Bărbaţii cu un apect răvăşit, uşor neglijent şi atractiv au cele mai mare şanse de a cuceri o femeie, se arată într-un studiu publicat recent pe Telegraph.co.uk. Se pare că femeile manifestă o preferinţă vădită pentru bărbaţii neraşi de cîteva zile, aceştia fiind consideraţi mai sexy decît bărbaţii cu barbă şi chiar decît cei proaspat-raşi. Femeile care au luat parte la studiu au caracterizat bărbaţii ce adoptă acest stil drept duri, maturi, agresivi, dominanţi, considerîndu-i în acelaşi timp a fi partenerii cei mai potriviţi atît pentru o relaţie de scurtă durată, cît şi în cazul relaţiilor stabile, pe termen lung. O explicaţie perfect plauzibilă pentru această preferinţă a femeilor nu există, însă specialiştii în evoluţia umană sînt de părere că părul facial este perceput drept un semn de agresivitate.

Aşa că, dacă vreţi să faceţi cuceriri, nu vă mai bărbieriţi dragii mei, şi poate, cele care au citit acest articol vor înţelege mesajul.

Întregul articol este aici

De ce dispare dragostea dupa un timp? De ce doi oameni care s-au iubit ajung uneori sa se urasca ori sa cunoasca suferinte interioare de neimaginat? Unde se duc frumusetea si atractia de la inceput, caldura si blandetea, tandretea si vorbele frumoase? Unde se rupe lantul care pulsa in inimile indragostitilor atita timp cat iubirea - nu-i asa?! - este puternica si depaseste orice granite?

Se intampla deseori sa iubim un numar de ani, dupa care sa ne intoarcem (iarasi) la singuratate, la o instabilitate emotionala si, mai ales, la dorinta de a intalni din nou marea dragoste. Cred ca, de fapt, nu iubirea este cea care dispare. Dispare, insa, cu certitudine, capacitatea mintii noastre de a o mai percepe. Iubirea, in forma ei cea mai pura, in forma ei reala, are o putere pe care de multe ori nu putem sa ne-o imaginam. In iubire este insasi puterea fara de care niciunul dintre noi nu am putea exista. Iubirea nu poate sa dispara. Ea se disipa, insa, in vietile noastre agitate si se transforma in incapacitatea de a mai simti dragostea celuilalt. Dupa cativa ani de dragoste, unul-doi-trei (cine poate sti exact?), mintea noastra incepe a-si pune intrebari, iar inconstientul incepe sa vada tulbure. Toate realitatile devin vise neimplinite si apare nevoia de nou. Atractia catre altceva. Acel altceva care ne da un imbold caruia nu-i putem rezista. Sau putem, insa cu pretul nefericirii de a nu-l putea imbratisa, de a nu-i putea gusta din serul dulce.

Poate ar trebui sa simtim iubirea nu ca o traire sexuala si nici ca o pasiune arzatoare, cat mai ales ca o stare a sufletului. Un suflet dornic sa retraiasca momentele de inceput, care se afla cu siguranta undeva acolo ascunse si care asteapta doar sa fie redescoperite.

Pentru conformitate: http://www.121.ro/content/mesajul_din_sticla/index.php3?cd=09&cm=06&cm_cal=06&cy=2008

Bon, deci din presă ca de obicei afli numai tâmpenii. Sunt, evident, două tipuri de articole: ori alea scrise de tot felul de frustraţi – şi ştim exact ce spun ei, ori cele scrise, probabil, de oameni care, să zicem aşa: înţeleg situaţia, etc., ei ar vrea să ajute de fapt dar parcă mai mult rău fac – adică fix la polul opus. Nici n-o să vă mai pomenesc de comentariile diverşilor "bisericoşi" care îţi scot ochii cu biblia şi cu mai eu ştiu ce. Ah, şi mai nou au început cu etica. Eu mă întreb ce treabă are etica cu sexul: adică, pula nu ştie carte, ce-i trebuie ei etică? (şi ca să vezi, spellchecker-ul din word nu ştie cuvântul "pulă"… hm, cred că trebuie să-i fac un update?).

Să vedem ce spun bolgger-ii "comunităţii". Normal că şi aici există două extreme. Cei care spun că treaba e o porcărie, şi cei care, dimpotrivă o susţin cu ardoare. Fiecare cu argumente foarte valabile – din păcate, sau din fericire. Tind să înclin şi eu spre prima grupă. Nu e dracul aşa de negru pe cât pare.

Am cetit că obiectivele GayFest ar fi (sau mă rog, asta se vrea) să atragă atenţia asupra drepturilor comunităţii, că e un eveniment cultural şi o mişcare împotriva discriminării. Toate bune şi frumoase, chiar aşa ar şi trebui. Bineînţeles că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg.

Mulţi dintre noi spun că manifestarea e un circ. Ştiţi ceva: cam aşa e. Cine a mers la faimosul marş? Tot felul de personaje gen Naomy&Co. (e cântăreaţă în Germania dacă nu ştiaţi, inculţilor) care de fapt mai degrabă fac un mare deserviciu scopului. Pe de o parte e de înţeles că ele, divele, trebuie să fie mereu în centrul atenţiei, în luminile reflectoarelor, în fine, "în bătaia puştii". Numai că în cazul ăsta nu prea ţine. După cum bine ştim, România e o ţară destul de înapoiată, şi nu doar în concepţii, în toate cele. După 50 de ani sub comunism, să zicem că ar fi oarecum normal. Mulţi dintre militanţii anti-gay spun că dom'le îi deranjează "exhibiţionismul", să-i zic aşa. Într-o oarecare măsură au dreptate. La urma urmei, nu e cazul să urlăm "uitaţi-ne, existăm" – asta deja se ştie. Şi dacă vrem totuşi să urlăm, atunci hai să le arătăm ceva mişto.

Am putea, de exemplu, în loc să punem nişte coţofene vopsite să danseze pe străzi ca titirezul şi să se pupe între ele (deci cum ar veni astea sunt pe dublu-invers, nu?), să încercăm să punem nişte bărbaţi. Ştiţi ce sunt ăia? Ei, hai că vă mai aduceţi aminte… Exemplarele alea cu pulă, de exemplu, care mustesc de testosteron. Mă rog, nici aşa nu e bine, dar e mai bine decât ce avem acum. Am mai citit o idee foarte mişto, anume să iasă toţi să defileze la costum; e p-aici pe undeva, citiţi până la capăt. Au strigat toţi că "hai să le arătăm că suntem bărbaţi". Păi haideţi.

Să nu ne înţelegem greşit. La o adică, sunt perfect ok cu travestiţii şi cu toate cele. E chiar okay. Totuşi. Mi-a spus cineva odată "sunt homosexual; îmi plac bărbaţii; punct". Atunci de unde până unde toată fascinaţia asta pentru femei? Eu de multe ori stau şi mă întreb… ei cu cine fac sex? Probabil că sunt cei mai singuri dintre gay. N-am cunoscut mulţi, dar din cei pe care i-am cunoscut (mă rog… nu foarte bine, dar orişicum), de cele mai multe ori spectacolul ăsta trece şi dincolo de scenă. Şi atunci, ei cu cine votează?

