La sfârşit nu există decât două feluri de oameni - cei care spun Domnului: "Facă-se voia Ta" şi cei cărora Dumnezeu le spune, într-un sfârşit: "Facă-se voia ta". Toţi cei care sunt în Iad îl aleg. Fără această alegere conştientă nu ar putea exista nici un Iad. Bucuria nu-i va fi refuzată vreodată nici unui suflet care-o doreşte serios şi statornic. Cei care caută găsesc. Celor care bat li se va deschide.

C.S. Lewis

Ce anume îţi doreşti serios şi statornic? Ce cauţi din toată inima ta?

Când te gândeşti la voia lui Dumnezeu te trec fiori reci? Sentimente de vinovăţie? Sau bucurie şi pace adâncă, pentru că ştii că e cel mai bun lucru care ţi se poate întâmpla?

Voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită? Voia Sa care înseamnă planuri gândite şi construite de Însuşi Dumnezeu, doar pentru tine, pentru desăvârşirea ta, pentru sfinţirea şi transformarea ta după chipul Fiului Său? Îţi poţi dori altceva decât lucrurile pentru care bate inima lui Dumnezeu?

Da... îţi poţi dori... şi mă întreb ce anume ne orbeşte atât de tare, încât să nesocotim voia Lui pentru noi, atât de des şi cu atâta hotarâre?

Un om de afaceri foarte bogat a fost deranjat de un pescar care statea lenevind pe malul raului, aproape de locul in care acesta isi avea ancorat iahtul sau.
Pescarul isi adunase instrumentele de pescuit si privea alene luciul apei.
- De ce nu esti cu barca in larg, la pescuit? l-a intrebat omul de afaceri.
- Pentru ca am prins destul peste pentru ziua de astazi, raspunse pescarul
- Cum de nu prinzi mai mult decat ai nevoie?
- Si ce sa fac cu el?
- Ai putea castiga mai multi bani, veni raspunsul impacientat, apoi ai putea sa-ti cumperi o barca mai mare ca sa prinzi si mai mult peste. Mai mult peste inseamna mai multi bani. Curand ai avea o intreaga flota de pescuit si ai deveni un om bogat, asa ca mine.
- Interesant. Si dupa aceea ce as face?
- Ai sta, te-ai odihni si te-ai bucura de viata.
- Apoi ce crezi dumneata ca fac eu acum? spuse pescarul privind linistit in zare.

Stiti….parca mie dor sa fiu copil mic,ce bine era cand erai mic faceai de 2-3 ori “uaaaaaaaaaaaaaa” cat puteai de tare si primeai tot ce iti dorea inima de la apa pana la dulciuri si jucarii,dar nu ori ce fel de jucarii.Daca tot ai “behait” atat si parintii au fost de acord iti indreptat ochii catre cea mai mare ,cea mai stralucitoare si bineinteles cea mai scumpa dintre toate.Cand vedeau ai tai pretul cam strambau din nas si daca iti simteai ca nu o sa iti ia jucaria atunci atacai : strangeai pumnii cat puteai de tare pregatindu-te sa spulberi tot ce iti sta in cale,indoiai genunchii ,trageai cat puteai aer in piept si te tranteai jos zbierand si lovind.Parintii cuprinsi de o rusine mai mare decat urletele cumparau jucaria respective si ieseau mai repede din magazin decat viteza cu care vanzatoarea lua banii din mana parintilor tai si ii baga in buzunar.Dupa ce ieseau din magazin ,se instala dorinta de a explora si a manipula noua jucarie dandui puteri vaste si inimaginabile si o foloseai pentru a invinge raul si tot deastea ( frumos sentiment,imi e dor de el).Cand incepeai sa desfaci cutia si sa ii dezlantui puterii la jucarie ,mama iti spunea sa astepti pana acasa,aici ori te apucai de plans ori era de acord (fiecare cum credea).De cele mai multe ori mergeai spre casa si mai treceai pe langa un magazine doua si deodata iti sare in ochi o alta jucarie mai frumoasa,mai “echipata” ,mai stralucitoare si logic si cu mult mai scumpa.Primu gand ce il aveai cand vedeai jucaria era ca o vrei neaparat,al doilea gand era cum t-il imaginau ca se duela cu cealalta jucarie si al treilea gand….hmmmmmmm….o daaaaaaa……al treilea gand era sa repeti faza de la magazinul trecut in speranta ca o sa tine inca o data.La gandul numarul 3 depinde mai mult de parinti:se simteau din nou plini de rusine si iti cumparau jucaria sau credeau ca i-ai facut destul de rusine pe ziua de azi si plecau si tu ramaneai cu buza umflata.(Aici depinde de fiecare copil cum isi pregatea campul de lupta si de fiecare parinte daca era ingaduitor sa iti mai cumpere inca o jucarie sau daca era mai strict putin si zicea ca e destul pentru ziua de azi, fiecare cum ati avut norocu’)

Tin minte o intamplare aseamanatoare.Aveam in jur de 4 ani si ca orice copil “behaiam” toata ziua ca sa stea cineva cu mine sa vada cum ma joc si cum parintii mei erau ocupati s-au hotarat sa imi cumpere un prieten neinsufletit care sa ma vegheze si sa se joace cu mine.Eu eram in culmea fericirii.Bun.Imbracarea ,cheile in contact si dai pedala pana la magazinul cu jucarii (made in China,bineinteles).Prima jucarie pe care o vedeam o vroiam, ca sa fiu sigur ca o sa am un partener de joaca si daca parintii mi-o cumparau ,continuam explorarea.Mai gasesc una,mai dadeam acolo 2-3 lacrimi de crocodile si pac,aveam jucaria.Schema asta a mers pana am strans un brat de jucarii si totusi nu eram multumit,imi trebuia tot magazinul si tata vazand ca tot mai vreau,mai vreau,mai vreau s-a gandit sa o ia pe mama frumos de mana si pe mine sa ma ia in brate si am coborat jos la masina,ne-am urcat in ea si acolo mi-a dat o bataie care mi-a astamparat setea pentru jucarii multe si nefolositoare.Am primit o batuta pe care o sa o tin minte toata viata.Am invatat lucruri bune dupa acea bataie, am invatat ca:”Nemultumitului ii ia Dumnezeu darul” si ca intotdeauna sa te uiti,inspectezi si alegi cea mai buna si folositoare.Mai bine una buna si folositoare dar si scumpa decat multe naspa,neinteresante si la preturi din lumea a 3-a.

