Am ajuns la el acasă dintr-o întâmplare ce nu reprezintă subiectul acestui post. În mod evident, nu am încercat să deschid discuţia despre vremurile trecute şi deciziile reprobabile pe care le-a luat la vremea respectivă. Istoria îl va judeca pentru asta. Totuşi, unul dintre meritele lui incontestabile îl reprezintă bagajul cultural de excepţie, el fiind o persoană care a publicat peste 60 de cărţi, acestea fiind scrise în mai multe limbi.

Din vorbă în vorbă am ajuns la următorul dialog:

El: Ce se întâmplă cu presa românească?

Eu: Adică? La ce vă referiţi?

- Pe zi ce trece, totul se prăbuşeşte în presa românească. Lexicul jurnaliştilor a devenit jenant de limitat, parcă limba română ar avea doar 2-300 sute de cuvinte. Totodată, constat o lipsă de imaginaţie şi de idei ce a ajuns la un stadiu cronic în toată presa românească.

- Aveţi dreptate, jurnaliştii români sunt din ce în ce mai prost pregătiţi. Fenomenul l-am constatat şi eu, se pare că la angajare baremul este extrem de scăzut (altă explicaţie nu mi-a venit pe moment).

*      *      *

Seara, intru pe Skype, în convorbire cu un bun prieten de la Paris. Om de mare cultură şi caracter, care şi-a dedicat viaţa avioanelor. Dorind să-l familiarizez cu blogosfera românească i-am dat şi un exemplu de genul "avem şi noi faliţii noştri". Astfel, am intrat pe un blog în care gramatica este o limbă străină ce se aplică cu aproximaţii sau prin încercări. Dar să vă povestesc că e atât de amuzant încât devine tragic.

Deci, omul povestea despre ultimul film văzut de el. Sărim peste partea cu gramatica variabilă şi ajungem la partea de lexic. Pot spune. cu mâna pe inimă, că băiatul meu, în vârstă de 6 ani, cunoaşte şi foloseşte de două ori mai multe cuvinte decât împricinatul nostru. Pentru ca paralela dintre el şi preşcolarul meu din bătătură să se prelungească pot să adaug că au cam acelaşi tip de a povesti şi de a scrie. La 6 ani, nu ai experienţă în a-i descrie cuiva o scenă, cuvintele nu-şi găsesc făgaşul natural, şi mult mai important, îi povesteşti altuia ca şi cum şi el ar fi văzut filmul. Spre exemplu, descrierea lui pentru ultimul episod cu Make ar fi de genul următor: "Era unu mic şi galben care s-a dus acasă la o tanti şi... pac i-a dat tanti cu piciorul în burtă, dar nenea care era cu el a vorbit cu o altă tanti, după care s-a dus la culcare cu prima tanti" - sfârşitul poveştii.

Nu vreau să dau numele celor de mai sus, dar situaţia este extrem de tristă. Deci, vouă cum vi se par ziarele noastre? Dar blogosfera prin care ne ducem zilele?

Bac-ul ca si intreg procesul de invatamant are la baza  doi indivizi : elevul si profesorul.

Profesorul roman isi promoveaza examenele  cam asa :" O candidată la examenul de titularizare din Caraş-Severin a fost nevoită să îşi dea jos puloverul pe care îl purta pentru a arăta comisiei de supraveghere de la concurs ce are dedesubt. Profesorul supraveghetor nu a dorit nimic indecent, însă şi-a dat seama că profesoara ascundea în sutien... fiţuici."

Schema  mai mult ca sigur exersata de-a lungul anilor de facultate nu i-a mai mers tinerei noastre  . Dar de cate ori functionase pana acum ?

Nu ministrul ala caraghios e de vina ca nivelul invatamantului nostru se gaseste in lenjeria intima. Problema e ca deja coboara spre chiloti...

UPDATE

Daca vrea careva sa afle cum se desfasoara un examen , sa citeasca asta

16 iulie 2008

Florin Ierulescu, tânărul hunedorean care suferă de endocardită, a trecut de primul pas spre o viaţă fără boală. El a fost operat la o clinică din Germania, medicii de acolo având de efectuat o intervenţie extrem de dificilă. Ei i-au schimbat lui Florin trei valve, însă operaţia a avut şi hopuri.

Ţinut în viaţă de aparate. Intervenţia chirurgicală a durat 10 ore, iar în timpul acesteia, inima tânărului s-a oprit. "Când era pe masă, inima lui Florin a încetat să mai bată. El a fost ţinut în viaţă, pentru o perioadă, doar de aparate, iar apoi a stat câteva zile în comă", a povestit Corina, sora lui Florin. Ea spune că inima fratelui său a fost extrem de afectată de boală şi foarte mărită. Medicii aşteaptă acum să vadă cum va reacţiona organismul lui Florin. "După recuperare doctorii vor stabili dacă are sau nu nevoie de un transplant de inimă. Nici ficatul şi nici rinichii nu funcţionează acum şi urmează să vedem ce se va întâmpla. Florin şi-a pierdut parţial şi memoria, dar medicii spun că este doar temporar", a declarat Corina.

A doua mamă. Florin a câştigat foarte repede inimile germanilor care lucrează în clinica unde el a fost operat. Ba mai mult, el a găsit acolo o a doua mamă. Dorina Maria Strothe este o farmacistă din Sibiu, căsătorită cu Hans-Jurgen, judecător şi membru onorific al Crucii Roşii Germane, Filiala Heidelberg. "Ea l-a susţinut permanent pe Florin şi l-a încurajat tot timpul. A fost atât de bună cu el încât Florin o consideră o a doua mamă", a afirmat sora lui Florin.

113 ore a stat Florin în comă la clinica din Germania

Hunedoreanul – AICI.

N.B.: Pe 10 iulie Florin Ierulescu a împlinit 30 de ani. Şi tot atunci s-a născut pentru a doua oară

.

Despre medicii şi spitalele noastre mai zice Andreea una-alta AICI şi  AICI

.

Laurenţiu are 4 ani şi jumătate. Este din Târgovişte. Şi este... surd. Aşa s-a născut.

Un nenea doctor mi-a spus că am hipoacuzie neurosenzorială bilaterală profundă, dar nu ştiu cum să spun aşa greu... Adică sunt surd.

Copiii ne se joacă cu mine, fug de mine, spun că sunt ciudat...

Laurenţiu merge acum la logoped.

Un medic a spus că Laurenţiu poate auzi cu ajutorul unui implant Cohlear.

Din păcate părinţii sunt săraci. Doar tatăl lucrează.

Copilul are grad de handicap dar statul a uitat să-i dea şi bani.

Laurenţiu ne roagă să îl ajutăm. A spus că îi roagă pe oamenii buni să îl ajute.

Îi trebuiesc 22.000 de euro.

CNAS acoperă doar costurile intervenţiei chirurgicale, nu şi costul aparatului.

Dacă puteţi ajuta, măcar cu 10 RON. Sau dacă puteţi spune şi altora:

Raiffeisen Bank, Sucursala Targoviste

RO 98 RZBR 00000 6000 9102758

Titular Iatagan Laurentiu

Telefon 0726.782.373 si 0724.413.139

Andreea Sminchy de la JN a scris – AICI – şi are dosarul copilului.

.

Am primit pe e-mail de la Laura :

10 lei

Te-ai gandit daca stii exact ce suma de bani ai in portofel? Daca nu stii inseamna ca te poti lipsi macar de o parte din ea si cu aceasta poti salva o viata. Viata micutului Silviu care la cele trei luni ale lui asteapta de la noi o mana de ajutor. Citeste aici:

http://silviug.wordpress.com

http://mariela71.wordpress.com/2008/07/15/si-ingerii-au-nevoie-de-ajutor

si nu ramane indiferent!

Va multumesc mult!

