Lamentablemente la fecha de lanzamiento se retrasó hasta Enero o Febrero del 2009 pero en el Tokyo toy show se vieron estas imágenes del jarrón de Atena:

y Tamashii mostró algunas de las mejoras que se han hecho a la figura, como esta reducción de cintura que se muestra en la siguiente imagen:

m

m

m

m

M-am hotarât definitiv! Vreau să devin şefă! Nu orice fel de şefă.

Vreau nici mai mult nici mai puţin decât să devin şefa şefei mele! În fine, nu am nimic împotrivă să-şi păstreze ea toate responsabilităţile. Ideea e că tare mi-ar plăcea să stau eu în biroul ei plin de plante uriaşe, să vorbesc la telefon în interes personal, dar pe banii firmei, 80 la sută din timpul pe care îl petrec cu picioarele întinse aţâţător pe biroul împopoţonat cu jucării roz de pluş şi să le răspund invariabil subalternilor „Vino puţin mai târziu, dragă, te rog! Nu vezi că vorbesc la telefon?”

Da’ femeia asta chiar crede că suntem atât de tâmpiţi încât să nu observăm că vorbeşte continuu la telefon probleme importante şi extrem de personale?

Eu mă şi întreb de câtva timp cum reuşeşte să se abţină să vorbească la nesuferitul ăla de telefon în timp ce merge la toaletă. Da’ poate că nici acolo nu se abţine!?

Mâine am să o urmăresc pas cu pas şi nu mă dau în lături nici să ascult pe la uşi. Vreau să văd dacă dă drumul mobilului în timp ce trage apa.

Ce o vorbi atâta, nu pot să-mi dau seama! Câte rude poate să aibă? Că mi-e destul de greu să-mi imaginez că ar putea avea prieteni! Copii nu are, vorba aia, soţ nici atât... Mă rog, mai are câte un iubit din când în când, că asta se vede după zâmbetul victorios pe care îl afişează în unele dimineţi, destul de rare... Doamne, dar cum mai zâmbeşte atunci, de au ajuns colegii mei să-şi dea coate după ce trece pe lângă noi în drum spre biroul ei cu pereţi de sticlă.

De fapt, dacă mă gândesc bine, în zilele respective nici nu mai vorbeşte atât de mult la telefon şi e şi greţos de amabilă cu toată lumea, semnează aproape orice şi de fiecare dată face cinste cu câte două sticle de suc şi pateuri de la colţ. Bun, probabil că face asta din banii de protocol, dar nu mi se pare normal să îi cheltuiască cu noi numai în zilele în care îi vine să zâmbească dimineaţa.

Mă rog, dacă mă gândesc mai bine, parcă nu e prea fericită. Poate că, de fapt, nu-mi doresc să fiu în locul ei, mai ales că nici nu ştiu cu cine aş putea vorbi atâta la telefon. Ce aş face? Aş începe să-i terorizez pe copii cu telefoane din cinci în cinci minute numai ca să vadă lumea ce şefă capabilă sunt eu? Ferească sfântul! Mai bine stau în banca mea, că cine ştie în ce mă mai bag!

Cu drag,

Atena"

Ce bine e sa iti amintesti din cand in cand sa zambesti cu gura pana la urechi! Si ce bine e cand motivele pentru asta vin de la copii! Maria, fetita mea, are o noua preocupare – isi cauta o ocupatie, dar nu pentru acum, ci pentru cand va fi mare. A avut de facut un fel de compunere cu subiectul asta, halal subiect, dar probabil ca “doamna” nu avea inspiratie si nu mai stia ce teme sa le dea. Asa ca bietul copil umbla prin casa si tot intreaba in dreapta si in stanga ce vor sau ce au vrut ceilalti sa se faca! Intai l-a intrebat pe fratele ei, care I-a raspuns destul de sec “nu te priveste pe tine”, si bineinteles ca de aici a iesit un nou scandal. Dupa ce s-au mai potolit spiritele, s-a dus si l-a intrebat pe tatal ei, dar nici de acolo nu a obtinut un raspuns satisfacator. Narcis I-a spus ca el, cand era mic, a vrut sa se faca pompier. Hm, n-am stiut, sper ca I-au trecut ideile astea, ca doar avem doi copii! Oricum, Maria a hotarat singura ca nu e cazul sa imprumute dorinta tatalui ei, ca daca scrie in lucrare ca vrea sa se faca pompier vor rade toti copiii de ea. Si atunci a venit si m-a intrebat si pe mine. Normal ca ma asteptam sa vina si la mine si chiar ma gandeam deja cum voi face fata situatiei. Nu stiam ce sa-I raspund si nu vroiam sa dezamagesc bietul copil dezorientat. Asa ca am incercat sa mai trag de timp, am lasat-o sa-mi povesteasca ce I-au spus Mihai si Narcis si dupa aia am intrebat-o ce ar vrea ea sa se faca atunci cand va fi mare, sa ne sfatuim noi, asa, ca fetele. Si mi-a spus ca la un moment dat ii era destul de clar ca vrea sa se faca medic, apoi si-a dorit enorm sa se faca invatatoare, dar I-a trecut si ideea asta. Cica ar mai fi avut o perioada cand visa ca atunci cand va fi mare sa se faca slaba! Slava Domnului ca I-a trecut asta! Sigur, s-ar putea sa o mai apuce asta cu slabitul, trebuie sa fiu atenta la ea. Iar acum, din vorba in vorba, mi-a marturisit pana la urma ca, atunci cand va fi mare, vrea sa devina “personaj principal”. Nu, ca nu se uita la telenovele, nu are apucaturile astea, desi aproape toate colegele ei fac lucrul asta, incurajate de mamele lor. Fata mea vrea doar sa fie personaj principal, pentru ca, spune ea, crede ca merita!

Si eu atunci de ce sa-I spun ca nu e nici o scofala sa fii mare si ca odata ajuns mare iti doresti din cand in cand sa fii din nou mic?

Cu drag,

Atena"

Ce bine! Avem musafiri. Si nu orice fel de musafiri, ci unii nepoftiti si cu desavarsire nedoriti. S-au prezentat la usa aseara, destul de tarziu, ca la ora aia cica venise trenul lor. Patru bucati – mama, tata si cei doi copii, veniti direct de la gara, niste veri de-ai mei pe care nu I-am vazut de vreo 4 sau 5 ani si care nu am apucat sa dea telefon, ca au avut multe de facut inainte de plecare si s-au gandit ca oricum suntem acasa, ca unde sa fim pe o vreme ca asta. Si la cine sa fi venit ei in Bucuresti, sa o aduca pe fiica lor, care isi va face facultatea aici, deci trebuie sa-I gaseasca un loc la camin sau, cine stie, in sanul unei familii fericite si echilibrate. Aluzia asta m-am facut ca nu o pricep. Si sper sa nu insiste si sa nu devina mai expliciti, pentru ca am avut deja placerea sa constat ca fiica familiei sta cate doua ore si ceva in baie, face mofturi la mancare si parca nimic nu-I convine si nimeni nu-I intra in voie.