Totusi,stau cateodata si ma intreb daca tata m-a batut doar ca sa invat o lectie de viata sau era suparat ca i-am cam golit portofelul. Nici azi nu stiu si nici nu vreau sa aflu! :)

12 Mulţumesc lui Hristos Isus, Domnul nostru, care m-a întărit, că m-a socotit vrednic de încredere, şi m-a pus în slujba Lui,
13 măcar că mai înainte eram un hulitor, un prigonitor şi batjocoritor. Dar am căpătat îndurare, pentru că lucram din neştiinţă, în necredinţă!
14 Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Isus.
15 O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: "Hristos Isus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi", dintre care cel dintâi sunt eu.
16 Dar am căpătat îndurare, pentru ca Isus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El, în urmă, ca să capete viaţa veşnică.

Suntem de multe ori puşi în faţa oamenilor care se tem de ceea ce au făcut, de trecut, de influenţa trecutului pe care o are asupra prezentului şi poate trebuie să le răspundem. Mă gândesc la mine însumi şi-mi aduc aminte de multe ori că am fost înfluenţat de ceea ce am fost în trecut, de ceea ce am făcut şi ce am fost.

Doreşti probabil din toată inima să-l slujeşti pe Dumnezeu, eşti sincer în dorinţa ta de a-l urma pe Dumnezeu nu superficial cum o fac mulţi ci cu toată puterea, însă dacă trecutul îţi afectează prezentul atunci este o problema, dacă te temi de eşec în viitor datorită eşecurilor din trecut trebuie să-ţi reverifici doctrina.

Apostolul Pavel îşi prezintă propriul caz şi începe să spună ceea ce a fost şi a făcut: hulitor, batocoritor şi pare că el gradează păcatele însă el doar încearcă să arate cât de jos a ajuns când a lucrat în neştiinţă. El nu gradează păcatele pentru că până la urma urmei păcatul loveşte direct în Dumnezeu şi el spune: am căpătat îndurare pentru că lucram din neştiinţă în necredinţă - acesta a fost păcatul lui. Spunând aceste lucruri el distruge o gradare  a păcatelor

Acesta este un lucru care trebuie să stăpânească gândirea noastră, nu trebuie să ne gândim la anumite păcate ci la relaţia noastră cu Dumnezeu. Uitaţi-vă de exemplu la personajele din Evrei 11, au fost nişte eroi ai credinţei însă mulţi dintre ei au făcut păcate dintre cele mai grave, ei au crezut în Dumnezeu însă şi Dumnezeu le-a onorat credinţa. Nu vreau să exclud repercursiunile pe care păcatul îl are asupra celui ce-l înfăptuieşte însă acesta este un alt subiect.

Afirmă apoi că harul lui Dumnezeu s-a înmulţit peste măsură de mult, adică oricât de rău ar fi ce ai făcut, harul lui Dumnezeu oricum e mai mare. Numai harul lui DUmnezeu poate salva pe cineva şi este vorba despre acelaşi har pentru orice fel de păcat. Obişnuim să greşim în doctrina noastră şi să facem gradări ale păcatelor însă totul se reduce la relaţia cu Dumnezeu, este o chestiune de credinţă sau necredinţă.

Cred că o problemă devine aceea că nu credem cu adevărat Scriptura, afirm acest lucru pentru că Scriptura spune că dacă ne mărturisim păcatele, El este credincios şi drept ca să ne ierte, aici nu este nici un fel de gradare a păcatelor, de ce nu credem acest lucru? Dumnezeu nu iartă aşa cum o fac oamenii.

Nu continua să te rogi frenetic ca păcatul să-ţi fie iertat. Crede Cuvântul lui Dumnezeu.

De ce să îl crezi pe diavol în loc să îl crezi pe Dumnezeu? Ridică-te şi vezi adevărul despre tine însuţi, că trecutul este şters, că eşti una cu Hristos, şi că păcatele ţi-au fost şterse pentru totdeauna. Să ne amintim că este un păcat să ne îndoim de cuvântul lui Dumnezeu. Păcătuim când îi permitem trecutului, pe care Dumnezeu deja l-a rezolvat, să ne jefuiască de bucurie şi de utilitatea noastră în prezent şi în viitor.

Domnul Atotputernic, Suveran, Credincios si Bun, plin de mila, iubitul inimii mele, este PASTORUL MEU! O, ce bucurie, ce incredere, ce pace aduce El!!! El este pazitorul sufletului meu, si NU VOI DUCE LIPSA DE NIMIC! Nu-mi va lipsi nici un lucru bun! Ce promisiune dulce avem!

J. C. Hahne

Am experimentat o concidenţă minunată zilele acestea, am citit 2 Timotei şi am descoperit multe lucruri fascinante, în acelaşi timp m-am hotărât să mai citesc o carte pe care o începusem cu mult timp în urmă şi capitolele care urmau să le citesc dezbăteau exact lucruri pe care eu le-am descoperit şi oarecum foarte multe lucruri s-au suprapus şi m-au încurajat, însă multe idei din acest post le-am luat din cartea respectivă.

2 Timotei, 1:6 De aceea îţi aduc aminte să înflăcărezi darul lui Dumnezeu, care este în tine prin punerea mâinilor mele.

• Care este rostul sau rolul sentimentelor în experienţa creştină, ce putem spune despre ele?

Evanghelia lui Isus Hristos implică omul cu întreagă fiinţa sa: voinţă, raţiune, şi dorinţă. Dacă nu am fost mişcaţi de sentimente niciodată, avem o problemă.

Există însă un sentimentalism fals faţă de sentimentele reale, de fapt cu cât vei încercă să generezi sentimente înlăuntrul fiinţei tale, te vei simţi tot mai nefericit pentru că psihologic aceasta este imposibil - cel puţin nu poţi crea sentimente reale şi încercarea de a le crea duce la agravarea problemei.

O alta afirmaţie demn de luat în seamă este aceasta: nu există nimic mai variabil în fiinţa umană decât sentimentele şi gândiţi-vă doar la un singur exemplu, de câte ori nu vi s-a întâmplat să vă treziţi dimineaţa complet indispuşi cu toate că ziua sau seara precedentă aţi fost într-o stare extrem de caldă şi bine dispus? Sentimentele noastre sunt variabil şi vreau să accentuez pericolul de a fi controlat de ele.

