Acum intreb, voi ce aţi ciordit de pe la locul de muncă? Am auzit nişte zvonuri despre o farfurie de sticlă de la cuptorul cu microunde... de mopul femeii de serviciu... de becul din biroul şefului (ăsta a fost de fapt înlocuit cu unu ars, deci ar intra la categoria farse, nu ciordituri)...

Aştept comentarii...

Later edit: Nu uitaţi că furtul, de la locul de muncă sau de oriunde, este pedepsit prin lege. Cu toate astea fanteziile nu sunt pedepsite de nimeni, poate cel mult de prejudecăţi. :) Nimeni şi nimic nu vă poate opri din a abera pe baza acestei întrebări.

Pune-ţi un banner care susţine campania pe blogul tău. Imaginea o ai mai jos şi linkul îl ai în adress-bar-ul browser-ului pe care îl foloseşti. Bannerul este ATÂT de URÂT pentru a nu tenta vreun furăcios. Adică pentru a nu putea fi FURAAAAT!!

Astăzi am schimbat biroul cu unul mai mare în care ne-am mutat două departamente. Evident, toţi colegii au pus umărul. Mai o etajeră, mai filtrul de cafea, am reuşit să ne regrupăm. Partea cea mai rea a fost să facem praful să dispară şi să reasamblăm birourile. Nu ne-au rămas şuruburi. Pe mine băieţii de la creaţie m-au prins între perete şi un birou. Dar am supravieţuit. Şi răzbunarea va fi cruntă.

Partea cea mai bună a fost că fiecare, de silă să care lucruri, a redus la minimum obiectele trebuincioase. Cataloagele din 2004 şi-au găsit drumul în coşul pentru hârtie reciclabilă (o tonă de hârtie salvează 17 copaci), capsatoarele stricate s-au despărţit de proprietarii de drept. Am facut curat în locurile în care întotdeauna faceam  “mâine”.

Eu una am fost agilă. M-am ales cu un birou mai mare pe care îmi încap mult mai multe lucruri. Şi după ce am scăpat de la moartea prin strivire de peretele din biroul şefei, am terminat prima de reamenajat colţul de muncă. Da, stau într-un colţ care îmi oferă o privelişte minunată. În spate-stânga am fereastra, în faţă-dreapta uşa. Biroul şefei este în faţă-stânga. Deci am totul sub control. Inclusiv mini-frigiderul în care intru o dată la trei zile şi arunc tot din el. Da, fac parte din categoria “maniaci”, aţi bănuit bine.

Acum suntem mai mulţi în birou. Dar e bine. Vorba aceea “unde sunt mai mulţi distracţia e mai mare!”. Noi să fim sănătoşi. O să fie ca un teambuilding.

Nu mă deranjează să mă mut. Îmi oferă ocazia să arunc lucruri de care în mod normal nu m-aş fi despărţit. Că poate îmi mai trebuie...

Paranteză: Centrul Chişinăului este aranjat în aşa fel încât o stradă e într-un sens, iar următoarea în alt sens (moldovenii n-au oricum nici un sens), plus că sunt toate perpendiculare (ca şi cam toate oraşele americane).

Cum ziceam am greşit strada aşa că a trebuit să o iau pe Armenească ca să mă întorc pe Bucureşti să ajung pe Puşkin şi la birou. Shmen de Armenească era plină ochi şi am stat acolo vreo 10 min cel puţin. În aglomeraţia aia am observat însă un shmen comic (sau cel puţin aşa mi s-a părut mie): Farmacia Hai noroc. Asta a fost cam la sfarşitul lui martie, iar de atunci tot am zis că merg sa fac o poză. Poza am facut-o acuma în iunie cu o zi înainte să vin de la Chisinău.

Sunt in cautarea spitalului "Am avut noroc!" si a cimitirului "ba n-ai avut 'tu-ţi morţii mă-tii".

Cica era programat in data de 5 iunie la ambasada la ora 9:30. Eu eram la birou si era ora 12:00 deja. La un moment dat hopa ca vine un shmen, era asta despre care vreau sa povestesc, si ma intreaba la cat e ambasada. Eu, tot panicat ca ce dracu face asta la ora asta si de ce nu ii la ambasada, ii zic ca trebuia sa fie la interviu la 9:30. Noroc ca erau mai multi in fata noastra si s-a prelungit, deci nu era prea tarziu. Incep sa ii explic la om ca s-a amanat si ca inca are timp sa mearga. Dupa ce termin de zis il vad pe asta ca sta, se gandeste si nu zice nimic..... pe urma silence vre-un minut jumate in care nu am zis niciunul nimic. Eu ma uitam la el, iar el se tot gandea ... nu intelegeam nicicum ce mai asteapta.

La un momemnt dat isi ia shmenu inima-n dinti si zice: "English !?"

Dupa ce am terminat sa ma sparg de ras am zis: "Of course: The interview at the embassy was at 9:30 but it's not too late yet, you can still make it...... " si am continuat povestea pe engleza, exact ce am zis si pe romaneste.

Rezultatul: exact aceasi perioada de silence, un minut jumate! Dupa care se uita la mine, imi intinde mana si zice Dosvedanie (sau cum s-o scrie in rusa la revedere).

Acuma vezi si tu de ce ma bucur eu ca au pierdut rusii cu spaniolii?

În faţa clădirii în care am biroul se află un parc. Iar stăpânii de netăgăduit ai parcului sunt nişte porumbei. Nu îmi plac păsările în mod deosebit, deşi am un papagal acasă, dar statul în părculeţ cu ochii beliţi la porumbei, am observat că este un sport foarte liniştitor. Iar dacă le şi dai de mâncare, chiar îţi cureţi creierul de orice gând. Uite aşa îmi pierd ceva timp săptămânal. Când simt că nu mai suport lumea înconjurătoare (şi nici ea pe mine, ce-i drept) hrănesc porumbei. Am mai fost eu prieten cu unul când lucram în blocul turn de la TVR. Dar acum este altceva.