Bon, şi clar că după asta o să-mi iau şi nişte pietre, da' nah. Se mai întâmplă. Nu vreau să se creadă că fac vreo campanie anti-travesti sau doamne fereşte alte chestii de genul. E doar o chestie pe care n-am reuşit s-o înţeleg foarte bine, şi mi se pare puţin bizar (chiar şi pentru noi). Pe de altă parte, fiecare trebuie să fie liber să se exprime cum crede/simte, şi noi trebuie să înţelegem. Până la urmă e vorba de "live and let live", nu-i aşa? Ah, şi să nu care cumva să-mi aud chestii de genul că aş fi frustrat sau alte alea. Adică, frustrările mele se referă la lucruri mult mai mari decât sexul. Oi fi io frustrat, da' din cu totul alte motive.

Back to our point…

Să vorbim puţin despre marele clişeu al drepturilor comunităţii LGBT. Ai noştri o ţin sus şi tare pe asta cu căsătoria. Cârcotaşii spun că oricum la ce-ţi trebuie o bucată de hârtie care să-ţi spună că eşti cu cineva. Păi n-ai. Aşa e. Şi poate ar fi o exagerare să-i spunem căsătorie; dar ar fi perfect în regulă să le spunem "parteneriate civile". Hai, să cădem de acord măcar aici. Ne trebuie bucata de hârtie pentru ca să fim împreună? Nu, nu trebuie. De fapt, nimănui nu-i trebuie, nici homo nici hetero. Dar ne ajută. Trăim într-o lume ordonată. Sau cel puţin aşa ar trebui. Şi parte din ordinea asta ar putea s-o reprezinte şi "a avea actele în regulă". Se tot dau exemplele celebre cu reducerea impozitelor, cu credite, sau mai ştiu eu ce minuni. Mă rog, la o adică nici astea nu sunt rele. Eu aş zice că mai degrabă e importantă ideea de recunoaştere. Noi suntem împreună, şi dacă statul recunoaşte treaba asta, înseamnă că toată lumea statului respectiv recunoaşte acelaşi lucru. E o chestie de afirmare. Am putea să ne gândim că e un fel de coming-out social.

Chiar şi eu, la un anumit moment în viaţa mea, am cunoscut unu' despre care am zis "da, pe ăsta l-aş aduce acasă". În fine, să nu mai vorbim despre cum a ieşit treaba până la urmă – anume că s-a cam dus dracu'. Da' mă rog… nu asta e important. Ce vreau să spun e că la un moment dar orişicare va întâlni pe cineva pe care să vrea "să-l ducă acasă". Fiţuica n-o fi ea un liant, da' e oricum o verigă din lanţ. Poate că n-ar trebui să înceapă taman cu asta. Dar poate e mai uşor să obţii asta decât să schimbi gândirea a 20 milioane de ignoranţi.

Treaba cu copiii e mult mai complicată. În România e clar că mai bine ne abţinem de la chestii de genul ăsta. Când or să fie şi în România condiţii suficient de bune pentru ca toată lumea să trăiască decent, atunci ne-am mai putea gândi. Nu văd de ce un cuplu de gay n-ar putea creşte un copil. Parcă există şi studii despre treaba asta. Şi chiar dacă, să zicem, ar exista riscul ca un astfel de copil să devină gay (ceea ce ştim foarte bine că nu se poate), nu văd unde e problema (parcă nu era nimic în neregulă să fii gay). Nu cred că în felul ăsta s-ar naşte "pepiniere" de gay. Oricum pentru un copil orfan, tot ar fi mai bine decât nimic.

Bon, deci practic la GayFest va să zică nu ne plăcu faza cu coţofenele colorate…. Bon. Să zicem că e de înţeles. Mulţi spun că nu se identifică cu imaginea asta, şi, într-adevăr, aşa e. La o adică, nici eu nu mă identific. Deci nu asta ar trebui să arătăm lumii. Pe de altă parte, ele, divele, sunt cele mai curajoase dintre noi. Ei sunt ăia care ies acolo an de an să-şi ia pietrele şi tot restul. OK, poate că e fără nici un scop. E un pas. Primii paşi sunt întotdeauna mai stângaci. Poate că ar fi timpul să încercăm să-i mai "perfecţionăm" puţin, nu?

Ei, şi acum să vorbim şi despre ceea ce ne plăcu la GayFest.

GayFest este un eveniment cultural. Treaba asta eu zic că le-a ieşit. Au făcut expoziţii de fotografii, au pus filme, au organizat discuţii. Aşa da. În loc s-o arate pe Naomy la TV, în ultimul ei concert din cea mai infectă bodegă din fundul Germaniei, sau mai ştiu eu ce dracu' alte grozăvii, madam Solcanu de pe hacasăTV ar putea să ne arate chestii mai interesante.

Nu ştiu dacă ar avea neapărat mai mult succes la mase treburile astea culturale, dar orişicum n-ar aduce deservicii. Şi nu putem să spunem că gheişelor autohtone le-ar strica puţină cultură. Ba dimpotrivă. Ca majoritatea dintre ele au fost prea ocupate cu fututu' când s-au plimbat prin ţări străine, şi au uitat să ia de pe-acolo alte lucruri esenţiale – de exemplu pe lângă curele D&G şi ochelari Prada şi poşetuţe de mai ştiu eu unde; ah, şi să nu uit de chiloţei – ale dracu' descoperiră toate chiloţeii lu' Armani. Ptiu, să nu vă deoache careva, maică.

De departe cea mai bună iniţiativă a fost cu festivalul Gay. Dar asta s-a întâmplat la Cluj. Adică ce dracu' or avea ardelenii ăştia de ne lipseşte nouă aici? Pentru asta merită toată consideraţia. "Este un festival cultural, care promovează actul artistic şi omul. Nu facem circ şi paradă din orientarea noastră sexuală, ci ne-am propus doar să ne prezentam tuturor aţa cum suntem. Încercăm să-i facem pe oameni să înţeleagă că existăm printre ei şi că nu are relevanţă pe cine iubim". Ar trebui să ţinem minte treaba asta.

Văzând deci că, totuşi, se poate şi altfel, io zic să ne păstrăm speranţa. Poate în final o să fie şi paradele noastre ca ălea "de dincolo".

Deja ne-am lungit suficient cu postul ăsta, aşa că o să-i punem punct aici. Îmi pare rău că n-am putut să spun mai multe lucruri de bine. Din păcate, lucrurile bune pălesc oarecum pe lângă lucrurile… ahem, mai puţin bune. Cred că toată lumea va fi de acord dacă aş spune că mai degrabă ar fi utile mai multe evenimente din categoria "aşa da", decât faimoasele parade de până acum. Şi dacă ar apărea asta la televizor, în loc de toate celelalte scălămbăieli, poate că s-ar mai schimba şi imaginea comunităţii gay din România.