• La fel este şi cu temperamentul, avem unul însă e total greşit să fim controlaţi de el şi la fel de necreştin. Probabil că aţi auzit şi apreciat oameni care spun: eu fac parte din categoria oamenilor care spun lucrurilor pe nume, acesta este temperamentul meu. La prima vedere pare încurajator şi chiar te poate face gelos însă dacă ne gândim la condiţia omului de după Cădere, e destul de dezastruos ceea ce fac oamenii aceştia datorită acestui temperament al lor. Nu înseamnă că oamenii aceştia ar trebui să îşi schimbe temperamentul, pentru că nu vor putea şi nici creştinilor nu li se cere acest lucru ci trebuie să îl controleze. Ce s-ar întâmpla dacă toţi ar fi aşa? Temperamentul este un dar minunat atunci când este ţinut sub control.

Revenind la sentimente, ele se năpustesc asupra noastră şi caută mereu să preia controlul şi pericolul cu care ne confruntăm este să să ne lăsăm controlaţi de ele toată ziua în cazul în care aşa ne-am trezit şi acesta este un lucru greşit.

• Un alt pericol este să judecăm mântuirea din perspectiva sentimentelor. Vă puteţi aduce aminte de experienţe uimitoare ale unor oameni care au avut diferite experienţe şi sentimente înălţătoare în umblarea lor cu Dumnezeu sau experienţa mântuirii, însă a vă compara cu ei din acest punct de vedere este greşit pentru că mântuirea este prin credinţă nu prin sentimente. Un alt pericol care nu e mai slab decât acesta este acela de a crede că lipsa sentimentelor din această experienţă anulează autenticitatea mântuirii, astfel suntem predispuşi spre o viaţă nefericită şi trăită în goliciune cu toate că noi suntem creştini.

• Cum trebuie să tratăm problema sentimentelor?

Nu încerca niciodată să cauţi problema în altă parte dacă cumva ai probleme cu un anumit păcat şi eşti conştient de asta, nu încerca niciodată să treci peste imboldul  Duhului de a-ţi rezolva problema aceasta pentru că vei rămâne în nefericire. Dacă ai un păcat nemărturisit şi-l treci cu vederea sau îl ascunzi atunci ne pierdem vremea, nu căuta problema în altă parte.

Nu plasa sentimentele în centru, nu te concentra asupra lor mai mult pentru că Biblia nu le pune pe primul loc, ele au un rol important însă nu sunt pentru primul loc. De exemplu, după ce înţelegem şi ne supunem unui adevăr prima întrebare care urmează nu ar trebui să fie aceasta Ce simt despre aceasta? ci  ea ar trebui să fie Cred acest lucru? Şi apropo de mântuire, nicăieri nu ni se spune în Scriptură că am fost mântuiţi prin sentimentele noastre ci prin credinţă.

Cred că regula cea mai importantă este să nu ne concentrăm asupra sentimentelor prea mult, ele vor avea grijă de ele însele, nu-ţi fă probleme pentru acest lucru.

• Nu căuta fericirea, nu asta este porunca Scripturii, caută neprihănirea, nu căuta senzaţii. Poate vreau să fiu fericit, însă mai mult decât acest lucru vreau să fiu neprihănit, vreau să fiu ca El, vreau să fiu sfinţit, vreau să trăiesc ca Domnul meu.

Vorbeşte cu tine însuţi, nu poţi să te faci singur fericit însă poţi să-ţi aminteşti crezul tău: Pentru ce te mâhneşti suflete şi gemi înlăuntrul meu? ... nădăjduieşte...Îndreaptăţi scopurile spre neprihănire şi sfinţire.

Nu te compătimi, nu te deprima, du'te la El cu problema, nu încerca să te ascunzi, caută faţa Sa, nu căuta să improvizezi ceva, El este bucuria noastră, fericirea noastră, El este pacea şi viaţa noastră. El este totul

Scopul de bază şi funcţia Duhului Sfânt este fără nici o îndoială, să ne împuternicească să fim martori ai Domnului Isus Hristos şi ai măreţei mântuiri.

1. Mai întâi de toate când cineva este botezat cu Duhul Sfânt are o percepţie neobişnuită a slavei lui Dumnezeu. De obicei umblăm prin credinţă, nu prin vedere, credem mărturia pe care o avem în Scripturi, iar Duhul Sfânt o aplică în viaţa noastră şi ştim că aceste lucruri sunt adevărate. Dar în acest caz, este vorba despre ceva care depăşeşte şi trece dincolo de aceste lucruri, pur şi simplu ştii că eşti în prezenţa lui Dumnezeu.
2. O altă caracteristică proeminentă care însoţeşte întotdeauna acest fapt este siguranţa dragostei lui Dumnezu faţă de noi, în Domnul Isus Hristos. Pe de o parte, avem o astfel de concepţie despre slava, măreţia şi domnia lui Dumnezeu, cât şi despre propria noastră ticăloşie, murdărie, necurăţie şi nevrednicie.
3. Rezultatul inevitabil al cunoaşterii şi al nădejdii pe care o avem în dragostea lui Dumnezeu faţă de noi este că El ne umple cu o mare bucurie.

Romani, 5:

1 Deci, fiindcă suntem socotiţi neprihăniţi, prin credinţă, avem (Sau: Să avem.) pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

2 Lui Îi datorăm faptul că, prin credinţă, am intrat în această stare de har, în care suntem; şi ne bucurăm în nădejdea slavei lui Dumnezeu.
3 Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare,
4 răbdarea aduce biruinţă în încercare, iar biruinţa aceasta aduce nădejdea.
5 Însă nădejdea aceasta nu înşeală, pentru că dragostea lui Dumnezeu a fost turnată în inimile noastre prin Duhul Sfânt, care ne-a fost dat

1 Petru, 1:8 pe care voi Îl iubiţi fără să-L fi văzut, credeţi în El, fără să-L vedeţi, şi vă bucuraţi cu o bucurie negrăită şi strălucită,

Ce negare cumplită a întregului Nou Testament este această sugestie fără rost, că duminica ajunge doar un serviciu care să aibă loc la nouă dimineaţa, ca să scăpăm mai repede, pentru ca apoi să putem merge să ne distrăm şi să fim cu adevărat fericiţi uitându-ne la televizor sau grăbindu-ne la un joc de golf!

