “democratic”. Intrunirile sale sunt in spatele usilor inchise, iar publicul nu are acces la discutii sau la modul cum sunt votate propunerile. De asemenea, circa 80% din propunerile inaintate Consiliului sunt plasate pe o asa-numita “lista A”, ca documente pe care nici macar ministrii nu le pot examina, fiind aprobate din oficiu. Unul dintre putinii participanti care au descris public activitatile Consiliului de ministri a fost Alan Clark, ministru adjunct al Comertului in Marea Britanie, in 1986. Impresiile lui despre modul cum se desfasoara o intrunire a Consiliului de Ministri nu sunt tocmai roze.

(…) totul e gata hotarat, tocmit si parafat de functionarii de la Coreper (Comitetul Reprezentantilor Permanenti). Ministrii intra in scena in ultimul minut, infierbantati, obositi, bolnavi sau beti (uneori, toate la un loc), isi citesc textul si pleaca.

Un alt ministru a descris cum, cand a sosit la primul sau Consiliu, a avut surpriza de a vedea ca primul punct de pe ordinea de zi era comunicatul care urma sa fie emis la sfarsitul sedintei! Intrigat, cand a intrebat functionarii superiori daca nu era normal ca asta sa se discute in final, i s-a raspuns: “A, nu, domnule ministru, toate celelalte puncte au fost rezolvate de Coreperul de saptamana trecuta.”

O data ce o propunere devine lege comunitara, mai exista doua etape inainte ca procesul sa ia sfarsit. In cazul unei directive, functionarii superiori din statele membre trebuie sa o “transpuna” intr-o forma pe care o considera potrivita cu propria lor tara, inainte de a putea fi transformata in lege nationala. Uneori, de forma, legea poate fi transmisa spre consultari unor diferite organizatii care reprezinta interesele ce pot fi afectate de ea, dar de regula, nu se schimba nimic din continutul ei. Intr-un final, functionarii prezinta aceste “reglementari” unui ministru care le semneaza, devenind astefel lege.

Cea mai remarcabila “realizare” a guvernarii UE este acela ca puterea de a emite o vasta majoritate de legi a fost transferata de la oamenii politici catre functionarii publici. Singurul rol util al politicienilor este acela de a da o spoiala de legitimitate democratica intregului proces.

Guvernul olandez respinge, prin vocea premierului Jan Peter Balkenende, cererile tot mai insistente pentru organizarea unui nou referendum asupra “Tratatului european”, la doi ani dupa ce votul cetatenilor acestei tari a aruncat in criza Constitutia UE, scrie cotidianul britanic The Guardian.

Dupa o intalnire a cabinetului pe care il conduce (format din Crestin-Democrati si Social-Democrati) premierul crestin-democrat Jan Peter Balkenende (foto) a anuntat, saptamana trecuta, ca un al doilea referendum nu ar fi necesar pe motiv ca noul tratat nu este o constitutie si ca opiniile oficialilor olandezi au fost deja expuse in negocierile care au avut loc in acest an. Incercarea sefului guvernului olandez ar putea fi insa zadarnicita in parlamentul din Haga, unde 3 partide mai mici cer cu insistenta un vot popular asupra documentului care trebuie sa fie aprobat de toate cele 27 de state UE in perioada urmatoare.

Chiar si coalitia de guvernamant este divizata. Daca partidul premierului se declara pentru votul in Parlament, colegii sai de centru-stanga s-au prountat inca de anul trecut pentru referendum.

Eventuala decizie de a se organiza o consultare populara in Olanda ar complica incercarile premierului britanic Gordon Brown de a evita el insusi un referendum in tara sa pe tema tratatului, scrie The Guardian. Nici Brown nu este scutit de probleme, sindicatele, conservatorii si o parte din presa, ca si multe figuri importante din Partidul Laburist, de guvernamant, cerand insistent ca tratatul sa fie supus aprobarii populatiei.