Amintiri din copilarie: parca era vineri noapte sau sambata pe la vreo 5am. Hmmm ... ce-am mai facut de-atunci? Da cred ca e mai usor sa zic ce n-am facut: n-am dormit, nu am mancat, nu m-am distrat, nu am fost linistit, nu mi-am taiat unghiile, nu am baut bere ... noa stop ca deja incep sa mint.

Dupa shmenu de torpileala din Faraon de Joi si de drumul nasol de Iasi de vineri a venit sambata cand pot sa zic ca am dormit si m-am distrat. Chef pizda la birou cu bere coniac si atat. Dupa, tentative de betie, da' s-a cam stins. A fost ciotka rau. Duminica, asa de mahmureala, am mers la shmen de gradina botanica de la Buiucani, cum imi place mie sa-i zic, sau Dendrariu cum ii zice restu (vezi poza ce urmeaza - comunismu e in floare, sau in flori, sau in natura, sau in generatii!). Am asistat la o sedinta foto la un shmen de nunta si am baut linistiti 3 beri (eu). Dupa, o inceput sa scuipe iar de sus si am zis ca plecam, atat doar ca nu stiam ce sa facem. Am ramas doar eu cu Tanya si ne-am hotarat sa mergem la un shmen de film. Pana aici "tot normal", doar ca filmele in RMD is toate in rusa. Tare senzatia, Indiana Jones in rusa. Ti s-a intamplat vreodata sa downloadezi ceva film cu nerabdare si sa vina in sfarsit?! Sa te pui la calculator cu o bere si cu niste popcorn (asta daca chiar esti gay pana la capat) si sa iti aranjezi locu, sa-ti gasesti pozitie, sa dai drumu, sa vezi genericu, iar cand da primu dialog sa intelegi ca e "poruski"? Cam asa ii sa mergi la film in Chisinau (bine amu ca eu am stiut si am mers intentionat doar sa am cu ce ma lauda). De-atunci nu s-au intamplat prea multe, luni lucru, bere, putin (putzin nu Putin) somn, marti la fel, miercuri la fel doar cu finalizare la Pegas, iar azi ambasada. In profunzime au fost mai multe doar ca n-am avut si n-am nici acum timp sa le scriu.

DuminiCA CAnd am mers inspre Dendrariu (sau cum dreq se scrie) faza tare pe "rutiera" (microbuz): ne-o oprit shmen de politie. La un moment dat soferu o oprit alta "rutiera" si ne-o transferat in ea, doar ca o uitat maniacu sa-si ia banii adunati toata ziua din bilete (ma rog nu se dau bilete, da o calatorie e 3 MDL) si un pasajer mai inspirat a vrut sa ii aminteasca, asa ca o luat banii. (punct)

Ah, ca tot vb de shmen de rutiera, cea mai tare senzatie din Chisinau e sa mergi noaptea (si un pic tras) pe "rutiera" (microbuz adica), hence the picture:

What'u doin'?

Imi rezerv dreptul de a da titlu la post ca si melodia ta! ti-am cumparat albumul prin SMS deci am dreptul, cred eu, sau zic eu... o sa comentez in alt post albumul tau.

unde-am ramas?

joi seara mi se pare... de-atunci nu mai tin minte nimic. MINT! de fapt imi aduc aminte, dar pe bucati. Imi aduc aminte ca shmen de Fat-Frumos a.k.a. Omu' Plajei a plecat de la serviciu cu Tanya, hai de ma-sa pizda ii melodia noua de la VAMA - Tata taie porcu! (I see lord's people! la maxim), scuze da asta ascult acuma, si ne-am intalnit cu shmenuri in Andy's, adiCA CA sa enumar: Vitalie, Olga, Dima, Marin, Naty, Shmen, Vanea, si restu chelnerilor si chelneritelor. Am mancat pt a doua oara pe ziua aia, si dupa am plecat la Fat-Frumos acasa (adica Omu' Plajei sa nu te pierzi in shmen de poveste). Am avut de ales unde sa mergem, la mine sau la Shmen de Vanea. Am ales eu, ca sa dorm acasa. Pozele sunt pt Flickr, asa ca intelegi si tu de ce am preferat sa raman acasa.

Greu cu ecranu si cu lumina.

Azi e duminica (ca e trecut de 00:00, de fapt e 04:29), ieri a fost sambata, alaltaieri a fost vineri. Vineri am fo' la Iasi deci nu s-a intamplat nimic interesant, inafara de berea de la 22:30 pe malul Bâcului cu Tanya si cu Marin.

Cu o seara inainte insa, a fo' exagerat de beat. Cine? EL! De ce? Pt. ca ii place sa fie beat cu alti oameni beti si sa futa meciu! Al cui meci? Al lui! Ii place sa iubeasca si sa fie iubit! Dar asta nu ajunge. Trebuie scandal, trebuie pasiune, trebuie lacrima. A cui? A ta! Dar de ce plangi? Merita? NU! Si atunci de ce plangi? Pentru ca il iubesti! Nu mai plange, pentru ca si el te iubeste! Esti buna cu el, ii dai tot si el vede, nu e prost si incearca sa-ti arate, chiar daca SUBTIL, ...el incearca. Nu fi rea, lasa-i pe altii si fii tu buna, frumoasa, fii cu el si alaturi de el, zambeste, pentru ca atunci ii placi, fa-l sa rada, ca atunci ii placi, lasa-l sa fie beat, ca el oricum o sa fie beat, pupa-l ca-i place!