Ceea ce se întâmplă cu cei care sunt botezaţi cu Duhul Sfânt , aşa cum citim în Faptele Apostolilor - este că ei doresc să stea împreună, să se întâlnească pe cât de des posibil. Orice altceva era lăsat pe planul doi, chiar slujba lor reprezenta ceva ce trebuiau să facă.

Unul dintre cele mai mari teste ale lucrării Duhului Sfânt şi mai ales în ceea ce priveşte botezul, este dorinţa de-al proslăvi pe Domnul Isus Hristos. Când citim carteaFaptele Apostolilor, descoperim că acest lucru s-a întâmplat mereu.

4. Când un om este botezat cu Duhul Sfânt, el cunoaşte adevărul aşa cum nu l-a cunoscut niciodată până atunci. Nu mă interesează experienţele unui om care persistă în greşelile doctrinei lui. Testul botezului cu Duhul Sfânt este acela că suntem conduşi la adevăr şi la o înţelegere a adevărului. De ce se întâmplă aşa? Ei bine, nu putem fi martori în afara acestor lucruri decât dacă avem cunoaşterea lor. Trebuie să avem ceva de spus şi să fim "gata oricând să dăm socoteală de nădejdea care este în noi". Aşa că Duhul Sfânt face acest lucru în noi. El ne dăruieşte un fel de luminozitate, o claritate în înţelegere şi în pricepere.

Apocalipsa, 21

1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
2 Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: "Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut."
5 Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: "Iată, Eu fac toate lucrurile noi." Şi a adăugat: "Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate."

În cer nu va mai fi:

• marea (marea învolburată e simbolul frământărilor umane)
• moarte - pentru că vrăjmaşul cel din urmă care este moartea va fi nimicit. Acolo este pomul vieţii şi izvorul vieţii. Ce a fost interzis lui Adam nu ne va fi interzis nouă.
• plâns şi tânguire. Cine plânge aici s-ar putea să plângă dincolo.
• amintiri. În iad va fi amintirea bine exacerbată şi cea mai mare amintire e că puteai să fii un om a Lui Dumnezeu şi nu ai fost. Nu vor mai fi amintiri pentru ca va fi prea dureros sa ne aducem aminte.
• durere. (dureri de dinţi, sufleteşti)
• blestem
• noapte - pentru că ISus Hristos este lumina lumii.

Ce nevoi vor fi împlinite în cer?

• Numai acolo vom vedea şi vom cunoaşte totul desăvârşit.
• Nevoia de comunicare va fi împlinită pentru că vom vorbi cu toţii limba Duhului Sfânt
• Nevoia cunoaşterii se va împlini atunci
• Nevoia de spaţiu.
• Nevoia de timp.

Ce vom face noi în cer?

1. adorarea şi închinarea
2. odihnă sufletească - vom lepăda armura pe care am folosit-o împotriva diavolului
3. vom sluji - vom cârmui cetăţile pe care Dumnezeu ni le va da

Nunta aceasta se desfăşoară când pe pământ e dezastru.

Apocalipsa, 19

1 După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: "Aleluia! A Domnului, Dumnezeului nostru, este mântuirea, slava, cinstea şi puterea!
2 Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi, din mâna ei."
3 Şi au zis a doua oară: "Aleluia!... Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!"
4 Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: "Amin! Aleluia!"
5 Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas, care zicea: "Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi care vă temeţi de El, mici şi mari!"
6 Şi am auzit, ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: "Aleluia! Domnul, Dumnezeul nostru Cel Atotputernic, a început să împărăţească.
7 Să ne bucurăm, să ne înveselim, şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit,
8 şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor, şi curat." - (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)
9 Apoi mi-a zis: "Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!" Apoi mi-a zis: "Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!"

1. Are Hristos multe biserici pe pământ însă are o singură Mireasă, şi aceasta nu e biserica catolică, baptistă sau penticostală ci acei care l-au aşteptat pe Isus Hristos şi sfinţii care nu şi-au pătat haina şi care întocmai după Cuvânt s-au dus şi nu după dogme, obiceiuri şi alte gânduri. Într-adevăr în casa tatalui sunt multe locaşuri însă numai Hristos e uşa

2. Nunta este occidentală nu orientală. (La orientali prima dată era nunta nu sentimentele, sentimentele ţin de voinţă, adică trebuie să te obligi). E sucit să credem că Dumnezeu ne obligă să-L iubim.

Eleazar au întrebat-o deşi erau în orient: vrei să te duci? şi desigur că Rebeca să întrebat pe drum cum este Isaac dar desigur că de cum s-a suit pe cămilă s-a hotărât să-L iubească. Mirele îşi cunoaşte mireasa, ISus îşi cunoaşte Biserica şi Mireasa îşi cunoaşte Mirele. Dumnezeu chiar dacă ne porunceşte să-L iubim pe Mire El nu ne obligă. Mireasa este întrebată astăzi. Mirele face o promisiune, face o chemare, Dumnezeu Tatăl face o chemare, dar răspunsul este la Mireasă, dacă vrei.

• 2 Corinteni 11:2. Suntem logodiţi, Dumnezeu a făcut acest lucru, am fost logodiţi în ziua în care am crezut în Isus Hristos. Suntem logodiţi cu Domnul dar încă nu suntem acasă la El.
• contractul şi preţul miresei (moharul). În urmă cu 2000 de ani pe Golgota, Isus Hristos ne-a plătit. Eram păcătoşi, Domnul nostru nu cu aur şi argint ne-a cumpărat ci cu sângele Său scump şi bun.
• de 2000 de ani se pregăteşte casa noastră. (la fel în tradiţi evreiască tatăl fetei plătea cu moharul pentru a ajuta la zidirea casei celor doi logodiţi)
• venea mirele împreună cu prietenii la nuntă şi mireasa îi aştepta. Ştim că Mirele va veni cu prietenii lui, îngerii din ceruri ca să-şi ia mireasa. Când mireasa auzea că vine mirele, mireasa se îmbrăca cu haine frumoase.
• următorul lucru era ospăţul de la casa mirelui însă se continua şi la casa miresei. Nunta în ceruri va dura 7 ani însă se va continua 1000 la casa miresei.

Cine vor fi nuntaşii:

• evreii
• neamurile care au ajutat pe evrei în timpul necazului cel mare

Cine nu e în stare să-L laude pe Isus Hristos acum pe pământ...mă înşel că va fi în stare să-l laude acolo, în Apocalipsa 19 se spune de 4 ori Aleluia şi e singurul loc din Scriptură.