Interesant este ca in Olanda dl. Balkenende s-a opus fara succes referendumului si in urma cu doi ani, cand votul majoritatii olandezilor si francezilor a “aruncat la cos” proiectul Constitutiei Europene. Dorinta premierului de a ocoli un referendum are la baza, cel mai probabil, teama ca s-ar ajunge la un nou scurt-circuit in eforturile impunerii unei Constitutii unionale (pentru ca, in ciuda numelui schimbat, “tratatul” ar avea aproximativ acelasi rol ca o Constitutie).

“Tratatul” a fost prezentat in acest an, in luna iunie, sub presedintia germana a UE, ca o incercare de deblocare a crizei provocate de votul negativ al francezilor si olandezilor, in 2005, asupra Constitutiei Europene. O intalnire la nivel inalt programata in octombrie in Portugalia va definitiva tratatul, care apoi va trebui aprobat de toate cele 27 de tari membre. (Altermedia)

Ratificarea de către toate cele 27 de state membre se va putea încheia în cursul anului 2009, dupa spusele cancelarului german, Merkel. De asemenea, doamna Merkel a explicat că tratatul conţine „întreaga substanţă” a Constituţii Europene (adoptată de 18 state membre, printre care şi România): prevede că Uniunea va avea personalitate juridică în relaţiile internaţionale, un preşedinte al Consiliului ales pentru o durată fixă (de trei ani şi jumătate), un şef al diplomaţiei (care nu se va numi ministru de externe al UE, ci in mod eufemistic, "înalt reprezentant pentru politică externă şi de securitate") şi politică externă comună. Deciziile se vor lua, conform formulei existente deja în tratatul constituţional, cu dublă majoritate, adică prin votul a minimum 55 la sută din statele membre, a căror populaţie însumată trebuie să reprezinte 65 la sută din totalul populaţiei. Aceasta prevedere se va aplica insa abia peste cativa ani.

In concluzie: Asa cum era de asteptat, UE baga pe gat "Constitutia UE" popoarelor europene. "Democratie" in cel mai pur stil EUropean.

Evident ca furnizorii de servicii de internet ca si cei de web-hosting se vor supune. Afacerea primeaza, nu vad cine ar renunta de dragul unor principii, mai ales ca si “consumatorii” sunt interesati mai mult de “entertainment” nu neaparat de informatie. Deja legile date pana in prezent obliga la “auto-cenzura”. Cum poti vorbi de democratie si libertate de expresie atunci cand interzici dreptul la opinie in privinta anumitor probleme sociale? "Bine" cel putin ca pornografia e libera; de fapt, chiar incurajata!!!

Internetul e cam singurul mijloc mass media care a ramas necenzurat. Si partea ingrijoratoare pentru Big Brother este ca preturile scazute pentru un site internet permit oricui sa-si faca un site sau forum si sa-si exprima parerea, o caracteristica ce nu se intalnaste la TV sau presa scrisa unde e nevoie de fonduri importante si astfel pot fi puse sub controlul unor “moguli”. Iata ca Republica Socialista Europa devine tot mai totalitara. Partea cu indemnul la “ura” este un simplu pretext, se va cenzura orice nu convine puternicilor zilei.

După o hibernare forţată de aproape doi ani, planul de implementare a unei Constituţii Europene a fost resuscitat de elitele politice din marile capitale ale bătrânului continent. Celor 400 de milioane de locuitori ai UE li se pregăteşte un document care oferă o libertate de faţadă şi deschide calea unui super-stat totalitar, ale cărui abuzuri vor fi legitimate chiar de anexele camuflate insidios în textul tratatului constituţional