Ah, dar am uitat sa va povestesc ca musafirii nu au venit cu mana goala. Am primit 10 litri de must, dintre care doi sunt acum imprastiati peste tot in frigiderul nostru, ca a explodat una dintre sticle, o gaina vie, cu care nu m-am hatarat inca ce sa fac, daca sa o cresc sau sa o fac cadou, ca de taiat nici nu poate fi vorba, nu as fi in stare! In plus, mai avem si un sac de ceapa si unul plin cu nuci pe care va trebui sa le curat.

Si ca si cum nu ar fi fost suficient ca au venit fara sa anunte si s-au instalat aici ca la ei acasa, a trebuit sa mai suportam si vizionarea unui meci de fotbal care se transmitea la televizor. Ce sa zic!? Bineinteles un meci extrem de important, care nu putea fi ratat. Si nu au lipsit nici pungile cu seminte si berile neaparat reci, fluieraturile si urletele de bucurie. Sotul si fiul meu se uitau usor uimiti la cei doi musafiri de sex masculin, tata si fiu, capabili sa se bucure cu toata fiinta la suturile reusite de jucatorii lor favoriti, si asta dupa un drum de vreo 11 ore cu trenul si dupa ce au carat si saci cu ceapa si nuci prin toata Capitala. Doamne, si eu spuneam ca imi place sa primesc musafiri! Dar oamenii se mai schimba, nu?

vă pup,

Atena"

Ia sa vedeti voi la ce m-am mai gandit! Si inca ma mai gandesc! Stiti vorba aia cu “unde dai si unde crapa”? Cam la asta ma gandeam, dar hai sa nu ma mai invart atata in jurul cozii. Astazi dimineata, in autobuz, in drum spre serviciu, au urcat la un moment dat controlorii. Patru bucati, doua doamne si doi domni. Stiti cum urca ei in autobuz, nu se poate sa nu fi remarcat asta vreodata!? Zici ca joaca intr-un film cu James Bond. Ei de fapt nu urca in mijloacele de transport, mai degraba “fac o descindere”, plecand de la premisa, probabil, ca jumatate dintre calatori precis nu au bilet sau abonament sau macar o scuza onorabila. Asa au descins si dimineata, inarmati cu carnetelele lor pregatite pentru completat amenzi si cu tolba plina de sfaturi si repsosuri pentru cei care nu au bilet si nici vreun act de identitate. In fine, se pare ca astazi nu prea au avut noroc, sau nu de la prima ora. Toti aveam bilete sau abonamente, si inca unele valabile, ca doar s-au uitat atent, nu gluma. Mai pe scurt, au stat pret de vreo trei statii si au coborat nemultumiti. O doamna de langa mine, asa, la vreo 65 de ani si machiata destul de strident, mi s-a adresat cu o tristete in voce, de ziceai ca se termina lumea. Si pentru ea, cumva, chiar se terminase. Mi-a spus “Pe mine nu ma mai controleaza de vreo 2 ani nimeni. Nici nu ma mai vad controlorii. Parca nici nu as exista.” “Cum asta?”, am intrebat eu politicos. Si raspunsul ei prompt m-a cam pus pe ganduri – cica din cauza ca toti pensionarii au abonamente gratuite pe mijloacele de transport in comun, controlorii nu se mai obosesc sa-I controleze, ii trateaza cu indiferenta. Grea problema. Dar cine s-ar fi gandit ca aceasta facilitate va naste atatea alte probleme. Acum, pe buna dreptate, mi se pare normal sa se simta neglijati si pensionarii, mai ales ca unii sunt foarte foarte singuri si cred ca ies din casa si se plimba cu autobuzele numai de dragul de a mai vedea ceva oameni si de a mai schimba o vorba. M-am gandit imediat la mama, la cat e de singura, si la faptul ca trec de multe si cate trei zile in care nu imi fac timp sa o sun. Ma intreb daca in zilele alea isi ia cumva abonamentul gratuit cu ea si pleaca sa se plimbe cu autobuzul, in speranta ca o va intreba cineva macar daca are bilet. Am sunat-o azi de sase ori, nu imi imaginez ca se compenseaza cu zilele in care nu o sun, dar nu m-am putut abtine.

vă pup,

Atena"

Nu stiu cine a inventat moda asta cu vizitele, dar eu, decat sa merg intr-o vizita, mai bine ma torturezi. E adevarat ca imi place foarte mult sa primesc musafiri, deci reciproca nu e valabila, dar sa merg eu undeva e un adevarat chin. Prefer sa gatesc si sa fac curatenie trei zile in sir, decat sa ma pregatesc o dupa-amiaza intreaga in fata oglinzii, fara sa am vreodata certitudinea ca m-am imbracat potrivit, ca nu m-am machiat exagerat, ca cei doi copii ai mei si sotul au pe ei exact cate obiecte vestimentare trebuie si ca acestea sunt in regula si ca am impachetat cum se cuvine cadoul pentru gazde. In plus, toate astea trebuie facute intotdeauna intr-un timp dat, ca nu e frumos sa intarziem. Dar, din pacate, intarziem de fiecare data si de fiecare data pare a fi doar vina mea. Toata familia se uita imbufnata la mine, de parca daca as putea sa ma misc mai repede nu as face-o si de parca fac intentionat sa nu fiu gata la timp.

Dar de acum incolo cred ca am cam terminat cu vizitele, ca asa ceva nu am mai patit chiar niciodata. Am fost invitati la sotia sefului meu, al carei baietel implinea doi ani. Dupa ce am incercat sa-l conving ca noi avem deja copii destul de mari, care cu siguranta se vor plictisi acolo si ca eu nu prea stiu ce sa vorbesc cu colegele lui, toate cam cu nasul pe sus, sotul meu Narcis mi-a dat dreptate si m-a incurajat, spunand ca e sigur ca am sa ma descurc si ca asta e situatia, trebuie sa mergem. Inutil sa va spun ca mi-a luat o saptamana sa aleg un cadou pentru baietelul de doi ani, de fapt pentru mama lui, ca el e prea mic pentru a avea o opinie cu privire la ce primeste, daca e suficient de scump pentru un copil de sefa, dar nu exagerat, ca nu vrem sa epatam, nu!?

