Povestea nu începe cu „a fost odată”. Începe cu este.

Pe acest pământ este o femeie. Nela se numeşte. O doamnă obişnuită, cu familie, cu copii.

Acum doi ani, Nela s-a gândit că lumea este frumoasă şi că merită să mai facă un copil. Aşa s-a născut Degeţica Alexia. Cred că pe 19 octombrie 2006 s-a născut. Când venise toamna. Încă mai erau crizanteme prin grădini.

Degeţica Alexia a făcut apoi ce fac toţi copiii. A crescut un pic. Într-o zi, să fi fost 8 septembrie 2007, i s-a făcut rău. Picioruşele ei nu mai voiau să se mişte.

Nela a dus-o pe Degeţica Alexia la doctor. La Galaţi. Apoi la Bucureşti.

De atunci tot plouă. O toamnă lungă şi rece, cu ploi necontenite, este viaţa copilului Alexia Mihai Degeţica. Operaţie. Apoi drumul la Cluj, în loc de drumul la mare.

Apoi curele de citostatice. În loc de joacă în parc. Degeţica Alexia s-a ţinut tare. Ca un om mare, la 1 an şi 5 luni (vorba vine ca un om mare; eu sunt om mare şi îmi vine să mor doar dacă mă gândesc la chimioterapie).

Din nou operaţie. Tot la Cluj. Din nou Degeţica Alexia s-a ţinut tare.

Boala asta înfiorătoare pe care o are Degeţica se numeşte Neuroblastom toracic. Adică tumoră la nivelul cutiei toracice, stadiul IV.

Degeţica Alexia a aflat că se poate face bine dacă ajunge într-un loc fermecat, unde să facă un transpant allogen de măduvă.

Regele locului fermecat a spus că îi face transplantul dacă Degeţica Alexia îi aduce repede-repede 150.000 de Euro.

Nela, mamă de Degeţică, a stat şi s-a gândit: Doamne, de unde să iau eu banii ăştia? Eu sunt un biet cadru didactic, soţul meu doar asistent medical - nu ne cheamă cu „escu” în coadă, vorba lui Bogdan Tiron. Ce ne facem? Cum să salvăm Degeţica?

Au vorbit cu oamenii, au alergat, au spus tuturor. Apoi au făcut un blog.

Şi speră, tot speră, că prinţi şi prinţese din lumea largă vor veni, vor vedea cifrele magice şi vor vrea să-i dea măcar câte 10 RON.

RO18 RNCB 0144 0175 0719 0001 (LEI)

RO10 RNCB 0141 0175 0719 0004 (EURO)

COD SWIFT:RNCBROBUGL0(zero)

RO80 RNCB 0141 0175 0719 0005(USD)

COD SWIFT:RNCBROBUGL0(zero)

Banca Comerciala Romana-Sucursala Galati

Titular:Mihai Nela (mama)

email:m_nela_77@yahoo.com
tel:0765234889; 0726682542

Sincer, nu ştiu dacă ei cred în 10 RON lângă alţi 10 RON, că nu îi cunosc, dar eu sigur cred. Cum altfel să fac să primească Degeţica o pagină la Supravietuitori?

Nu vreau să închei povestea. Pentru că mă întreb: oare există pe undeva un om bun şi drăguţ, care să aibă o firmă şi să vrea să înfiinţeze un teledon pentru Degeţica? Aşa cum are Fetiţa cu inimile Alexa, care a strâns deja bănuţii pentru operaţie? Am întrebat-o pe Sminchy cum se face şi ea mi-a spus aşa: „Numerele de Teledon se pot obţine numai dacă eşti persoană juridică sau Fundaţie. Romtelecom-ul este mai receptiv decât companiile de telefonie mobilă. Alexa a fost ajutată de un prieten de familie, care are o firmă. Prin această firmă s-a încheiat convenţia cu Romtelecom. În contract se stipulează că banii vor merge direct în contul deschis pentru copil”. Aş încheia povestea asta cu Degeţica Alexia dacă aş găsi un om bun, cu firmă. Sau cu Fundaţie. Care să facă un contract pentru Teledon cu Degeţica. Apoi povestea s-ar încheia fericit, ca cea a Fetiţei cu inimile Alexa, cu bănuţii strânşi.