Dacă n-ar fi existat votul negativ exprimat de votanţii francezi şi olandezi la referendumurile din 29 mai şi iunie 2005, Tratatul Constituţional European ar fi intrat deja în vigoare, la 1 noiembrie 2006. În viziunea comisiei de redactare, documentul urma "să dea o formulă comprehensivă drepturilor omului pe teritoriul UE şi să fluentizeze procesul de luare a deciziilor în cadrul Uniunii." Veto-ul franco-olandez, expresie a euroscepticismului în creştere, i-a obligat însă pe tehnocraţii de la Bruxelles să facă o haltă în drumul spre obiectivul recunoscut oficial încă din 1998 de fostul ministru de externe german, Joschka Fischer - "schimbarea Uniunii Europene într-un singur stat, cu o armată unică, o constituţie unică şi o politică externă unică".
Calul troian
Momentul ales de liderii europeni pentru a repune pe tapet proiectul constituţional a fost cel al împlinirii a 50 de ani de la semnarea Tratatului de la Roma, care a instituit la 25 martie 1957 Comunitatea Economică Europeană, pe al cărei schelet s-a constituit Uniunea Europeană de astăzi. Prilejul sărbătoririi a fost folosit de Germania, ţara care deţine preşedinţia semestriala a UE, pentru a introduce în textul aniversar, supranumit "Declaraţia de la Berlin", angajamente privind adoptarea Constituţiei Europene. Conform propunerilor cancelarului Angela Merkel, actualul text al Tratatului european va fi luat ca punct de plecare al negocierilor asupra viitorului Tratat Constituţional, pe marginea căruia statele europene ar trebui să se pună de acord cel mai târziu până la începutul lui 2008, pentru a putea fi ratificat înainte de alegerile europene din 2009. Aceste intenţii au alertat o serie de organizaţii şi grupuri pentru apărarea drepturilor şi libertăţilor civile, care încearcă de mai mulţi ani să atragă atenţia asupra potenţialului totalitarist al proiectului constituţional. Organizaţiile respective susţin că voluminosul tratat disimulează în cele aproape 1000 de pagini ale sale un veritabil cal troian, menit să anuleze de facto majoritatea garanţiilor constuţionale menţionate în partea a doua a Constituţiei - "Carta drepturilor fundamentale a UE". Este vorba de protocoalele anexate discret la sfârşitul textului Constituţiei ("Articolul IV-6 - Protocoalele anexate la prezentul Tratat fac parte integrantă din acesta"), formulate în aşa fel încât să golească de conţinut exercitarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti. Cine are răbdarea să parcurgă explicaţiile şi trimiterile prezentate adeseori într-un limbaj ermetic va constata că mult trâmbiţatele drepturi şi libertăţi europene capătă, în interpretarea anexelor, o semnificaţie care aminteşte mai degrabă de reflexele unui stat poliţienesc de tip "Big Brother". Nu întâmplător, anexele ocupă o suprafaţă mai mare decât cele 458 de articole răsfirate pe 400 de pagini în proiectul constituţional năşit de Valéry Giscard d'Estaing. Îngrijorarea faţă de deriva anti-democratică a UE este sporită de faptul că principalele obiecţii ale ţărilor care contestă actuala formă a tratatului nu au în vedere capcanele întinse drepturilor civice cuprinse în partea a doua a Constituţiei europene. Franţa, de pildă, doreşte adăugarea unui protocol social, Marea Britanie respinge o reformă instuţională de anvergură în timp ce Polonia doreşte păstarea actualului sistem de vot din Consiliul de Miniştri şi introducerea unei refeririri la creştinism în secţiunea dedicată istoriei şi valorilor europene.
Diavolul din detalii
În cele ce urmează, prezentăm cele mai flagrante exemple de deformare, escamotare şi denaturare a sensului drepturilor şi libertăţilor consemnate în tratatul constituţional. Rămâne ca fiecare cititor să hotărască dacă formulările ambigue, fluide şi generalizante din anexe, ignorate de opinia publică şi de mass-media, permit sau nu manipularea garanţiilor respective în interesul arbitrar al autorităţilor. Conform articolului II-112, 7, rostul anexelor, care au valoare juridică, este acela de a indica în ce manieră trebuie interpretate şi aplicate diferitele articole din proiectul constituţional.
Articolul II-62: Dreptul la viaţă
2. Nimeni nu poate fi condamnat la pedeapsa cu moartea sau executat
Anexe II-62
(a) articolul 2 alineatul (2) din CEDO:
"Moartea nu este considerată ca fiind cauzată prin încălcarea acestui articol în cazurile în care aceasta ar rezulta din recurgerea absolut necesară la forţă:
(c) pentru a reprima, conform legii, tulburări violente sau o insurecţie."
(b) articolul 2 din Protocolul 6 anexat la CEDO:
"Un stat poate să prevadă în legislaţia sa pedeapsa cu moartea pentru acte săvârşite în timp de război sau de pericol iminent de război;
Cine garantează că o grevă generală sau o manifestaţie nu va fi încadrată de putere în categoria tulburărilor violente? Şi cine defineşte ce înseamnă "pericol iminent de război"? (nota autorului)
ARTICOLUL II-65
(2) Nimeni nu poate fi constrâns

