So. Today I feel ROUGH, and rotten. But closer to my work buddies, and feeling like I have a better understanding of them, and of our dynamic. I've always had a bit of a work personality vs. my real outside life one. But they're gradually becoming the same girl.

This is one of the nicers ones - at the start of the day... please bear in mind that at this point I had been drinking for about 5 hours, with no food. Ithankewe.

Limenaria, statiunea care ne va fi gazda, este al doilea oras ca marime, dupa Limenas (Thassos) – capitala Insulei. Limenaria se afla la doar 42 de km de Limenas si este situat pe coasta de sud-vest a insulei.

Fie ca esti sportiv, iubesti natura sau esti interesat de trecutul istoric al zonei, vei avea o larga varietate de locuri de vizitat.

Ziua 1 - La ora 19:00 ne intalnim cu grupul in fata restaurantului CINA (langa Ateneul Roman) pentru imbarcare. La ora 19:30 ne incepem calatoria pe traseul Bucuresti – Giurgiu –Ruse-Kulata-Promachonas-Serres-Kavala-Keramoti-Thassos-Limenaria.Traseu de noapte (tranzit Bulgaria).

Ziua 2 - Transfer cu ferry-boat-ul pe insula, Keramoti-Thassos, si continuarea drumului cu autocarul spre Limenaria. Cazare la Vila Anna Studios sau Hotel Anna Beach, conform optiunii. Timp liber.

Ziua 3-8 – Insula Thassos, un colt de paradis: In aceste zile descoperim farmecul inegalabil al insulei si al vecinatatilor. Timp liber la dispozitia turistilor. Plaja

Ziua 9 – In jurul orei 14:00, parasim insula, iar dupa traversarea cu ferry-boat-ul ne indreptam spre minunatul oras port Kavala, unde vom petrece 2-3 ore.Timp liber la dispozitia turistilor pentru vizite individuale si cumparaturi. Tranzitam apoi Bulgaria. Traseu de noapte.

Ziua 10 - Sosire in Bucuresti, in jurul orei 10:00.

VILA ANNA STUDIOS 2*
Este situata la 200 m de plaja pe strada comerciala a statiunii Limenaria.Vila dispune de camere cu doua paturi, apartamente pentru 3 / 4 persoane, toate dotate cu minibucatarie (frigider, plita electrica, vesela), grup sanitar propriu cu dus, telefon, televizor, radio, balcon, aer conditionat, piscina.

HOTEL ANNA BEACH 3*

Situat in centrul statiunii Limenaria pe plaja, dispune de camere cu doua paturi, apartamente pentru 3 / 4 persoane, toate dotate cu minibucatarie (frigider, plita electrica, vesela), grup sanitar propriu cu dus, telefon, televizor, radio, balcon, aer conditionat, piscina.

SERVICII INCLUSE:
- transport autocar licentiat, clasificat 3* (clima, instalatie audio-video, scaune rabatabile);
- cazare 7 nopti in statiunea Limenaria la Villa Anna Studios 2*+ sau Hotel Anna Beach 3* (pt. hotel se achita supliment de confort)
- Ghid insotitor de grup
- Excursie Kavala
- pentru cazare la Hotel Anna Beach – mic dejun
02,09,16 iulie - 115 euro + 199 ron
23 iulie - 135 euro + 199 ron
30 iulie, 06,13,20 august - 145 euro + 199 ron
Detalii..

Non dateci degli scettici, ma quando si parla del futuro di Lancia o Alfa Romeo -e soprattutto di modelli da sogno, come in questo caso- la prudenza non è mai troppa. Diciamo che saremo ben felici di essere sorpresi positivamente al momento della loro presentazione, ma per ora abbiamo imparato a non gioire anzitempo.

Dunque, stavolta si parla di sua maestà la Lancia Stratos. Olivier Francois ha rilasciato un’intervista ad Autocar in cui parla esplicitamente della rinascita di una sportiva a motore centrale con il prestigioso marchio torinese sul cofano. Produzione in piccola serie e commercializzazione nel 2011 sono le coordinate commerciali dell’ipotetico modello.