*

SPERANŢĂ

Directiva referitoare la serviciile medicale, care urmeaza sa intre in dezbaterea Parlamentului Europei. Comisia Europeana a anuntat ca pregateste o serie de masuri menite sa imbunatateasca viata cetatenilor Uniunii. Propunerile Comisiei vor fi prezentate, sub forma de proiecte de directive, Parlamentului si Consiliului European, spre dezbatere si adoptare. Cele trei pachete de masuri vizeaza: Crearea de oportunitati si drepturi egale; Accesul fara oprelisti la educatie, servicii sociale si medicale; Solidaritatea sociala si intre regiunile mai bogate si cele mai slab dezvoltate. Propunerea vizeaza posibilitatea pacientului ce plateste asigurari de sanatate intr-un stat membru al UE sa poata beneficia de servicii medicale nedecontabile in orice alt stat din Uniune. In prezent, pacientul plateste diferenta de cost si abia apoi incearca, de multe ori fara rezultat, sa o recupereze. In viitorul apropiat, insa, el va plati doar diferenta de pret intre costul serviciului, in cuantumul decontat de Casa de Asigurari de Sanatate din tara sa, si cel practicat de CAS-ul din tara straina in care se trateaza. Restul va fi decontat intre CAS-urile din cele doua tari. Este o veste buna, cu atat mai mult cu cat, in cazul Romaniei, si acum, dupa cum stiti, in practica, se intalnesc foarte multe refuzuri sau puneri pe lista de asteptare din partea autoritatilor in domeniu pentru solicitantii in special de operatii in strainatate. Directiva Comisiei ar urma sa inlocuiasca lacunarele norme europene existente in materie si ar deveni obligatorie in toate statele membre. Este o sansa acordata bolnavilor grav din Romania.

Aşa spune Corina Creţu – AICI.

*

TELEDONUL ESTE EFICIENT

Detalii AICI

După modelul Dă mai departe, vă propun Preluarea: Grâu păzit de maci. Grâu pentru pâinea unor copii ai României. Frumoasă campanie a Asociaţiei Provita.

.

Andreea Sminchy, Gabi pisoi, Gabi Supravietuitor, Gabi, mămica lui Bogdan: Free Hugs. Leapşa :D       

*

.

Narcisa, o tânără care trăieşte din versuri şi speranţe, ne roagă să-i dăm o şansă să se ridice din scaunul cu rotile. Tânăra a publicat până acum 9 volume de poezii. Nu are prieteni, este singură şi, atunci când scrie, se simte mai aproape de oameni.

Narcisa este o tânără cu care soarta a fost nemiloasă. Încă de mică a fost diagnosticată cu diplegie spastică. Copilăria ei s-a pierdut prin spitale, pentru intervenţii chirurgicale şi recuperări. A avut şi un frate, de meserie navigator, care şi-a pierdut viaţa în valurile Mării Negre.

Se simte extrem de singură şi singurul refugiu pe care l-a găsit este scriera poeziilor, în care se regăseşte şi în care îşi pune toată tristeţea şi sensibilitatea. Mama ei este cea care le scrie, la dictarea Narcisei, oricând aceasta se simte inspirată.

Narcisa ar da orice să poată merge pe picioarele ei.

Mama ei este singura ei prietenă, cea care o iubeşte şi o ajută necondiţionat. Dacă ar putea, i-ar da Narcisei picioarele ei, pentru că, spune ea, a mers destul până la această vârstă înaintată. Narcisa ştie că mama ei o iubeşte şi se simte foarte apropiată de ea.

Şansa ei de recuperare este plecarea la o clinică din China. Părinţii ei au fost cadre didactice, trăiesc din pensii mici şi abia dacă reuşesc să-i ofere fetei lor strictul necesar.