să efectueze o muncă forţată sau obligatorie.
Anexe II-65
- în alineatul (2), noţiunile de "muncă forţată sau obligatorie" trebuie înţelese având în vedere definiţiile "negative" din articolul 4 alineatul (3) din CEDO;
Mai precis, nu este considerat drept muncă forţată "orice serviciu impus în situaţii de criză sau de calamităţi care ameninţă viaţa sau bunăstarea comunităţii;
ARTICOLUL II-66
(1) Orice persoană are dreptul la libertate şi la securitate.
Anexe II-66
Nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa, decât în cazurile următoare şi potrivit căilor legale:
(c) … atunci când există motive plauzibile pentru a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice pentru a crede că este necesar să fie împiedicat să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia;
(e) în cazul detenţiei legale a unei persoane susceptibile de transmiterea unei boli contagioase, a unui alienat, alcoolic, toxicoman sau vagabond;
ARTICOLUL II-67
Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii private şi de familie, a reşedinţei şi a secretului comunicaţiilor.
Explicaţie II-67
(2) Amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept nu este admis decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor penale, pentru protejarea sănătăţii sau a moralei, sau pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora."
ARTICOLUL II-68
(1) Orice persoană are dreptul la protecţia datelor cu caracter personal care o privesc.
(2) Asemenea date trebuie tratate în mod corect, în scopurile precizate şi pe baza consimţământului persoanei interesate sau în temeiul unui alt motiv legitim pre

văzut de lege.
Explicaţie II-68
Acest articol se întemeiază pe articolul 286 din Tratatul de instituire a Comunităţii Economice
Europene şi pe Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 95/46/CE din 24 octombrie 1995 privind protecţia persoanelor fizice faţă de prelucrarea datelor cu caracter personal şi libera circulaţie a acestor date (JO L 281 din 23.11.1995), precum şi pe articolul 8 din CEDO şi pe Convenţia Consiliului Europei pentru protecţia persoanelor faţă de prelucrarea automată a datelor cu caracter personal din 28 ianuarie 1981, ratificată de toate statele membre. Articolul 286 din Tratatul CE este de acum înainte înlocuit cu articolul I-51 din Constituţie. Trebuie avut în vedere de asemenea şi Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului (CE) nr. 45/2001 din 18 decembrie 2000 privind protecţia persoanelor fizice faţă de prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituţiile şi organele comunitare şi libera circulaţie a acestor date (JO L 8 din 12.1.2001).
Directiva şi regulamentul menţionate anterior conţin condiţii şi restrângeri aplicabile exerciţiului dreptului la protecţia datelor cu caracter personal.
Explicaţia de mai sus, singura anexă la articolul II-68, este un exemplu clasic de ascundere a adevăratelor intenţii ale autorilor Constituţiei. Textul extrem de stufos şi alambicat face trimitere la mai multe prevederi legale care nu sunt menţionate în constituţie şi nu sunt cunoscute marelui public. O simplă cercetare a REGULAMENTULUI (CE)nr. 45/2001 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ŞI AL CONSILIULUI din 18 decembrie 2000, de pildă, dezvăluie însă miza reală a anexei. Potrivit acesteia, datele cu caracter personal care dezvăluie originea rasială sau etnică, opiniile politice, convingerile religioase sau filozofice, apartenenţa sindicală, sănătatea sau viaţa sexuală pot fi prelucrate pe baza unor derogări stabilite prin decizia autorităţii europene pentru protecţia datelor. Printre excepţiile citate se numără protejarea "unui interes financiar sau economic important al unui stat membru sau al Comunităţilor Europene, inclusiv în domeniile monetar, bugetar sau fiscal, asigurarea securităţii naţionale, a siguranţei publice şi apărarea statelor membre, etc. (n.a.)
ARTICOLUL II-71
Libertatea de exprimare şi de informare
1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a transmite informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere.
Anexe II-71
(2)Exercitarea acestor libertăţi ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi poate fi supusă unor formalităţi, constrângeri, restricţii sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea territorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti."
ARTICOLUL II-82
Libertatea de întrunire şi de asociere
(1) Orice persoană are dreptul la libertatea de întrunire paşnică şi la libertatea de asociere la toate nivelurile, în special în domeniile politic, sindical şi civic, ceea ce implică dreptul oricărei persoane de a înfiinţa împreună cu alte persoane sindicate şi de a deveni membră a acestora pentru apărarea intereselor sale.
Anexe II-82
(2) Exercitarea acestor drepturi nu poate face obiectul altor restricţii decât cele care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei sau pentru protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora. Prezentul articol nu interzice impunerea de restricţii legale exercitării acestor drepturi de către membrii forţelor armate, ai poliţiei sau ai administraţiei de stat".
Distanţa enormă dintre principiile proclamate de Constituţia UE şi modalitatea prevăzută pentru punerea în practică a lor naşte întrebări fireşti: cui foloseşte edificarea acestui imens eşafodaj în spatele căruia se poate desluşi ameninţarea neo-totalitarismului? Ce forţe sunt la originea proiectului UE şi ce scop final are acesta? Răspunsurile la aceste întrebări, total diferite de retorica oficială a autorităţilor române şi europene, vor fi prezentate în numerele viitoare.