“Lancia vuole tornare ad essere un marchio premium e mascolino, e fare una grande sportiva entusiasmante da guidare sarebbe la scelta azzeccata. Spero di convincere Marchionne della bontà dell’idea”. Questo è un estratto della dichiarazione di Francois, che invece non ha fatto menzione di caratteristiche tecniche e prezzi, limitandosi a puntualizzare che la sportiva non sarà un’auto estrema.

Ora, supponendo che l’ad Lancia non ci stia prendendo tutti in giro (stiamo ovviamente scherzando), c’è da chiedersi quali siano i piani di Fiat Automobiles per il futuro di Lancia. Dato per scontato il progetto di riposizionamento verso l’alto -o “upmarketing”- del brand, rimane da capire la direzione che verrà intrapresa. Lancia diventerà solamente sinonimo di lusso e prestigio, oppure darà spazio anche a modelli sportivi, magari “cugini” di Ferrari, Maserati e Alfa Romeo?

Lasciamo da parte queste speculazioni, e torniamo a Olivier Francois e alle sue parole. “Già a Ginevra porteremo una concept car che lascerà assolutamente sorpreso il pubblico (l’Aurelia?), è qualcosa di assolutamente nuovo”. Nemmeno a dirlo, bastano queste poche parole a risvegliare entusiasmi lancisti da troppo tempo sopiti. Ma non è tutto, perchè il sorridente manager francese ha detto di più.

“Nell’autunno del 2009 arriverà la nuova Ypsilon, un modello da 3,80 metri. Con la nuova Delta a quota 4,50, abbiamo creato lo spazio per un’altro prodotto, nell’ordine dei 4,20 metri, decisamente più sportivo di tutta la nostra gamma attuale“.

E questa nuova Lancia potrebbe nascere sulla base dell’Alfa Mi.To, che sembra nata apposta per fornire la base tecnica a questa inaspettata sorpresa. La quale a sua volta potrebbe dar vita (finalmente, dopo tanti anni) alla Fulvia e alla Musa del 2012.

Che sia arrivato il momento del grande risveglio anche per La Bella Addormentata?

[via: autoblog.it]

Nu ne mai pasă de cel de lângă noi. Omul căzut pe trotuar, dintr-un motiv sau altul, nu reprezintă, probabil, mai mult decât câinele din vecinătate întins relaxat la umbra copacului moleşit de atâta poluare. Bineânţeles că e uşor de explicat – bunii samariteni au fost înmormântaţi demult în cimitirele uitării comunitare iar pentru ceilalţi omul căzut nu deţine nici o valoare comercială, deci, implicit, nu prezintă nici un interes.

Peisajul românesc e jalnic. Se joacă multă dramă şi multă comedie cu personaje ce parodiază fiinţa umană indiferent de poziţia socială sau rolul pe care îl exercită. Nu-i aşa că numărul scenelor de teatru „fără nume” întrece cu mult pe cel al teatrelor recunoscute? Ce piese de teatru se joacă la Teatrul Naţional din Capitală? Parcă devine nesemnificativă punerea în scenă a pieselor de pe fundalul paginilor pe baza cărora se face reprezentarea în comparaţie cu piesele de teatru de la Teatrul Primărie, Teatrul Judecătorie, Tribunal, Autobuz, Tramvai, Troleibuz, Metrou, Parc, Staţie, Trotuar, Spital, Hotel, Tren, Autocar, Magazin, Supermarket, Farmacie etc.

Spaţiul nu este poluat numai cu noxele consumatorilor de combustibil. Există prea multă lipsă de iubire care poluează cu fum negru, foarte toxic, spaţiul social şi personal al fiinţelor umane. Oamenii refuză mai mult ca niciodată să continue să extragă din zăcământul sufletului lor petrolul pe care să-l prelucreze apoi în rafinăria inimii pentru a obţine şi oferi produsul numit iubire. Rezultatul? O societate de inimi handicapate, cu rezervoare goale, o societate în care fenomenul studiat de sociologul francez  Emile Durkheim numit sinucidere ocupă cote alarmante şi ar trebui să ne dea grăunţe de măcinat în moara minţilor noastre pasive. 