Se zice ca atunci cand o persoana petrece mai mult de 3 ore expusa la lumina lunii atunci cand aceasta este in faza plina (stiati ca in realitate nu este niciodata vizibila 100% ci procentajul maxim este de 97%? ) bioritmul respectivei persoane este alterat. Pentru cei ce nu stiu ce legatura are bioritmul asta cu omenirea va fac un rezumat simplu: cercetatorul Wilhelm Fliess a dezvoltat 2 teorii cum ca natura ne "instaleaza" la livrarea noastra pe pamant niste ceasuri care merg pe tot parcursul vietii (nu sunt Rolex si nu sunt palpabile, incetati sa le mai cautati! ) si care ne influenteaza starea fizica si cea emotionala; teoria bioritmului explica de ce intr-o zi suntem in stare de orice iar in ziua urmatoare suntem decazuti. Din cate se pare atunci cand trecem de la starea activa la starea pasiva a bioritmului suferim o asa-zisa "zi critica". Ei bine, mai recent s-a descoperit ca Doamna Luna in toata splendoarea ei e in stare nu numai sa exercite atractia catre apele marilor si oceanelor provocand maree dar e capabila sa ne afecteze si ritmul vietii astfel incat provoaca anumite comportamente ce isi castiga usor apelativul de "ciudate".

Toate astea fiind spuse n-am decat sa arunc si sfaturile mele: daca ti-e rau stai cu capu-n luna ca-ti trece, daca ti-e bine ascunde-te.

Mi se intampla din ce in ce mai des sa vad in jurul meu, in randul vedetelor, cat si a oamenilor "de rand", cupluri de oameni casatoriti sau nu, cu diferenta de varsta foarte mare intre parteneri.

Mi-e greu sa cred ca poate exista atractie intre o tanara domnisoara, foarte draguta si un domn la 40-50 de ani.

Ma gandesc ca la 40 de ani nu te mai gandesti la cluburi, iesiri cu prietenii pe role, mers in parc la barfe si plimbari sau la patinoar. 

Ipotetic vorbind, eu am 21 de ani si sunt absolut sigura de faptul ca prietenul meu, care are 40 de ani nu are aceleasi interese ca si mine. El la 40 de ani ai lui se gandeste deja la pensie (nu vreau sa fiu rautacioasa), eu la licenta, master si mai stiu eu ce.

Plus ca in 70% din cazuri el este un tip cu foarte multi bani si ea o tinerica la 1.75m inaltime, din care 1.20m picioare (de data asta am fost rautacioasa).

De curand mi-a fost dat sa vad un cuplu casatorit : ea 20, el undeva pe la 40 de ani. Ea super dragutica, el un barbat foarte matur fizic, cu burta, brunet. Ce poate sa te faca pe tine, fata tanara draguta sa te indragostesti de cel descris mai sus?

Sa punem problema invers : el 20, ea 40. Fiu/mama. O femeie la 40 de ani probabil are copil de 20. Cum poti tu sa te indragostesti de mama prietenului tau de joaca, colegului de clasa/facultate?

Nu vreau sa ma intelegeti gresit. Sunt prodragoste, numai ca acest fenomen nu il pot intelege.

Colega mea Cristina, de la care pe parcurs am invatat foarte multe lucruri, imi spunea intr-o discutie pe aceasta tema ca poate fi vorba despre o atractie. Dumnezeu sa ma ierte ca nu vad ce ar putea sa te atraga la partenerul tau de viata care are varsta tatalui/mamei tale.

In speranta ca nu am jignit pe nimeni...

Sa auzim de bine :)

trec.
te-ntrec.toti fiorii.ma trec.

treci.
ma-ntreci.tot fiorii.ma trec.

trecem.
ne-ntrecem.cu fiori.ne atragem.

trecut...
ne-am... intrecut.fiorii.au trecut.

Sunt mulţi bărbaţi, în special cei care sunt căsătoriţi sau au o relaţie de lungă durată, ce ajung să se confrunte cu problema lipsei de interes a partenerei de cuplu faţă de activitatea sexuală, lucru ce nu poate fi altceva decât primul pas spre destrămarea relaţiei. Sexul e fundamental în cuplu şi nu poate fi înlocuit cu nimic, fapt pentru care fiecare bărbat trebuie să facă tot ce îi stă în putinţă pentru a păstra aprinsă pasiunea şi dorinţa femeii pentru o viaţă sexuală activă.

Însă, de multe ori, există şi unele motive medicale sau psihologice care le pot determina pe femei să nu îşi dorească nici un fel de contact sexual. Iată opt dintre cele mai importante motive de acest gen:

1. Folosirea de contraceptive orale: Unele femei vor cunoaşte un apetit sexual scăzut, datorită pilulelor contraceptive;
2. Folosirea de antidepresive: Deşi nu e o regulă generală, multe femei care iau antidepresive au cunoscut o scădere a apetitului sexual;
3. Alăptarea la sân: Prolactina, hormonul care facilitează alăptarea la sân scade apetitul sexual al femeii (evident, e vorba de femeile care au născut recent);
4. Lipsa de somn: Pentru majoritatea femeilor, somnul şi odihna devansează sexul, ca importanţă, odată ce relaţia e stabilizată;
5. Stresul: Datorită îndatoririlor de la locul de muncă, problemelor financiare, îndatoririle casnice şi toate celelalte probleme ale vieţii, femeile nu văd sexul ca o metodă validă de detensionare;
6. Neînţelegerile cu partenerul de viaţă: Fiecare relaţie va aduce după sine neînţelegeri sau tensiuni. Însă acestea nu trebuie să se acutizeze într-o asemenea măsură încât sexul să fie exclus;
7. Teama de intimitate: Incapacitatea de a înţelege că relaţiile sexuale reprezintă un aspect fundamental al vieţii de cuplu şi de a ajunge la eliberarea de inhibiţii poate duce la teama femeii de sex;
8. Aspectul fizic: Femeile care se consideră inaspectuoase îşi imaginează că în acelaşi fel le percep şi partenerii de viaţă;

Începeau zorile, o armată de vreo 15.000 de tineri au luat drumul spre împărăţie, şi fetele se pregăteau de întâmpinare. Cea mijlocie se chiti, încât părea o împărăteasă, cea mică se aranjase de parcă era o zână, cădeau frunzele în faţa arătării ei, iar cea mare nici nu se spălă, nici nu se găti, nici nu se aranjă, rămase aşa de trei zile încât cei care o vedeau credeau că e o aiurită.
Prinţii veneau. O mare învălmăşală se făcea în faţa celei mijlocii şi mici. Prinţi care mai de care, nu încăpeau în curţile împărăteşti. Şi, cea mijlocie când se simţi mai încălzită, întrebă:
„Cine e alesul meu?”, şi 10.000 de oameni îi răspunse deodată – „Eu!”. Alesul ei zadarnic încercă să-i facă cu mâna, să sară în sus, – toţi săreau şi dădeau din mână, ea până la urmă şi-l alese pe cel mai chipeş şi mai apoi se logodiră. Cea mică, când văzu că sora ei i-o luase pe dinainte, întrebă grăbită: „Cine e alesul meu?”, şi 15.000 de oameni, odată cu alesul ei, îi răspunseră într-un glas – „Eu!”. Mai întrebă o dată, mai disperată şi mai speriată: „Cine e alesul meu?”, şi 15.000 de oameni iar îi răspund – „Eu!”, iar alesul ei cât nu se străduia – nu a putut să fie observat. Atunci ea şi-l alesese pe cel mai bogat şi se logodi cu el. Fata cea mare era lângă cocioabă şi le părea la toţi că avea grijă de cai sau de porci, numai unul o tot privea şi o tot admira de-i ardea inima în sân. Ea, simţind că nu i se mai ţine inima în piept, întrebă: „Cine e alesul meu?”, şi acela îi răspunse într-un singur glas răspicat şi sigur – „Eu!”. Atunci se logodiră spre mirarea tuturor.
După căsătorie, cea mijlocie a trăit împreună cu prinţul 3 ani, cea mică: 3 luni, iar cea mare, trăieşte împreună cu prinţul până astăzi.”