Tatăl Narcisei este şi el foarte bolnav şi îl doare nespus că nu-şi poate ajuta fiica aşa cum şi-ar dori.

Narcisa a mai fost o dată în China, unde a făcut implant cu celule stem, a avut 3 intervenţii pe coloană, a făcut acupunctură, masaj şi şedinţe de recuperare. După prima intervenţie chirurgicală de acolo, drumul ei spre vindecare s-a oprit.

După 6 luni, trebuia să se întoarcă la recuperare, dar, din lipsă de bani, a pierdut două programări. Părinţii ei n-au renunţat însă la luptă. Ca să strângă suma necesară pentru plecarea în China, şi-au scos maşina la vânzare.

Au nevoie de 10.000 de euro pentru a doua intervenţie chirurgicală, pentru ca fiica lor să aiba şansa de a merge.

CONTURI:

TITULAR: BRASLAŞU UMEIRAN

BANCA: BRD, agenţia Balada-Constanţa

LEI: RO 40 BRDE 140 SV 28775041400

USD: RO 86 BRDE 140 SV 60150711400

EURO: RO 24 BRDE 140 SV 60150981400

Filmul AICI – Acasă TV.

Taking over – de AICI

.

Ofer tuturor o îmbrăţişare de la Robbie.

.

CAMPANIA GRÂU PENTRU VALEA PLOPULUI - PÂINE PENTRU COPII

La Bucureşti a început o campanie care are ca scop asigurarea grâului necesar pentru pâinea copiilor din taberele de la Valea Screzii şi Valea Plopului pentru un an întreg. Încercăm în acest fel să sprijinim efortul depus de echipa Asociaţiei „Provita pentru Născuţi şi Nenăscuţi”, cu sediul în Velenii de Munte, înfiinţată şi condusă de părintele Nicolae Tănase.

.

Necesarul anual este de cca. 55 tone.

Pretul pentru recolta de anul acesta nu a fost inca stabilit clar, dar se pare ca va fi undeva in jurul a 50-60 bani/kg. Asadar, suma totala necesara ar fi in jurul a 27500 - 33000 lei noi (7200 - 8600 euro).

Dupa achizitionare, graul va fi transportat si depozitat in hambarele de la Valea Calugareasca, unde si acum se coace painea pentru copiii de la Valea Plopului.

Va invitam sa participati la aceasta campanie donand o suma cat de mica in conturile Filialei din Bucuresti a Asociatiei ‘Provita pentru Nascuti si Nenascuti’ (Cod fiscal 18074434), care se va ocupa de achizitionarea si transportul graului:

- Cont IBAN LEI: RO81 RZBR 0000 0600 0722 9024

- Cont IBAN USD: RO86 RZBR 0000 0600 0722 9031

- Cont IBAN EURO: RO70 RZBR 0000 0600 0722 9028

- Cont IBAN GBP: RO04 RZBR 0000 0600 0930 1069

deschise la Raiffeisen Bank - Agentia Victoria Bucuresti, Calea Victoriei nr. 21, corp B,

sector 3, cod 030023.

Cod SWIFT (necesar doar pentru plati externe): RZBR ROBU

Donatia se poate face prin depunere de numerar la orice oficiu al oricarei banci din Romania, prin ordin de plata sau prin mandat postal.

Mentionati pe formularul de depunere cuvantul “GRÂU”.

Prima etapa a campaniei se incheie joi, 10 iulie 2008, cand urmeaza sa achizitionam prima transa de grau si sa o transportam la Valea Calugareasca.

Daca puteti ajuta in orice alt fel (sponsorizari cu grau sau faina, intermedierea unor relatii cu persoane care pot sprijini campania etc.) va rugam sa ne contactati.

Va vom tine la curent cu campania pe site-ul nostru www.provitabucuresti.ro

Cu multumiri, Echipa Filialei Bucuresti a Asociatiei Provita.