Laura

PS: Cei ce au participat luna trecuta la mini campania de strangere de fonduri au intins o mana de ajutor pentru Daria

http://mariela71.wordpress.com/2008/07/10/daria

si Alesia

http://mariela71.wordpress.com/2008/06/25/76

Va multumesc din suflet si nu uitati ca trec pe la voi si luna aceasta.

.

Silviu este mic-mic. S-a născut pe 21 aprilie 2008.

... Mama lui a sesizat la nastere ca este cianotic, dar i s-a spus ca este din cauza circularei de cordon, iar ea a acceptat raspunsul medicilor, s-a gandit ca ei stiu mai bine situatia. Totul a fost bine si nimic nu a dat de banuit parintilor ca ar avea vreo problema, pana la doua luni, cand a mers la doctor pentru vaccin. Mama lui Silviu a intrebat medicul de ce uneori cand plange, se invineteste sub pleoapa inferioara si in jurul guritei, iar ei au trimis-o la Bucuresti, la spitalul “Grigore Alexandrescu” pentru investigatii. La Bucuresti, diagnosticul a fost ca o artera (pulmonara) este obturata si necesita operatie. Silviu a fost externat, iar mamei lui i s-a promis ca vor suna ei la Cluj pentru a face o programare (pentru operatie). A patra zi de cand a fost externat, intr-o dupa amiaza, s-a trezit tipand si parea a se sufoca, asa ca din nou a ajuns (de urgenta) la Gr. Alexandrescu in Bucuresti. Doctorii deja incepusera sa spuna ca puiul mic nu mai are nici o sansa, ca situatia lui este foarte grava. Toata lumea voia sa scape de responsabilitate. Initial, cand a ajuns de urgenta la spital, au spus ca in doua zile il trimit la Cluj, au trecut cele doua zile si spuneau ca este inchisa clinica de la Cluj, nu mai e nici un doctor acolo, sunt in concediu… Silviu era condamnat la asteptare. Apoi au plecat la Târgu Mureş.

La Targu Mures i s-a pus urmatorul diagonostic: canal atrioventricular comun; agenezie de trunchi pulmonar si ram pulmonar stang; colaterale aorto-bronsice.

... Vineri (11.07) am avut o discutie cu un medic de la Tg Mures. Raspunsul a fost ca nu se poate face nimic, nu din cauza tehnica (a aparaturii) sau a cunostintelor medicale, daca ar intra Silviu in operatie ar muri, asa ca medicul nu da indicatie de operatie...

Am inceput sa ne interesam de o eventuala interventie chirurgicala in strainatate, am cautat o clinica, si in felul acesta l-am gasit in Germania pe dl dr Eugen Sandica, un medic roman care este un om deosebit, s-a uitat pe tot ce i-am trimis si raspunsul a fost “sunt de acord ca in cazul in care veniti cu copilul aici sa facem o evaluare adecvata deoarece exista sansa de a beneficia de o interventie chirurgicala”.

Este samburele nostru de speranta, este tot ce ne-a mai ramas, stim si suntem constienti de starea grava de sanatate a lui Silviu. Avem nevoie si de ajutorul vostru pentru a-i da aceasta sansa lui Silviu, de trei saptamani se lupta si sta pe o linie de plutire, este cel mai puternic bebelus din lume. Va rog, putinul pe care il dati voi, pentru el inseamna enorm! Multumim din suflet!

Persoana de contact: Nicoleta Serban (matusa lui Silviu), telefon +4 0722.644.742

Familia are nevoie de 34.500 de euro.

Costurile spitalizarii includ investigatiile, interventia chirurgicala, ingrijirea postoperatorie şi estimate la 22.500 euro, suma ce trebuie depusa in contul spitalului la internare.
Transportul se ridica si el la suma de aprox 12.000 euro, transportul facandu-se cu serviciul de la Air Ambulance.

BCR Sucursala Bagdasar

RON: RO 73 RNCB 0318040074790001

EUR: RO 48 RNCB 0521040074790001

USD: RO 21 RNCB 0521040074790002

Titular: Serban Nicoleta.

Bebe Silviu are blog – AICI. Actele medicale sunt AICI.

Am primit de la Gabi şi Laura.

Cazul este şi AICI.

.

Evident glumesc ;)

Iniţial am vrut să scriu câte ceva despre răutatea unor oameni. Pentru că am văzut câteva comentarii răutăcioase, inumane chiar, pe un blog. Le-a văzut şi Flori, mama Dariei. Atunci am renunţat. Iniţial m-am gândit că toate acestea pornesc din neînţelegere. Dar au continuat. Şi am înţeles că pleacă din răutate. Doamne, cât de rău pot face unui om cuvintele urâte...

În plus, astăzi este 15 iulie şi este ziua Dariei.

Împlineşte un anişor şi sper din tot sufletul să ajungă la o sută.

LA MULŢI ANI, DARIA!

Am ales să vorbesc despre oamenii buni. Oameni care dacă nu au bani spun măcar o rugăciune sau o vorbă bună. Aşa cred că este normal. Pentru că Flori, mama Dariei spune aşa:

„Multumim celor care se roaga pentru sanatatea Dariei si a noastra. Multe persoane ne-au spus ca nu ne pot ajuta material ci doar prin rugaciune. ESTE NEPRETUIT acest ajutor”.

.

Sfinx – Sibilla spune aşa:

Am gasit in Crestin Ortodox:

Doamne, eu Te rog frumos,

Ca esti Iubitor si Bun,

Sa fiu, Doamne, sanatos

Si sa merg pe al Tau drum!

Ma fereste, Bun Parinte,

Si de rele, si de boala,

Ajuta-mi sa fiu cuminte

Si acasa, si la scoala!

Sa ma straduiesc mereu,

Sa ma port cum se cuvine

Si s-aduc in jurul meu

Bucurie, nu suspine!

Doamne, Doamne, Bun Parinte,

Eu acum Iti multumesc

Si Te rog mereu fierbinte

Sa ma ierti cand mai gresesc!

Si atat Te mai rog eu:

Pe parinti, surori si frati

Sa-i ajuti, Doamne, mereu

Si sa fim apropiati!

Amin!

O voi rosti pentru Daria si pentru toti copilasii, la fel sa facem toti, o mica rugaciune din suflet pentru acesti copii ! Doamne fii cu ei !!! Sibilla

.

Ioana la Andreea pe blog: Buna! Sunt Ioana. Vreau numarul de telefon al unuia din parintii Dariei! Noi am ajuns cu bine acasa dar ne adaptam greu datorita caldurii... Incercam sa vedem cum putem sa facem racoare macar in casa... Va sarut cu drag si sper sa va pot ajuta si eu!

Ioana la mine pe blog: Buna ziua draga mea! Sunt Ioana am intrat mereu dar nu prea stiu ce sa-ti scriu, aproape ca mi-e frica sa spun cu voce tare cit sunt de fericita si cit suntem de bine! Mi-e teama sa nu manii pe Dumnezeu cu atata incantare! Noi suntem acasa! E tare bine ACASA... inconjurati de prieteni si de cele cu care suntem obisnuiti. Stii spuneam la un moment dat ca imi vreau viata aia simpla si lipsita de spectaculozitate inapoi.. se pare ca am primit-o! Dar acum are culoare... culoarea zimbetului fiicei mele. E minunat! Sper sa nu mai fie/sa nu mai fim nevoiti sa trecem niciodata prin asa ceva. Am cunoscut la Hannover oameni minunati... de-ai lor dar si de-ai nostrii.Ne-am imprietenit cu alte familii de romani si numai, pe care drumul sau suferinta i-a adus acolo. Am cunoscut o femeie minunata romanca stabilita de 28 de ani acolo care a venit la clinica pentru Irina dar i-a luat sub aripa ei si pe ceilalti romani. Noi am plecat, ea a ramas sa-i ocroteasca asa cum poate pe altii. Dupa aceasta experienta am inteles ca nu e rusine sa ceri sa dai si sa primesti ajutor! E ceea ce ne sta in putinta fiecaruia! Va sarut!