Oare dacă e aşa frumos la nunta lui Isus de ce nu vor oamenii să fie nici Mireasă, nici nuntaşi?

Matei 22: 1-14, Luca 14:15-24. În amândouă pilde îşi trimite slugile să cheme oamenii la nuntă sau la cină.

Care sunt cauzele pentru care oamenii merg cu viteză spre iad?

• pentru că suntem prea preocupaţi cu nimicurile vieţii
• pentru că nu cunoaştem puterea Celui ce ne invită
• pentru că nu înţelegem că evenimentul e unic

• În trecut Dumnezeu m-a judecat ca păcătos şi Isus Hristos a fost ca apărător.
• Acum sunt judecat ca fiu, Judecătorul îmi este Tatăl 1 Cor 11:32. Mai bine o palmă astăzi decât judecata de mâine
• Vom fi judecaţi ca lucrători

Ioan 5:24 - Fiul are dreptul moral să ne judece, pentru că El a trăit între noi şi a fost ca noi.

1 Corinteni, 4

1 Iată cum trebuie să fim priviţi noi: ca nişte slujitori ai lui Hristos, şi ca nişte ispravnici ai tainelor lui Dumnezeu.
2 Încolo, ce se cere de la ispravnici, este ca fiecare să fie găsit credincios în lucrul încredinţat lui.
3 Cât despre mine, prea puţin îmi pasă dacă sunt judecat de voi sau de un scaun omenesc de judecată. Ba încă, nici eu însumi nu mă mai judec pe mine.
4 Căci n-am nimic împotriva mea; totuşi nu pentru aceasta sunt socotit neprihănit: Cel ce mă judecă, este Domnul.
5 De aceea să nu judecaţi nimic înainte de vreme, până va veni Domnul, care va scoate la lumină lucrurile ascunse în întuneric, şi va descoperi gândurile inimilor. Atunci, fiecare îşi va căpăta lauda de la Dumnezeu.

În timp ce pe pământ va fi urgia vor avea loc 2 evenimente pentru Biserică: (1) judecata Bisericii (2) nunta Mielului

Facem cunoştinţă cu trei tribunale: (1) tribunalul oamenilor, (2)tribunalul judecătorilor care judecă din ceea ce aud, simt, văd de departe (3) tribunalul judecăţii lui Dumnezeu

1. Judecata

• Romani 14:10 - judecata va fi individuală şi veşnică , fără recurs, fără codamare (Ioan 5:24), judecata se va face după fapte (romani 2:6). Mântuirea nu e după fapte însă răsplata este după faptă.
• Romani 2:2 - judecata potrivită cu adevărul
• Romani 2:12 - după lumină (cei ce au păcătuit după lege vor fi judecaţi după lege, cei ce au păcătuit după conştiinţă - după asta vor fi judecaţi). Nu la fel vor fi judecaţi cei de acu 100 de ani când oamenii nici nu ştiau să citească faţă de noi care accesăm biblia pe internet în câteva secunde şi care am avut libertate cât am vrut. Nici o generaţie nu va fi judecată mai aspru decât judecata noastră. (Luca 4:8)

2. Ce trebuie ca lucrarea noastră să dăinuiască? 1 Corinteni 3:11

• o temelie bună: Cuvântul lui Dumnezeu. Luca 6:47
• o motivaţie bună: Dumnezeu vrea ca totul să fie ca pentru Domnul - profesionist şi spre gloria lui Isus Hristos. De ce faci ceea ce faci? [Ilie cu proorocii lui Baal]
• ascultare bună: Dumnezeu are nevoie de oameni care să ştie dar care să şi asculte. [când Saul aduce jertfă însă nu ascultă]
• perseverenţă bună în lucrarea noastră

Pilda polilor: 1. a nu folosi înseamnă a pierde 2. a nu face când ştii este păcat

Dumnezeu va lucra cu materialul pe care il dăm noi însă dacă îi dăm doar paie, va fi cam mult fum.

3. Vom putea fi răsplătiţi cu cununi:

• cununa nevestejită - cei care se stăpânesc - 1 Corinteni 9:25
• cununa bucuriei - căştigătorii de suflete - 1 Tesaloniceni 2:19
• cununa vieţii - martiri şi cei ce biruie ispita - Iacov 1:12
• cununa neprihănirii - cei ce iubesc venirea lui Isus Hristos - 2 Timotei 4:8
• cununa gloriei - păstorii turmei lui Isus Hristos - 1 Petru 5:4

Raiul nu va fi electrificat, El va fi acolo şi va străluci şi noi pe lângă El - luminoşi, incandescenţi. Unii vor străluci ca stelele alţii ca soarele.

Isaia, 26

19 Să învie dar morţii Tăi! Să se scoale trupurile mele moarte! - Treziţi-vă şi săriţi de bucurie, cei ce locuiţi în ţărână! Căci roua Ta este o rouă dătătoare de viaţă, şi pământul va scoate iarăşi afară pe cei morţi."
20 "Du-te, poporul meu, intră în odaia ta, şi încuie uşa după tine; ascunde-te câteva clipe, până va trece mânia!
21 Căci iată, Domnul iese din locuinţa Lui, să pedepsească nelegiuirile locuitorilor pământului; şi pământul va da sângele pe faţă, şi nu va mai acoperi uciderile.

1. Un zbor din faţa urgiei

Doctrina potrivit căreia creştinii din necazul cel mare vor fi mântuiţi prin sângele lor vărsat e falsă. Toţi cei care vor fi Mireasa lui Isus Hristos vor fi răpiţi, Hristos în Matei 24 vorbeşte exclusiv evreilor. Ar fi culmea ca Domnul să spună că ce n-a putut face El cu jertfa şi harul să poată face necazul cel mare, adică cei care n-au fost destul de sfinţi să rămână pe pământ şi să fie mântuiţi în urma jerfei trupului şi sângelui lor.

Întâiul zbor, ceva când se va întâmpla ceva, ceva ce nu a mai fost şi nu va mai fi după. Sunt diferite poziţii în privinţa Răpirii Bisericii.

Scopul Necazului cel mare: va fi o perioadă de şapte ani de criză economică, socială, politic şi va veni cineva care va spune că îi poate scoate din această criză şi chiar evreii îl vor privi pe acest om ca pe un Mesia, după trei ani şi jumătate însă acest om, după Biblie, Anticrist va cere ca oamenii să i se închine şi oamenii vor trebui să aleagă să i se închine sau să sufere. În următorii 3 ani şi jumătate va face un război cu Israelul, şi chiar în acest timp mulţi dintre evrei se vor mântui. Scopul necazului cel mare Apocalipsa 3:10 - ca să încerce pe locuitorii pământului.