Este vorba despre filmul The Secret, un fel de documentar al unei idei foarte generoase, care promoveaza o "lege a atractiei" care exsinde legea atractiei universale din fizica in planul relatiei pe care o avem cu visele, asteptarile si fricile noastre.

Pe scurt, legea aceasta spune ca atragem ceea ce gandim. daca ne gandim la lucruri frumoase, ni se vor intampla lucruri frumoase. daca ne gandim la lucruri de care ne temem, exact asta ni se va intampla, lucrul de care ne temeem cel mai tare. nu vreau sa stric placerea filmului, il gasiti pe net, inclusiv cu subtitrare pentru cei care nu stapanesc bine engleza, iar site-ul filmului http://www.thesecret.tv/ da toate lamuririle necesare.

Daca te multumeste varianta in engleza, o gasesti aici

Ce vreau sa dezbat putin, in speranta ca va functiona invitatia de a comenta pe marginea gandurilor mele este implicatia pe care o are aceasta teorie asupra teoriei comunicarii.

In primul rand, daca aceasta lege este adevarata, iar io cred ca este (chiar daca filmul este si contestat pe net), atunci tot fundamentul comunicarii invazive se duce dracului. Asa cum atragem ce gandim, cred ca tindem sa respingem lucrurile pe care nu le luam in calcul. daca oferta comunicata prin publicitate nu este de interes pentru noi apare o bariera de care toti specialistii in comunicare vorbesc acum pe larg, in felurite feluri.

Frecventa, reach, sunt toate concepte care sunt invalidate inclusiv de aceasta teorie, poate un motiv in plus sa luam in considerare parerile specialistilor (oamenii mai destepti decat noi).

Poate de aia e mult mai important sa vorbim de relevanta, interestingness (multumi jeffre) decat despre vechea scoala a comunicarii. oricum, chiar si in vechea scoala gasim o multime de persoane vizionare, care au vazut aceleasi lucruri pe care le vedem si noi azi, in lumina noilor dezvoltari ale mijloacelor de interactiune cu audientele.

Ma opresc aici, sa nu iasa postul prea lung, sper sa descoperim impreuna toate implicatiile acestui secret asupra teoriei comunicarii.

enjoy the movie intre timp.

din "Mântuirea în viaţa de familie "
Sfantul Teofan Zavoratul
Cartea Ortodoxă 2004

CAPITOLUL ÎNTÂI - CĂSĂTORIA

HOTĂRÂREA DE A INTRA ÎN CĂSNICIE

Vă tot faceţi planuri... Nu e un lucru rău, însă mai bine încredinţaţi totul în mâinile lui Dumnezeu şi aşteptaţi cu smerenie ce cuvânt va ieşi pentru dumneavoastră de la Domnul, fiind gata să îl primiţi în chip supus. Vi s-a făcut de căsătorie ? ! Dar şi lucrul acesta este mai bine să-1 lăsaţi în mâinile lui Dumnezeu. Visările despre căsătorie pot aprinde simţurile, iar planurile sunt deocamdată de prisos în această privinţă... Ele nu pot decât să tulbure fără folos sufletul... rugaţi-vă aşa: „Cu judecăţile pe care le ştii, Doamne, rânduieşte viaţa mea aşa încât să mă mântuiesc"... Binecuvântează-ne, Doamne. Mântuiţi-vă!

ALEGEREA SOŢIEI

Cu rugăciune şi cu post să se purceadă la alegerea soţiei.

POVAŢĂ CĂTRE O VIITOARE SOACRA

Milostivirea lui Dumnezeu să fie cu tine! întrebi despre căsătoria fiului. Dumnezeu binecuvântează ! El îşi iubeşte mireasa şi ea, pe cât se vede, îl iubeşte la rândul său. în asta şi stă tăria legăturii căsniciei. Tu spui: „Nouă nu ne place", însă nu voi, ci el are de trăit cu soţia. Dacă lui îi place, ce treabă aveţi voi ? Si părinţii trebuie să se bucure de o asemenea însoţire, fiindcă se vede că este bună. Te gândeşti că fiul nu o să te ajute. Să ştii că asta nu depinde de căsnicie. Dacă este om bun, o să te ajute, oriunde ar trăi, iar dacă nu e bun, ce poţi să-i faci ?

Dacă într-un lucru atât de însemnat tu, ca mamă, ai să faci după inima fiului, toată viaţa lui o să-şi amintească si o să-ţi răsplătească aju-tându-te după putere.
Aşa că nu văd nimic rău în această căsătorie.
Dumnezeu binecuvântează!

CĂTRE O FATĂ CE URMEAZĂ SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ

Domnul să vă binecuvânteze pentru a începe felul de viaţă pe care dintotdeauna 1-aţi văzut ca fiind cel mai bun pentru Dumneavoastră. Iată, Domnul vă împlineşte dorinţa inimii. Căsătoria are o mulţime de mângâieri, dar e şi însoţită de numeroase griji şi necazuri, deosebit de adânci câteodată. Să vă gândiţi la asta, încât atunci când vă veţi lovi de aşa ceva să nu fiţi luată pe neaşteptate. Acum sunteţi doi. în doi bucuriile sunt mai puternice, iar necazurile se rabdă mai uşor. Să vă ajute Domnul să n-aveţi despărţire în nimic, ci toate să le aveţi de obşte - o singură inimă şi un singur drum în viaţă.
Cu privire la hainele de mireasă... în locul Dumneavoastră aş face cum vor ceilalţi, fără să mă gândesc... hainele sunt pentru ceilalţi, nu pentru Dumneavoastră. N-au decât să vă gătească aşa cum vor. Fericire deplină vă doresc!
Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan

POVAŢĂ PENTRU O FECIOARĂ

Mântuieşte-o, Doamne, pe „Negruţa". Este în plină tinereţe, trebuinţele sufletului şi trupului ei sunt în mişcare plină de vioiciune. Câtă luare-aminte îi trebuie! însă aproape este Domnul, aproape este îngerul păzitor şi Acoperământul Maicii Domnului. Să se roage cu suspine, şi va fi ca o oiţă într-un staul trainic - iar rugăciunea mamei să-i fie ca un acoperământ sau ca o adum-brire ce încălzeşte sufletul.

CĂTRE MAMA UNEI TINERE MIRESE

Domnul să binecuvânteze pe proaspeţii Dumneavoastră însurăţei cu unire tare - nu numai după aplecările fireşti, ci şi după lucrarea harului. Deplină fericire le doresc, aşa încât să aveţi mângâiere de la ei în toate zilele vieţii voastre. Vă biruie tristeţea. Nu-i nimic de mirare. Aceste simţăminte de mamă sunt fireşti. O să treacă. Dati-le tinerilor poruncă să scrie mai des, şi va fi ca şi cum vă veţi vedea cu ei. Pe lângă asta, Domnul este aproape. Lui să îi spuneţi necazurile Dumneavoastră, şi El vă va trimite mângâiere îmbelşugată.
Să plângeţi puţin într-un colţ, şi o să vă uşuraţi, iar prin gândul la fericirea ce va să fie vă veţi putea întări.