.

Laura spune: Sunt tare fericita. Campania mea de a stange fonduri de la prieteni in fiecare luna merge din ce in ce mai bine. Nu sunt sume mari dar sunt din ce in ce mai multe persoane. Sper ca aceata sa fie doar inceputul. Doamne ajuta!

.

Flori, mama Dariei:

http://www.dariasarbu.net/site/index.php?option=com_content&view=article&id=3&Itemid=4

.

09.07.2008. Abia acum am gasit cateva momente sa va scriu. Scuze pentru intarziere!

De la inceputul saptamanii suntem in Bucuresti pentru a mi se face testele de compatibilitate cu Daria. Ca sa va faceti o imagine despre viteza cu care se fac testele aici va pot spune doar ca azi dimineata am ajuns la spital la ora 8.30 si am plecat din spital in jurul orei 15 nemancata. In tot acest timp mi s-au facut trei analize (test ginecologic, endoscopie abdominala si control endocrinologic). Analizele propiu-zise au durat cumulat cam 20-30 minute. In restul timpului am asteptat la usi sa-mi vina randul (in conditiile in care donatorii transplant au prioritate). Doctorii s-au purtat frumos cu mine. Nu este vina lor pentru cozile de la usa. Sunt prea putini pentru  numarul mare de bolnavi. Doamna doctor endocrinolog mi-a spus ca ea este singura la 2 spitale... In tot acest timp Florin a stat cu copiii in masina, in parcarea spitalului Fundeni. Au si dormit in masina… bineinteles, pe rand… Suntem cam debusolati pentru ca sunt de facut intre 20-30 de analize care ar dura ceva timp...iar daca ajungem in Belgia cu ajutorul lui Dumnezeu si al dumneavoastra, toate aceste analize imi vor fi facute din nou. In aceste conditii maine, cel mai tarziu vineri  vom fi in Iasi. Daria este acelasi copil vesel si poznas. Ea, deocamdata, nu este afectata in mod vizibil de colesterolul imens. Doamne ajuta sa nu ajungem sa asteptam prea mult timp pana sa o operam. Astazi la ora 16.30 am dat un interviu la Antena 1. Au spus ca-l difuzeaza la Observator. Nu stim daca a fost difuzat pentru ca nu am avut timp sa ne uitam. Maine (joi ) incepand cu ora 17.30 povestea noastra va fi difuzata la  emisiunea PoveStiri adevarate pe Acasa TV. Intre timp am facut un reportaj cu cei de la Tele M (v-as fi recunoscatoare daca mi-ati trimite si mie o copie a reportajului sa-l putem pune pe site), au fost publicate articole cu noi  in Ziarul de Iasi de luni, in Flacara Iasului  si vor mai aparea articole si in alte publicatii saptamana viitoare. Vreau sa multumesc pe aceasta cale celor de la Flacara Iasului care, pe langa articolul scris, se intereseaza de tot felul de dosare pentru a face rost de bani, fac drumuri pentru noi.

As vrea sa mai fac o corectie: am citit pe un blog ca Daria are nevoie de transplant de ficat si de transplant de inima. Nu este corect. Acum Daria are nevoie doar de transplant de ficat. Daca noi nu am face nimic acum si am ignora aceasta boala ea va ajunge sa faca atat transplant de ficat cat si de inima (deoarece colesterolul se depune pe vase si….. Doamne fereste).

Pentru transplantul de ficat avem nevoie de 85000 de Euro la care se adauga cheltuieli de transport si de cazare pentru 4-5 luni.

Pentru cei care ne-au spus de formularul E112. Stim de el!

Numai ca in acest formular se precizeaza ca se finanteaza operatiile care nu se fac la noi in tara sau se fac cu intarziere si.transplant se face in Romania de catre prof. dr. Irinel Popescu. A fost alegerea nosatra sa facem operatia in Belgia tinand cont de discutiile pe care le-am avut ca parintii unor copilasi transplantati in Belgia, cu parintii unor copii care asteapta de cativa ani sa fie transplantati in Romania, deoarece in Romania rata medie a mortalitatii in urma transplantului este mai mare decat oriunde in Europa  si lista ar putea continua…. (cred ca fiecare parinte vrea pt copilasul sau ce este mai bun).

La sfrasitul zilei de astazi situatia  conturilor noastre  era urmatoare:

cont BRD lei      54.955 Ron (549.550.000 lei vechi)

cont BRD Euro   1485 Euro

cont paypall  353 Euro si 1060 USD

cash 2200 Euro si aproape 100 milioane lei vechi

Total lei:       640 milioane lei vechi

Total Euro:       3938 Euro

Total USD:     1  060 USD

Suntem profund impresionati de studentii nostri care sunt alaturi de noi, care ne sprijina material, care se gandesc cum sa facem rost de bani, care ne fac cazul cunoscut prin parcuri, care incearca sa ne faca relatii  si programari la institutiile de stat. Va multumim din suflet!

De asemenea, multumim celor care se roaga pentru sanatatea Dariei si a noastra. Multe persoane ne-au spus ca nu ne pot ajuta material ci doar prin rugaciune…………ESTE NEPRETUIT acest ajutor.

Multumesc peroanelor de la VR. Sunteti minunati! Incercam sa tinem cont de toate sfaturile.

As vrea sa mai multumesc celor care nu ne cunosc dar sunt alaturi de noi, prietenilor (si nu sunt putini),   colegilor nostri ,  verisorilor nostri, nasilor de botez al Dariei (medici) si a lui Traian, intregii „cumatrii” din parc.

Imediat ce vom ajunge in Iasi si vom avea extrasul de cont cu numele celor care au donat bani il vom publica pe site asa cum ni s-a sugerat. Va multumim!!!!!!!!!

Ni s-au mai cerut contracte de sponsorizare. Cum ajungem in Iasi cum va scriem!!!!!

.

10.07.2008. De dimineata Daria a vomat si a avut temperatura. Ne-am hotarat sa nu mai mergem la spital pentru analize. Ar fi fost prea mult pentru ea si pentru noi. Suntem epuizati atat fizic cat si psihic. Florin a umblat azi prin Bucuresti sa incheie contracte de mecenat. Sa speram ca ne vor intra si bani.... S-au mobilizat si colegii nostri de facultate, carora le multumim pentru ca sunt alaturi de noi. Maine cel tarziu vom avea si varianta in limba engleza a site-ului Dariei. Au aparut foarte multe articole in presa, pe net si la tv despre Daria. Rog presa sa ni le trimita si noua ca sa putem sa facem un meniu in site in care sa atasam articolele despre Daria. Multumim Tele M, Antena 1, Acasa Tv pentru ca ne faceti cunoscut cazul. Multumim domnului Vasile Radu, care la varsta de 93 de ani, din pensia domniei sale, a donat suma de 1000 Ron pentru Daria. Astazi au intrat mai putini bani in cont, dar nu disperam. Sunt convinsa ca va fi bine!

La sfrasitul zilei de astazi situatia conturilor noastre era urmatoarea:

Total lei: 686 milioane lei vechi

Total Euro: 5638 Euro

Total USD: 1 160 USD

.