In fine, vizita asta a fost tot ce se putea mai rau. Chiar inainte sa intram in scara, frumos imbracati, parfumati si dotati cu toate acccesoriile necesare unor musafiri civilizati, cadou, flori pentru gazda si un carton de prajituri, de undeva de susu a inceput sa curga apa, de parca dadusera drumul la robinet la maxim. Cineva isi spala balconul exact in capul nostru. Dar, cum deja intarziasem cam mult, am decis sa urcam chiar si asa, uzi fleasca. Si dupa ce am intrat pe usa, dupa ce mi-am spus eu parerea despre moda cu spalatul balcoanelor seara de seara, mai ales daca geamurile tale dau spre bulevard, gazda ne-a informat, usor jenata, ca tocmai aruncase o galeata cu apa pe terasa, sa se mai racoreasca, sa tinem acolo petrecerea.

Cu drag,

Atena"

Sper sa nu ajungeti la concluzia ca va scriu numai lucrurile neplacute din viata mea, dar uite ca, nu stiu de ce, astea sunt mai usor de scris si parca se intampla mai des…

Si cine sta la bloc sunt sigura ca ma va intelege. Am niste vecini… ma rog, ca toata lumea… Eu chiar nu inteleg de unde le vin ideile scenaristilor alora americani sa-I prezinte pe vecini intotdeauna binevoitori si pregatiti sa-ti zambeasca si sa-ti aduca cate o placinta de cum te-ai mutat in apropierea lor… Poate asa o fi la ei, dar mie nu-mi prea vine sa cred. Nu, ca nu ne-am mutat, locuim in acelasi bloc de 15 ani. Si nu mai astept de mult placinta binemeritata, dar mi-as dori macar putina liniste. Dupa cum spuneam, am niste vecini… unii sunt draguti, dar Cocuta si Mitica, cuplul de pe palierul nostru, de langa lift, impreuna cu cei trei canisi prostcrescuti pe care ii alinta Piki, Suzi si Alunita, sunt niste oameni care, dupa parerea mea, ar trebui sa primeasca de la stat o casa numai a lor, cu mult teren de jur imprejur… asta pentru binele nostru, al celorlalti. Sunt sigura ca nimanui nu I-ar trece prin cap sa fie invidios, ne-am bucura toti ca am scapat de ei. Doamne, ce pacoste de vecini!

Si domnul Mitica mai e si presedinte de bloc, nu stiu cine a facut greseala sa-l aleaga, iar in aceasta calitate are impresia ca poate sa-si propteasca degetul in soneria noastra la orice ora din zi si din noapte… Si tot in aceasta calitate se ocupa, bineinteles, de becurile de pe holul comun, ca alte indatoriri nu mi-am dat seama sa aiba. Azi a fost ziua sotului meu si am avut musafiri. Pe Cocuta si pe Mitica nu I-am invitat, ca nu suntem prieteni. De fapt, doamna Cocuta nu ma saluta decat daca ne intalnim pe o raza de 100 de metri in jurul blocului, la distanta mai mare o loveste amnezia. Ma rog, am avut musafiri, dar nu pentru mult timp, pentru ca sotul meu nu prea a avut timp de ei. Trebuia sa raspunda la usa, unde domnul Mitica suna din 5 in 5 minute sa ne mai ceara cate ceva. Dupa ce a venit de vreo 14 ori dupa becuri, care s-au ars din nou, sau cu te miri ce liste de semnaturi pentru angajarea noii femei de serviciu, a 15-a oara nu l-a mai rabdat inima si I-a reprosat sotului meu ca musafirii nostri fumeaza. Si I-a mai zis si ca lui nu-I pasa, face cine ce vrea, dar fumul care iese de sub usa noastra ii afuma lui usile proaspat reconditionate si scoase pe palier sa se usuce lacul, ca doar nu putea sa le tina in apartament, ca ameteau canisii de la miros.

vă pup,

Atena"

Am facut o reclamatie de mai mare frumusetea! Nu, ca nu ma astept sa se rezolve ceva! Dar mi-am varsat naduful. Am vrut sa cumparam un obiect electrocasnic si ne-am dus, frumos, intr-un supermagazin. N-am reusit sa-l cumparam, va dati seama – pentru ca altfel nu as mai povesti despre asta! Mai precis… l-am ales, l-am achitat (nu am reusit cu card, ca nu le mergea lor nu stiu ce conexiune, cica, asa ca am platit cash, desi sustin in continuare ca nu era normal sa avem atatia bani lichizi la noi). Ma rog, cu factura in brate, am fost indrumati catre o usa de fier, in dreptul raionului “detergenti”. Acolo am dat nas in nas cu “pazitorul comorilor electrocasnice”, un pirpiriu, care a luat factura si a disparut fara urma, pentru vreo 40 de minute. In tot acest timp, pe langa faptul ca observam cum imi cam pierd rabdarea, am observat si ca erau multi astfel de pazitori de comori, dar ei tot apareau si dispareau, iar al nostru se multumise sa dispara! Si in cele 40 de minute de asteptare ne-am tot gandit, ca oamenii, daca noi avem sau nu nevoie de acel obiect si am decis ca NU! Asa ca atunci cand a venit, in sfarsit, cerberul, sa ne spuna ca nu ne-a adus obiectul, pentru ca nu are cheia de la camera in care e multdoritul aparat si ne-a sugerat sa ne ducem noi sa i-o aducem de la colegii lui la care achitasem factura, adica in partea cealalta a magazinului, am luat foc. Ma rog, e o metafora! Dar m-am enervat teribil! Ce sa va mai spun ca intre timp magazinul se umpluse cu oameni disperati sa-si cheltuiasca banii!? Era foarte aglomerat. Deci ne-am dus frumos si am cerut banii inapoi – a mai durat vreo ora si jumatate si am primit si cu un milion mai putin, ca domnisoara care ni i-a inmanat era putin neatenta. Noroc ca am fost pe faza, desi n-am indraznit sa o fac atenta decat dupa ce i-am numarat eu de vreo 5 ori, ca ma gandeam ca nu mai stiu sa numar de nervi. Dupa care am cerut condica de sugestii si reclamatii si am primit un formular umilitor de complicat – mi-a luat inca trei sferturi de ora sa il completez si ma simteam ca la un extemporal la care copiam – un formular de reclamatii care facea pe oricine sa se simta vinovat, sunt sigura! Ma rog, eu ca eu, ca ma cam simteam in centrul atentiei cu scandalul pe care l-am facut, recunosc! Dar bietul Narcis cum s-o fi simtit? Ma duc sa vad ce face si sa-mi cer scuze! Dar in magazinul ala sigur nu mai intru!