UNEI PROASPĂT-CĂSĂTORITE

Domnul să binecuvânteze petrecerea Dumneavoastră în noua casă, începutul vieţii Dumneavoastră de familie! Puneţi acest început cu frica lui Dumnezeu şi să vă duceţi viaţa întru slava Lui, şi totul va merge bine. Nu alergaţi după strălucire şi nu căutaţi ca ceilalţi să ofteze de mirare când vă văd! Trăiţi lin şi iarăşi lin! Fără zgomot şi zarvă, fără „mistere" şi clădire de castele în văzduh.

Să aveţi pace între voi, şi cu toţi împreună-locuitorii voştri, şi cu vecinii, şi puţină îndestulare, şi vă va fi îndeajuns. Apostolul scrie: Având hrană si îmbrăcăminte, cu acestea mulţumiţi să fim (l Tim. 6, 8).
Domnul să vă binecuvânteze!
Vă doresc tuturor toate cele bune. Al vostru rugător către Dumnezeu,
Episcopul Teofan

POVAŢĂ CĂTRE SOŢII CARE NU AU COPII

Să aveţi binecuvântarea lui Dumnezeu!
Fireşte că este supărător pentru voi că n-aveţi copii, dar trebuie să lăsaţi lucrul acesta în voia lui Dumnezeu şi să vă supuneţi Lui. Poate că va veni sorocul şi veţi avea copii.

ALTE POVEŢE CĂTRE SOŢI

E bine că soţul vă iubeşte. Şi Dumneavoastră vă iubiţi soţul... Acesta este raiul vostru. Zidul îngrăditor al acestui rai este încrederea dintre voi. S-o păziţi ca pe lumina ochilor, şi fericirea voastră nu se va clătina.
Pururea mă rog pentru voi, pomenindu-vă pe voi şi pe ai voştri în rugăciunea mea.
Domnul să vă rânduiască viaţa în aşa fel ca o dată cu ea să se zidească şi mântuirea sufletului.

Mila lui Dumnezeu să fie cu voi!
Buna mea „Albişoară"! Domnul să vă întărească ! Rugaţi-vă amândoi! Domnul este întotdeauna Ajutător bunelor hotărâri şi planuri. Şi aici va ajuta. Sunt sigur că soţul tău, după ce a păţit-o, se va feri de acum înainte, mai ales la început. Nu strică totuşi să-i aminteşti că sminteala va apărea iar, căutând să-1 atragă. Are vrăjmaşul grijă să le pună pe toate la cale. Ca atare, când vine ispita, să-şi amintească chiar de la început că acolo este ascuns vrăjmaşul şi cu lucruri vrăjmăşeşti îl îmbie: ca atare, să i-o taie cu mânie şi să se întoarcă îndată spre Dumnezeu. Şi totul se va sfârşi cu bine. Aceasta e metoda principală împotriva tuturor ispitelor. Mai mult nu vă mai spun, numai să vă amintiţi la nevoie cele de mai sus.
Domnul să te binecuvânteze pe tine şi pe soţul tău.
Al vostru voitor de bine,
Episcopul Teofan

Mila lui Dumnezeu fie cu voi, robii lui Dumnezeu Dimitrie şi Evdochia!
Temeţi-vă de Dumnezeu şi poruncile Lui pli-niţi-le, fiindcă în aceasta stă mântuirea. Iubiţi biserica. Rămâneţi în bună înţelegere cu toţi. Nu uitaţi să faceţi milostenie după putere. Răbdaţi ce vă va trimite Dumnezeu să răbdaţi. Mântuiţi-vă!

ÎNSEMNĂTATEA VIEŢII ÎN CĂSNICIE PENTRU LUCRAREA MÂNTUIRII

Căsnicia nu închide uşa către împărăţia Cerurilor şi poate să nu împiedice nici desăvârşirea în duh. Problema nu stă în rânduielile vieţii dinafară, ci în aşezările sufleteşti, în simţămintele şi năzuinţele lăuntrice. Pe acestea să vă grăbiţi a le sădi aşa cum trebuie în inimă. Citiţi Evanghelia şi Apostolul, vedeţi ce aşezare sufletească trebuie să aibă creştinul şi îngrijiti-vă s-o dobândiţi, încetul cu încetul, vor veni toate cele de cuviinţă şi se vor aşeza la locul lor. Lucrul de căpetenie e rugăciunea. Ea este barometrul vieţii duhovniceşti. Trebuie să fim neîncetat cu Domnul, căci fără El nu vom avea nici o reuşită.

MÂNTUIREA PE CALEA VIEŢII DE FAMILIE

Mântuirea celui ce duce viaţă de familie stă în virtuţile de familist. Problema nu este să facem totul la modul nemaipomenit, ci să facem tot ce ţine de noi. Dacă vom reuşi asta, n-avem de ce să ne chinuim cu gândurile. Sigur, nu trebuie nici să ne lăsăm pe tânjeală, dar nu trebuie nici să ne chinuim, ci să ne încredinţăm cu totul în voia Domnului.
Puteţi primi tunderea în taină, dar aşteptaţi. La desăvârşire se poate ajunge şi pe calea vieţii de familie. Totul este să stingem şi să dezrădăcinăm patimile. Spre asta să vă întoarceţi toată luarea-aminte.

DESPRE CĂSĂTORIE ŞI NECĂSĂTORIRE

Pe frumoasa N. N. unul o sfătuieşte să părăsească lumea, să fugă de dragostea lumească, iar altul o sfătuieşte să se mărite. Cel ce a dat primul sfat nu 1-a întemeiat pe nimic, în vreme ce al doilea se sprijină pe ideea că „lume" de „lume" se deosebeşte: de una trebuie să fugi, iar de cealaltă poţi să nu fugi; „există îndatoriri lumeşti păcătoase şi îndatoriri lumeşti sfinte. Dragostea dintre soţi este dragoste binecuvântată de Dumnezeu. Şi atunci, de ce să abatem fata de la ea? într-adevăr, trebuie să facem deosebire între «lume» şi «lume». Scriptura spune: nu iubiţi lumea, dar tot ea spune: a iubit Dumnezeu lume.Ce a iubit Dumnezeu, şi omul este dator să iubească. Trebuie să avem dreaptă socotinţă în toate !"

Îmi cereţi părerea cu privire la acest sfat. Iată: în spusele: nu iubiţi lumea, cuvântul lume înseamnă cu totul altceva decât în spusele: aşa a iubit Dumnezeu lumea, în acestea din urmă, prin lume se înţelege neamul omenesc pierit, care era totuşi iubit de Dumnezeu. Ca atare, Dumnezeu a şi hotărât să îl mântuiască, dând pentru el pe Fiul Său Cel Unul-Născut. Iar în primul caz este vorba, fireşte, de acea parte a neamului omenesc care de Dumnezeu nu vrea să ştie şi de cele ce îi plac Lui nu se îngrijeşte; singura grijă este să-şi facă propriul plac prin satisfacerea patimilor pe care le au, de moarte nu îşi amintesc şi la viaţa viitoare nu se gândesc. Către această lume, Dumnezeu nu binevoieşte, ci îşi întoarce faţa de la ea, nu o iubeşte şi a poruncit oamenilor să nu iubească felul ei de a fi. Aşadar, din spusele: aşa a iubit Dumnezeu lumea nu urmează că şi noi suntem datori să iubim lumea fără nici un fel de limite, ci fără acea lume pe care n-o iubeşte Dumnezeu şi de care ne porunceşte să fugim -căci dacă o iubim pe aceea, pe Dumnezeu nu-L putem iubi şi sufletul nu ni-1 putem mântui.