• Expresia folosită de 12 ori în Apocalipsa locuitorii pământului este numai ca să descrie pe duşmanii pământului, la fel ca şi în Isaia. 1 Petru 2:11 - voi sunteţi străini şi călători, Filipeni 3:20 - cetăţenia voastră este în ceruri. Noi nu suntem locuitori, băştinaşi, noi suntem trecători, hotărâţi să plecăm acolo, în aşteptarea unei patrii cereşti. Unul dintre cei mai bogaţi oameni ai VT, Avraam a trăit 25 de ani într-un cort pentru că aştepta o patrie cerească.
• Necazul e folosit, spune Isaia, pentru a judeca lumea şi pentru cei ce l-au respins pe Hristos, Dumnezeu nu ne bagă într-un necaz la grămadă (Geneza 18:23 - vei nimici Tu oare pe cei buni împreuna cu cei răi?, Dumnezeu a luat pe Noe şi l-a pus într-o barcă pentru că era un om neprihănit, Maleahi 3:18 - şi veţi vedea atunci deosebirea dintre cel neprihănit şi cel rău).
• Dacă Biserica trece prin necaz atunci şi Hristos care este Capul Bisericii va trece prin necaz însă Hristos a suferit odată pentru totdeauna, El nu mai poate suferi altădată şi atunci când loveşti Biserica pe El îl doare.
• Biserica trăieşte pe pământul acesta şi pentru a opri răul - 2 Tesaloniceni 2 - taina fărădelegii este deja la lucru, Cel ce o opreşte doar mai trebuie îndepărtat (Duhul Lui Dumnezeu), ca lucrare El (Duhul) a venit odată cu Biserica şi va pleca odată cu Biserica.

Matei 8:5-13, Marcu 13:13 - dacă necazul va fi prima dată şi apoi răpirea cum ne poate îndemna Apostolul Pavel să aşteptăm fericita noastră nădejde? Care este fericita noastră nădejde?

Biserica îşi are încă o misiune importantă pe care aproape o uităm este aceea de a ne ruga pentru Cezar (Romani 13:1), pentru dregătorii pământeşti ori în Necazul cel mare şef peste lumea aceasta va fi Anticrist, ori ISus Hristos nu-şi poate pune Biserica într-o situaţie atât de dificilă încât să ne rugăm pentru Anticrist, abia atunci se vor încheia rugăciunile noastre pentru împăraţi ...

Dumnezeu nu ne va lăsa să ne desăvârşească în necaz, ce n-a făcut Hristos nu poate face necazul.

2.  Un zbor al despărţirii finale

Va fi cea mai brutală despărţire care a existat vreodată pentru ca va fi definitivă. Va fi o despărţire dureroasă, de aceea să nu precupeţim nici un efort de a ne ruga pentru cei din casele noastre, să cheltuim tot ce avem pentru ducerea înainte a Evangheliei.

Cei ce pleacă la Răpire vor fi judecaţi doar pentru Răsplată, nu se va mai pune problema dacă vor fi mireasă sau nu.

3. Un zbor pregătit.

În primul rând îl pregăteşte Dumnezeu apoi trebuie să-l pregătim noi.

Dumnezeu are motive bine întemeiate când ne trece în necaz, pentru a ne face dependenţi de El, ziua zborului final se apropie. Dumnezeu de multe ori ne scutură, necazuri, frământări ... Dumnezeu ne pregăteşte pentru zbor - să priviţi fraţilor ca pe o nespusă bucurie toate încercările prin care treceţi. Domnul vrea să plecăm de aici neîmpiedicaţi, dacă Domnul ştie că te leagă ceva pe pământul acesta şi tu nu te poţi dezlega, Dumnezeu ţi-l ia, ca nu cumva la răpire să-i fie greu să te smulgă din ţărână.

Trebuie să ne pregătim şi noi pentru întâiul zbor. Fiecare verset citit din Biblie, fiecare încurajare, fiecare vorbă pe care o ai cu un frate îţi mai adaugă o pană la aripa pe care o ai, chiar când lucrurile par că nu merg bine - Dumnezeu ne creşte aripile, fiecare zi de post şi rugăciune, fiecare cuvânt pe care îl citim, fiecare vorbă bună pe care o spunem ne creşte, de aceea nu dispreţuiţi nici un picur, nici un cuvânt din ce auziţi şi vedeţi ci strângeţi pentru că e pentru creşterea voastră.

Mai sunt câteva clipe şi vom pleca de pe pământul acesta, Biserica este pregătită să plece, pentru că cei ce sunt ai Domnului strigă, dacă noi nu suntem pregătiţi ... sunt alţii care strigă!

Pentru mulţi încă e frumos pământul acesta, ne mai băgăm în biserică, ne mai scoatem afară, mai cântăm câte o cântare veche, dar sângele celor ucişi strigă, de aceea Dumnezeu aşteaptă şi îşi întârzie venirea pentru ca să mântuiască pe cât mai mulţi, dar va veni o zi când din pricina lor, zilele se vor scurta şi atunci, vom lăsa toate. Cele mai frumoase bucurii de pe pământul acesta sunt ca o durere de măsea faţă de ce va fi acolo.

Apocalipsa, 21

9 Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: "Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!"
10 Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu,
11 având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.
12 Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
13 Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi; şi spre apus trei porţi.
14 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.

22 În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei.
23 Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.
24 Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.
25 Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.
26 În ea vor aduce slava şi cinstea Neamurilor.
27 Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.

Se deosebesc 3 ceruri:

• un cer, deasupra capului (pe unde zboară gâştele)
• atmosfera, spaţiul cosmic (pe unde zboară ruşii)
• raiul lui Dumnezeu

De ce e greu de vorbit despre cer?  2 Corinteni 12:2

• pentru că cele mai multe informaţii despre cer le avem din Apocalipsa şi apocalipsa pentru mulţi este un lucru negativ, în Apocalipsa însă nu e doar fiara, şi sfârşitul ci este şi gloria lui Dumnezeu relevată.
• pentru că îţi trebuie puţină imaginaţie. Nu au fost predicatori care să zugrăvească frumuseţile cerului
• din punctul nostru de vedere, e atât de plictisitor acolo, singura idee pe care o avem este că în cer numai se va cânta ...
• nu-l vedem din cauza lacrimilor

Apocalipsa 21: aspis - verde transparent cu vinişoare roşii, safir - albastru ca cerul, calcedon - alb albăstrui, smarald - verde aprins, sardonix - culoarea pielii, hrisolit - aurie, beril - verdele apelor adânci, topaz - verde gălbui, hrisopaz - verde pal, iacint - roşu închis, ametist - violet

De ce e greu de lăsat pământul?