In trecut, joi adica: am venit de la serviciu, dupa o zi de ambasada. Au trecut oameni viza, iar altii nu au trecut. Ea a trecut! M-am bucurat. Si atat. As fi vrut sa merg la balet, ca am planuit demult. Ma rog planuit, adica am vazut si eu candva scris undeva ca o sa fie, dar nu a fost. In schimb a fost chef la mine acasa seara. FAIN! Bere si fum! Fuck incurc zilele, de fapt asta o fo' miercuri, CHEFU ca restu o fo chiar joi! Chiar nu mai stiu care zi o fo' care, dar nu-i bai, le mixez: am fo la frizer pe Puskin si era inchis; dupa ce am impins dinnou shmenu de masina am mers in Riscani la frizer, dar era plin asa ca am mers cu Tanya sa bem o bere pana "se elibereaza". M-am chelit si am plecat acasa. Ea, adica TU pui, s-a dus la baie, iar eu, adica EU pui,  am mers la baba de la 1 sa ii dau bani pentru curatenia de pe scara. Dupa o ora primesc mesaj de la ea, adica de la tine pui, cum ca a trecut deja o ora. Eu ce faceam? I-am dat banii la baba, dar ea saraca s-a oferit sa-mi ofere shmend rachiu, iar el, adica eu pui, nu refuza rachiu.

Apropo: voi stiati ca fiul babei s-a sarutat prima oara la 20 de ani? (El e adevaratul Fat-Frumos!) de fapt asta e doar o presupunere. Ea zicea ca el i-a zis cand avea 20 de ani ca nu a sarutat niciodata o fata. Suflet curat si naiv, dupa cum spunea baba, de care a profitat o "curva", nu de baba ma ci de fi-su, care i-a sucit mintile si i l-a luat, curva adica. Oricum baba se bucura de un alt suflet curat care nu poate sa zica NU la un shot (doua de fapt) de rachiu si o ora de chit chat (asa se scrie?). Karoce (mai pe scurt) m-am mucit cu baba, iar dupa am mers cu totii in shmen de Faraon, dar fara baba. Dimineata cand m-am trezit mi-am adus aminte ca baba mi-a cerut numarul de telefon sa ma sune cand face placinte. Pfiuuu inspirat am zis ca nu raspund la fix ca nu stiu rusa. Nu ca nu mi-ar placea placintele moldovenesti.

Back to the future: azi trezirea la ora 11, 12 la birou, cumparaturi, si omleta de 30 de minute acasa. Am mancat cam jumate din ea si m-am culcat. FUCHINI bine ii sa dormi. Tu de cand nu ai mai dormit? FUCHINI bine ii sa dormi! (repetitie intentionata). M-o trezit shmen de Tyson, dar nu m-am suparat. Am bagat o Baltica 8 si hip-hop in oras ca iar o fo sarbatoare la moldoveni. Ceva concerte de la Orange si dupa finala Eurovision (un fel de finala campionatului European pt astia - in care bineinteles or castigat rusii - futu-i in gura sa-i fut). Am fo la Sun City (sound's shitty) si ne-am alimentat cu alcooale, pe care le-am torpilat la birou. Am bagat jocu ala pizda de baute asa ca nu o scapat nici un barbat de la alcool, doar fetele care se uitau la noi.

MOLDOVA=CORRUPTION: cand am iesit de la birou si am vrut sa mergem la shmen de People la CLUB. ce-am aflat? ca nu se mai vinde bere la chioscu din parc. JAF! Tanyusha imi zice sa o las balta ca nu am cum sa iau bere. CHALLENGE! Si uite ca am luat bere hahahahah. Noa bine-amu cu 40 de lei 2 beri da CHALLENGE-u ii CHALLENGE (asa-i Vlad? pardon, Almunja). Pizda de seara cu FACE CONTROL (failed bineinteles).

E 4:56 si e lumina afara. Good night America, wherever you are!

P.S. -  si eu il urasc pe Fat-Frumos! Citeste de la inceput doar mai rar, nu te grabi si ai sa intelegi. Si cartita e FAIN.

Ok am inteles "in momentul in care predau actul de identitate pentru a primi buletinele de vot si stampila cu mentiunea 'VOTAT', au obligatia sa predea si aparatele de inregistrare sau preluare de imagini pe care le au asupra lor, urmand ca acestea sa le fie restituite dupa exercitarea votului"

Superb. Si daca nu vreau sa ma conformez acestei tampenii ?

 "Presedintele Asociatiei Pro Democratia, Cristian Parvulescu, a declarat pentru BBC ca aplicarea acestei masuri depinde in mare masura de membrii comisiei de votare si ca cei care vor intra in cabine cu telefoanele nu vor putea fi pedepsiti in niciun fel."

Mosul zice ca IQ unui bec de40W depaseste suma IQ membrilor B.E.C.

Noi succesuri tovarasi.

Lucram pe atunci, in vara lui '97, la reparat masini de spalat. Asa cum am mai povestit, era deja al doilea meu job, dar de fapt primul in adevaratul inteles al cuvantului, cu program nine-to-five, cu colegi si responsabilitati, cu sefi si zile de salariu. Chiar daca nu a durat decat vreo 2 luni, a fost o experienta pe care nu o voi uita. Desi sediul firmei era destul de civilizat, departamentul masini de spalat lucra in incinta fabricii de cuie Grivita. Si Doamne cum era acolo! O curte imensa, plina de resturi de fiare ruginite, cu macarale industriale pe sine si zeci de caini vagabonzi, cu utilaje abandonate si tone de gunoi, toate amestecate intr-un peisaj post-industrial apocaliptic. Daca priveai doar decorul nu ai fi crezut ca acolo poate sa functioneze o companie de electrocasnice. Imediat ce treceai de poarta uriasa de fier trebuia sa te strecori pe langa ghereta darapanata a portarului, sa te feresti cu indemanare de cainii "de paza" ai fabricii si sa o tulesti in graba spre intrarea in atelier. Acesta era de fapt intr-o fosta magazie cu tavanul jos situata in fata halei principale. In comparatie cu hala, locul nostru de munca parea un cotet de caine. Sau mai degraba de porc, avand in vedere mizeria din jur.