Am preluat de la: AICI

Prin 2004, Elena a început să aibă dureri de cap şi tulburări de vedere. Normal, s-a dus la medici. Neurologii i-au spus că are doar nişte migrene. Ce să-i mai facă un RMN... I-au dat pastile. Şi gata. Oftalmologii au asigurat-o că ochii ei sunt OK. Din februarie 2005, Elena este oarbă. Are doar 24 de ani.

În februarie 2005 era în vizită la prietena ei din Spania. Într-o dimineaţă a început să vadă ca prin ceaţă. A fost consultată de mai mulţi medici oftalmologi. O doctoriţă şi-a dat seama că problema nu era de la ochi. La spitalul Gregorio Maranon din Madrid i-a fost descoperită o tumoră care îi atrofiase nervul optic. A fost operată, însă şi-a pierdut vederea. Diagnosticul: atrofie optică bilaterală. Elena are însă o şansă: poate fi operată la INI Hanovra. Profesorii de acolo au fost singurii care i-au dat şansa de a ieşi din întuneric. Costurile operatiei se ridica la 30.000 de euro. Suma este enormă pentru Elena care, de când şi-a pierdut vederea, lucrează într-un salon de masaj din Târgovişte. Altceva, în situaţia ei,  nu poate lucra.

ÎNTRE ÎNTUNERIC ŞI ABSURD SUNT OAMENII. SAU NU

ING OFFICE TARGOVISTE INDEPENDENTEI

Cont LEI: RO 70 INGB 0000 9999 00801 647

Cont EURO: RO 83 INGB 0000 9999 01011 030

Titular: ELENA BADEA

Telefon 0726.207.321.

De la Andreea Sminchy şi Gabi.

*

În 2007, Oana Anesia Opincariu era campioană la patinaj viteză. Avea 17 ani, 99 de medalii în palmares şi un viitor promiţător. A căzut cu bicicleta într-o groapă din asfalt. Era la antrenament. S-a lovit la cap. A ajuns la spital. Aici...

14.06.2007: "Daca ar fi fost operata la timp, nu s-ar fi ajuns aici". Tatal Oanei, Ion Opincariu, este extrem de suparat fiindca nu s-a efectuat operatia macar in timpul optim, la Spitalul Judetean de Urgenta Ploiesti. Iar revolta si mai mare vine pentru ca nu a fost trimisa, imediat, la Bucuresti, daca la Ploiesti nu s-a putut face mare lucru. Oana a fost dusa la spital la ora 11 si a fost transferata, la Bucuresti, abia la ora 19. “Mi s-a spus ca nu e medicul neurochirug in spital. Trecand peste faptul ca nu e permis ca o unitate de talia celei din Ploiesti sa stea in baza unui singur medic - care e sau nu e in spital, vrea sa vina sau nu de-acasa, totusi in joc e viata unui om - n-am inteles de ce a trebuit atata amar de timp s-o trimita la Bucuresti. Nu si-au dat interesul decat in clipa in care copilul meu a intrat in coma. Daca o transferau pe loc la Bucuresti, in momentul in care au vazut ca nu poate fi adus neurochirurgul, Oana nu ajungea in starea grava in care se afla acum. Doctorii de aici ( n.n. - din Bucuresti) mi-au spus ca era nevoie sa se intervina chirurgical in patru ore de la comiterea accidentului. Or, spitalul din Ploiesti a tinut-o pana seara". Gazeta de Prahova

Oana a stat în comă trei săptămâni. Şi-a revenit şi a luat-o de la capăt: a reînvăţat să meargă, să mănânce, să vorbească, să citească. A dat examenul de bacalaureat. A luat 9,60. Oamenii au ajutat-o cum au putut şi Oana a plecat în Austria, la recuperare. Oana vrea să dea la facultate. Vrea să patineze din nou. Şi dacă ea vrea, vreau şi eu – Să salvăm o campioană. Vrea şi Andreea Sminchy. Acum o luăm de la capăt. Pentru încă 12.000 de Euro.

