Daca as avea curaj ti-as spune cat de mult imi lipsesti dar ma-nchid in mine si-mi plang aceste zilele mai putin fericite.

Vreau sa te iubesc, sa am puterea sa te-mbratisez, sa te dezmierd pentru o singura vesnicie .

Infofolit cu lacrimile mele, soarele se pregateste sa faca nani si pana-n zori nimic n-o sa-i tulbure somnul. Sunt asimilat de decor. Devin invizibil ca un bob de nisip.

Ascult muzica, muzica linistita in aceste momente cand am atat de multa nevoie de tine, de surasul tau, de corpul tau! Te chem insa tu nu-mi raspunzi. Atunci te strig si tot nu-mi raspunzi.

O fiinta se ghemuieste langa mine. Ea deseneaza o inima, eu o sageata. Strapunsa, inima picura nisip in clepsidra clipei. Proba de desen, proba de tristete. Privim amandoi inspre o pereche de pescarusi care se tachineaza in zbor pe deasupra noastra.

Ma tintuieste cu privirea. Ma crede frumos si puternic. Incontrolabil. Stralucitor. In fapt nu sunt decat glacial si dubitativ, uneori picant si paradoxal.

Ma prinde de mana. A ei atat de calda!...Venita doar sa ma-ncalzeasca? Este atat de bine! Zambesc.Ea surade. Imi alinta fruntea, imi mangaie buzele. Ne privim drept in ochi. Ochii ei stralucesc cum stralucesc ai mei dupa un pahar de Porto.

Atat de-aproape de mine. Ma las peste ea. Cu o mana ii mangai obrazul, nasul si coltul gurii, in timp ce cu cealalta...Se desface.

O iubesc. Ma iubeste. Ne iubim. Miscarea ei ma face sa sublimez. In bratele fiintei, ma simt prins ca intr-o panza de uitare... urzita de un vrednic paianjen.

Am pierdut legatura cu adevarul din Vama!

Fiinto! Trezeste-ma! Scoate-ma din lumea mea atat de straina! Fa-ma iubirea ta, barbatul vietii tale care bineinteles ca intr-o buna zi te va-nsela!

Suntem noi doi care ne iubim in al saptelea cer, in noapte, pe plaja de la Vama Veche.

   Am aprins o făclie , visând a mea utopie . Bolnav de miopie . Orice aş scrie . Roboţel cu două taste . Eu ? Scriu perfect şi mă doare capul . Cuvinte răutăcioase : " resemnare , revoluţie , realitate " . Jonglând rime pline de banalitate . Fumate , ratate , rău famate .

   Simplu , ritmat şi basta . N-are sens să scriu "năpasta" . Prăpastie , non-sens . Idolatrizez . Întrebare şi credinţă . Născocind a mea fiinţă . Sună fain şi asta place . Naratorul tace şi face . Cutiuţă de banal . Cuvinte curioase : " clepsidră , claustrofobie , cacao " .

   Creionaşul pe hârtie . Aripi , mare , materie . Insula-i pustie . Verbe , adjective şi paste . Sentimente , culori şi negru . Revoluţie , reproducere , resemnare . Staţionare , vulnerabil , iubire , pamflet . Defect . Imoral arhitect .

PROTAGONISTAS

Cantabria medirá el tiempo en la Expo

Instalará un reloj de agua en su pabellón de la muestra internacional de Zaragoza

PILAR CHATO

Mirar el tiempo puede ser o no una entelequia. Cantabria lo va a conseguir. La comunidad dispondrá, en exclusiva, en la Expo de Zaragoza, de una clepsidra, un nombre de resonancias mitológicas que responde en realidad a un reloj de agua, un difícil equilibrio entre la física y el arte. Un complejo artilugio que fusiona el vidrio y el aluminio, con el agua -leiv motiv de la cita de la capital maña-, y que permite medir el paso del tiempo. El real, el que computamos con máquinas y calendarios, porque el otro, el subjetivo, dependerá de la belleza de la Expo y del ánimo de sus visitantes.

Por cierto que el día de Cantabria en la exposición va a ser el 26 de julio. Hay que apuntársela en el calendario.

(Jean Paul)

Printre degete si palmele-mi usor intredeschise o adiere de la orient [ mereu de la orient ] imi risipeste una cate una aceste bogatii de petale si pana la roua noptii raman sarac lipit curmaturii . Mi-as dori macar una singura s-o pot pastra ca amuleta dar acel Daruitor imi interzice acest lucru .