A fost o vara destul de calduroasa, dar nu sa mori. Totusi, cand stateai aplecat pe o masina de spalat imbracat in salopeta sau cand o urcai sau coborai din depozit ori din masina, simteai transpiratia cum curge pe spate si ochii incepeau sa-ti lacrimeze. Lucrand cu diverse piese electrice sau mecanice si cu carcasele ruginite ale masinilor de spalat inevitabil ne murdaream. Ca sa nu mai spun de siliconul pe care-l foloseam din plin si care nu se lua de pe maini decat cu pretul unui strat de piele. Daca salopetele le spalam fara probleme cand bagam masinile in probe, igiena personala era cu totul alta poveste. Aveam niste chiuvete mici de fier in care incercam pe cat puteam sa scoatem jegul de pe noi. Evident, despre dus nu se punea problema. Ma gandesc daca nu cumva miroseam si eu in metrou ca muncitorii pe care ii mai intalnesc cateodata venind de la serviciu. Oare cum ma priveau cei care se intorceau acasa dupa o zi de munca la birou?

Fara indoiala, cel mai poetic loc de la acel job era toaleta. Romantic daca ai simtul umorului negru. Sau maro. In spatele atelierului, intre hala fabricii de cuie si o macara rulanta din pre-cambrian, era o hruba puturoasa pe care o imparteam cu muncitorii de acolo. Una din cabine avea o usa care nu se inchidea bine. Cealalta nu avea deloc. Asta din urma era favorita mea, pentru ca era mai aerisita si puteai sa vezi fara sa intri daca te pandeste vreun pericol consistent sau nu, gata sa te muste de picioare. In a doua cabina, un suflet romantic isi scrisese numele pe perete. Cu cacat! Locul asta era de o scarbosenie iesita din comun, dar cum omul se adapteaza repede, dupa cateva saptamani incepusem sa nu mai vad mizeria si sa nu mai simt mirosul pestilential. Evident, apa nu functiona, dar bazaitul agresiv al mustelor te facea sa uiti de spalatul mainilor sau de tras apa. Am petrecut destul de mult timp in spatele atelierului pentru ca in acea perioada tata nu stia ca fumez. Mai furam cate o tigara de la colegi si o trageam langa WC in graba, ca sa nu ma vada vreunul si sa-l scape clontul la tata. Mirosul de Carpati (pai ce colegi credeai ca am, profesori sau ingineri?) amestecat cu cel de closet de tara imi staruie si azi in minte. Si era cald. Si transpiram.

In camera din fata a atelierului era depozitul de piese. O harmalaie aparenta, cu masini de spalat mai mult sau mai putin intregi, piese peste piese si diverse scule, in care totusi ne descurcam sa gasim ceva cand aveam nevoie. Intotdeauna insa mi-a fost frica sa nu apara vreun sobolan din vreun colt, mai ales ca se auzeau din cand in cand zgomote suspecte care iti uscau transpiratia pe spate. De aceea am evitat mereu pe cat am putut depozitul.

Locul de luat masa era partea cea mai frumoasa de la serviciu. Ma duceam pana la magazinul din colt sa iau ceva sau imi desfaceam sendvisurile aduse de acasa si ma asezam frumos afara pe un gardulet de metal. Daca tineai mancarea pe genunchi aveai cele mai multe sanse sa nu se contamineze cu cine stie ce minune. Si uite asa, in aer liber, stateam cu colegii si mancam pranzul, mai la o vorba, mai la un banc, incercand sa uitam de decorul sinistru si jegul din curte. De multe ori lunea dimineata, dupa un weekend de odihna sau de petrecere prin oras, peisajul dezolant era ceea ce ma facea sa-mi vina sa imi dau demisia si sa ma intorc acasa. Am rezistat, sustinut de scopul inalt al celor 2 luni de munca: banii pentru o saptamana la mare, la Costinesti.

Nu vreau sa spun ca a fost o perioada nefericita sau deosebit de grea. Pe langa banii de buzunar castigam si respectul baietilor din cartier carora puteam sa le raspund seara cand ne vedeam in spatele blocului: "Azi la 10 ma duc in casa, maine la 9 tre' sa fiu la munca". Dar nu ma pot opri sa fac o comparatie cu sediul unde lucrez azi. Aer conditionat, scaune de piele, toalete impecabile, cu dusuri, apa calda si chiar bideu, birouri wenge, televizor dat pe VH1, net, sala de mese, cafea proaspata si cate si mai cate. Imi vine sa zic: "Ce frumos e la serviciu!". Parca am evoluat cu 50 de ani fata de acum 10 ani. Probabil si acum mai sunt oameni care lucreaza in conditiile acelea. Si raman cu intrebarea: as mai putea vreodata sa ma intorc la masini de spalat, in Fabrica de cuie?

Zi fain azi, desi nu s-ar spune dupa ora la care m-am trezit. Pe la 7 adica, ca nu-s nici chiar asa de maniac ca si shmen de Timea care se trezeste la 5:10 in fiecare dimineata (is curios cine ii celalalt/a maniac/a care se scoala la 5). Oricum am mai dormit pana la 8:15, deci chiar nu se pune.

Am ajuns la birou si am intrat in pita imediat si pana la vreo 13 nu am reusit sa ies sa mananc, desi fata m-a asteptat cam o ora, pe langa faptu ca mi-a facut o favoare si a stat la coada la banca. Am mancat dinnou "breakfast" la Andy's, si de data asta ouale au fost de dimensiuni normale, nu ca si data trecuta cand a ras chelnerita de noi ce oua mici ne-a facut bucataru. Astea is cam "insider jokes" si cam greu sa le povestesc sa le intelegi si tu. La fel si faza cu ambasada care chiar nu ma chinui sa o explic, dar am ras bine.