Suporterii nu de aiurea, ci a fiecărei selecţionate calificate la turneul final al Campionatului European au fost invitaţi de UEFA să dea măsura creativităţii pentru realizarea unui slogan care să definească respectiva echipă.

 Elveţia - Terminus: Viena. Numai să nu se terminus pe drumul  spre Viena.

Cehia - Haideţi, vom câştiga, este visul unei naţiuni! Chiar şi naţiunile mai mari şi-au băgat divorţul de catifea în visele cetăţenilor.

Portugalia - Acest autocar mege cu dorinţa de a învinge! Lusitanii au învins deja naţiuni şi civilizaţii care încă sunt în cautarea energiei alternative. Sfârşitul Petrolului nu-i mai sperie.

Turcia - Pasiunea întregii Turcia poate încăpea în acest autocar? Da. La fel cum poţi înghesui un hipopotam şi doi elefanţi într-o vitrină cu porţelanuri. Sau două continente într-o singur Euro.

Austria - Doar împreună putem învinge! Adevărat! Curat adevărat. Împreună cu Ungaria!

Croaţia - Împreună cu suporterii, în fruntea Europei! Tot împreună cu ei, spre UE şi NATO.

Germania - Germania - o echipă - un obiectiv. Spiritul SS-ist niciodată nu va pieri, munca de echipă eliberează. Arbeit...

Polonia - ...pentru că numai sportul şi plăcerea contează. Fotbal şi sex, iată soluţia!

Olanda - O misiune, un sentiment, totul portocaliu! Îmi redirecţionează oarecum gândirea spre publicitatea la furnizorul de telefonie mobilă.

Italia - Cerul este mereu mai albastru! Încerc să nu fiu subiectiv: Floare-albastră, floare-albastră, totuşi este trist în lume...mai ales când iei trei goluri într-o singură noapte albastră! I'm blue, da ba dee...Eiffel  65...tot italieni...

România - România, te iubim şi cu tine ne mândrim! Se putea mai rău. Ce-ar fi fost dacă ne mândream cu un „Jos Ceauşescu!" sau „Pe ei, pe mama lor...". Îmi pot închipui şi cât se mândresc rromânaşii de pe la adversarele din grupă cu asta. Curvele din Olanda, ţiganii din Franţa şi rromânii din Italia.

Franţa - Trăim împreună, vibrăm împreună! Poate ne facem şi bagajele de la Euro, tot împreună. Noi, francezii. Între noi! Libertate, egalitate, fraternitate.

Suedia - Visul Suedez. Pentru mulţi dintre noi, visul suedez rămâne VOLVO!

Spania - Fie ce-o fi, Spania pentru totdeauna! Sloganul are sonoritatea unui dicton pe care l-am observat pe o clădire din Toledo. Triumfăm sau murim, iată, avem două soluţii!

Rusia - Cu toţii uniţi, Rusia este mândră de fiii săi. Mama - Rusia nu se dezminte şi nici nu-şi schimbă moravu'! Perestroikă şi Glasnost.

Grecia - O echipă, un vis. Urmaşii Zeilor încă mai cred în vise. Până la urmă, chiar şi un eventual coşmar la Euro 2008 ar fi preferabil trezirii!

P.S.: România de iubim şi ca Băse vrem să fim! România în finală, utopie naţională! România, te iubim şi pe-arbitru nu-l jignim!

Mai mult decât atât, am găsit câteva râgâituri interesante navigând prin mândria virtuală a conaţionalilor, web-suporteri:

„Gică, Gică, nu vedem de sticlă!" (apare într-un comentariu de pe sport.hotnews.ro) sau „România te iubim, când plecăm nu mai venim!". Fenomenal!