11.07.2008 (ziua sperantei). Noaptea trecuta a fost difuzat pe Pro TV International un reportaj in care a fost prezentat cazul Dariei. Am primit nenumarate apeluri de la romani plecati in strainatate, oameni care au fost impresionati de Daria, oameni care se roaga pentru Daria, oameni care s-au oferit sa ne ajute din putinul lor. Suntem impresionati si le multumim din suflet. Am vorbit cu doamna doctor Nastasel Florentina (din Franta), care, cu o voce linistitoare, ne-a mai dat unele explicatii referitoare la aceasta boala, ne-a raspuns la absolut toate intrebarile si ne-a dat speranta. Doamna doctor sunteti minunata!!! Tot in noaptea aceasta am vorbit cu o distinsa doamna care ne ajuta, ne sustine si se roaga fff mult pentru noi. Este vorba de doamna Ramayana pe care o iubim. Astfel a inceput ziua de 11 iulie... Florin s-a intalnit cu domnul Gigi Paraschiv, un domn pe care nu l-am vazut niciodata. Acesta i-a spus ca a fost impresionat de Daria si i-a dat suma de 10.000 EURO. Da, vedeti bine... am ramas fara cuvinte. Intre timp, am primit o notificare, pe email, ca suma de 150 milioane lei vechi (conform unui contract de mecenat incheiat cu o zi in urma) a intrat in contul nostru de la firma DIMITRIADIS ROM. Cred ca va intrebati cum a continuat aceasta zi. Am primit cateva email-uri de la oameni minunati, stabiliti in Belgia, care s-au oferit sa ne găzduiască in mod gratuit. Le multumim din suflet si abia asteptam sa-i cunoastem. Noi ar trebui sa stam insa undeva linga clinica Saint Luc. Este vorba de 4-5 luni si, in nici un caz, nu am indrazni sa va deranjam. In aceste conditii, va rugam sa va interesati daca putem inchiria ceva... Apoi, am citit emailuri prin care cativa oameni minunati ne-au oferit cazare in Bucuresti. Le multumim frumos! De asemenea, as vrea sa le multumesc Narcisei si lui Vasile care au grija de baietelul nostru, Traian. In aceasta zi a inceput sa prinda contur site-ul Dariei in limbile engleza si spaniola

http://www.dariasarbu.net/siten

http://www.dariasarbu.net/sitsp

Multumim presei, posturilor tv si sutelor de blog-uri care se implica si sunt alaturi de noi.

PRECIZARE: m-am tot gandit cum sa arate meniul Contributii astfel incat sa nu supar pe nimeni si cred ca cel mai bine este sa atasam extrasele de cont. In aceste conditii, cei care vor sa apara in extras ca si anonimi sunt rugati sa ne scrie, iar noi le vom inlocui numele in extras cu „anonim”..

La sfarsitul zilei de astazi (dupa o saptamana de campanie umanitara) situatia conturilor noastre era urmatoarea:

Total lei: 990 milioane lei vechi

Total Euro: 15.939 Euro

Total USD: 1 160 USD

(Aceste valori sunt obtinute prin adunarea sumelor din conturile BRD, cash-ului si sumelor din contul paypal)

Va multumim ca sunteti alaturi de noi, ca ne dati curaj sa trecem cu fruntea sus peste aceasta grea incercare!

Cu Dumnezeu inainte, alaturi de dumneavoastra, Daria va reusi sa se faca bine!

.

12.07.2008. Am fost intrebata, in mod indirect, cine este in spatele acestei ”campanii de marketing“. Sunt  in masura sa va raspund ca, in spatele acestei campanii umanitare, se afla doar foarte, foarte multa iubire si incredere in Dumnezeu si in semenii nostrii. Atat de multa energie pozitiva este trimisa incat nimeni si nimic rau nu se mai poate intampla. Simt ca suntem pe drumul cel drept…..Din momentul in care am “strigat” ca am nevoie de ajutor si am inceput sa ma rog pentru asta, ne “ies” in cale oamenii care pot sa ne ajute (“omul potrivit la  locul potrivit”). Atat de puternice sunt rugaciunile pentru Daria incat si noi, si toti prietenii nostrii, am ramas uimiti de amploarea pe care a luat-o aceasta campanie. Daria este bine, este vesela si linistita. Cat despre noi, ne-am mai linistit sufleteste, nu ne mai intrebam “de ce”. Am reusit sa si mancam (uitasem cum este sa stai la masa in familie). Am fost in vizita la niste oameni minunati care ne-au facut sa mai uitam de griji. In restul timpului, primim si raspundem la mesaje din partea oamenilor cu suflet mare care ne ofera ajutorul si toata dragostea lor. Pentru ca suntem mari iubitori de animale  vom merge la Zoo. In ceea ce priveste realtia noastra cu media, se pare ca am ramas depasiti. Aflam despre articole de la prieteni. Va rugam sa ne trimiteti si noua reportajele pe email ca sa putem sa imbunatatim site-ul Dariei. Pentru ca este week-end si bancile sunt inchise, situatia conturilor noastre a ramas aceiasi ca si in ziua precedenta.

Va multumim si va iubim!

.

Filmul de la Antena 1 despre Daria :

http://www.antena1.ro/index.php?page=news&subcat=1&id=25672&currentPage=1

Filmul de la Acasă TV despre Daria:

http://www.acasatv.ro/noutati-acasa/emisiuni/la-povestiri-adevarate-o-fetita-de-11-luni-are-colesterolul-de.html

Au mai scris despre Daria:

http://mariela71.wordpress.com/2008/07/10/daria

http://daniela-n.blogspot.com/2008/07/viata-unei-fetite-de-11-luni-depinde-de.html

http://www.rgnpress.ro/Social/Daria-Sirbu-o-noua-incercare-pentru-generozitatea-romanilor.html

http://www.catedrala.be

.

Conturi deschise la BRD Iaşi (cod SWIFT: BRDEROBU):

- RO96BRDE240SV01597572400 pentru RON

- RO88BRDE240SV01597732400 pentru EUR

- RO46BRDE240SV24567202400 pentru USD

Titular cont: SÎRBU CONSTANTIN FLORIN (CNP 1760625370031)

Conturi deschise la ING Iaşi (cod SWIFT: INGBROBU):

- RO61INGB0000999901019186 pentru RON

- RO28INGB0000999901019198 pentru EUR

Titular cont: SÎRBU CONSTANTIN FLORIN (CNP 1760625370031)

Cont paypal:

florinsarbu@yahoo.comAceastă adresă de e-mail este protejată de spamboţi; aveţi nevoie de activarea JavaScript-ului pentru a o vizualiza

.

http://www.dariasarbu.net/site

.

Andreea, cum spuneam... sau spuneai...

.

Daria a primit cadou de la Gabi :D

Gabi, corect, am uitat de cadou:

S-a nascut in 1899 si ar fi implinit 109 ani in octombrie. "Ii placea notorietatea - in acest fel, isi mentinea mintea tanara", a declarat stra-stranepotul ei, Darren Stone.

Nu cu mult timp in urma a avut loc a doua intalnire, care a fost cu ocazia finalei Campionatului European de fotbal, unde providerul de internet a raspuns la toate intrebarile puse de bloggeri.
Atunci au avut ocazia sa testeze serviciile de televiziune furnizate de Airbites( am inteles ca s-a testat si televiziunea digitala in format HD ). Mi se pare un lucru bun ca astfel de evenimente nu au loc doar in Bucuresti, ci ca s-au gandit si la alte orase.

Faptul ca Airbites invita la lansari si pe bloggeri, care sunt in general critici, dar sinceri despre fapte, evenimente sau servicii, arata ca Airbites chiar doreste sa schimbe abordarea relatiei cu clientul, incercand sa fie mai aproape de acesta. Deoarece orice provider de internet ar trebui sa asculte si critici si nemultumi la adresa serviciilor, pentru a le putea face si mai bune, faptul ca Airbites e mai deschis spre comunicare reflecta dorinta de imbunatatire.