Cu drag,

Atena"

Nu prea stiu cum sa o scot la capat, ca iar am facut ceva foarte inteligent. Acum cateva luni vorbeam cu sotul meu despre faptul ca suntem cam sedentari si i-am propus sa mai iesim si noi sa facem miscare, poate in familie, poate doar noi doi, ca de-acum copiii sunt destul de mari si banuiesc ca nu prea au chef sa fie vazuti alergand si asudand prin cartier impreuna cu parintii. In fine, sotul meu a fost foarte incantat de idee si mi-a promis ca se va gandi cam ce sport ni se potriveste mai bine. Si dupa ce s-a gandit el vreo luna si mai bine, a ales, fericit, pescuitul. Si a venit intr-o dupa-amiaza acasa incarcat cu ustensile adecvate noii noastre activitati, menite sa ne tina in forma: lansete, mulinete, patru role de nylon, o cutie cu bobite de plumb, 12 plute de toate culorile si marimile, cateva borcane cu niste chestii portocalii si albe care misunau pe-acolo si care si-au facut imediat loc in frigider, doua scaune destul de putin confortabile, si doua abonamente pentru un an la o balta din apropierea orasului. In plus, a mai cumparat doua costume complete de camuflaj, pantaloni, veste si sepci, doua perechi de cizme de cauciuc dintr-acelea in care intri cu totul si doua pelerine, in caz ca ne prinde ploaia. Acestea fiind zise, in primul week-end de dupa acest moment fantastic in care sotul meu a dat iama prin magazinele destinate pescuitului si impatimitilor acestui sport, ne-am facut bagajele si am plecat sa facem ceva miscare, asa cum ne fusese vorba, pe malul baltii. Eu, prevazatoare, am luat cu noi si paletele de badminton, pentru ca, sincer, nu am inteles niciodata de ce pescuitul este considerat un sport si cred ca nici nu am sa reusesc sa inteleg in ce masura statul pe scaun cu un bat in mana ma va mentine in forma. In sfarsit, dupa doua zile senzationale petrecute in aer liber, am ajuns acasa plina de bube si vanatai. Si cine zicea ca pescuitul nu e un sport periculos? Am fost atacati de o familie numeroasa de tantari si mi-am invinetit fundul cazand de mai multe ori de pe scaunul pe care nu faceam altceva decat sa atipesc din cand in cand, spre disperarea sotului meu. Acum dau din colt in colt de cate ori vine vorba de pescuit si nu stiu cum sa-l fac sa inteleaga ca nu mai vreau sa merg, in conditiile in care ideea cu lupta impotriva sedentarismului a fost a mea.

vă pup,

Atena"

Dragii mei,

Am o noua problema, mi-am dat seama. Cu ceasurile din casa! Ieri le-am numarat – sunt 16. Le-am numarat doar asa, de curiozitate, dupa ce mi-am dat seama ca nici macar doua dintre ele nu arata aceeasi ora! Si daca mai pun la socoteala si ceasurile noastre de mana, plus cele de la telefoanele mobile, trecem lejer de 20. La ce ne-or fi trebuind atatea ceasuri, nu pot sa-mi dau seama! Ma hotarasem sa le pun pe toate la aceeasi ora, lucru pe care am si inceput sa-l fac! Ce credeti? Am bulibasit programele tuturor celor din casa. Desi, sincera sa fiu, acum aud prima oara ca vecinii mei de apartament – sotul si cei doi copii minori – au asa ceva, program! In fine, singurul ceas pe care ma incapatanez sa nu-l fixez la ora potrivita este cel din bucatarie – ceasul meu preferat, datorita caruia reusesc sa am in fiecare dimineata 10 binemeritate minute de liniste. Ceasul asta merge intotdeauna cu zece minute inainte, asta doar asa, ca sa ii pot trimite pe copii mai devreme la scoala. Dimineata au prostul obicei de a se certa la masa, absolut in fiecare dimineata, asa ca, atunci cand nu mai suport, le arat ceasul si ii trimit la scoala. Si mai am o poveste cu ceasul asta din bucatarie – am o matusa care vine in fiecare dimineata de duminica pe la mine, sa mai vorbim, asta de vreo 15 ani! In fiecare duminica! Pentru ca merge la slujba de la biserica de langa noi, si, inainte de slujba, trece pe la mine sa-I fac o cafeluta si sa fumeze, ca sotul ei nu stie ca fumeaza. Bun, recunosc, in unele duminici nu deschid usa – ma fac ca nu suntem acasa. Ei, am si eu cateodata pofta sa dorm mai mult! Oricum, ea e destul de insistenta, suna cate 20 de minute la usa. Daca ii deschid, vorbeste continuu pana pleaca, da’ stiti cum? Tot timpul. Asa ca ceasul ala care e cu zece minute inainte ma ajuta cateodata sa-mi recapat auzul mai repede, ca vorbeste pana simt ca-mi tiuie urechile. Oricum, ea stie foarte bine ca ceasul ala e inainte si imi spune asta de feiecare data – potriveste si tu, mai mama, ceasul ala, ca de cand il stiu, tot cu zece minute inainte este. Si de fiecare data eu ii raspund – ce credeti? Aseara l-am potrivit, acum merge bine. Noroc ca nu are ceas de mana!

Va pup,

Atena

Bună seara sau bună dimineaţa din nou!