[polldaddy poll="689205"]

The digital publication, which features seasoned automotive journalists: Chris Harris (ex AutoCar), Richard Meaden (ex EVO magazine) and Jethro Bovingdon (also ex EVO), are endeavouring to involve their readers in the process prior to writing the articles. In this instance, the team used Talk Morgan members questions to form part of their interview structure for Mr. Morgan.

We look forward to reading the feature, which will include video footage of the Driver Republic team driving the limited edition Morgan Aeromax, and will post a link to it as soon as it goes live.

El conductor del autocar que atropelló a un escolar, detenido por homicidio imprudente

Los hechos que relata el diario son como sigue: un grupo de escolares de 13 años de un instituto de Santa Coloma de Gramenet (Barcelona) fueron de excursión al monasterio cisterciense de Santes Creus (Tarragona). Los llevaron en autocar. Tras pasar un día entre cirios y piedras medievales, al conductor no se le ocurrió otra idea que darle la vuelta al vehículo en una explanada repleta de chavales hartos de excursión que mataban el tiempo como podían antes de subir al autocar para volver a casa. Dicen que arrolló a uno de los muchachos con las ruedas traseras. Murió.

Los Mossos d'Esquadra detuvieron al chófer del autocar por homicidio imprudente. Según la Policía, el conductor comenzó las maniobras cuando los escolares estaban demasiado cerca del vehículo.

¿Qué quiere decir que el conductor maniobró "demasiado cerca" de los chavales? Cualquier conductor sabe que cuando maniobra debe cerciorarse de que nada ni nadie se halla en el lugar donde moverá su vehículo. Y ante cualquier duda, debe detenerse en el acto para hacer cuantas comprobaciones sean necesarias, bajando del vehículo si es preciso. Eso lo sabe cualquier conductor de "B", pero un chófer de "C" o "D" debe tenerlo más que fresco.

Por otra parte, me llama mucho la atención un punto. Todos sabemos que uno de los temas que caracterizan a un buen conductor es su sentido de la anticipación. Si esto es así, me pregunto por qué el chófer del autocar esperó a que los chavales estuvieran presentes para darle la vuelta al vehículo. ¿No tuvo tiempo de hacerlo mientras los jóvenes se empapaban de cultura?

Luego está el clásico al que odio recurrir, pero es que hay preguntas obvias. ¿Dónde andaban los tres profesores que controlaban a estos casi 60 alumnos? No quiero sugerir que tuvieran que amarrar a los muchachos como si fueran niños de preescolar, pero al ver que el conductor iba a poner en marcha el vehículo, ¿tanto les costaba coordinar la operación para que nadie resultara herido?

Y finalmente, y sintiéndolo mucho, tengo que preguntarlo: ¿Qué coño hacían los chavales correteando por la explanada, viendo que el autocar se movía? No estamos hablando de críos de cuatro años. Con trece tacos un tío ya sabe ver que un vehículo se mueve. ¿Tanto les costaba salir huyendo de la zona?

Son muchas dudas. Lo sé. Y respecto al último párrafo, hay que puntualizar una cosa. Dicen los testigos que el autocar maniobró a gran velocidad, así que la posibilidad de huir quedaría descartada.

Y ya que estamos...

Los escolares que presenciaron los hechos se han quejado reiteradamente de que las versiones presentadas en los medios de comunicación son erróneas. Algunos de ellos han publicado una versión propia de los hechos. Como yo no estaba en el lugar donde murió el muchacho y me gusta escuchar todo lo que me cuentan para luego decidir, dejo aquí lo que he leído en la página EnigmaTICS para que cada cual lea y decida:

La cruda verdad.

Sí, porque suficientes sabemos como fue en realidad, y demasiados gritos lanzamos al viento en ese corto momento, pero muy prolongado. Que nos crean quien quiera, pero las proximas palabras estaran caragadas de realismo, impotencia y muchas otras cosas que nadie desea ni a su mayor enemigo y que la prensa miente.

Esto es la cruda verdad.