Si cateva exemple de imbunatatiri a serviciilor sunt :

* Ofertele lor de vara au devenit cu adevarat profitabile : ei ofera abonamentul gratis pe toate cele 3 luni din perioada verii; este avantajos in special pentru studenti care isi petrec vacanta de vara folosind mult timp Internetul.

* Tu ca si consumator poti sa alegi ce fel de servicii vrei si cat sa
platesti pentru ele; se plateste exact cat se foloseste si se poate schimba planul de tarifare de la o luna la alta in functie de cum vrei sa iti petreci timpul.

Articol preluat din ZIUA: http://www.ziua.ro/news.php?data=2008-07-08&id=8970

Bloggerii chinezi sunt hotărâţi să nu renunţe la a spune adevărul orice s-ar întâmpla. Ei nu înfruntă moartea ca şi colegii bloggeri din Iran, dar se află în pericolul de a fi închişi pentru opiniile lor postate pe net. Munca lor este ştearsă zilnic de birocraţi fără chip, plătiţi de guvern pentru a face această treabă.
Inventivi, bloggerii chinezi au găsit fel şi fel de metode pentru a fenta cenzura. Ultima "şmecherie" folosită este aceea de a scrie invers cuvintele. Pentru asta ei folosesc un software simplu, dar suficient deocamdată pentru a induce în eroare cenzorii, cărora le "scapă" astfel cuvintele şi frazele cheie.

Ps: Sper că cei menţionaţi mai sus nu se vor supăra că le-am pus link către blogul lor, iar dacă s-au supărat să ma contacteze şi le voi şterge inclusiv numele.

Ps2: Cică unu pe mess mi-a spus: "Caut bloggeri slătineni. Rog seriozitate". Dracu a sunat ca şi cum mi-aş căuta perechea... Caut bloggeri pentru a face o comunitate a bloggerilor din Slatina, nu pentru a imi căuta perechea...

De hăli cu cuşti şi panoramă,

Tristeţi de şubrede barace

Cu-ntortocheate diagrame;

.

Tristeţi de birturi, cafenele,

De zgomot infernal de cleşte,

De-un vânzător de floricele

Şi-un papagal care ghiceşte

.

Tristeţi de după-amiezi cu soare

Cu moleşita lor căldură

Cu cerşetori fără picioare

Ce cântă dureros din gură;

.

Tristeţi de bărci ce balansează

Caricaturi de-avânt schilod,

Şi de maimuţi ce imitează

Şi râd urâte la norod;

.

Tristeţi haine şi adânci

De-acvile cu lanţuri la picioare,

Visând seninătăţi de stânci

La uşa cuştilor murdare;

.

Tristeţi bolnave de flaşnete

Cu valsuri vechi şi anodine,

Tristeţi şi moaşte de regrete

Ce veac v-a îngropat în mine?

.

Tristeţi atavice – Demostene Botez

*

Sestro Sibilla a preluat acum două zile un articol de la mine. Acolo a venit Tati Ionborgo şi a scris ceva care mi-a lăsat un gust amar: „Niko, Am venit sa-ti spun ca voluntariatul, ca si misionarismul, are la baza constiinta civica si mila fata de cel neputincios sau in nevoi. Ma uit la Isabelle cata munca, cata daruire pentru cei cu probleme enorme de sanatate. Cand vad cum se zbate, crede-ma nici nu mai stiu cum sa comunic cu ea. Si eu particip la teledon, prin telefon, atunci cand vad disperarea in ochii parintilor si increderea in viitor a celor bolnavi. De ce-ti spun toate aste? Titlul postarii “Aripi” m-a facut sa gandesc astfel. Copii si tineri, in pragul vietii, cu aripile frante. Cu mult drag, al tau prieten, tata Borgo”. M-a şi întristat un pic, pentru că acest comentariu a confirmat bănuiala mea: oamenilor le este greu să suporte atâta durere, se feresc să mai spună ceva. Se pare că asta întrerupe comunicarea. Îmi pare rău, asta este, nu mă supăr, înţeleg. Tati Ionborgo nu are blog. Dacă ar fi avut, dânsul ar fi scris despre şcoală, elevi, fizică, un pic de politică poate. A fost profesor şi director de şcoală. Eu aş fi venit şi i-aş fi spus bună ziua şi l-aş fi întrebat în glumă ce mai face Newton şi dacă legile lui au legătură cu speranţa. Chiar dacă nu pot să sufăr fizica. După matematică, evident. Găseam eu o cale de „comunicare”. Nu este un reproş, este o constatare şi cu asta am încheiat. Din punctul de vedere al foştilor mei amici virtuali, acest blog este un soi de... nimic. Nu are... nimic la modă. Nu mai aveau ce să-mi „comunice”. Unii dintre ei mi-au spus cuvinte frumoase pe mess. Au fost persoane care mi-au spus cuvinte urâte pe blog. Am şters. Şi-şi. Nu am înţeles de ce puteau să-mi spună în particular, dar pe blog nu. E ruşinos? Se temeau de alţi prieteni virtuali? Nu am înţeles de ce unii simţeau nevoia să persifleze anunţurile umanitare. În fine, nu mai contează, între timp am aflat multe lucruri. Minciuna are picioare scurte. Falsitatea mă scârbeşte profund. Abordarea mea pe mess (şi nu numai) pentru a afla una-alta, strâmbe despre unul şi altul, prefăcătorii, dusul vorbei de colo-colo şi altele. Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar o prietenie începută pe bloguri, continuată pe mess şi apoi pe telefon, care a pornit de la o minciună, de la „hai să aflăm cine este asta” nu poate fi numită prietenie. Iar când apare o altă persoană şi îţi spune tot, îţi cade cerul în cap. Şocul a trecut. A rămas doar gustul amar. Am vrut să şterg blogul pentru că degeaba puneam cazurile umanitare dacă nu le vedea aproape nimeni. Aşa a fost o perioadă, nu mai trecea nimeni pe „aici”. Am renunţat şi eu să mai comentez pe alte bloguri. Am observat că se practică „tu eşti prieten cu mine, dar bagă bine de seamă, eu nu sunt prietenul tău”; „eu sunt stăpânul blogurilor, eu sunt cel mai tare” etc. Aiurea. În momentul în care m-am hotărât să nu mai fac niciun articol şi să las blogul să moară am înfiinţat nişte pagini, în care am pus toate cazurile. În speranţa că cineva... Apoi am găsit la Cabral câteva cuvinte frumoase: „Nu îţi poate cere nimeni să faci nimic. Poţi rămâne indiferent, te poţi preface că n-ai auzit, poţi susţine că nu ştii. Dar în acelaşi timp poţi face ceva, un mic nimic, ce pentru tine nu contează atât de mult. Întinde mâna şi ajută, adu un zâmbet, poate mâine ţi se întoarce”. Are dreptate. Nu pot trece peste cazuri aşa cum nu pot trece pe stradă pe lângă un om căzut sau în nevoie. Sau să nu spun bună ziua unui cunoscut. Am continuat să postez, să fiu lângă Sminchy. Câţiva oameni reali au rămas cu mine. Oameni care au cunoscut suferinţa şi au rămas oameni. Unii sunt săraci şi în mare suferinţă şi cu toate astea preiau şi postează cazurile dramatice, îmi spun bună ziua. Încerc să îi ajut şi pe ei cum pot. Le mulţumesc frumos. Se ştiu ei care. Ştie şi blogul care. Am continuat să preiau cazuri, fără deosebire. Şi să le dau mai departe, tot fără deosebire. Oameni reali, boli reale, sărăcie, speranţe reale. Oameni care cred cu adevărat că pot fi ajutaţi. Şi eu cred la fel. Cu mâna pe inimă spun că nu am ajutat cu bani decât 30% din cazurile postate, atât m-a ţinut buzunarul. Dar ştiu sigur că luna următoare am să-i ajut pe alţii. Şi ştiu sigur că dacă arăt cazurile, le trimit pe la emisiuni şi ziare, speranţa există. Şi mai ştiu că cei care trec pe aici sunt oameni săraci, nu au de unde da. Nu asta a contat pentru mine, ci solidaritatea lor. Faptul că mi-au spus bună ziua. Am avut şi câteva dezamăgiri. O persoană la care ţineam foarte mult a spus ceva care m-a mâhnit. A uitat să menţioneze câţi oameni au pus mână de la mână ca să strângă o sumă imensă, egală cu cea oferită de un singur om. Păcat. Şi mai era câte ceva, dar „am uitat”... Am şi bucurii. Banii strânşi pentru Florentina. Corina a ajutat câţiva copii, ea nu vrea să spună dar eu pot să o fac. Prima TV şi Teo care în această lună o vor ajuta pe Iarina, fetiţa şahistă minune. Şi ar mai fi. Zinca, care a fugit la cortul lui Oprescu de la metrou, să spună despre Teledonul Permanent. Apoi este Elena (din Oradea) care mă motivează cu omenia ei. Ştiţi, eu nu sunt nici politician, nici jurnalist, nici membru într-o organizaţie sau ceva de genul ăsta. Eu sunt... nimic. Nimeni cu blog, cum îmi place să spun. Nu eu mi-am făcut blog, l-am primit cadou. Din 4 martie 2008 mă tot întreb de ce. Mi-am tot zis: este inutil, la naiba, nu are rost să scrii despre oamenii ăştia dacă tot nu vede nimeni. La urma urmei este mai uşor să copiezi un cont-două de pe un blog dacă vrei să ajuţi, şi gata. Dar... Dar dacă pe blogul acela vin alţi oameni decât pe blogul ăsta? Că nici eu nu mă uit pe toate. Joi şi vineri, timp de câteva ore, pagina mea AJUTOR. PAGINA CELOR CARE AU NEVOIE DE AJUTOR a fost accesată de 105 de ori. A fost găsită pe căutarea „oameni care au nevoie de ajutor”. Poate că cineva vrea să ajute. La BCR, de exemplu, două doamne mi-au spus că şi salariaţii donează. Cazurile le caută pe internet. Pun mână de la mână câte 5-10 RON şi depun în conturile bolnavilor. Le-am dat link-uri. Dacă mai sunt şi alţi oameni care vor să ajute? Altceva ce să mai spun? Am un gust de blog amar.