Jurnalul Naţional – Visul unei campioane – de Andreea Sminchise

ASCENSIUNE SPULBERATĂ. Oana vrea să cîştige olimpiada în faţa destinului. Cel mai bine se simţea pe gheaţă. Îi auzea scrîşnetul sub lama patinelor şi zîmbea cuprinsă de adrenalina vitezei. Ştia că la capătul pistei, o aştepta o nouă medalie. Cursa i-a fost însă întreruptă nemilos. De o groapă în asfalt. Oana Anesia Opincariu are 18 ani şi este din Ploieşti. Practică patinaj viteză la CS Petrolul Ploieşti. Pasiunea şi ambiţia i-au adus rezultate excepţionale – 99 de medalii la concursuri naţionale şi internaţionale. În 2007, la Campionatele Europene de patinaj viteză de la Alkmaar, Olanda, Oana a cîştigat aurul  la proba de 3.000 m şi argintul la 1.500 m. Apoi a făcut pasul decisiv spre lupta mare a senioarelor. La Campionatele Europene din Italia, tînăra ploieşteancă a reuşit cele mai bune rezultate ale delegaţiei noastre. La doar 17 ani, ea s-a clasat pe locul 19 la general şi a stabilit un nou record naţional la proba de 3.000 m. Graţie acestor rezultate, Oana a primit de la forurile europene o bursă de pregătire în străinătate. TRAGEDIA. În iunie anul trecut, Oana se pregătea pentru Campionatele Mondiale din China. Se întorcea acasă de la antrenament, împreună cu doi prieteni, pe bicicletă. „Ştiu că mergeam cu bicicleta alături de colegii mei Cristina şi Cristi, cînd, deodată, mi-a apărut în faţă o groapă imensă, pe care am încercat să o evit, dar nu am putut. Cu toţii cunoşteam existenţa acelei gropi. Am uitat de ea, am încercat să frînez, însă am căzut, iar din acel moment nu mai ştiu nimic din ce s-a întîmplat. Am înţeles că imediat după accidentul meu au fost astupate toate gropile din acea zonă“, îşi aminteşte Oana. Şi-a revenit în ambulanţă – „Mă vedeam în oglindă, plină de sînge pe faţă şi credeam că voi muri“. A fost la un pas... În spitalul din Ploieşti, medicul neurolog lipsea. A consultat-o medicul de gardă. „Nu şi-a dat silinţa cine ştie ce. Pînă nu i-am dat ceva... Abia atunci a trimis-o la o tomografie. Dar doctorul era preocupat să ne facă educaţie, pentru că Oana avea un cercel în buric. În timp ce ea îi tot spunea că nu mai aude, că începe să nu mai vadă...“, povesteşte mama Oanei. Tînăra a intrat în comă şi a fost trimisă de urgenţă la Bucureşti. „Medicii din Capitală s-au îngrozit cînd au văzut-o. Mi-au spus că era nevoie să se intervină chirurgical în patru ore de la producerea accidentului. Or, pe ea au ţinut-o la Spitalul Judeţean Ploieşti de la ora 11:00 pînă la ora 19:00“, îşi aminteşte mama. LUPTA. A fost operată de urgenţă, dar n-a ieşit din coma profundă. „Mi s-a spus că am stat trei săptămîni în comă, dar eu nu-mi amintesc nimic“, povesteşte Oana. Cînd s-a trezit, nu putea vorbi, mînca sau merge. Vestea că nu va mai putea face sport, cel puţin pentru o vreme, i-a spulberat toate visele. Însă Oana nu s-a lăsat. A reînvăţat, încet, încet să meargă, să vorbească, să se hrănească singură. A făcut ore interminabile de recuperare, iar dorinţa de a învinge orice obstacol a ajutat-o. Şi a reuşit. DE LA ÎNCEPUT. Visul ei cel mai mare e să se poată urca din nou pe patine. Să simtă din nou gheaţa sub lamele care aleargă spre o medalie. Însă în România nu are această şansă. Un program complet de recuperare se poate face doar într-o clinică din Austria. E vorba despre două luni, cu o pauză de trei săptămîni între ele, după care, promit medicii austrieci, Oana va putea zbura din nou pe pistă. Costurile recuperării sînt însă mult prea mari pentru posibilităţile financiare ale familiei tinerei. O lună de recuperare costă 12.000 de euro. Prietenii Oanei au lansat pentru ea un apel umanitar pe internet. Povestea campioanei cu aripile frînte a fost publicată pe bloguri şi pe forumuri, iar oamenii au donat puţin din puţinul lor pentru ca patinatoarea să-şi poată continua drumul spre marea performanţă. Cu ajutorul lor şi al firmei Mobexpert, Oana a reuşit să strîngă banii pentru prima lună de recuperare în Austria. A trecut peste toate obstacolele, a luptat chiar şi atunci cînd totul părea pierdut, a sperat şi a reuşit. A renăscut din propriile suferinţe. Acum mai are nevoie doar de 12.000 de euro pentru a-şi îndeplini visul. O speranţă pentru Oana. Dacă vreţi să o ajutaţi pe Oana să revină pe gheaţă, puteţi face o donaţie, cît e mică, într-unul dintre conturile deschise la BRD, sucursala Bahluiului, Ploieşti, pe numele Opincariu Oana Anesia:

CONT RON: RO 68 BRDE 300 SV 41 31 079 3000

CONT EURO: RO 64 BRDE 300 SV 41 31 087 3000.

ÎNTRE GROPI ŞI ABSURD SUNT OAMENII. SAU NU

Pentru mai multe detalii, familia Oanei poate fi contactată la telefon 0745.67.95.09.

Cazul a fost preluat şi de Antena 3. A apărut şi pe blogul Primăriei din Ploieşti. Plecarea Oanei spre Austria – AICI – Acasă TV.

*

Gabriel. L-au nenorocit.

Sursa foto Ziare.com şi HotNews

Evenimentul Zilei, 3 iulie 2008. Mihai Stoica/Cristian Hubali

Au trecut aproape două luni de când jandarmul Gabriel Oşan a fost aproape linşat înaintea jocului „U“ Cluj - CFR Cluj, dar agresorii acestuia n-au fost încă judecaţi. Imaginile horror de dinaintea derby-ului clujean „U“ - CFR, disputat pe 7 mai, în ultima etapă a ediţiei trecute din Liga I la fotbal, au făcut înconjurul lumii. Un om fără apărare, căzut la pământ, lovit cu bestialitate de nişte adolescenţi cu chip uman şi suflet de fiară. L-au izbit cu pumnii şi cu bocancii. Mereu şi mereu, numai în cap. Apoi, unul dintre agresori, nemulţumit de rezultatele obţinute, a înşfăcat o dală de trotuar, încercând să-i spulbere ţeasta celui despre care ştia că e jandarm. ...

INTERVIU. Gabriel Oşan: „La 35 de ani sunt ca o legumă“. Gabriel are 35 de ani, dar trăieşte mai rău decât un pensionar. Viaţa i s-a schimbat complet după evenimentul cumplit din data de 7 mai, când a fost bătut cu bestialitate de patru minori în timp ce filma deplasarea suporterilor echipei „U“ Cluj spre stadion, la meciul cu concitadina CFR. A scăpat ca prin minune, după ce, în timp ce era căzut la pământ, unul dintre agresori a încercat să-i zdrobească ţeasta cu un bolovan din caldarâm. S-a ales cu multiple fracturi şi cu două hematoame la cap. A stat internat în spital trei săptămâni. La externare, l-a aşteptat alt spital: cel de acasă.