Como todos sabemos, hara pocos dias que Cristian Cid Alonso (mas conocido en CS y foros de este tema como “–cri” o “Graf0ne”) que falleció a la edad de 13 años a causa de una imprudencia al volante por un conductor de autocar en presencia de 59 compañeros de clase. Hasta ahí, la prensa no se equivoca en nada (quizás en la edad, con la intención de quitar un poco más de violencia y dolor, pero eso no es lo que más importa, sinceramente.)
Algunos entenderán, que no se ni como empezar a comentar esta trágica escena, no contemplada solo por mi o por dos personas, no, eramos, como ya he dicho, 59 niños y ningun adulto, salvo el imprudente al volante. No voy a explicarla del todo ya que no es agradable ni tengo la fuerza. Dicho esto, vayamos a corregir las grandes mentiras de la prensa (entiendo que ellos no tengan la culpa, pero tampoco sabemos si el conductor dio las declaraciones correctas o estas, las llenas de hechos falsos. De todos modos, lo que la prensa dice es MENTIRA.).

Varios periódicos publicaron que el conductor dio marcha atrás y él, estaba en la parte trasera del autobús (ahi ya depende de la idelologia del reportero o escritor de la noticia; algunos dicen que Cristian estaba ¡orinando! detras del autocar o que jugaba a futbol, que ya me diran con que pelota) y accidentalmente le arroyó. Esto NO ES CIERTO. Aunque parezca una mala exusa o versión, y porque no, idiota (por que ni nosotros entendemos el porqué el conductor hizo tal idiotez, ni nadie, qué digo), el conductor empezó a maniobrar MUY BRUSCAMENTE cerca de nosotros y empezo a dar una vuelta al parking (que ni llegó a acabar la vuelta) y algunos alumnos le perseguieron para decirle que parara, ya que alguien podría salir herido. El conductor, pensando que era un juego, porque veía que una gran cantidad de nosotros iba tras el bus, aceleraba cada vez más y seguia intentando dar la vuelta al parking, y en una curva, Cristian tropezó, él en el suelo, se intentó proteger y se encogió (pensando que saldría por debajo) entonces, el autocar dio una curva interior y lo demás, es historia. DE TODOS MODOS, aunque no sea creible, estamos hablando de la versión real, la de los 59 NIÑOS QUE PRESENCIARON el mayor dolor de sus jóvenes vidas y la muerte de un amigo. Como iba diciendo, si los mossos d’esquadra no les parece correcta la versión, que me respondan a esto:

Si dio marcha atrás, PORQUÉ SE ARROYÓ PRIMERO EL TORAX DEL JOVEN Y NO EL CRANEO? No se supone que al ir marcha atrás el transporte y el cuerpo, mirando hacia delante, (por que dudo que alguien corra hacia un autocar o hacia donde sea al reves) ¿no debería haberse destrozado antes el craneo que el tronco?

También, el conductor, al menos podría haberse esperado a que los profesores estuvieran presentes o que al menos nos dejrara entrar al autobús antes de maniobrar para hacer dios sabe que. El menos el no seria el responsable adulto de casi todo, o almenos avisa de que vas a hacer maniobras muy bruscas. O eso pienso yo.
No tengo nada más que decir, al menos yo. Simplemente que no buscamos un verdugo, sino que buscamos la justicia.

Un gran abrazo para todos.

Noticia elavorada por: Laura 'Wolstenholme' Massip y Albert 'SninjawN' Guerrero

Acum, ca avem un slogan, s-ar preta sa facem si propuneri de imn.

Ce ziceti de urmatorul?

România te iubim că ca tine nu gasim

Că când mă uit la fotbal,
Mirarea imi e mare
Că caterinca e in floare
Că cum sunt mandru nevoie mare
Că ca Romania suporteri n-are !

Propun ca acest imn sa fie inscriptionat tot pe autocarul nationalei. In plus, muzica pentru el va trebui sa fie in interpertarea unor mari maestrii ai genului, precum Florin Salam sau Adrian copilul minune - trubadurii nostri nationali.

Il Variable Torque Enhancement System sviluppato dalla Controlled Power Technologies presenta infatti l’inedita assenza della cinghia d’azionamento, che nella sovralimentazione volumetrica tradizionale avvia il compressore d’aria trasmettendogli il movimento dell’albero motore.