Ioan BUTIURCA

O calatorie intr-o tara a Uniunii Europene impreuna cu animalul tau preferat nu este atat de simplu pe cat se crede. Pentru orice eventualitate, este cazul consultarii reglementarii 998/2003 CE care se refera la miscarea libera a animalelor de companie si nu cu scop comercial. Reglementarea prevede ca pisicile, cateii si alte patrupede dintr-o tara membra a Uniunii trebuie sa indeplineasca doua conditii: sa aiba un tatuaj descifrabil ( conditie valabila numai pana in iulie 2011) sau sa fie inzestrate cu cipuri sau transpondere, acesta din urma fiind introdus de veterinar sub pielea animalului. In acelasi timp, veterinarul elibereaza pasaportul pentru animale.

Cuprinsul acestui tip de document de calatorie este reglementat de o alta dispozitie a Comisiei Europene: 2003/803 CE care descrie in felul urmator pasaportul: cu o forma unitara, avand dimensiunea de 100x152 mm., cu coperta albastra (pantone reflex blue), in patrimea superioara cu stelele galbene corespunzand simbolului UE (pantone yellow). Cuvintele Uniunea Europeana si cele desemnand statul care a emis pasaportul trebuie culese cu acelasi caracter de litera. De fapt, acest document dovedeste ca animalul a fost supus vaccinarilor obligatorii impotriva turbarii. Patru state ale UE - Marea Britanie, Irlanda, Suedia si Malta - sunt si mai precaute, cerand si asa-numita titrare a antisubstantei, necesara controlului eficientei vaccinului. Trei dintre aceste tari -Marea Britanie, Irlanda si Malta - nu mai accepta nici tatuajul , doar microcipul.In cazul nerespectarii acestor cerinte, legislatorii UE au introdus masuri foarte severe. Daca animalul nu corepunde reglementarilor, "este returnat in tara de origine" sau este plasat "sub supravegherea autoritatilor", bineinteles pe cheltuiala stapanului. Ultima si cea mai drastica solutie este chiar eutanasierea animalului, fara nici un fel de despagubiri. Asa ca, atentie, alaturi de pasaportul dv., sa nu-l uitati pe cel al tovarasului de calatorie patruped.

"Un chinez spunea odata: Imperiile in putrefactie au legi multe..." (Nietzsche) Asa si UE.