La întâlnirea cu EVZ, de la sediul Jandarmeriei din Cluj, Gabriel a venit cu o rugăminte: „N-aş vrea să mi se vadă chipul întreg în ziar, fiindcă şi-aşa mă recunoaşte lumea... De câte ori merg la butic seara, să iau un suc, aud numai bârfe: «Uite-l şi pe jandarmul bătut!»“.

EVZ: Cum te simţi după acel episod de coşmar?

Gabriel Oşan: Cred că fracturile s-au vindecat, dar problema este cu cele două hematoame de la cap... Cel subdural are diametrul de şase centimetri şi e gros de nouă milimetri.

Mergi frecvent la spital?

Merg la consult din două în două săptămâni. E bine că hematomul a reacţionat la tratamentul medicamentos, altfel ar fi trebuit să mă operez pe creier.

Iei medicamente multe?

Ca să fac o glumă, cam o halbă de bere dimineaţa şi una seara! Am o listă lungă pe care mă uit. Iau de trei ori pe zi, le triez. Din punct de vedere al recuperării totale, există un semn de întrebare.

Sunt scumpe medicamentele?

Sunt undeva, la 150-200 de lei pe lună. M-au ajutat colegii cu bani şi, pe această cale, vreau să le mulţumesc. Medicamentele mă termină psihic. N-am mâncat niciodată dimineaţa, dar acum sunt nevoit s-o fac, fiindcă trebuie să iau pastilele. Am numărul de telefon al medicului băgat în buzunar, în cazul în care fac vreo criză, Doamne-fereşte! Până acum nu s-a întâmplat.

Ce fel de criză?

Să cad deodată la podea, să-mi amorţească mâinile. Chiar am discutat cu profesorul de la neurochirurgie şi mi-a zis că există riscul să apară...

Deci trebuie să fii foarte precaut.

Nu am voie să mă expun la soare. Mai iau şi vitamine, ca să am poftă de mâncare. Nu pot să alerg, nu pot să ies cu copiii în parc. Seara, după ora zece, când e răcoare, ies din casă o jumătate de oră. Obosesc foarte repede. Trebuie să fie cineva în permanenţă cu mine, ca să nu fac o criză. Sunt însoţit fie de soţie, fie de fiul meu cel mare de 13 ani. „Au venit din spate când m-au lovit“

Gabriel Oşan, jandarmul bătut de suporterii clujeni: "Nu am voie să mă expun la soare. Nu pot să alerg, nu pot să ies cu copiii în parc. Obosesc foarte repede. Trebuie să fie cineva în permanenţă cu mine, ca să nu fac o criză."

Ce faci toată ziua în casă?

Mă plictisesc, fiindcă, înainte de acel eveniment, eram o persoană activă. Acum stau ca pensionarii. Mă mai uit la televizor şi mă ocup de fiul meu cel mic, de un an. Mă mai iau durerile de cap atunci când se schimbă vremea. Mă deranjează că sunt ca o legumă. Stau şi nu pot face nimic. E greu. Te dă gata. Săraca nevastă-mea, ea face totul. E o chestie penibilă. La 35 de ani, să fii aşa cum sunt eu...

Ai vreo explicaţie pentru situaţ ia în care ai ajuns?

Când te bate cineva, îţi dă în mână, în picioare, în stomac, nu tot timpul în cap. Dacă tot voiau să distrugă ceva, trebuiau să spargă aparatul, nu să omoare un om. Au venit din spate, m-au lovit, am stat inconştient câteva secunde, am dat să mă ridic şi am luat-o din nou. Am aflat ulterior că Paul Stanciu, unul dintre agresori, şi-a schimbat declaraţia. A spus că nu m-a lovit cu dala de beton, ci cu pumnul. Să dai cu pumnul şi să ai patru copci în cap? Norocul meu e că nu mi-a afectat creierul!

Ai fost vizitat la spital de vreo persoană din familiile agresorilor sau de vreun oficial de la „U“ Cluj?

Nu. Singurul care a venit la spital a fost Goga... Fotbalistul. Şi-a cerut scuze faţă de suporteri. I-am spus că el n-are nicio vină.