Il sistema è pronto per la produzione in serie e dovrebbe arrivare sul mercato fra 18 mesi, anche perchè la sua implementazione non richiede di riprogettare i propulsori che lo adotteranno. Un portavoce della CPT ha dichiarato che tre grandi costruttori automobilistici sono in contatto con l’azienda per la fornitura della tecnologia, i cui punti di forza sono il basso costo, gli ingombri minimi e l’alta affidabilità.

Vengono chiaramente confermati tutti i vantaggi che la sovralimentazione volumetrica presenta rispetto ai turbocompressori, come la disponibilità di coppia sin dai bassi regimi. Questo sistema presenta inoltre il vantaggio di ridurre l’assorbimento di potenza rispetto ad un compressore volumetrico ad azionamento meccanico, grazie all’assenza del collegamento diretto con l’albero motore tramite la tradizionale cinghia di trasmissione.

La CPT dichiara dati sorprendenti per quanto riguarda le prestazioni, con tempi in ripresa che scendono fino al 40% rispetto ad un aspirato di pari cubatura. Il che si traduce secondo l’azienda, in un miglioramento di circa sette secondi (!) nel caso di un piccolo 1.2.

[via: autoblog.it]

We're always told that time is precious, there's not enough of it, if you really want something then you make time. The clocks go forward this weekend. Did you know that? Time runs out, we think we have plenty, we've planned and drawn it up. But I'm so easily distracted. I miss things. I wonder if I'm missing something else when I'm somewhere else. Have I missed out by going? Have I missed out by not going? Do I care? Why do I care? And it's all just white noise anyway. I think I need to care less. I certainly should worry less, or more. Can't decide which. There are a million blogs out there dedicated to self-timing. Help with fitting everything in, now that we all run at a million miles an hour. But without getting anywhere (don't get me started on treadmills!) I keep looking ahead to this thing, that thing, one day I'll be free. But I'll never be free, while I'm looking ahead I'm missing what's going on right now. And that's the most important time of all.

:: :: :: :: :: :: :: :: :: :: ::

Ce sa zic, e o placere nebuna sa calatoresti cu autocarul, mai ales inconjurat de o asemenea civilizatie si politete.

adică măreţia nu constă în cadou, dar în faptul că acest cadou este un rezultat al activităţii eficiente a Legislativului.

Am fost mai mult pe drumuri zilele trecute (sigur, stiu ca you missed me :P) si concluzia este ca soferii, atat cei din MD, cat si cei din RO, fie ca "piloteaza" maxi-taxi-uri orin oras, fie autocare de cursa lunga, indiferent daca te delecteaza cu compania lor pe parcursul a 5 sau 500 de km, parca sunt facuti de-o mama. Sau parca au mers la aceeasi scoala, unde au invatat ceva de genul:

"1. Masina este domeniul tau. Tu o conduci, deci tu esti seful. Toate drepturile sunt ale tale, ceilalti (la care ne vom referi in continuare drept 'calatori' sau 'pasageri') au obligatia sa plateasca si dreptul sa... taca.

2. In timpul calatoriei este esential sa te simti bine. Fa atmosfera, simte-te ca acasa, pune ceva muzica. Sunt recomandate manelele, dar poti alege si altceva (desi nu vedem de ce...), important e sa fie la volum maxim si sa simti masina vibrand. Calatorii se arata deranjati? Pai asta e problema lor, nu?

3. Daca se intampla sa-i tai cuiva calea si respectivul nu pare prea fericit, claxoneaza-l si injura-l in gura mare, iar daca nici atunci nu se linisteste, esti liber sa cobori si sa-l iei putin de guler. Functioneaza garantat. In plus, spectatorii vor fi impresionati.

4. Indiferent de conditiile climaterice, nu esti deloc obligat sa faci dus mai frecvent decat o data pe saptamana. Poate vei observa la un moment dat ca locurile din fata sunt libere, iar in spate pasagerii stau cate trei pe un scaun. Dar cine poate sti ce e in capul lor? Nu le da atentie si vezi-ti de drum.