La mine este iar seară! M-am simţit foarte bine azi, toată ziua! Şi asta nu numai pentru că a fost luni şi eu mă încăpăţânez să mă simt bine în fiecare zi de luni, când cei mai mulţi oameni se simt datori să se poarte urât şi să le meargă toate foarte prost! Sunt fericită pentru că m-am lăsat de fumat. Şi asta încă de dimineaţă. Problema e că nu prea am cui să spun asta. Soţul meu ştie că m-am lăsat de acum vreo trei ani, am şi sărbătorit atunci evenimentul aşa cum se cuvine, iar colegii mei de birou nu mă cred. Adică ei nu prea dau doi bani pe lăsatul meu de fumat! Poate pentru că mă las destul de des...!? Mă rog, e problema lor, eu măcar încerc. E drept că sunt la cea de a 14-a încercare şi până acum nu am reuşit să mă ţin de cuvânt mai mult de trei zile, dar eu măcar încerc! Şi de data asta simt că e altfel, adică am să pot. Şi poate că ar face mai bine sa-şi vadă fiecare de dependenţele lui, că nimeni nu e perfect! Dintre colegii mei de birou nu cred că e vreunul care să se poată lăuda că nu are nici un viciu! De exemplu, am o colegă dependentă de fast food, da’ ştiţi cum? Că de la asta i se trage şi porecla – Ronţăilă. Coşul ei de gunoi geme de ambalaje şi pungi de hârtie din care a tot ronţăit cartofi prăjiţi cu tot felul de sosuri şi sandwich-uri uriaşe pline de e-uri! Şi tot biroul ei e plin de firmituri, de ţi-e mai mare mila! Altfel e fată de treabă! Mai am un coleg care colecţionează te miri ce, adică orice, dar mai ales dopuri şi capace, de la banalele dopuri colorate de la toate sticlele de plastic până la capace de roţi de maşină. Şi nici nu recunoaşte că are o problemă, ceea ce mi se pare şi mai grav! Ar mai fi doi colegi, el şi ea, soţ şi soţie, tineri şi frumoşi, dar care nu reuşesc să stea fără să se pupe mai mult de 3 minute si 20 de secunde. Am cronometrat, ăsta e recordul lor personal. Urât obicei şi extrem de neproductiv. Mă întreb dacă atunci când ajung acasă mai au vreun chef să se pupe!? Mă îndoiesc, deşi nu m-aş mira! Dar oricum cred că ceva nu e în regulă cu mariajul lor! În fine, mai e şefa mea cea permanent ocupată, care are cele două vicii – vorbitul la telefon şi culoarea roz, care îi şi vine ca nuca în perete! Şi pe lângă toate astea, toţi fumează! Absolut toţi! Ce or găsi la ţigările alea afurisite nu ştiu!?

Cu drag,

Atena"

Astăzi am petrecut 3 ore şi 40 de minute în supermarketul de la colţ. Nu, nu era coadă, nici vorbă, şi nici nu am facut cumpărături pentru următoarele şase luni! Nu m-am hotărât ce şampon să iau! Bine, asta doar timp de vreo oră, da’ oricum mi se pare cam mult!

Da’ ştiţi cum? Stăteam în faţa raftului cu sticle de şampon şi eram paralizată de neputinţă. Incapabilă să iau o decizie! Nici nu mi-am dat seama când a trecut timpul! Bineînţeles că până la urmă m-am dezmeticit, asta pentru că veniseră trei dintre angajatele magazinului care mă supravegheau, probabil, să nu strecor aşa, din neatenţie, câteva şampoane în geantă. Oricum, după o luptă pe viaţă şi pe moarte cu ditamai raftul, am ales şamponul pe care îl iau de obicei, măcar ştiu la ce să mă aştept de la el! Ar fi trebuit să cumpăr şi un balsam, dar eram deja foarte obosită şi am hotărât să las această activitate pentru o altă zi, mai ales că mai aveam puţin acasă, pe fundul unei sticle.

În fine, după ce am reuşit să mă desprind de periculosul raft dedicat zecilor de tipuri de şampon, am păţit altă nenorocire! Deja mă grăbeam foarte tare! Şi cum mă plimbam eu aşa, bezmetică, prin supermarket, cu lista de cumpărături în mână şi din ce în ce mai stresată din cauza ceasului, am nimerit, inevitabil, în dreptul raionului de fructe. Offff, iar era ofertă la banane! Doamne, ce multe erau! Superbe! Şi mai erau şi la un preţ incredibil de mic! Mie cel mai mult îmi place să cumpăr banane. De fiecare dată când îmi fac planul cu ce am de cumpărat, primele de care îmi amintesc sunt bananele, dar şi primele pe care le tai de pe listă. Pentru că la noi în casă nimeni nu mănâncă banane!

Cu toate astea, nu ştiu ce mi se întâmplă când ajung în faţa bananelor, dar simt că o iau razna! Memoria afectivă îmi este brusc deşteptată de imaginea unei banane verzi. Îmi amintesc cum, în copilărie, am aşteptat să se coacă o banană. O cumpărase mama, după vreo două ore de stat la coadă. Mi-a explicat că, de fapt, bananele sunt galbene şi că-s mai bune coapte. Am pus-o pe fereastră şi o vizitam cu sufletul la gură de cîteva ori pe zi. După o săptămînă s-a veştejit. Am mîncat-o aşa. Am hotărît atunci că bananele nu-s cine ştie ce chestie. Cu toate astea, şi cu toate că nimeni la noi în casă nu mănâncă banane, am realizat ca fructele astea au o putere incredibilă asupra mea. Nu le mănânc, dar îmi place să ştiu că avem!

Cu drag,

Atena"

BILL PATRICK (we are robots / nyc)
PRASLEA (sunrise)
ATENA (sunrise)

sambata 24.05 - SESSION CLUB

pretul intrarii: 20 lei pana la miezul noptii si 30 lei dupa miezul noptii

Bill Patrick @ Kudos Beach May 1 2007

Bill Patrick - 07.12.2007 @ Oscar Cluj

O artigo abaixo foi escrito por Rafael Niro da agência Atena Marketing Esportivo.

Thiago Miguel

Já faz algum tempo que o discurso se repete: o Marketing Esportivo cresce a passos largos e os investidores estão atentos e em busca de resultados ora através de uma melhor exposição de marca, relacionamento, ora através de vendas ou promoções.

Mas, não é somente o discurso acima que insiste em prevalecer. Há também os que acreditam que o Marketing Esportivo é similar a qualquer outra derivação do legado de Kotler. E é aí que detalhes que podem fazer toda diferença comprometem o sucesso de ações ou promoções realizadas.

No segmento do Marketing Esportivo há três aspectos que são imprescindíveis para o início de qualquer trabalho: o profissionalismo, o pioneirismo e o conhecimento do público-alvo que se deseja atingir.

A primeira característica diz respeito à capacidade de planejar, coordenar e produzir as ações pretendidas, com credibilidade, agilidade, de forma a assegurar o mais expressivo retorno frente ao investimento realizado.

O profissionalismo certamente é o que possibilita a identificação de uma oportunidade de um negócio pioneiro. Afinal, ações e eventos inéditos despertarão a curiosidade do público-alvo, da mídia e dos investidores, gerando mídia espontânea, comentários positivos no trade e – dependendo do caso - lucro.

A terceira característica nos remete a necessidade de conhecer o público que se deseja atingir. Somente conhecendo a fundo com quem se está falando é que atingimos as expectativas de todos os envolvidos no evento esportivo ou os que forem alvo da campanha criada.

Um exemplo de ação que reúne essas três particularidades é o “Golf Health”, o primeiro evento de golfe exclusivo para o mercado de saúde, que será realizado no dia 27 de junho deste ano, em São Paulo. Neste caso, o profissionalismo fica por conta das agências ATENA e ReUnion, que em parceria estão conduzindo a produção do evento. O pioneirismo é a garantia de estar oferecendo a médicos, diretores e presidentes de grandes grupos hospitalares, uma oportunidade de relacionamento, lazer e esporte, com requinte, conforto e muito golfe. 