Spun acestea din pricina concluziei că întrucât Dumnezeu a iubit lumea, şi noi „trebuie" s-o iubim... Acum trec la neînţelegerea dintre sfătuitorii despre care era vorba la început. Acolo problema era: trebuie să se căsătorească fecioara sau nu ? De obicei ea este ridicată de către cei care se îngrijesc de mântuirea sufletului şi vor să-şi rânduiască un fel de viaţă care să ajute mai mult în lucrarea mântuirii.

Problema aceasta a luat naştere încă din vremurile apostolice. Fecioarele care ajungeau la vârsta măritişului şi simţeau în sine dorinţa de a fi doar cu Domnul îşi arătau neplăcerea faţă de ideea căsătoriei. Părinţii, nepricepându-se să dea o rezolvare, i-au scris sfântului Pavel (din Corint la Efes), întrebându-1 ce să facă cu fiicele lor. Răspunsul e cuprins în capitolul al şaptelea din prima Epistolă către Corinteni. Esenţa lui este aceasta: nu este păcat măritişul, dar mai bună este necăsătorirea, fiindcă în acest din urmă caz fecioara are deplină libertate să facă pe placul lui Dumnezeu, pe când în cel dintâi sunt multe piedici. Apostolul arată piedicile care sunt de neocolit în căsnicie, dar esenţial este aici faptul că luând asupră-ţi îndatoririle vieţii de familie este aproape cu neputinţă să scapi de atingerea cu lucrurile acelei lumi pe care o urăşte Dumnezeu şi pe care ne-a poruncit să n-o iubim.

În aceasta se ascunde pierzarea. Aşadar, cei care abat de la căsnicie fecioarele (dacă acestea pot cuprinde viaţa în celibat) le fac un bine.

NU TREBUIE SĂ SE CĂSĂTOREASCĂ
CEI CARE NU AU APLECARE
SPRE ACEASTA

Problema sorei Dumneavoastră a fost rezolvată chiar de către Apostoli (l Corinteni 7, 33 şi în continuare). Dat fiind că la sora Dumneavoastră, în ciuda cererilor în căsătorie şi a faptului că are un pretendent acceptabil, dorinţa de a nu se încurca cu viata de familie precumpăneşte, ea trebuie să facă precum a arătat Apostolul, alegând partea mai bună. Dorinţa ei poartă semnul vădit al alegerii Dumnezeieşti. Ca atare, pentru ea este mai bine să rămână fecioară şi să intre în mănăstire. Maica Domnului îi va fi acoperământ.

PRIMII SPINI DIN VIATA DE FAMILIE

Îmi pare rău pentru „Albişoara". Totuşi, din faptul că soţul ei lipseşte de acasă din pricina vânătorii nu se poate trage nici o concluzie hotărâtoare. Acum este sezon de vânătoare, peste tot se vânează. Când se va sfârşi sezonul, se vor sfârşi şi necazurile acestea. Eu cred că nu va ieşi de aici nici un necaz mare. Domnul să-i mântuiască! Incurajaţi-o pe „Albişoara" şi spuneţi-i să nu facă mutre şi să nu-şi bombăne bărbatul, ci să-1 întâmpine întotdeauna veselă. Prin bombă-neli şi încruntare nu va face altceva decât să-1 întărâte. Mai bine să se prefacă, arătând că îi aprobă „faptele de vitejie" vânătorească.
Iar „Negruţa" să-şi scrie pe vârful nasului că trăieşte într-o lume nestatornică, în care suntem scuturaţi, ca frunza de arţar, în toată ziua şi în tot ceasul. Iar Dumneavoastră ce bucurii aşteptaţi ? ! Când sufletul va pleca în pace către Domnul, arunci o să avem parte de bucurie. Iar pentru bucuriile dinafară de ce să vă doară ? Aţi uitat oare cum sunt aceste bucurii ?

POVAŢĂ  CĂTRE NIŞTE TINERI ÎNSURĂŢEI

Sunt foarte bucuros de căsătoria Dumneavoastră. Binecuvântarea Domnului să adăsteze asupra voastră şi a soţiei Dumneavoastră. Să se întărească între voi dragostea nefăţarnică şi îm-preună-glăsuirea cu pace până la sfârşitul zilelor voastre. Cel mai mult să vă temeţi de pierderea încrederii unuia faţă de celălalt sau de clătinarea ei. Iată şi temelia vieţii conjugale fericite. Domnul să vă dea binecuvântare! Ajutaţi-o cu câte ceva pe soţia Dumneavoastră în ocupaţiile ei. Pe lângă asta, căutaţi să aplicaţi cunoştinţele si abilităţile pe care le-aţi dobândit...

DESPRE ÎNDATORIRILE TINERILOR SOŢI

Mila lui Dumnezeu fie cu tine!
Mă bucur foarte mult de fericirea ta. Dumnezeu ţi-a trimis această căsătorie. Binecuvântez mâna Lui cea darnică. Tu îngrijeşte-te să nu pierzi ceea ce ţi s-a dat.
Cred că nunta ta a avut de-acum loc şi trăieşti deja cu soţia. Domnul să vă binecuvânteze şi să vă facă parte de toate bucuriile. O primesc şi pe soţia ta ca rudenie duhovnicească...
Bagă bine de seamă: de acum înainte sunteţi începătorii de neam ai unei generaţii noi. Trebuie să faceţi aşa încât să lăsaţi copiilor nu numai moştenire (avere), ci în primul rând trup sănătos şi suflet puternic. Domnul să vă dea binecuvântare.

Sunt bucuros că s-a săvârşit, în fine, căsătoria ta. Domnul să îţi dea binecuvântare! Mă rog întotdeauna ca Domnul să te ajute în toate... Bine faci că stai mult pe acasă. Este rău când cineva nu află fericire în familie. Dacă tu o afli, dă mulţumită Domnului. Străduieşte-te însă ca lucrurile să stea mereu aşa. Această artă stă în a începe fiecare zi ca şi cum ar fi prima după nunţăj învaţă cum să trăieşti: asta-i înţelepciune mare... Să ştii că frica lui Dumnezeu îl învaţă pe om toate cele de trebuinţă.
Mila lui Dumnezeu fie cu tine!

Păziţi împreună dragostea voastră. Aici este izvorul vieţii de familie fericite. Acest izvor trebuie păzit însă ca să nu se astupe cu gunoaie. Domnul să te mântuiască.
Mila lui Dumnezeu fie cu tine şi cu Varvara ta! lubiţi-vă şi trăiţi lăudând pe Dumnezeu şi proslăvindu-1 prin viaţa voastră îmbunătăţită.