• pentru că ne-am obişnuit cu el (cei mai mulţi oameni se întorc la Dumnezeu de tineri pentru că încă nu s-au obişnuit cu cerul)
• pentru că nu suntem singuri pe pământ
• pentru că aici ne-am luptat să ne facem un rost

De ce e greu de crezut Cuvântul?

• pentru că a trecut anul 2000, sau anumite date când Domnul trebuia să vină şi nu a venit.
• pentru că ne-am obişnuit cu Biblia, cu predici despre cum Domnul trebuie să vină şi trebuie să fim gata şi vegheatori ... noi ştim când vine Domnul ... când nu ne aşteptăm, când vom fi suficient de obosiţi de atâta aşteptare şi suficient de nepregătiţi unii dintre noi
• pentru că nu iubim suficient Mirele

Îmbrăţişând umanitatea,îî îmbrăţişezi valorile,trecute.......prezente......viitoare.Cu ochii înlăcrimaţi te uiţi spre marea de ignoranţi,spre pasta omogenă de prostie,spre trupuri în putrefacţie,a căror miros,veşnic,îţi va aminti că trebuie să te îndrepţi spre "comori",care,odată deschise vor împrăştia mireasma cunoştinţei,asemeni tămâiei,în întregul sanctuar!Atunci vei fi fericit,vei cunoaşte,vei fii mai uman,vei fi zeu!

Vreau să vă spun vouă fraţii mei,cetăţeni ai sanctuarului,că "cei de jos",nu sunt proşti,ei sunt bolnavi,şi trebuie trataţi ca atare!Sunt atât de bolnavi încât bucuria iluzorie pentru care râd li se pare mai veritabilă ca propriile lor credinţe.........fostele lor credinţe :(

Sunt izolaţi....de razele energizante ale Soarelui,de mirosul paginilor unei cărţi vechi,de armonia muzicii divine,de glasul naturii......

Sunt nou venit în sanctuar,sper să ştiu să fructific acest privilegiu.......

Mai multe vom vorbi incepand cu data viitoare, oricum, sper sa descoperiti acest blog si sa facem din el un loc al alinarii, al intelegerii, al libertatii, al fraternitatii, astfel, vom deveni nu doar prieteni viartuali ci chiar reali, pt ca nu ne va fi deloc greu sa ne cunoastem, sa bem prieteneste o bere sau un suc. Toate cele bune!

In mod normal, dupa patru ani de citit critica literara in liceu, de scris eseuri pana cand am simtit ca mi-am secat izvorul inspiratiei, pana cand mi s-a tocit entuziasmul si m-au parasit cuvintele...ei bine ...cu asa background, dupa probe de foc la "nationala", dupa toate astea ai zice ca sunt in stare sa scriu ceva despre orice carte...ca nu trebuie decat sa scot de la naftalina niste formulari standard si sa imi reamintesc pasii "retetei" si ca imi va fi trecut si blocajul de inspiratie dupa atata timp...

Si totusi, nu acesta e motivul pentru care scriu despre "Noi suntem zeite". Nu pentru ca mi se cere, nu pentru ca vreau nota mare, nu pentru ca as avea ceva de demonstrat, nu pentru ca am pe cineva de impresionat, ci pentru ca pur si simplu e o carte despre care nu pot sa nu scriu...

O carte care curge atat de firesc, care parca era acolo dintotdeauna si acum doar am recitit-o...

O carte sfasietor de trista si neamsurat de optimista in acelasi timp...

O carte despre iubiri, despre oameni, despre despartiri, despre prietenie, despre ganduri amestecate, despre singuratate, despre lucruri foarte mari, dar si despre lucruri foarte mici...

O carte in care ma regaseam la fiecare pas...nu atat in experientele traite...pentru ca n-am iubit atatia barbati, pentru ca nu vreau sa slabesc ca sa fiu mai tanara, pentru ca nu am copii etc... dar am regasit putin din fiecare poveste si am recladit si regandit propriile povesti, am regasit nevoia de a fi frumoasa, de a te simti bine cu tine, chiar daca eu nu vreau sa fiu mai tanara ca ar insemna sa ma fac iar copil, si am inteles ce minune e sa fii mama fara sa am vreun argument logic pentru care spun asta... (si sunt constienta ca oricum am inteles doar o mica parte)

E o carte despre fiecare dintre noi, despre povesti de nicaieri si de oriunde, despre un timp suspendat, despre ganduri pe care le-am uitat, despre stari pe care le-am pierdut, despre noi cele ce am fost, suntem si vom fi, niste hoinare mereu in cautarea iubirii...

Daca ar fi s-o povestesc in statistici: cate povesti, cati barbati, cate lacrimi, cate zambete, ar suna frivol...

Daca ar fi sa dau citate, daca as rupe cuvintele din context, din atmosfera care te invaluie cand citesti, ar suna melodramatic...

Daca ar fi sa fac un "comentariu literar" as spune ca nu exista tehnica, ca e scrisa inertial...

Dar nu e nimic din toate astea, pentru ca tot ce ar putea parea un defect e transformat in atuu de ceva mai presus de statistici, comentarii literare sau citate... e acolo inauntru...in paginile ei si in sufletul meu...

Si s-a intamplat sa ma intalnesc cu aceasta carte intr-un moment cand aveam nevoie de o astfel de fuga din monotonie, cand aveam nevoie sa fie cineva care se scrie exact ce simt despre povesti trecute si prezente, despre iubiti, prietene, familie si sefi... despre bucuria de a iubi, despre bucuria de a scrie, si despre neputinta unora de a intelege

Drept urmare am sunat prietene cu care ma "racisem" si le-am zis ca mi-e dor de discutiile lungi, si ne-am intalnit si am fost ca la inceput, niste fete care putem vorbi verzi si uscate la nefarsit, si in general, le-am aratat celor din jur ca imi sunt dragi... si am zambit un zambet trist si calm, si am privit si dincolo de masti, si am spus te iubesc mai des zilele astea...