Fotografiile sunt de AICI

Corina Cretu a facut o dedicatie pentru prietenii ei. Sper sa fiu si eu printre ei :lol:

IonI liescu ofera cateva raspunsuri pentru unii colegi bloggeri;

Moshcalifar face cateva referiri la "inegalabilul" Florin Calinescu

Povestea nu începe cu „a fost odată”. Începe cu este.

Pe acest pământ este o femeie. Nela se numeşte. O doamnă obişnuită, cu familie, cu copii.

Acum doi ani, Nela s-a gândit că lumea este frumoasă şi că merită să mai facă un copil. Aşa s-a născut Degeţica Alexia. Cred că pe 19 octombrie 2006 s-a născut. Când venise toamna. Încă mai erau crizanteme prin grădini.

Degeţica Alexia a făcut apoi ce fac toţi copiii. A crescut un pic. Într-o zi, să fi fost 8 septembrie 2007, i s-a făcut rău. Picioruşele ei nu mai voiau să se mişte.

Nela a dus-o pe Degeţica Alexia la doctor. La Galaţi. Apoi la Bucureşti.

De atunci tot plouă. O toamnă lungă şi rece, cu ploi necontenite, este viaţa copilului Alexia Mihai Degeţica. Operaţie. Apoi drumul la Cluj, în loc de drumul la mare.

Apoi curele de citostatice. În loc de joacă în parc. Degeţica Alexia s-a ţinut tare. Ca un om mare, la 1 an şi 5 luni (vorba vine ca un om mare; eu sunt om mare şi îmi vine să mor doar dacă mă gândesc la chimioterapie).

Din nou operaţie. Tot la Cluj. Din nou Degeţica Alexia s-a ţinut tare.

Boala asta înfiorătoare pe care o are Degeţica se numeşte Neuroblastom toracic. Adică tumoră la nivelul cutiei toracice, stadiul IV.

Degeţica Alexia a aflat că se poate face bine dacă ajunge într-un loc fermecat, unde să facă un transpant allogen de măduvă.

Regele locului fermecat a spus că îi face transplantul dacă Degeţica Alexia îi aduce repede-repede 150.000 de Euro.

Nela, mamă de Degeţică, a stat şi s-a gândit: Doamne, de unde să iau eu banii ăştia? Eu sunt un biet cadru didactic, soţul meu doar asistent medical - nu ne cheamă cu „escu” în coadă, vorba lui Bogdan Tiron. Ce ne facem? Cum să salvăm Degeţica?

Au vorbit cu oamenii, au alergat, au spus tuturor. Apoi au făcut un blog.

Şi speră, tot speră, că prinţi şi prinţese din lumea largă vor veni, vor vedea cifrele magice şi vor vrea să-i dea măcar câte 10 RON.

RO18 RNCB 0144 0175 0719 0001 (LEI)

RO10 RNCB 0141 0175 0719 0004 (EURO)

COD SWIFT:RNCBROBUGL0(zero)

RO80 RNCB 0141 0175 0719 0005(USD)

COD SWIFT:RNCBROBUGL0(zero)

Banca Comerciala Romana-Sucursala Galati

Titular:Mihai Nela (mama)

email:m_nela_77@yahoo.com
tel:0765234889; 0726682542

Sincer, nu ştiu dacă ei cred în 10 RON lângă alţi 10 RON, că nu îi cunosc, dar eu sigur cred. Cum altfel să fac să primească Degeţica o pagină la Supravietuitori?

Nu vreau să închei povestea. Pentru că mă întreb: oare există pe undeva un om bun şi drăguţ, care să aibă o firmă şi să vrea să înfiinţeze un teledon pentru Degeţica? Aşa cum are Fetiţa cu inimile Alexa, care a strâns deja bănuţii pentru operaţie? Am întrebat-o pe Sminchy cum se face şi ea mi-a spus aşa: „Numerele de Teledon se pot obţine numai dacă eşti persoană juridică sau Fundaţie. Romtelecom-ul este mai receptiv decât companiile de telefonie mobilă. Alexa a fost ajutată de un prieten de familie, care are o firmă. Prin această firmă s-a încheiat convenţia cu Romtelecom. În contract se stipulează că banii vor merge direct în contul deschis pentru copil”. Aş încheia povestea asta cu Degeţica Alexia dacă aş găsi un om bun, cu firmă. Sau cu Fundaţie. Care să facă un contract pentru Teledon cu Degeţica. Apoi povestea s-ar încheia fericit, ca cea a Fetiţei cu inimile Alexa, cu bănuţii strânşi.

*

SPERANŢĂ

Directiva referitoare la serviciile medicale, care urmeaza sa intre in dezbaterea Parlamentului Europei. Comisia Europeana a anuntat ca pregateste o serie de masuri menite sa imbunatateasca viata cetatenilor Uniunii. Propunerile Comisiei vor fi prezentate, sub forma de proiecte de directive, Parlamentului si Consiliului European, spre dezbatere si adoptare. Cele trei pachete de masuri vizeaza: Crearea de oportunitati si drepturi egale; Accesul fara oprelisti la educatie, servicii sociale si medicale; Solidaritatea sociala si intre regiunile mai bogate si cele mai slab dezvoltate. Propunerea vizeaza posibilitatea pacientului ce plateste asigurari de sanatate intr-un stat membru al UE sa poata beneficia de servicii medicale nedecontabile in orice alt stat din Uniune. In prezent, pacientul plateste diferenta de cost si abia apoi incearca, de multe ori fara rezultat, sa o recupereze. In viitorul apropiat, insa, el va plati doar diferenta de pret intre costul serviciului, in cuantumul decontat de Casa de Asigurari de Sanatate din tara sa, si cel practicat de CAS-ul din tara straina in care se trateaza. Restul va fi decontat intre CAS-urile din cele doua tari. Este o veste buna, cu atat mai mult cu cat, in cazul Romaniei, si acum, dupa cum stiti, in practica, se intalnesc foarte multe refuzuri sau puneri pe lista de asteptare din partea autoritatilor in domeniu pentru solicitantii in special de operatii in strainatate. Directiva Comisiei ar urma sa inlocuiasca lacunarele norme europene existente in materie si ar deveni obligatorie in toate statele membre. Este o sansa acordata bolnavilor grav din Romania.