POVATĂ CĂTRE O SOACRĂ

Vă scriu ca să vă liniştesc, pentru că vă tulbură gândul: „Oare ce caracter are nora ?" Ce caracter are nora se va vedea mai apoi. N-aveţi de ce să vă faceţi griji înainte de vreme. Vă puteţi mărgini la dorinţa şi rugăciunea: „Trimite, Doamne, noră smerită, ascultătoare, harnică, gospodină, care să stea acasă, nu plimbăreaţă şi iubitoare de distracţii". Dacă va trimite Domnul o astfel de noră, Ii veţi da mulţumită. Dacă nu va trimite, o veţi lua pe noră aşa cum este. Şi să nu vă văitaţi, ci să cugetaţi în linişte cum să îndreptaţi cele neîndreptate ale ei... Aţi văzut multe la viaţa Dumneavoastră, ştiţi şi cum se face asta. Mai cu blândeţea, mai cu asprimea. Va da Dumnezeu şi veţi îndrepta toate. Dragostea însă e mai puternică decât orice. Să vă iubiţi nora ca pe o fiică. Această dragoste va naşte în ea dragoste. Când se va întâmpla lucrul acesta, nu va mai fi nevoie de îndrumări, căci dragostea va rândui totul singură.

DESPRE ATRACŢIA TRUPEASCĂ DINTRE BĂRBAT SI FEMEIE

În ce priveşte faptul că aţi fost atrasă trupeşte de către un bărbat, mă alătur părerii Dumneavoastră de rău. Oricum, a trecut, slavă Domnului ! Acum trebuie să vă pregătiţi pentru viitor. Binevoiţi a face astfel: îndată ce se profilează la orizont o întâlnire cu un bărbat atrăgător, pune-ţi-vă inima la colţ si n-o lăsaţi să iasă, ţinân-du-vă simţămintele în frâu.

Atracţia bărbatului faţă de femeie şi a femeii faţă de bărbat este firească, însă ea poate fi ţinută totdeauna între anumite graniţe, unde nu poate clătina bunele hotărâri ale voinţei. Dacă vă veţi pregăti din vreme pentru întâlnirile de acest fel, simţămintele acestea nu vă vor covârşi. Dacă veţi exersa, veţi ajunge să întâmpinaţi orice bărbat, oricât ar fi el de frumos, ca şi cum nu ar fi bărbat, căci, potrivit Apostolului, în Domnul Mântuitorul nu e nici parte bărbătească, nici femeiască. Rugaţi-vă şi osteniţi-vă pentru asta, şi Dumnezeu vă va binecuvânta osteneala.

DESPRE VINDECAREA DE DRAGOSTEA FĂRĂ SPERANŢĂ

Leon (un oarecare ofiţer - n. rea. ruse) s-a îndrăgostit, dragostea s-a dovedit a fi fără speranţă, şi el se chinuie. Poftim leu!!! Şi încă nu leu simplu, ci leu ofiţeresc! Altora le comandă: „La drea-a-a-pta!", iar el trage la stânga. Sieşi ar trebui să îşi comande: „La drea-a-a-pta!" Şi marş-marş... Ce rost are o astfel de purtare ? Dacă ar fi fost vreo nădejde, era logic să mai aştepte, dar dacă n-are ce aştepta ? Aceasta nu e dragoste, ci o durere rea a inimii, de care se apropie vrăjmaşul şi o aţâţă.

Patima orbeşte, iar vrăjmaşul bagă în ceaţă. Şi se chinuie omul, şi stai de te minunezi că-i place să se chinuie şi nu vrea să se depărteze de chinul său. Asta nu are nici o noimă. Omul trebuie să comande inimii: „Ciocul mic, nu sufla, că te fac zob!", iar apoi să înceteze a se mai gândi la „ea"... Să arunce cât mai departe tot ce îi aminteşte de „ea", să caute pete în soarele mân-dreţii „ei" si să se uite mai mult la acestea. Iată o apică destul de rece pentru răcorirea inimii, mai ales dacă lipsa de speranţe a dragostei tine de simţămintele fetei. Va trece suferinţa; o să mai vină câteodată, însă nu foarte arzătoare. Eu aveam douăzeci de ani când am trecut prin asta. Mi-am dat poruncă... şi a trecut. Au mai fost crize, dar am răbdat, fiindcă aveam în vedere un alt ţel. Bine este pentru cel ce suferă de această boală să aibă ceva de făcut. Dacă nu are, să-şi găsească.

Domnul să vă binecuvânteze pe voi toţi şi toate lucrurile voastre.

DESPRE PRIVITUL LA FEMEI

Nu ştiu dacă este sfârşit ispitelor ce vin de la vederea şi ascultarea femeilor. Atracţia faţă de femei ne este pusă în fire. Ca atare, cred că dacă nu-ţi vine să vomiţi când vezi femei, ci se întâmplă chiar pe dos, încă nu e nici un păcat... Păcatul începe de la poftite - iar de poftire se poate fugi întotdeauna. Fireşte, este mai bine să nu vezi femei şi să nu stai de vorbă cu ele, dar nu se poate. Prin urmare, este nevoie de răbdare, de trezvie, de pază a inimii şi de luptă cu sine. Domnul este aproape! Cuviosul loan Colov spune: „Când se apropie fiara, mă sui în copac". La Domnul trebuie să scăpăm...

SFAT CĂTRE CINEVA
CARE ÎNTREŢINE O LEGĂTURĂ EXTRACONJUCALĂ

Mila lui Dumnezeu fie cu Dumneavoastră!
Vrăjmaşul şi inima vicleană, iubitoare de păcat, tot încearcă să tragă oamenii de partea lor. Harul lui Dumnezeu ajută celui ce se păzeşte, iar pe cel ce se aruncă în foc îl lasă să ardă. Dumneavoastră trebuie să încetaţi a vă mai vedea cu „ea" şi a vă mai apropia de „ea", mai ales când sunteţi singuri, dacă vreţi să scăpaţi de păcat. De câte ori nu v-aţi spus: „Nu o să mai fac", si aţi tot făcut-o... Trebuie să vă ruşinaţi faţă de propria persoană şi să vă arătaţi nu uşuratic în cuvinte, nu uşuratic în gânduri, ci credincios Domnului.

Binevoiţi a vă pune lege să fiţi neclintit înaintea feţei Domnului. Trebuie să aveţi oarecare grosolănie atât faţă de sine cât şi fată de „ea"... şi dorinţa neînduplecată a o depărta de Dumneavoastră. Fără asta nici o încercare nu are rost.
Cu privire la intrarea în armată, vedeţi şi singur... Oricum, după mintea mea, cu cât mai repede, cu atât mai bine. Veţi avea treabă de făcut, în timp ce acum nelucrarea vă învaţă la rele şi la răsfăţuri de tot felul. Eu cred că nici nu osândiţi imboldurile rele care se nasc în Dumneavoastră, ci cum apar, cum vă plecaţi lor. Vrăjmaşul vă trage la păcat ca de sfoară. Păcatul dinafară urmează pârguirii lăuntrice a poftelor şi a plecării voinţei către el... Trebuie totdeauna să înhăţaţi gândul dintâi şi să-1 goniţi, nelăsându-1 să treacă. Asta nu este deloc greu dacă veţi avea dorinţa de a vă păzi curat de păcat.
Domnul să vă dea binecuvântare! Mântuiti-vă!

Acum mi-am amintit că aici, în mănăstire, era cineva din neam de aristocraţi... era luptat de patima curviei. Ca atare, ţinea sub pernă o cravaşa, şi îndată ce trupul începea să-1 tulbure se plesnea fără milă cu cravaşa... Până la urmă şi-a smerit trupul. Ia încercaţi.