Si tuturor le-am spus "citesc o carte frumoasa".

Acum am terminat-o , asa ca va zic: am citit o carte frumoasa. :)

Cu flori şi dans apare zâmbetul şi... viaţa e mai frumoasă. :P

"Ai nevoie de haos în suflet pentru a deveni o stea a dansului" - Nietzsche
"Dansul este singura formă de artă în care omul este şi artist şi operă de artă"- Ted Shawn

Principiul expresivităţii- oricărei mişcări interioare îi corespunde o mişcare corporală analoagă. Majoritatea acestor mişcări se produc involuntar.
În mod progresiv, în paralel cu anumite mişcări ce-şi vor păstra caracterul spontan şi natural, altele vor fi însuşite în mod conştient şi se vor dezvolta devenind gesturi semnificative.
Fiecare om se manifestă diferit, exteriorizându-şi într-un mod particular sentimentele şi gândurile prin acţiuni, atitudini şi gesturi caracteristice.
Prin aceste mişcări, individul îşi exprimă aspectele ireductibile ale personalităţii sale şi influenţele sociale.

Michael Flatley - Lord of the Dance

Gene Kelly - Singing in the Rain

Îmi plac mult cele două dansuri din clipurile de mai sus. Exprimă atâtea.
Multă pasiune şi bucurie !!
Ţie care îţi place mai mult, dintre cele două?

A existat un dans pe care ai simţit că pluteşti ? :P

Jocul e bucurie, evadare si libertate.
Asa ca am hotarat sa deschid o noua sectiune unde o sa ne jucam impreuna.
Aici puteti sa vreti luna de pe cer, avioane pe casa, castele in Spania si alte chestii …ma rog  in interpretarea mea.
Vera, de exemplu, a vrut Fancy Cows dublu si pretios.
Stiti ce are de gand? 

VERA vrea sa duca vacile fistichii la Paris.

Ele, care sunt asa preocupate de moda deja vorbesc toata noaptea numai despre asta si n-o lasa pe zebra sa doarma (sunt vecine de sertar).

Apoi, întâlnire cu un francez apărut şi el întâmplător pe trotuarul pe care mă grăbeam eu. Saliu-Saliu, apoi trecut rapid la discutat cu el politică din punct de vedere al ştiinţelor politice şi al străinului aflat în România. Omu produs multă bucurie căci spus că Vestul ar muri fără Est ceea ce observasem şi eu, însă nu ştiam câţi adepţi are realitatea asta mică înregistrată de mine. În plus, omu place să trăiască la noi în ţară ceea ce bucurat iară mult mai ales că alt francez, bun prieten, spus că România egal naşpa asta după ce în primu an de stat aici, România era egal iecscelentă.

Dar despre altceva voiam să povestesc. De fapt, voiam să fac ceva care rar mi se întâmplă, adică publicitate. Locului în care văzut cu sociologii: Ceainăria La metoc. Are câteva avantaje: un loc bine ascuns, nici nu ai bănui că acolo se află o locaţie publică, un loc bine împădurit şi bine ţânţărit în acelaşi timp. Adică mesele unde stă omu să-şi bea ceaiu ales din ditai catalogu, nici nu se văd de copăcei, tufişuri, gărgăriţe, arbuşti, lăcuste. O, foarte frumos dacă vă place sălbăticia. Şi, oricum, bine de ştiut că există minipădure la noi în Bucureşti.

Ceainăria asta plăcut mult, e bun să te duci să-ţi vezi de ale tale, să scrii, să citeşti, să te cerţi pe teme vechi sau noi. E bun-bun, numai la asta inspiră. Ie bun de dus şi un om pe care vrei să îl abureşti, să îl copleşeşti, să îi inspiri stări şi stări, într-un cuvânt e bun şi de întâlnire romantică:) mai ales dacă se potriveşte pe profilul omului. Bine de ştiut este că nu au ceai cu aromă de cola sau de uischi, au numai nişte ceai cu aspect şi aspiraţii de bere, dar mai mult aspect.

Apoi, am intrat şi eu rapid în rândul oamenilor cărora unică bucurie le-a mai rămas să prindă un loc în autobuz (de astfel o să dezvolt subiectu ăsta într-un post viitor) şi am stat cătrănită şi aiurită de atâta ceai într-o staţie. Autobuz venit greu. După, fix pe strada mea, întâlnit întâmplător cu om pe care nu mai ştiam de unde să îl iau, dar m-am bucurat să aflu că închiriem pe aceeaşi strada. Da. Aşa a fost aseară în Bucureşti. A fost frumos.

Asa ca am ales ca in centrul primei discutii virtuale  sa aduc pe cineva care imi aduce zambetul pe buze ori de cate ori sunt prin preajma ei :) Faceti cunostinta asadar cu singura mea mare si fidela iubire adevarata , Skoditza  :)) Povestea a inceput acum vreo 6 ani , cand a intrat in familia mea , dar noi ne'am apropiat mai mult 2 ani mai tarziu , cand am profitat si eu de toate calitatile pe care le poate oferi celor de langa ea .

 Incepand de la aspectul ei fizic , care de ce sa nu spunem , a avut o influienta puternica asupra mea , pana la tot ceea ce poate face pe plan "intelectual" , Skoditza este si va ramane cea mai mare bucurie materiala a mea :) Nu ma multumesc cu putin , dupa cum se vede ... cerintele sunt destul de ridicate .

Ce m'a atras cel mai mult la ea ? pe langa verdele agave de care nu mai auzisem pana atunci , are toate calitatile unei piese unice si performante : 1.9 TDI , 110 CP , climatronic , si chiar nu are rost sa mai dau din casa , nu de alta , dar se poate indragosti oricine de ea .

E silentioasa si linistita , stie sa te astepte intr'un mediu ambiant placut , stie cand ai nevoie sa mearga singura , pentru ca esti prea ingandurat , adora plimbarile pe faleza  Dunarii, noaptea , cu muzica adecvata situatiei , pe scurt , stie ce trebuie sa faca sa iti incarce bateriile .

Mai rau e ca nu poate fi tot timpul langa tine , pentru ca ea locuieste la Galati , iar eu sunt prinsa prin Iasi momentan . Dar in scurt timp aceasta problema se va solutiona , intrucat demersurile necesare "relocarii" ei sunt aproape gata :)