La ora actuala, europenii au doua concepte distincte - in ciuda intentiei UE de a le asimila unul celuilalt - Europa si Uniunea Europeana. Europa este definita prin istorie, cultura, traditii, religii, independenta si suveranitatea nationala. Uniunea Europeana este o "marca comerciala" cu o istorie scurta, "stampilata" nu fara temei cu cuvinte ca 'birocratie', 'compromis' si 'renuntare la suveranitatea nationala'. Spun nu fara temei, fiindca visul idealist de a creea o Europa a pacii si in care cooperarea intre tari sa nu stirbeasca identitatile nationale si traditiile fiecareia a fost inlocuit treptat de conceptiile mercantile ale unei pieti unice excesiv de reglementate si controlate de o birocratie supranationala. Cel mai pregnant simbol al UE este moneda UE, nu pacea.

Putini stiu azi ca autorul steagului cu 12 stele a fost un modest functionar la Consiliul Europei, angajat al serviciului de curierat, pe nume Arsene Heitz. Cele 12 stele nu reprezinta, asa cum s-ar crede, un numarul de state care faceau parte din UE atunci cand s-a adoptat acest steag (o lung perioada de timp, in Comunitatea Economica Europeana au fost intr-adevar exact 12 state) , ci este un simbol al unitatii. De asemenea, culoarea albastra simbolizeaza pacea (la fel ca drapelul Natiunilor Unite).

In urma cu o luna, intr-un articol din Financial Times se afirma ca, Comisia Europeana l-ar fi recrutat pe Simon Anholt, un consultat britanic in publicitate care a lucrat la promovarea unor firme ca Microsoft, Unilever sau Coca-Cola. Referindu-se la acest subiect, Anholt a facut o declaratie cel putin socanta, comparand UE cu nici mai mult si mai putin decat reteaua AlQaida!!! Mai exact, Anholt a spus ca „A schimba o marca multinationala este mult mai complicat decat a schimba marca unei tari sau a unei companii a carei structura de comanda este clara. (…) Indelungata mea experienta imi sugereaza ca se cauta un model pentru UE precum cel al AlQaida, cu celule separate, care se influenteaza una pe cealalta“. Ca o reactie la aceasta declaratie, Comisia Europeana a dezmintit orice legatura pe care ar avea-o cu Simon Anholt. Si probabil ca a renuntat la colaborarea sa, daca aceasta a avut intr-adevar loc.

Zilele trecute, la un an de la respingerea de catre francezi a Constitutie UE, presa vorbea de o modificare a denumirii de "Constitutie a UE" in cea de "Lege de baza a UE". Se spera astfel ca acest cuvant "Constitutie", care implica prea evident ideea unui suprastat, (ceea ce dealtfel UE chiar este) sa fie inlocuit printr-unul care sa linisteasca temerile electoratului european. Bineinteles, e vorba doar de inca o manipulare prin limbaj - mai pe romaneste, aceiasi Marie cu alta palarie. Dealtfel, Germania si Israelul de exemplu, nu au "Constitutii" ci doar "Legi fundamentale". Ceea ce nu inseamna ca Germania si Israelul nu sunt state.

Printre putinele lucruri bune pe care le semnalez, este acela ca intentia Comisiei Europene de a obliga marcarea produselor fabricate in tarile europene cu "made in EU" a dat gres datorita opozitiei tarilor europene. Nu se stie insa cat timp va mai rezista aceasta opozitie.

Care ar fi concluzia? Uniunea Europeana incearca sa vopseasca si mai mult cioara cu care umbla. Baza fundamentala a acestei organizatii este minciuna: minciuna ca UE ar fi doar o piata de liber schimb; minciuna ca intrarea in UE nu inseamna de fapt renuntarea la suveranitatea nationala; minciuna ca UE nu doreste sa devina un imperiu care sa desfiinteze tarile europene; minciuna ca regionalizarea pe care o impune nu este o forma noua de 'sovietizare' a popoarelor europene. Cei care prefera sa poarte ochelari de cal mai cred inca in aceste minciuni - dar oamenii nu pot fi dusi cu zaharelul la nesfarsit. Sunt semne ca tot mai multi cetateni europeni (si, sa speram, cat mai multi romani) incep sa se trezeasca si sa-si dea seama ce inseamna cu adevarat acest monstru numit "Uniune Europeana". Ma tem insa ca va fi prea tarziu - iar UE va fi capatat suficienta putere ca sa lepede masca ipocriziei si sa-si dezvaluie pe deplin intreaga figura groteasca.