SFAT CĂTRE CINEVA
CARE A PUS CAPĂT
RELAŢIEI SALE EXTRACONJUCALE

V-aţi lăsat ? ! Ţineţi-vă! Căci vrăjmaşul vă stă în coastă şi nu vă va lăsa cu una, cu două... Lup-tati-vă şi fiţi totdeauna gata de luptă. Scoa-teţi-vă din cap ideea că puteţi ţine calea cea bună cu uşurinţă, comod, şi că toate se vor rândui fără să vă daţi osteneala. Nu, nu se poate scăpa de osteneală şi de luptă până la sânge...
Amintiţi-vă cuvântul Apostolului: Că încă nu aţi stătut până la sânge, împotriva păcatului luptăn-du-vă (Evr. 12, 4). Aici este o anumită mustrare şi arătare a faptului că lupta până la sânge este cu neputinţă de ocolit.
Domnul să vă dea binecuvântare! Mântuiti-vă!
Al Dumneavoastră voitor de bine,
Episcopul Teofan

POVAŢĂ CĂTRE O PERECHE EVLAVIOASĂ

Vă pomenesc mult şi vă doresc binele cu osârdie, căci nu aveţi în suflet decât râvnă vie pentru lucrarea mântuirii. Domnul v-a chemat. Să mulţumim Domnului! Nu pregetaţi însă a face, în ce vă priveşte, toate cele de trebuinţă. Domnul a început în voi lucrarea înnoirii duhovniceşti. Credeţi şi nădăjduiţi că Cel care a pus început va şi desăvârşi (vezi Filipeni l, 6), dacă veţi păzi râvna vie şi nu vă veţi lăsa de ostenelile potrivite. Râvna este lucrare a harului şi mărturie a faptului că acest har adastă în voi nedespărţit, dând naştere vieţii harice. Atâta vreme cât este râvnă, este şi harul Sfântului Duh. El este foc. Focul este hrănit cu lemne. Lemnul duhovnicesc este rugăciunea... îndată ce harul se atinge de inimă, ia naştere întoarcerea minţii şi a inimii către Dumnezeu, care-i sămânţa rugăciunii. După aceea vine petrecerea gândului în cele Dumnezeieşti.

Harul lui Dumnezeu întoarce luarea-aminte a minţii şi a inimii către Dumnezeu şi o ţine acolo. De vreme ce mintea nu stă fără lucrare, când e întoarsă către Dumnezeu, la Dumnezeu se şi gândeşte. Ca atare, aducerea-aminte de Dumnezeu este adevărata însoţitoare a stării harice... Aducerea-aminte de Dumnezeu nu rămâne în nelucrare, ci duce negreşit în starea de vedere duhovnicească a desăvârşirilor Dumnezeieşti şi a lucrurilor Dumnezeieşti: a bunătăţii, a dreptăţii, a facerii lumii, a purtării de grijă, a răscumpărării, a judecăţii si răsplătirii. Toate acestea alcătuiesc împreună lumea Dumnezeiască, altfel spus tărâmul duhovnicesc. Cel râvnitor petrece în acest tărâm şi nu iese din el: aceasta este însuşirea aparte a râvnei. Vreţi să vă păstraţi râvna ? Păstraţi toată aşezarea sufletească arătată... Să aveţi întotdeauna la îndemână lemne duhovniceşti şi îndată ce veţi băga de seamă că focul râvnei slăbeşte, luaţi un butuc din lemnele duhovniceşti şi puneţi-1 pe focul duhovnicesc. Şi totul va merge bine. Din suma tuturor acestor mişcări duhovniceşti iese frica lui Dumnezeu - starea evlavioasă înaintea lui Dumnezeu în inimă... neîncetat daţi viaţă acestei stări, şi vii veţi fi...
Aţi înviat, aşa cum spuneţi, şi de veţi face aşa, veţi întotdeauna numai în starea omului înviat.

Din “Problemele vieţii”
Sfantul Ioan Gura de Aur
Editura Egumenita

Să nu simţi respingere faţă de femeie pentru că s-a nimerit să nu fie frumoasă. Ascultă ce zice Scriptura: Albina e mică printre zburătoare, dar rodul muncii ei întrece orice dulceaţă (Înţelepciunea lui Sirah 11, 3).

Făptură a lui Dumnezeu este şi femeia. Prin respingerea ta n-o jigneşti pe ea, ci pe Ziditorul ei. Ce are ea a ei? Nu i le-a dat pe toate Domnul? Dar nici pe femeia frumoasă să n-o lauzi, să n-o admiri.

Admiraţia pentru una şi nesocotirea celeilalte arată că omul acela e desfrânat. Să cauţi frumuseţea sufletului şi să-L imiţi pe Mirele Bisericii. Frumuseţea trupească, dincolo de faptul că este plină de mândrie, provoacă gelozie, şi deseori chiar bănuieli neîntemeiate.

Nu dăruieşte însă, şi plăcere? Pentru puţin, da; pentru o lună sau două, sau cel mult pentru un an; mai târziu, însă, nu. Pentru că, datorită obişnuinţei, nu te mai preocupă frumuseţea, care însă întreţine mândria femeii. Aşa ceva nu se întâmplă în cazul unei femei care nu are frumuseţe exterioară, însă are frumuseţe lăuntrică. Acolo este normal ca plăcerea şi iubirea soţului să rămână de la început şi până la sfârşit nemicşorate, întrucât provin din frumuseţea sufletului, nu a trupului.

Din „Langa Parintele Porfirie”
Editura Bunavestire 2002

Odată l-am întrebat: „Preacuvioase, această atracţie sufletească şi trupească, care se iveşte între bărbat şi femeie, este diavolească?". Părintele mi-a răspuns: „Uneori da, alteori nu. Depinde".

La următoarea întîlnire, am revenit la această problemă şi mi-a spus mai concret: „Ştii, ceea ce îndeobşte numim fericire prin căsnicie există, însă cu o condiţie: ca soţii să fi dobîndit avere duhovnicească, iubindu-L pe Hristos şi îndeplinind poruncile Sale. Astfel vor ajunge să se iubească cu adevărat şi să fie fericiţi. Altminteri, vor fi săraci sufleteşte, nu vor putea să dăruiască iubire şi vor avea probleme demonice, care îi vor face nefericiţi".

Altădată mi-a descris mai bine lucrurile. L-am întrebat: „Preacuvioase, am auzit că problema insatisfacţiei dorinţelor senzuale şi sentimentale, între cele două sexe, rămîne nerezolvată, găsindu-şi dezlegare, doar odată cu moartea".

Părintele a reacţionat foarte puternic: „Nu, măi, nu o mai numi problemă. Iacă, aşa este". Şi schiţă cu palma şi degetele o mişcare peste pătura patului, arătînd ceva ce se mişca înainte tîrîndu-se, apoi începînd încet-încet a se ridica de la pămînt şi în cele din urmă, înălţîndu-se la cer. Această imagine pe care a schiţat-o este întru totul opusă aceleia înfăţişate de descrierile romantice ale unor iubiri extatice, care pornesi de foarte sus, pierd apoi din înălţime încet-încet iar la sfîrşit cad pe pămînt în chip nefiresc. Imaginea descrisa de Părintele prin gesturi era legată direct de „averea duhovnicească", a cărei existenţă sau absenţă, creează in chip firesc un drum în sus sau în jos.