Aşa spune Corina Creţu – AICI.

*

TELEDONUL ESTE EFICIENT

Detalii AICI

După modelul Dă mai departe, vă propun Preluarea: Grâu păzit de maci. Grâu pentru pâinea unor copii ai României. Frumoasă campanie a Asociaţiei Provita.

.

Andreea Sminchy, Gabi pisoi, Gabi Supravietuitor, Gabi, mămica lui Bogdan: Free Hugs. Leapşa :D       

*

.

Narcisa, o tânără care trăieşte din versuri şi speranţe, ne roagă să-i dăm o şansă să se ridice din scaunul cu rotile. Tânăra a publicat până acum 9 volume de poezii. Nu are prieteni, este singură şi, atunci când scrie, se simte mai aproape de oameni.

Narcisa este o tânără cu care soarta a fost nemiloasă. Încă de mică a fost diagnosticată cu diplegie spastică. Copilăria ei s-a pierdut prin spitale, pentru intervenţii chirurgicale şi recuperări. A avut şi un frate, de meserie navigator, care şi-a pierdut viaţa în valurile Mării Negre.

Se simte extrem de singură şi singurul refugiu pe care l-a găsit este scriera poeziilor, în care se regăseşte şi în care îşi pune toată tristeţea şi sensibilitatea. Mama ei este cea care le scrie, la dictarea Narcisei, oricând aceasta se simte inspirată.

Narcisa ar da orice să poată merge pe picioarele ei.

Mama ei este singura ei prietenă, cea care o iubeşte şi o ajută necondiţionat. Dacă ar putea, i-ar da Narcisei picioarele ei, pentru că, spune ea, a mers destul până la această vârstă înaintată. Narcisa ştie că mama ei o iubeşte şi se simte foarte apropiată de ea.

Şansa ei de recuperare este plecarea la o clinică din China. Părinţii ei au fost cadre didactice, trăiesc din pensii mici şi abia dacă reuşesc să-i ofere fetei lor strictul necesar.

Tatăl Narcisei este şi el foarte bolnav şi îl doare nespus că nu-şi poate ajuta fiica aşa cum şi-ar dori.

Narcisa a mai fost o dată în China, unde a făcut implant cu celule stem, a avut 3 intervenţii pe coloană, a făcut acupunctură, masaj şi şedinţe de recuperare. După prima intervenţie chirurgicală de acolo, drumul ei spre vindecare s-a oprit.

După 6 luni, trebuia să se întoarcă la recuperare, dar, din lipsă de bani, a pierdut două programări. Părinţii ei n-au renunţat însă la luptă. Ca să strângă suma necesară pentru plecarea în China, şi-au scos maşina la vânzare.

Au nevoie de 10.000 de euro pentru a doua intervenţie chirurgicală, pentru ca fiica lor să aiba şansa de a merge.

CONTURI:

TITULAR: BRASLAŞU UMEIRAN

BANCA: BRD, agenţia Balada-Constanţa

LEI: RO 40 BRDE 140 SV 28775041400

USD: RO 86 BRDE 140 SV 60150711400

EURO: RO 24 BRDE 140 SV 60150981400

Filmul AICI – Acasă TV.

Taking over – de AICI

.

Ofer tuturor o îmbrăţişare de la Robbie.

Prin 2004, Elena a început să aibă dureri de cap şi tulburări de vedere. Normal, s-a dus la medici. Neurologii i-au spus că are doar nişte migrene. Ce să-i mai facă un RMN... I-au dat pastile. Şi gata. Oftalmologii au asigurat-o că ochii ei sunt OK. Din februarie 2005, Elena este oarbă. Are doar 24 de ani.

În februarie 2005 era în vizită la prietena ei din Spania. Într-o dimineaţă a început să vadă ca prin ceaţă. A fost consultată de mai mulţi medici oftalmologi. O doctoriţă şi-a dat seama că problema nu era de la ochi. La spitalul Gregorio Maranon din Madrid i-a fost descoperită o tumoră care îi atrofiase nervul optic. A fost operată, însă şi-a pierdut vederea. Diagnosticul: atrofie optică bilaterală. Elena are însă o şansă: poate fi operată la INI Hanovra. Profesorii de acolo au fost singurii care i-au dat şansa de a ieşi din întuneric. Costurile operatiei se ridica la 30.000 de euro. Suma este enormă pentru Elena care, de când şi-a pierdut vederea, lucrează într-un salon de masaj din Târgovişte. Altceva, în situaţia ei,  nu poate lucra.

ÎNTRE ÎNTUNERIC ŞI ABSURD SUNT OAMENII. SAU NU

ING OFFICE TARGOVISTE INDEPENDENTEI

Cont LEI: RO 70 INGB 0000 9999 00801 647

Cont EURO: RO 83 INGB 0000 9999 01011 030

Titular: ELENA BADEA

Telefon 0726.207.321.

De la Andreea Sminchy şi Gabi.

*

În 2007, Oana Anesia Opincariu era campioană la patinaj viteză. Avea 17 ani, 99 de medalii în palmares şi un viitor promiţător. A căzut cu bicicleta într-o groapă din asfalt. Era la antrenament. S-a lovit la cap. A ajuns la spital. Aici...

14.06.2007: "Daca ar fi fost operata la timp, nu s-ar fi ajuns aici". Tatal Oanei, Ion Opincariu, este extrem de suparat fiindca nu s-a efectuat operatia macar in timpul optim, la Spitalul Judetean de Urgenta Ploiesti. Iar revolta si mai mare vine pentru ca nu a fost trimisa, imediat, la Bucuresti, daca la Ploiesti nu s-a putut face mare lucru. Oana a fost dusa la spital la ora 11 si a fost transferata, la Bucuresti, abia la ora 19. “Mi s-a spus ca nu e medicul neurochirug in spital. Trecand peste faptul ca nu e permis ca o unitate de talia celei din Ploiesti sa stea in baza unui singur medic - care e sau nu e in spital, vrea sa vina sau nu de-acasa, totusi in joc e viata unui om - n-am inteles de ce a trebuit atata amar de timp s-o trimita la Bucuresti. Nu si-au dat interesul decat in clipa in care copilul meu a intrat in coma. Daca o transferau pe loc la Bucuresti, in momentul in care au vazut ca nu poate fi adus neurochirurgul, Oana nu ajungea in starea grava in care se afla acum. Doctorii de aici ( n.n. - din Bucuresti) mi-au spus ca era nevoie sa se intervina chirurgical in patru ore de la comiterea accidentului. Or, spitalul din Ploiesti a tinut-o pana seara". Gazeta de Prahova

Oana a stat în comă trei săptămâni. Şi-a revenit şi a luat-o de la capăt: a reînvăţat să meargă, să mănânce, să vorbească, să citească. A dat examenul de bacalaureat. A luat 9,60. Oamenii au ajutat-o cum au putut şi Oana a plecat în Austria, la recuperare. Oana vrea să dea la facultate. Vrea să patineze din nou. Şi dacă ea vrea, vreau şi eu – Să salvăm o campioană. Vrea şi Andreea Sminchy. Acum o luăm de la capăt. Pentru încă 12.000 de Euro.