Dupa dinnou munca patriotica in interesul publicului larg pana pe la vreo 6 cand o venit fata sa mergem in oras. Intre timp a fost si colegutza noastra Natasa in vizita, dar nush ce-i cu ea ca nu-i mai place berea. Trista lumea asta. Lui Tanya a inceput sa ii curga sange din nas si pentru 15 minute asta ne-a fost distractia, o sa atasez poze in curand. Dupa ce a incetat sangerarea :) am luat-o pe jos ca mi-a luat Marin masina sa imi faca starter-ul, no more pushing baby!! si "La placinte", un fel de ritual, dar cu bere :D

In trecut: ziua de ieri a decurs destul de previzibil, in pat, cu tv, shmen de bere si filme pe calc. Am renuntat sa mai astept dupa soare si am decis ca e bine si la umbra, daca el nu vrea sa ma incalzeasca, ma bag sub plapuma, macar daca nu e cald e intuneric si tot imi place. Soarele sa traiasca-n lumea lui unde e acoperit de nori.

Iar un moment kodak azi pe strazile pline de farmec ale Chisinaului, dar din pacate tot pe telefon. Nasol cand ai cu ce da n-ai cu ce. Uite am scos poza si am pus-o, shmenu de poza!

Intrebarea zilei: Cand vii la Chisinau?

Ioana Trif (5/11/2008 12:55:16 PM): ce faci?
Florian (5/11/2008 12:55:28 PM): da bine ma gandesc sa-mi desfac o bere
Ioana Trif (5/11/2008 12:55:45 PM): oai
Ioana Trif (5/11/2008 12:55:49 PM): grea decizie!
Florian (5/11/2008 12:55:57 PM): am luat-o deja
Florian (5/11/2008 12:56:03 PM): si am desfacut-o deja!

In trecut: zi normala ieri cum ar zice moldovanul. Dupa ce m-am culcat pe la vreo 2, beat, cu o seara inainte (asta fiind alaltaieri deja), ieri m-am trezit, "tot normal", pe la vreo 9 dimineata. Dar de ce am fost beat? Iti mai aduci aminte de ziua de 9 mai muncitoresc, cand am ramas ca-mi iau bere din parc? Mi-am luat .... doua, si le-am baut singurel la birou ca asteptam sa iasa si fata in oras sa sarbatorim ziua de 9 mai, dar "nu s-a primit" asa ca am mers eu la ea pe malul Bâcului (nu rade ca si Peţa suna la fel de penal pentru altii) si am baut acolo shmen de bere. Charming place, sub un cires precoce! Nu am putut sta chiar asa de mult ca trebuia sa vina Radu (nu Sheff ci sefu meu). Tot acolo s-a intamplat si o premiera, mai tii minte problema mea (acuma chiar te-am pus pe ganduri, care din ele?) cu shmenu de  "starter" de la masina? Poi cat timp am stat pe malul Bâcului (nu ma satur de numele asta) am oprit masina si dupa ce am terminat berile am dat sa merg si eu acasa, dar cum nu pornea masina trebuia impinsa, normal. Si cine putea impinge? Tanya! Important e ca masina a pornit si ca am ajuns acasa, unde bineinteles trebuia sa astept dupa Radu asa ca m-am hotarat sa-mi mai iau o bere, la 1L. Finalul povestii il afli citind inceputul paragrafului. Am plecat cu Radu in centru sa-si ia masina, ca a lasat-o la Codru.

In trecutul mai indepartat: Cam a doua sau a treia oara cand am venit in Chisinau am venit cu Radu cu masina lui si am ajuns la apartament pe la vreo 2:30 am. Pana am mai baut o gura de coniac si am mai povestit s-a facut 3 am. A trebuit sa ne trezim pe la 8 dimineata ca aveam de rezolvat niste shmenuri pe la birou, firma fiind la inceput atunci. El, Radu adica, a iesit inaintea mea la masina si eu am mers dupa ce am inchis usa la apartament. Cand intru in masina il aud pe asta exclamand: "Ai' de poola mea!". Reactie normala in Chisinau, dar totusi il intreb: "ce poola mea?", iar el imi raspunde cu inca un "Ai' de poola mea!". Cand ma uit si eu mai atent in oglinzile retrovizoare ce vad? Poi nu vad nimic ca erau rupte cu suport cu tot si taiat cablul. De atunci isi parcheaza masina numai la Codru!

Inapoi in trecutul apropiat: Am fost la o cafea in shmen de Andy's ca nu era vreme de mic dejun, iar el a plecat sa se intalneasca cu un om, motiv pentru care a si venit la Chisinau, iar eu am plecat la birou. Am vorbit vreo 15 minute cu D-l Tudor, proprietarul spatiului unde avem birou, iar dupa l-am asteptat pe Radu, timp in care am si tradus blogu in rusa ;)). Dupa ce a venit asta vroiam sa merem la ceva shmen de meci, dar cum nu stiam daca este ceva am mers la stadion la Zimbru, unde bineinteles era scris in "po ruski" si nu arata ca ar fi ceva meci. Cum nu mancasem inca am decis sa mergem la ceva semi mall, mai sus de Jumbo, dar nu am stat mult acolo si am plecat la "La placinte" in shmen de Botanica. Intr-un final, inainte sa plece Radu, ne-am dus la o manifestare post-"9 mai muncitoreasc" din fata Guvernului. Toti cei 50 de oameni care erau prezenti erau de varsta noastra (cand o sa fim batrani) si plini de entuziasm pentru cantecele patriotice/de dor/de jale/de dragoste/de razboi/degeaba! A fost o experienta tare plina de maestri in arte (nu martiale ma!). Seara am lenevit cu bere si filme.

Revin: e deja ora 14:12 si afara incepe sa scuipe iar de sus. Soarele oricum nu mai iese pentru mine, e rau si nu ma merita, iar azi nu ma las scuipat si stau in casa!