O público-alvo é mais do que conhecido, tanto que já consta no próprio nome do evento: Golf Health.

Assim, não é difícil concluir que se tivermos profissionais habilitados e competentes para atender os investidores da maneira correta, ou seja, com profissionalismo, pioneirismo e conhecimento do público-alvo, o discurso deixará de ser uma constante e passará a ser uma realidade.

Cu oarece intarziere si fara sa caut in acest scop pe net, am gasit fotografii cu intronizarea Ips. Ieronim, Noul Arhiepiscop al Athenei si a toata Grecia cu toate ca atunci cand a fost acest eveniment am cautat foarte mult si tot nu gasisem nicio fotografie cu Inaltpreasfintia sa, nici pe site-ul ecclesia.gr al Bisericii Ortodoxe Grecesti, lucru ciudat de altfel.

Cuatand insa pe un site grecesc foarte bine pus la punct, am dat peste fotografiile care ma interesau mai demult. Am decis astfel ca desi vin cu o oarecare intarziere, sa postez totusi aceste fotografii de la intronizare care poate vor ajuta la o viitoare cautare pe Google a internautilor crestini romani cu privire la Arhiepiscopul Ieronim de Athena.

Asadar ca acum va puteti face o parere la ceea ce a fost la

intronizarea Ips. Ieronim>

sursa>

http://www.apostoliki-diakonia.gr/gr_main/profile/

profile.asp?content=content&main=enthronisi_photos.htm

P.Ţ. :Cu religia intri în cimitir la plimbare. Cu filozofia intri în cimitir cum a intrat prietenul meu Cioran: prin disperare.

Eliade s-a detaşat conştient teoretic de istorism. Cioran s-a înecat în istorie. Nu ştiu de ce gluma asta de a face istorie se duce atât de mult. Au făcut grecii antici istorie. Mai sunt? Dacă ai cultul istoriei, ai cultul mişcării.. apariţiei şi dispariţiei. Faci jocul acesta al istoriei universale între apariţie şi dispariţie. E consolator acest lucru? Pentru că civilizaţia greacă a dispărut chiar dacă ne mai mângâiem în universul ideilor platonice. Nu se mai trăieşte la Bucureşti ca la Atena antica, nu? Cotidianul bucureştean nu e cotidianul atenian antic. Singura noastră scăpare, ceea ce a neliniştit omul modern a fost istorismul. Perspectiva istorică a vieţii şi lumii. Aceasta a dus în cimitir. Fiindcă istoria nu te învaţă numai că faci ceva, ca popor.

Tot ce însemnezi în popor devine discutabil prin faptul că nu porţi la infinit facerea ta, ci dispari şi apare altcineva care chiar dacă nu te înlocuieşte, te prelucrează. Dacă nu poţi ieşi din devenire, nu poţi scăpa de tristeţe. Tristeţea metafizică e fructul devenirii. Omul se naşte, creşte, îmbătrâneşte şi moare. Toată tristeţea metafizică a omului se cheama devenire. Sunt proştii istoricizanţi care se consolează prin devenire.. zice devenim mai civilizaţi, nu? Sau mai culţi. Şi.. adică murim ca şi capre.. mai mare lucru că există Immanuel Kant, există Descartes, există, mă rog, Newton, există, mă rog, atâţia mari creatori de cultură şi că există şi făuritorul de religie Cristos, da nu ne interesează. Ne înecăm în istorie. Păi tot pesimismul lui Cioran se cheamă historism. El nu e trist metafizic propriu zis - deşi aşa credea - pentru că îl întristează condiţia umană în genere, că omul e un animal muritor. E premisa cea mai concludentă că omul e un animal raţional şi muritor. Mai puteţi adăuga un atribut? Nu. Omul e un animal raţional şi muritor. Asta e cea mai bună definiţie a omului. Şi ceea ce e ciudat la Cioran nu este numai neliniştea de a fi om, e şi neliniştea de a fi român.

J: Credeţi că are vreun complex?

P.Ţ.: Se poate, din moment ce s-a manifestat disperat în ceea ce priveşte destinul nostru. El nu a crezut în destinul poporului român. E un pesimist.

J: Dar care credeţi că este raportul dintre universalismul şi enciclopedismul lui Eliade? Între puterea lui de a asimila pluralitatea de religii şi de idei religioase, pe de o parte, şi faptul că poporul român este un popor creştin şi cumva există o...

P.Ţ.: Uite ce vă spun eu. Eu mă gândesc la aceşti doi prieteni ai mei. Eu sunt prieten şi cu Mircea Eliade, am fost, şi cu Cioran. Şi am spus la un al treilea prieten al meu că Mircea Eliade este un om informat şi Emil Cioran un om foarte inteligent. Pesimismul lui Cioran, am scris eu, nu e pesimism de fapt ci el e revoltat. Păi toţi marii revoltaţi ai marilor popoare... păi şi ruşii au revoltaţi care sunt întristaţi de mărginirea rasei/neamului rusesc. Şi germanii. Neliniştea metafizică a limitării vizitează toate popoarele şi mari şi mici.

J: Păi, totuşi, în cadrul acestei limitări, Dostoievski era un mare creştin.

P.Ţ.: Păi dacă nu era creştin, la densitatea tristeţii lui metafizice ar fi fost cel mai dizolvant scriitor din istorie. Dar el s-a salvat prin creştinism. Acuma, să vă spun drept, am impresia, deşi Dostoievski a afirmat că nu poate să nu fie creştin, ar innebuni dacă nu ar fi creştin. Toţi oamenii care trăiesc metafizic neliniştit creştinismul sunt inferiori unei babe rurale care este bătută de imaginea Maicii Domnului când se închină. Cum încerci să gândeşti poziţia ta în raport cu.. adică în raporturi fundamentale cu tine insuţi, cu semenii, cu comunitatea, cu specia, universul şi cu Divinitatea, cum începi să te situezi în raporturile acestea, chiar daca esti genial, îţi simţi drama limitelor tale.

Un nou Sunwaves pentru un nou Revelion clubbing.
Intre 1 si 4 mai in campingul de langa complexul Enigma si pe plaja din dreptul acestuia, in nordul statiunii Mamaia, vom petrece intr-o formula de festival ce se va desfasura aproape continuu pe durata a trei zile si trei nopti. Aveti de infruntat un Sunwaves extins, un festival international, ce va aduce 21 de artisti, trei seri dedicate cate unui label (M-nus, [a:rpia:r], Cadenza Records), doua live act-uri, mai multi artisti romani tineri si o masiva participare a publicului european. Distractia de noapte va continua cu petreceri de after proprii pe plaja din dreptul complexului Enigma, spatiu ce a gazduit a doua editie a festivalului in august 2007.