5. Daca e ziua de nastere a colegului tau (soferul care trebuie sa te inlocuiasca in 4 ore bla-bla) nimic nu va poate opri sa sarbatoriti chiar in drum. Sigur ai invatat deja sa tii volanul cu o singura mana. In cealalta vine foarte bine paharul, iar in pauze o poti lasa sa se odihneasca pe genunchiul amicei blonde asezate intre voi doi. Doar cand pasagerii au obosit sa va mai roage, incep sa dea semne de disperare si par in stare de lucruri nesabuite, trimite-i pe petrecareti sa continue cheful in spate fara tine. Lasa ca vine si ziua ta.

6. Cand ajungi la restaurantul tau preferat de pe traseu, anunta o pauza de 10 minute si mergi la masa. Mananca pe indelete si fara graba, socializeaza cu chelneritele. Rasteste-te la pasagerii care vin sa te caute peste 2 ore.

7. Daca urca in masina o calugarita (sau, in caz ca esti norocos, chiar un preot), butoneaza fervent pana gasesti primul post de radio religios. In timp ce asculti cu evlavie emisiuni bisericoase, poti continua sa fumezi in draci.

8. Apropo de fumat. Nu lasa detaliile minore (cum ar fi masina plina cu oameni, inclusiv copii, protestele calatorilor sau aluziile la fumatul pasiv care ucide) sa iti afecteze obiceiurile. Retine: muncesti in transport, nu la ocrotirea sanatatii. Bine, poti sa faci un compromis si sa deschizi geamul, pretinzand ca fumul ajunge afara, dar pasagerii se vor plange ca ii sufla, deci mai bine nici nu incerca sa le faci pe plac.

9. Daca se intampla sa intalnesti un amic, pentru ca drumul sa nu mai para atat de lung, depanati amintiri si impartasiti-va ultimele experiente (chiar si cele mai intime), faceti glume deocheate. Nu va sfiiti sa comentati si prezentele feminine din masina. Ar trebui sa se simta flatate.

10. Cand unul dintre pasageri decide sa renunte la dreptul sau din punctul 1, poti sa-l bruschezi, sa-l injuri si sa-l ameninti ca va face restul drumului pe jos. Daca nu pare impresionat, pune in aplicare amenintarea. Bineinteles, a platit si avea bilet, dar calmul tau si buna desfasurare a 'misiunii' sunt mult mai importante, chiar nepretuite."

Soferi din toate tarile, simtiti-va!

P.S. Am scris aceasta insemnare in drum de la Bucuresti spre Targu-Mures, intr-un microbuz condus de un sofer care respecta cu strictete cel putin jumatate din prevederile de mai sus si care mi-a reamintit de celelalte experiente traumatizante similare...

A. Valentines day.

Q. How would I assuage feels of paranoia in an 'acquaintance'?

A. By sending an anonymous letter calling that person paranoid.

That's a whole lot of car people. About £150K to be more accurate... that's like enough to feed, I don't know, MALAWI for a year? I might be exagerating. A little.

So it's a big fancy car. With a big fancy interior, and seats that will massage you as you drive (not too shabby I'll admit). And I'm curled up on the front passanger seat with chronic car sickness. I mean evil, sicky burps, sicky sweats and pallid, pasty skin. I was rocking the sick look. Poor Boyfriend. You try hard, you get the posh car... and you make your girlfriend so sick you have to take her home early. We made it to Silverstone. I walked off the sickness. We headed straight home, so I could have an early night. On my own.

Bravo Mercedes!

I hope you all have a wonderful peaceful and loved festive season - if that's now, later, or you are just having some time off to spend with your family. I hope it brings you joy.

Peace and love to all - something missing from the world!

Vi segnalo una prova su strada della Tiguan 2.0 TDI pubblicata sul sito AUTOCAR.co.uk una delle massime autorità in fatto di motori, su carta e su web.