As fi iesit pentru ca de fiecare data cand te plimbi pe strada in shmen de Chisinau parca esti mai vesel, mai zambaret. Sa fie oare din cauza ca e fermecat orasul asta? Am atasat cateva poze pentru a ilustra si impartasi cu tine acest farmec.

Let's go for a ride with the Trolley Bus!

Imi iau masinele de serviciu si me duc la mare, pe plaja si-mi dau demisia!

Daca alt loc nu este, ce vrei?

Un adevar negrait: O bere buna, n-are frana!!!

Daca eram chiar asa de pizda de om imi traduceam blog-u "in the beef language"!

Fiecare cu tronul lui!

Singuru lucru care lipseste din poza asta e degetele-n priza (sau singurele?)

comment de Sefa (8 mai)

Ziua EUROPEI este maine - 9 mai! da' ei iata ca sarbatoresc azi, ca sa aiba timp maine pentru ziua Ocupantilor! Rusine!!! LA MULTI ANI EUROPEI SI EUROPENILOR!

Cata ura ;)), tata vostru Voronin tare necajit e cand aude astfel de vorbe.

Sa trecem mai departe. Pentru mine a fost ziua muncii astazi, nu 1 mai muncitoresc, ci 9 mai muncitoresc. E o senzatie uniCA CAnd tu lucrezi si toata lumea are liber, iar cand mai vine cate unu sa vada ce-i cu viata ta si te mai si ia la misto cu vorbe dulci, "doar tu si portaru de la cimitir mai lucrati astazi", e ciotka (un fel de pizda adica!). Nu-mi pasa, eu sunt fericit, a fost o zi superba care a inceput bine de dimineata ... NOT!

Incerc sa bag shmend de bere acuma seara sa sarbatoresc si eu cu stil ziua de 9 mai, zi de post (post pe blog daca ai citit pana aici si nu te-ai prins - imi cer scuze la cei mai putin slow care s-au prins din prima, in categoria asta il introduc pe miloo care se prinde de aluzii inainte sa le fac).

In trecut: Ziua de ieri a decurs foarte asemanator cu ziua de azi si nici nu as fi mentionat-o daca nu vorbeam cu doamna profesoara pe mess. M-am trezit, mesaj la persoana mea, igiena si serviciu, asta la ora 8 adica. Am fost la shmen de ambasada si dupa am lucrat pana pe la vreo 7-8 seara. SEC! Nici pana acuma nu era interesanta viata mea, dar macar aveam eu puterea sa o prezint intr-un mod mai pozitiv. Dupa munca trebuia sa ies si eu cu fata sa ne distram, dar se pare ca nu am avut niciunul destula vlaga in noi si am ramas doar la o bere si cina in "La placinte".

Intrebarea zilei: De ce esti naspa? (da tu!)

Ma duc sa-mi iau o bere din parc ca mi se inchid ochii. Sper sa ma trezesc maine dimineata in nisip!

P.S. - Pentru cei care nu inteleg ce scrie in poza in russian: я ненавижу Вас!

Cine e cel mai tare?! Shmen de Pepe e! de ce? uite pentru ca si-a tradus post-u in rusa ahahahaaa.

русский язык пожалуйста:

Поскольку я упоминал в предыдущем посте, moldovans имеют весь вид официальных праздников, в которые они не работают. Сегодня - один из них, праздник от 9-ого мая. Чтобы быть честным, я не имею ключа, что этот праздник представляет для них, я только знал, что это - день Европы, но кажется, что они празднуют что - то еще. Я пробовал исследовать на protv.md, "полностью независимом" участке и станции телевидения, в "полностью независимой" и суверенной стране J, но к сожалению я не находил ничто уместным, только комментарий к новостям, которые упоминали, что moldovan власти праздновали день Европы (это было вчера, средняя первая часть празднования).

Комментарий Sefa (8-ого мая)

День Европы - завтра – 9-ого мая! Но взгляд, который они празднуют сегодня, таким образом они имеют время завтра в течение дня завоевателей! Позор!!! С ДНЕМ РОЖДЕНИЯ ЕВРОПА И ЕВРОПЕЙЦАМ!

Такая большая ненависть;)), ваш "отец Воронин" будет очень несчастен, чтобы услышать такие слова.

Углубление. Поскольку меня сегодня был рабочий день, не 1-ого мая рабочий день, но 9-ого мая рабочий день. Это - уникальная сенсация, чтобы работать, когда все остальные имеют свободный и когда кто - то навещает, как ваша жизнь идет и говорит Вам сладкие слова как: „только Вы и опекун кладбища работаете сегодня”, является всем ciotka. Я не забочусь, я счастлив, это был превосходный день, который начался действительно хорошо с утра... НЕТ!

Я пробую выпить немного пива сегодня вечером, чтобы праздновать 9-ого мая в стиле.

В прошлом: вчера пошел в значительной степени то же самое как сегодня, и я не буду упоминать это, если я не говорил, чтобы тосковать без преподавателя онлайн. Я пробуждался, послал сообщение моему человеку, гигиене и работе, это в 8 утром. Я был в посольстве и после который я работал до 7-8 вечером. ВЫСОХНИТЕ! Моя жизнь не была интересна прежде, но по крайней мере я имел обыкновение представлять это более положительным способом. После работы я должен был выйти с моей девочкой иметь некоторое развлечение, но очевидно мы были и без любой энергии, таким образом мы остались для пива и обеда в „La placinte”.

Вопрос дня: Почему - Вы плохо?

Я пойду, чтобы купить пиво в парке

trec direct la subiect ca mi-e somn. Amu am ajuns acasa dupa o zi lunga la birou (adica 20:30) si 2 beri cu Tanya in Pegas.   Restaurant tare asa de felu lui, arata misto, mancare foarte buna, bautura cam tot ce vrei si foarte ieftin la standardele din Chisinau... da apare poza asta si lumea intra la intrebari...