Sunwaves 3 - Atat de multa distractie intr-un camping cu un singur cort.

Toate detaliile pe www.sunwaves-fest.ro

Troy Pierce & Marc Houle @ Goa Ultrabeat 24-04-08 Roma

Troy Pierce @ Indigo, Istanbul

Marco Carola @ Nocturnal minus showcase

Circoloco Rome 2008 (24-04-08) - Tania Vulcano

Luciano @ Time Warp 2008

Argenis Brito Live @ The End London 08-04-2007

Mirko Loko Live @ Dc10,Ibiza 03-09-2007

"Căci toţi Atenienii şi străinii, care stăteau în Atena, nu-şi petreceau vremea cu nimic altceva decât să spună sau să asculte ceva nou." (F.Ap. 17:21)

Nu vi se pare cunoscută atmosfera? Nu cumva în Atena din vremea lui Pavel îşi au originea blogurile din ziua de astăzi şi internetul cu toată zbaterea lui?

Nu cumva exact aceeaşi impresie o lasă eforturile noastre de a spune şi de a auzi mereu câte ceva nou? Măcar atenienii se distrau pe ei înşişi, noi pe cine vrem să distrăm?

Sau şi noi tot pe noi înşine ne distrăm, orgoliile noastre, pretenţiile de a fi altfel decât alţii, măcar de-am fi!?

Pe epicurienii şi pe stoicii acelor zile îi interesau totuşi spusele lui Pavel, acel ceva ciudat la auz, acea învăţătură nouă... Pe blogerii din ziua de azi, sătui de învăţătură, nu-i interesează decât să-şi deseneze golurile spirituale uneori atât de abject umplute, ca ghenele dintre blocuri.

Aşa că cevanoul a umplut areopagul virtual şi dă pe dinafară. A ajuns până-n Atena primului secol. Măcar de l-ar întâlni pe Pavel!

 14 zile, cazari in manastire si hoteluri** cu mic dejun, Ghid roman

 Perioada: 1-14 sept 2008 ( 14 zile)

 Pret: 590 euro + costuri ferryboat si avion Atena-Rhodos

 Plecare 31 august, duminica: Suceava ( ora 12.30), Brasov ( ora 21), Bucuresti ( ora 0,30)

1  septembrie:  Vama, prin Bulgaria catre Grecia. In jurul pranzului, cazare la Ouranopoli – hotel**, plaja si baie in Marea Egee (Ouranoupoli, punct de plecare catre Muntele Athos). Optional Croaziera in jurul Muntelui ATHOS.

2  septembrie: Plecare din Ouranopoli, catre Manastirea Sf. Ioan Evanghelistul de la Souroti (mormantul Cuviosului Paisie Aghioritul si moastele Sf. Arsenie capadocianul);  se viziteaza in drum si Manastirea Sfanta Anastasia Romana, ale carei moaste sunt vindecatoare de ochi (manastire   cu vechime de 1.000 ani, tot aici se afla moastele intregi ale Sfantului Teona – Episcopul Tesalonicului). Dupa Souroti face un scut popas duhovnicesc in Teslonic, unse se viziteaza Mitropolia (moastele Sf. Grigorie Palama) si Biserica Sf. Sofia (moastele Sf. Vasile cel Nou). Deplasare spre Paralia Katerini. Cazare Paralia Katerini , hotel**                                                                                                    

3 septembrie:  Plecare catre Atena. Participare la Sf Liturghie la Manastirea Kato Xenia („straina”) – particele din Braul Maicii Domnului si icoana pictata de Sf Apostol si Evanghelist LUCA (una dintre cele 3 cunoscute); Insula Evia (trecere cu bacul); Manastirea Sf David „copilul Inaintemergatorului”. Procopie: Biserica SF IOAN RUSUL, cazare la manastire (optional hotel: + 25 euro

4 septembrie : ora 7, plecare catre Atena - Pireu; ora 10 plecare catre Insula Eghina, cel mai iubit loc de pelerinaj din Grecia - SF NECTARIE ( vindecator de boli grave), plecare din insula la ora 16; cazare in Atena hotel**. Spre seara plimbare in Plaka si Monastiraki, cele mai vechi cartiere ale Atenei, cina intr-o taverna cu o priveliste splendida asupra Akropolei si Atenei. 

5 septembrie: Atena - Insula Rhodos, avion. Inchinare la moastele Sf FANURIE, plimbare in orasul vechi. Insula Rhodos absolut incantatoare, probabil cea mai frumoasa dintre insulele Greciei, separa Marea Egee de Marea Libiei. Cazare in Rodos, hotel** 

6  septembrie: Vizitarea orasului Rodos. Zbor  Rodos – Atena. Seara imbarcare pe feribot Pireu – Patmos. Croaziera de noapte pe Marea Egee ( cuseta ). 

7  septembrie: Duminica in insula Patmos. Participare la Sf Liturghie in pestera Sf Ap si Ev Ioan (vizitarea Man. Sf Ioan Teologul), moastele Sf Ap. Filip, Sf Ap Toma, Sf Hristodul; Pestera Sf Ap. si Evanghelist IOAN, in care acesta a scris Apocalipsa; Man. Evanghelismos (Bunavestire). Seara imbarcare catre Atena, portul Pireu. Croaziera de noapte (cuseta). 

8 septembrie, Nasterea Maicii Domnului: Sf Liturghie la biserica din portul Pireu, sau la o biserica din Atena.  Plecare catre Man. Sf Patapie, inchinare la moastele sfantului. Plecare catre Peloponez (in zona sunt 70 din cele 480 manastiri ale Greciei); In timpul zilei se viziteaza bisericuta Sf Teodora din Arcadia. Cazare la Manastirea Sf Patapie.  

9  septembrie:  Din Loutraki plecam spre Insula Zakynthos. In Patra, vizitarea catedralei Sf. Ap. Andrei, capul si crucea Sf Ap Andrei. Pe drum se viziteaza Manastirea Mega Spileo (Marea Pestera) manastire ce adaposteste cateva sute de sfinte moaste si Icoana Maicii Domnului facuta de Sf. Ap. Luca, descoperita printr-o minune. Spre seara transfer cu feribotul in Zakinthos. Vizitam biserica cu moastele SF DIONISIE de Zachintos (biserica din sec 17). Cazare in Zachintos, hotel**. 