Jurnalul Naţional – Visul unei campioane – de Andreea Sminchise

ASCENSIUNE SPULBERATĂ. Oana vrea să cîştige olimpiada în faţa destinului. Cel mai bine se simţea pe gheaţă. Îi auzea scrîşnetul sub lama patinelor şi zîmbea cuprinsă de adrenalina vitezei. Ştia că la capătul pistei, o aştepta o nouă medalie. Cursa i-a fost însă întreruptă nemilos. De o groapă în asfalt. Oana Anesia Opincariu are 18 ani şi este din Ploieşti. Practică patinaj viteză la CS Petrolul Ploieşti. Pasiunea şi ambiţia i-au adus rezultate excepţionale – 99 de medalii la concursuri naţionale şi internaţionale. În 2007, la Campionatele Europene de patinaj viteză de la Alkmaar, Olanda, Oana a cîştigat aurul  la proba de 3.000 m şi argintul la 1.500 m. Apoi a făcut pasul decisiv spre lupta mare a senioarelor. La Campionatele Europene din Italia, tînăra ploieşteancă a reuşit cele mai bune rezultate ale delegaţiei noastre. La doar 17 ani, ea s-a clasat pe locul 19 la general şi a stabilit un nou record naţional la proba de 3.000 m. Graţie acestor rezultate, Oana a primit de la forurile europene o bursă de pregătire în străinătate. TRAGEDIA. În iunie anul trecut, Oana se pregătea pentru Campionatele Mondiale din China. Se întorcea acasă de la antrenament, împreună cu doi prieteni, pe bicicletă. „Ştiu că mergeam cu bicicleta alături de colegii mei Cristina şi Cristi, cînd, deodată, mi-a apărut în faţă o groapă imensă, pe care am încercat să o evit, dar nu am putut. Cu toţii cunoşteam existenţa acelei gropi. Am uitat de ea, am încercat să frînez, însă am căzut, iar din acel moment nu mai ştiu nimic din ce s-a întîmplat. Am înţeles că imediat după accidentul meu au fost astupate toate gropile din acea zonă“, îşi aminteşte Oana. Şi-a revenit în ambulanţă – „Mă vedeam în oglindă, plină de sînge pe faţă şi credeam că voi muri“. A fost la un pas... În spitalul din Ploieşti, medicul neurolog lipsea. A consultat-o medicul de gardă. „Nu şi-a dat silinţa cine ştie ce. Pînă nu i-am dat ceva... Abia atunci a trimis-o la o tomografie. Dar doctorul era preocupat să ne facă educaţie, pentru că Oana avea un cercel în buric. În timp ce ea îi tot spunea că nu mai aude, că începe să nu mai vadă...“, povesteşte mama Oanei. Tînăra a intrat în comă şi a fost trimisă de urgenţă la Bucureşti. „Medicii din Capitală s-au îngrozit cînd au văzut-o. Mi-au spus că era nevoie să se intervină chirurgical în patru ore de la producerea accidentului. Or, pe ea au ţinut-o la Spitalul Judeţean Ploieşti de la ora 11:00 pînă la ora 19:00“, îşi aminteşte mama. LUPTA. A fost operată de urgenţă, dar n-a ieşit din coma profundă. „Mi s-a spus că am stat trei săptămîni în comă, dar eu nu-mi amintesc nimic“, povesteşte Oana. Cînd s-a trezit, nu putea vorbi, mînca sau merge. Vestea că nu va mai putea face sport, cel puţin pentru o vreme, i-a spulberat toate visele. Însă Oana nu s-a lăsat. A reînvăţat, încet, încet să meargă, să vorbească, să se hrănească singură. A făcut ore interminabile de recuperare, iar dorinţa de a învinge orice obstacol a ajutat-o. Şi a reuşit. DE LA ÎNCEPUT. Visul ei cel mai mare e să se poată urca din nou pe patine. Să simtă din nou gheaţa sub lamele care aleargă spre o medalie. Însă în România nu are această şansă. Un program complet de recuperare se poate face doar într-o clinică din Austria. E vorba despre două luni, cu o pauză de trei săptămîni între ele, după care, promit medicii austrieci, Oana va putea zbura din nou pe pistă. Costurile recuperării sînt însă mult prea mari pentru posibilităţile financiare ale familiei tinerei. O lună de recuperare costă 12.000 de euro. Prietenii Oanei au lansat pentru ea un apel umanitar pe internet. Povestea campioanei cu aripile frînte a fost publicată pe bloguri şi pe forumuri, iar oamenii au donat puţin din puţinul lor pentru ca patinatoarea să-şi poată continua drumul spre marea performanţă. Cu ajutorul lor şi al firmei Mobexpert, Oana a reuşit să strîngă banii pentru prima lună de recuperare în Austria. A trecut peste toate obstacolele, a luptat chiar şi atunci cînd totul părea pierdut, a sperat şi a reuşit. A renăscut din propriile suferinţe. Acum mai are nevoie doar de 12.000 de euro pentru a-şi îndeplini visul. O speranţă pentru Oana. Dacă vreţi să o ajutaţi pe Oana să revină pe gheaţă, puteţi face o donaţie, cît e mică, într-unul dintre conturile deschise la BRD, sucursala Bahluiului, Ploieşti, pe numele Opincariu Oana Anesia:

CONT RON: RO 68 BRDE 300 SV 41 31 079 3000

CONT EURO: RO 64 BRDE 300 SV 41 31 087 3000.

ÎNTRE GROPI ŞI ABSURD SUNT OAMENII. SAU NU

Pentru mai multe detalii, familia Oanei poate fi contactată la telefon 0745.67.95.09.

Cazul a fost preluat şi de Antena 3. A apărut şi pe blogul Primăriei din Ploieşti. Plecarea Oanei spre Austria – AICI – Acasă TV.

*

Gabriel. L-au nenorocit.

Sursa foto Ziare.com şi HotNews

Evenimentul Zilei, 3 iulie 2008. Mihai Stoica/Cristian Hubali

Au trecut aproape două luni de când jandarmul Gabriel Oşan a fost aproape linşat înaintea jocului „U“ Cluj - CFR Cluj, dar agresorii acestuia n-au fost încă judecaţi. Imaginile horror de dinaintea derby-ului clujean „U“ - CFR, disputat pe 7 mai, în ultima etapă a ediţiei trecute din Liga I la fotbal, au făcut înconjurul lumii. Un om fără apărare, căzut la pământ, lovit cu bestialitate de nişte adolescenţi cu chip uman şi suflet de fiară. L-au izbit cu pumnii şi cu bocancii. Mereu şi mereu, numai în cap. Apoi, unul dintre agresori, nemulţumit de rezultatele obţinute, a înşfăcat o dală de trotuar, încercând să-i spulbere ţeasta celui despre care ştia că e jandarm. ...

INTERVIU. Gabriel Oşan: „La 35 de ani sunt ca o legumă“. Gabriel are 35 de ani, dar trăieşte mai rău decât un pensionar. Viaţa i s-a schimbat complet după evenimentul cumplit din data de 7 mai, când a fost bătut cu bestialitate de patru minori în timp ce filma deplasarea suporterilor echipei „U“ Cluj spre stadion, la meciul cu concitadina CFR. A scăpat ca prin minune, după ce, în timp ce era căzut la pământ, unul dintre agresori a încercat să-i zdrobească ţeasta cu un bolovan din caldarâm. S-a ales cu multiple fracturi şi cu două hematoame la cap. A stat internat în spital trei săptămâni. La externare, l-a aşteptat alt spital: cel de acasă.