Raspuns: pentru ca sa fiu pizda de om nu tre sa am motive. Sunt si chiar daca mai is si naspa din cand in cand am oameni care imi aduc aminte ca sunt pizda de om.  (ce vroiai acuma dupa atata autocritica trebuia sa bag si
un pic de lipsa de modestie ca sa nu zici ca am devenit soft/adica moale).

Concurs: cel care raspunde primu la intrebare castiga ;))

"Florian: fute-o!
Florian: sau n-ai bani?
Pitic: am bani
Pitic: da plm
Florian: nu ti se scoala?
Pitic: mah inca se scoala
Pitic: da noah...
Pitic: ce rost are...
Florian: ba viata ii curva, ai bani, se scoala... eu nu vad problema
Florian: da eu am fo plecat 3 luni de zile
Pitic: )
Pitic: aia-i problema
Florian:  poate
Florian: si la mine ii curva viata, am bani si se scoala sa stii... ba se scoala cam prea des... da nush cum, tot ea ma fute
Florian: viata adica
Pitic: ))
Pitic: trutru
Florian: cata profunzime
Florian: Disclaimer: imi rezerv dreptul de a folosi aceasta discutie pe blogul meu personal. pup!
Florian: :D
Pitic: )))
Florian: te-am spart exact ce am vrut... acuma am iar despre ce sa scriu in plictiseala mea absoluta
Pitic: looooooooool
Pitic: aia da treaba
Pitic: da bah daca tot te plictisesti
Pitic: de ce nu vii la oradea
Pitic: definitiv
Pitic: )
Florian: hmmm"

Si ce e cu creatura asta ciudata? E simplu, a decis in urma cu 3-4 ani ca viata de la "oras", e prea aiurea si ca el vrea la "mare". Si ciudatul a mers la mare, dar nu s-a mai intors. A lasat prieteni, familie, o viata "usoara" si a ales sa iubeasca. A fost totul perfect, un vis in slip, cu bere si cu ... nisip. Visul s-a terminat si ciudatul s-a trezit. Un pic cam brusc!

Raspuns: eu sunt naspa: pentru ca mint; pentru ca nu stiu sa apreciez ce am decat dupa ce l-am pierdut (la feminin suna mai FAIN); pentru ca ma multumesc cu putin si cu ce am; pentru ca nu invat din greseli; pentru ca nu invat din greseli (repetitie intentionata!); pentru ca nu am ambitii; pentru ca aleg drumul mai greu doar ca mi-e mai usor asa; pentru ca nu stiu sa-mi cer iertare; pentru ca sunt prea incapatanat; pentru ca las pe maine ce pot face azi; pentru ca renunt prea usor; pentru ca sunt egoist; pentru ca sunt omul plajei!

Azi: o zi plina dinnou. de aici poti sa nu mai citesti daca nu te intereseaza viata mea. Ca si viata ta, si viata mea e o rutina (asta am citit-o in biblie): trezit de dimineata, sms la persoana mea, un pic de exercitiu fizic (nu rade de-te drequ - chiar fac), dinti, dush, sters la pruna, (tu poate mai si mananci), impachetat laptop, pus alarma la usa (da ma este si la Chisinau alarma, mai ales la Chisinau!) si shmen de lucru. Doar ca la lucru stres rau, e greu cand nu lucrezi o sapt si vin toti calaie pe tine, adica pe mine. Tot ma intreb cand o sa termin cu faza asta cu adica pe ... Oricum am mancat cu persoana mea, sau am avut ceai/apa/suc/bere/prigat cu putza (pulpa) si dinnou la lucru. Cred ca azi am vb la telefon cat vorbeste maica-ta cu maica-mea pe fix, dar nu-i bai ca-mi place cand vad ca lucrurile se rezolva si au o finalitate.

Hmmm si de ce am zis ca iar o zi plina? nush poate pt ca am plecat de la lucru pe la vreo 17:40 si am mers la bere cu Natasa, care a venit de la Ungheni, Marin si Iura. Ma rog la bere... Natasa si cu mine ce-am mai baut bere ca Marin a baut Prigat cu putza (cu putza?, da cu putza), pe terasa la Andy's. Las ca maine poate o facem de oaie si dezvirginam shmenu de palinca... sa vezi atunci ce blog imi trag, sau nu.

Intrebarea zilei: De ce sunt eu pizda de om?

Fratilor va spun cinstit,
Orasul m-a nenorocit,
Hai sa ne mutam la mare,
O tara de orase goale!

"Pitic: da bah daca tot te plictisesti
Pitic: de ce nu vii la oradea
Pitic: definitiv
Pitic: )
Florian: hmmm"

P.S. - Mi-am luat Geaca de blugi (tot aluzie Vama Veche)

Povestea numarul 1 se petrece la P&G Romania. Baietii au sediul in Pipera si acolo exista doua cladiri, generic numite "Cladirea noua" si "Cladirea veche". In aia veche stau toti melcii si racanii, adica aia middle manager wannabes, young professionals care pupa'n toate cururile. Asa ca e clar ca nu e loc de buna ziua sau de bude curate. Toti se straduiesc sa ii futa pe ceilalti, sa ii sicaneze sau sa ii tepuiasca. Drept urmare toti angajatii din P&G isi doresc sa lucreze in cladirea noua pentru ca...atentie, acolo lumea se saluta! :D

Da, probabil sti deja ca urmeaza sa plec impreuna cu Silvia la Viena. Daca nu sti, ei bine, tocmai ce-ai aflat. Ma rog, nu intru acusi in discutia despre Viena pentru ca eu unul de abia astept sa plec din Bucuresti impreuna cu vampirul meu iubit pentru cateva zile iar Viena sunt sigur ca va fi un loc perfect pentru o astfel de escapada.