10 septembrie:  Croaziera intre insulele Zakynthos si Kefalonia ( feribot). In kefalonia vizitam Manastirea Sf Gherasim, cu  moastele SF GHERASIM (izgonitor de diavoli); Marcopolus, biserica cu serpi (Hram in 15 august, Adormirea Maicii Domnului); Cazare in Kefalonia, hotel** 

11 septembrie : Plecare cu feriboat catre Insula Corfu (17.30) „insula verde” potrivit lui Homer. Vizitarea bisericii din sec. 16 si inchinarea la moastele  SF SPIRIDON, mare facator de minuni. Cazare in Corfu (2 nopti), hotel**.  

12  septembrie: Participare la Sf Liturghie la Biserica Sf. Spiridon. Tur de insula. Se viziteaza Man. Paleokastrita cu icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului, Man. Pantokrator de pe varful unui munte, Mitropolia cu moastele Sf. Teodora Imparateasa. Tur de oras vechi, fortareata venetiana, Biserica Sf. Gheorghe. Dupa amiaza, timp liber de cumparaturi si plimbare. Cazare in Corfu.  

13  septembrie: Plecare de pe insula Corfu cu feriboat;  traversare Grecia montana, sosire la Kalambaka - la poalele Complexului Meteora ( manastiri din sec 13-14), Kalambaka - cazare hotel**.  

14 septembrie, Inaltarea Sf Cruci, duminica: participare la Sf Liturghie intr-una dintre manastirile Complexului Meteora. Apoi vizitarea unui atelier de pictura. Plecare catre Salonic in jurul orei 12;  Biserica Sf Mucenita Paraschievi (vindecatoare de ochi); Salonic - capitala  si  metropola  Macedoniei,  al  doilea  oras ca  marime  din Grecia; se viziteaza Biserica Sf  Dimitrie Izvoratorul de Mir, inchinare la sfintele moaste. Biserica Sf Gheorghe – cea mai veche biserica crestina din Grecia, Cumparaturi in Salonic, plecare spre Romania.   

15 septembrie : sosire acasa functie de formalitatile vamale ( 14-15 ore transp.)  

 Excursia se organizeaza pentru grup de minim 40 turisti.   

Informatii, inscrieri: MIRIAM TURISM, www.miriamturism.ro, Tel: 0267.341.757 si 0723.645.180,

Astazi, la orele pranzului, a avut loc in Olympia (Grecia) ceremonia de aprindere a flacarii olimpice

Flacara olimpica a fost aprinsa de actrita elena, Maria Nafpliotou (foto), care i-a inmanat-o primului purtator al acesteia, vicecampionul grec la tae-kwan-do, Alexandros Nicolaidis. Parcursul flacarii olimpice din acest an va fi cel mai lung din istorie, astfel ca dupa ce in aceasta saptamana flacara, plecand din Peloponez, va strabate apoi Ioanina, ajungand la Salonic, apoi va strabate Muntele Olimp, catre Larisa si Volos si incheind, evident, cu Atena, de unde va lua calea aerului spre Beijing. Dupa un scurt periplu in capitala Chinei, flacara va pleca din nou la drum, de data asta unul lung, ce va strabate toate continentele, in total drumul acestuia fiind de aprox. 137.000km.

In tabelul de mai jos aveti traseul complet al parcursului acesteia:

• LaCaPi: Con respecto a tu propuesta, te he mandado un correo con la respuesta, así que en cuanto lo leas mandame uno a mí para saber si estás de acuerdo ^^.

• haruhi^^: Claro que puedo subir esas series, sólo pido un poco de paciencia, ya que yo solita llevo el blog y no tengo más ayuda que mi alma xD, pero igual puedes visitar otras páginas como Anime Veoh donde encontrarás una gran lista de anime online. Y en cuanto a Loveless, sólo hay 12 capítulos + los Omakes, de ahí en fuera sólo el manga, el cual lo puedes encontrar en Clamp Fansub.

• kyou: No sabría decirte cada cuando sacan capítulos (UAF & YukiNF no tiene fechas programadas, cada que pueden sacan release), sólo hay que estar pendientes en sus páginas: UAF - YukiNF. Y gracias por avisarme, que si no, no me doy cuenta >.<

• Lia_EGB: T-T... no te entendí, si te refieres a cada cuando sale un capítulo, pues como le dije a kyou, cada que el grupo puede, saca release. Y si te refieres a cuanto me tardo en ponerlos aquí en el blog, pues después de que el grupo haya sacado el capítulo, yo lo subo el mismo día o al siguiente, siempre y cuando no se me pasen a mi las release ¬.¬ (como ahorita con GRAVITATION T_T, o que me de flojera xD).

• Agusal: Tienes razón T_T, ya baje el Vol.07 de MegaUpload y a mi también me da error, así que dentro de poco lo vuelvo a subir. Mientras tanto, si usas WinRAR puedes ir al menu "Herramientas" y ahí hay una opción que dice "Reparar archivo", una vez hecho ya puedes abrir el capítulo 04 con normalidad.

También gracias a todas las personas que se toman la molestia de dejar comentarios y agradecer las subidas...

Y ahora sí, la actua de hoy es un Especial de "abingdon boys school". Desde que salió se convirtió en una de mis bandas favoritas y apesar de que no tiene una gran discografía, todas y cada una de las canciones que han sacado me fascinan. Es una gran banda así que espero les guste...

Singles

• [OP Single] D.Gray-man / INNOCENT SORROW
• [OP Single] DARKER THAN BLACK / HOWLING
• [Single] Nephilim
• [Single] BLADE CHORD

Album

• [Album] abingdon boys school

Albums Tributo

• [Album] LOVE for NANA ~Only 1 Tribute~
• [Album] PARADE ~Respective Tracks of BUCK-TICK~
• [Album] LUNA SEA / Memorial Cover Album -Re:birth-

Y también avisarles que UAF ya ha sacado el Vol. 03 de GRAVITATION Completo, gracias kyou por el aviso >.<
Manga en Descarga Directa

• [Manga] GRAVITATION [v03]

Tracklist:

01. As One
02. HOWLING -INCH UP-
03. Via Dolorosa
04. INNOCENT SORROW
05. DOWN TO YOU
06. Atena
07. stay away
08. Nephilim
09. LOST REASON feat MICRO from HOME MADE Kazoku
10. Desire
11. Dress (Buck-Tick Cover)
12. ReBirth+ReVerse

Descargar Album (Scans incluidos):

MegaUpload
Uploaded.to
RapidShare

Tracks Online:

[vodpod id=ExternalVideo.485953&w=425&h=350&fv=]
IMEEM by The "Abingdon Boys School" Group

Ir Arriba