Poate ca astazi Darnicul mi-o inveseli viata cu inca o petala alba in plus !

   Trebuie doar să ai imaginaţie . S-a făcut ora unu . Mulţimea se îngrămădeşte . Fiecare doreşte să ajungă la cuşcă , pân un gardian nu se iveşte . Se învârte o roată , condusă de gloată . Informaţiile continuă să curgă fără încetare . Păianjenii trebuie să muncească mai "tare" . Un creion şi o hârtie . Ce am să desenez nimeni nu ştie . Mă retrag în junglă şi păşesc nepăsător . Drumul nu este uşor . N-am totuşi cum să zbor . Bucăţi de carne gravitează asfaltul . Pute a realitate . Nu pot păşi în banalitate . Închid ochii şi visez că n-am dreptate . Îmi tai membrele şi mă arunc după bloc . Sunt dispersat pe loc . Înot printre punctele de materie . Clepsidra nu există . Nici maimuţe , nici roboţi , nici păianjeni pe două roţi . Creionul încă scrie pe o margină de hârtie . Chestia asta nu am înteles-o niciodată . Ce scrie ? Există realitate ? Sau vreo altă noutate ?

    Odata ajuns în cutie îmi desenez lanţurile . Îmi aşez ochelarii cu ramă albastră deasupra nasului . Îmi lipesc cu aracet  mâinile şi picioarele . Încep să drenez sângele . Desenez o faţă şi-mi "uploadez" un profil de personalitate de pe net . Astăzi plec la grădina zoologică . La maternitate s-a născut robot . A fost deportat în cuşca cu numărul două sute treizeci şi patru . Mai pe româneşte , mi-am făcut un profil de "haifaiv" . La descriere mă laud căci cunosc limba engleză . Aaaa , da , mi-au furat creionul :(

   Mă deplasez în două mâini prin colţul de materie . Dar nu sunt singur şi asta mă face fericit . Renunţ să-mi caut picioarele şi mă alătur celorlalţi . Discutăm despre degete şi băşicile de la mâini . Uneori privim clanţa , dar ne este greu să o atingem . Ne este frică de imprevizibil şi necunoscut . De circuite fără de început , materie multă şi plângând . Este ziua mea . Am împlinit ceva de când am încetat să păşesc . Dar nu m-am plictisit , pe discuţii sunt chitit . Se scurge clepsidra în camera noastră . Ne inundă , vine năpastă . Fugim , ne îngrămădim , împreuna noi .. murim .

   Încă privesc spre clanţa de la uşă . Materie-mi inundă gâtlejul . Tuşesc vise şi speranţe . Amintiri şi întâmplări romantice . Sper să fie bine şi să nu mai mă trezesc fără să ştiu ceva despre mine . Un punct se scurge în linie dreaptă în ambele direcţii . Privesc cum totul se formează dar nu mă interesează . Curg şi totul se balansează . De ce am renunţat la o altă întrebare ? Poţi să-mi scrii tu oare .. naratorule . Am doi ochi să te citesc , dar nicicând n-am să mă lămuresc .

" Mă sparg şi mă fac una cu marea . Sfera de lacrimi , o întrebare şi două chipuri dezbinate desenate pe o foaie de hârtie .Curge-o lacrimă în sus , fără să existe . Curge punctul cel dintai , în neantul zării . Lumină în întuneric şi praf de mina de creion . Urlă materia cea dintai şi punctul într-o clepsidră . Ea nici acum nu are corp , dar râde-n continuare . Eu nici acum nu o cunosc , paremi-se oare ? "

   Astăzi scriu fără sens . Sunt îndrăgostit , de îndată ce ea m-a părăsit . Materia s-a dezlipit , întrebarea s-a pironit . Plâng de bucurie , de îndată ce morţii au încetat să învie . Îmi place să desenez , corpu-i pe hârtie , cum aş vrea eu să fie . Fără mina de creion , pagină albă luminată de neon . E că te-am dezamăgit ? Versul , pardon testul , eu l-am prelungit . N-are sens ca tu să ştii , că eu chiar pot iubi , o întrebare şi-un răspuns , desenate pe ascuns . Mi se răceşte ciorba , trebuie să învăţ şi să dau de mâncare la găini .