You know what. I can't be bothered to write the woe-is-us-we-live-in-a-hell-hole post tonight. I've been job hunting all night and I've reached the edge of my self-esteem. And I'm sickened by the extraordinary depths of self-pity I have... So I'll pootle off and self-loathe else where. Suffice to say I'm open to revolution. Bloodless naturally. Perhaps we can all have a sit in and do each others hair?

"L'autocariste Coach Canada lance une nouvelle structure de tarifs qui permet de voyager entre Montréal et Toronto pour 10 $ (plus taxes) par aller.

La compagnie d'autocar adopte un modèle tarifaire similaire à celui qui a valu le succès aux compagnies aériennes à bas tarifs."

Sources : http://www.cyberpresse.ca

C'est vraiment pas cher........!!

http://www.coachcanada.com/

I like this. I think the message is clear, and well shot, the editing is sound. It's put together well (is basically what I'm saying). Especially like the slow-mo young girl at the start, and the track (LA breeze by Simian - who are now Simian Mobile Disco)

Have to wonder at the message though - is Dove genuinely interested in this self-esteem message, or are the trying to get customers who do care about this sort of thing. Is it a real attempt to get back to true community/corporate values or just another way to sucker us into buying a product because 'it's different'. It's still a global name which is part of the industry, one that is trying to place itself in the light of 'different'.

Dove is owned by Unilever and they're out to make money (like all other business). But you know what - I've been trying to find some dirt and so far I can't (please correct me all!!). So maybe they are a genuine community interested company. Hopefully. Can't help but feel horribly cynical about it. And then buy Dove. Damnit - I've been drawn in!

But this 90 seconds of Ed-vert (educational advert, yuk - who comes up with these things? Are they well paid?) raises a lot of fantastic questions; why are young girls portrayed as innocence, light and delicate - whereas young women (I hope) are meant to be sexy, perfect, weightless and sensual. Perhaps this is why teenage girls are so confused, vulnerable and open to suggestions of surgery and suffer more from eating disorders than any other age group. A terrifying ordeal awaits those approaching puberty these days. Be a child and be sexy? Go to bed a child and wake up a woman? And what a woman you have to be! Talk about hard work.

Isn't this young girl already being sucked into the system? If she's already an actress (and let's face it, she is, she's in the ed-vert) she'll be under more pressure than most to conform to get work and become a 'success'. If you google actress and conform - you are greeted with a host of articles about how soandso is great because she doesn't. But I still see more pretty able-bodied slim women on the screens than not... and I'm going to be shallow and admit that I do enjoy watching them, though rarely. Ug. I suppose I could start to question if that's me, or becoming used to it after years of having it forced at me, but I won't. Because that's a little tawdry and dull frankly.

After all this is the BEAUTY industry. Wouldn't it be weird if they weren't obsessed with appearance? Seems to me that a good message to make people the best that they can be has given way to making someone the best that they can be a judged by 'society'. Buy 'society' there I mean as the media portrays the whole lot of us. I would like to think that the women I know wouldn't be affected by that. I think all women have the capacity to be beautiful - as my esteemed friend says "perfection is not about looks, it's about how you look at someone", if we allow ourselves this.

I think I'm very lucky - I'm not mal-formed and I'm happy in my body (as far as that goes, would still enjoy being able to attend a gym regularly), but it seems that the vast majority of women aren't. Is that Dove's message? Ignore the industry Dove will help you feel better about your fatness. Dove can hug you and hold you when you cry after reading the latest Cosmo and feeling inadequate about the length of your legs/lashes/heels. Maybe they're being more subtle than this...

It's no good blaming an industry though, we built that industry by allowing it to get out of hand and still buying the mags and believing the bullshit. Didn't we? Or did they lead us?

Ultimately this can only be a step in the right direction - while the dangers of lip-service are ever-present I can't help but feel that other companies should follow suit. Clever marketing Dove. Well done you.

And just to be complete, here's the first Ed-vert in the series.

(I'm trying really hard to write a critique here, please give me tips on where you think I've preached and how I can avoid it!! Thanks)