Oricum, dupa cum bine sti, cand iesi din tara trebuie sa ai si o asigurare pe viata ca na, daca mori sa aiba cum sa te aduca inapoi ca si asa, oricare alta ingrijire medicala o platesti prin card. Asa ca de marti am inceput peregrinarea mea langunoasa prin tenebrele birourilor si secreatriatelor institutiilor mai mult sau mai putin, de stat, pentru a-mi procura aceasta dubioasa asigurare.

Silvia mi-a spus ca cel mai OKy ar fi sa merg la Casa de Asigurari de Sanatate a Municipiului Bucuresti si sa procur de pe acolo cardurile europene, pentru mine si pentru ea, ca na, doar le da statul pe gratis. Intram noi pe site-ul aferent (nu dau link.ul ca si asa e degeaba) si gasim informatiile cica necesare pentru primirea acestui card.

Printre putinele acte cerute pe site, era si adeverinta de student, pe care o ia tot omul de la Facultatea de care apartine. Ma duc eu marti dimineata, vesel, fericit, desi ploua putin pe afara, si o rog pe domnisoara secretara sa-mi dea si mie o adeverinta. "Vino maine si ti-o dau, ca asa e procedura." Eh, ce mai conta ca aveam nevoie cat de curand. Zic si eu "Saru'mana" ca doar eram fericit si-mi vad de "drumurile noastre toate/se vor intalni vreodata". Miercuri, fara nici o alta treaba esentiala pe la Facultate (cursurile nu se pun ca si asa nu prea s-au facut saptamana asta) am ajuns pana la urma sa campez pe micul hol al secretariatului.

"Nu am ce sa-i fac, n-a venit secreatrul sef." Daca n-ar fi fost secretara de la noi de la an o doamna foarte draguta si care foloseste un ton foarte pertinent si cald, probabil c-as fi facut-o cu ou si cu otet pentru ca pana la finele programului cu publicul, secretarul sef n-a binevoit sa apara. Pacat ca nu era buldog.ul ala de secretar, tuns scurt si cu burta cat Logan.ul ca atunci as fi putut sa-mi descar si eu micii nervi de student care s-a lasat de fumat si n-a mai pus alcool in gura din vikend.

Eh, trecand peste vesnicele probleme ale institutelor de invatamant cu specific teologic-ortodox, ce au harul de la Dumnezeu, probabil, de a te plimba prin toate starile de angoasa si dispret posibile, fac eu rost astazi de adeverinta si dau sa merg la sediul C.A.S.M.B. de la Vitan, sediu central, unde, pe site scria ca poti depune actele pentru Cardul European. Norocul meu ca pe drum dau nas in nas cu un coleg de facultate care-mi spune "Ba, nu te duce acolo, mergi la Herastrau, ca acolo se fac astea europene..." Il ascult eu pe omul meu, ca doar teologii sunt trecuti prin multe, si ajung, dupa lungi interogatorii adresate diferitilor pietoni din zona, la sediul casei de asigurari.

Dupa o coada relativ scurta, ajung eu in fata domnisoarei, ii dau dosarele, al meu si al Silviei, si raman pentru o secunda in picioare. Aceasta se uita peste al meu iar cand ajunge la celalalt, se uita la mine si ma intreaba "Da' cine e?" eu ii raspund foarte senin "SILVIA!". "Vad si eu asta..." zice tanti pe un ton pitigaiat si enervant, specific femeilor... ma rog, la care eu ii zic "Ma bucur, ar fi rau daca n-ati vedea."

La care ea se uita ciudat la mine si ma roaga sa iau loc. Ma asez pe scaunul confortabil de banal si imi spune simplu ca nu poate sa accepte un dosar pentru o alta persoana decat de la mama/tata sau sot. Eu ii zic ca mai avem pana acolo, o mai rog frumos dar putin rastit, trebuie sa recunosc, de vreo doua ori, sa accepte dosarul si pana la urma il iau si-l pun inapoi in mapa mea.

Cand trece la al meu, se uita peste putinele acte cerute pe site, si se apuca "Va mai trebuie Diploma de Bac si Foaia Matricola." Eu ii zambesc, frumos, calduros, ca unei fete inainte de primul sarut, si-o intreb daca nu cumva mi se da si o bursa de studii. Ea se incrunta, ca si cum ar fi vrut sa fim doar prieteni, si-mi spune ca asa e regulamentul. 5 minute si 200 de injuraturi mai tarziu, iesind tremurand tot si rosu la fata, din biroul respectivei, ajung sa ma indrept spre casa, cu dosarele in mana, fara carduri europene de asigurare.

Ajungand eu acasa, ceva mai linistit, datorita "Prin fereastra Bisericii" a Parintelui Coman (omu' asta scrie niste carti de-ti sta matzul in coada, serios ca da) caut pe net. asigurari pentru turisti. Pentru 5 zile, BCR asigurari iti ia 17 lei. Floare la ureche asa ca luni ma duc sa-mi fac asigurarile.

Morala acestei povestioare asezate in scris pentru a-mi mai calma din tremuriciul mainilor, este: "Tu-i C.A.S.M.B.ul cu el si cu mama lui si sa-si bage site-ul in tenebrele prostiei din care l-au scos." Ma rog, de altfel, nici nu ne trebuia Cardul European de Asigurare pentru ca nu stam decat 5 zile dar nu asta conteaza, conteaza informatia eronata asezata pe site, pe baza caruia, omul cu google acasa isi face, si el, niste planuri. In adancul sufletului, desi toata lumea ma critica cum ca as trai intr-o lume fictiva si prea frumoasa, sper ca Romania si respectiv institutiile ei ajung sa se schimbe, in bine, odata cu trecerea timpului...

Poate la anu'. Sau... poate nu.

P.S. Am zis sa le modific putin sigla pentru ca asta se potriveste ceva mai bine, zic eu. Tu nu?

]]>