Vei mai practica meseria asta?

Da. Nu îmi va fi frică. Îmi place meseria asta. Sunt de şase ani cameraman al Jandarmeriei şi nu ştiu dacă aş putea face altceva. Bine ar fi ca suporterii să-şi facă o curăţenie generală în galerie.

Agresorii tăi au între 16 şi 19 ani...

Sunt tot mai mulţi minori care se dedau la acte de vandalism şi nu e bine pentru societate. Aceşti minori sunt distruşi de anumiţi huligani, care îi cooptează în gaşcă. În cazul meu, toată acţiunea a fost premeditată. A fost cineva în spatele acestor minori care m-au bătut.

Cum te-ai făcut jandarm?

Am auzit de la un vecin de bloc că se fac angajări la jandarmi. Am dat examen pentru ocupare de post şi am reuşit. În anii ’80 am făcut lupte libere. Am ajuns vicecampion naţional în 1987.

Ce-ai face dacă mâine doctorul ţi-ar spune că eşti apt?

Aş vrea să mă trezesc dimineaţa şi să beau o cafea, fiindcă acum nu am voie, să iau pantofii sport în picioare şi să alerg. Să mă simt liber. M-am şi îngrăşat de la medicamente.

Ce au zis agresorii despre tine?

Am aflat de la avocatul meu că niciunul dintre agresori nu regretă faptele comise şi că, dacă ar fi, ar face-o din nou. Eu nu o să îi iert niciodată, numai Dumnezeu poate să îi spele de păcate!

Agresorii jandarmului Gabriel Oşan au vârste cuprinse între 16 şi 20 ani.

Articolul – AICI – Evenimentul Zilei

.

ÎNTRE ÎNTUNERIC, GROPI ŞI ABSURD SUNT OAMENII. SAU NU

.

Inima Alexei bate pentru voi! Şi va continua să bată, datorită vouă!

Mail primit de Andreea Sminchy in seara asta (3 iulie a.c.):

Bună seara. Vă mulţumesc din suflet ca aţi fost alături cu sufletul şi inima, că aţi ajutat-o pe Alexa. Vă anunţăm că Alexa a reuşit să adune banuţii de care avea nevoie pentru operaţie şi că pe data de 13 august va merge în Germania. Vă dorim numai bine sş putere de muncă pentru a mai ajuta şi alte persoane care vă solicită ajutorul. Vă vom ţine la curent cu starea viitoare a Alexei.

O seara bună! Cu stimă, Fam.Sandu

Buna mea, vezi tu, si la noi mai sunt oameni buni! :D (n.b. adică nu doar la Deva :D ) Slava Domnului!

July 02, 2008 By: Tiberiu Lovin Category: Amicale&Personale

Anunt primit pe messenger de la o tipa dulce, mare iubitoare de caini, dar nu va spun cine. Nu este stapana provizorie si nu incercati sa sunati ca la matrimoniale. Nu ma dezamagiti. Eu am deja un turbat acasa si-l iubesc. Luati si voi unul. Nu fiti la fel ca aia care au aruncat catelusa . Daca nu este prea mult…pentru voi. Inteleg si asta. ”Sapte catei pui terrier. Sunt 7 baietei mici si simpatici, de talie mica, cretulii si grasunei, in varsta de 6 saptamani , locuiesc impreuna cu mama lor in curtea unei unitati militare din (a fost aruncata acolo inainte sa fete). Am primit termen ca pana joi sa le gasim stapan, pentru ca apoi vor fi luati de hingheri . Tel 0741753433, ralsera@yahoo.com. Va rog din suflet, ajutati-ma sa le gasesc stapan…ajutati care puteti, macar dati mesajul mai departe“.

Ajutaţi de învăţătoare, elevii au compus o scrisoare în care prezintă situaţia Ralucăi şi pe care au expediat-o on-line tuturor cunoscuţilor, rudelor şi prietenilor, care, la rândul lor, au trimis-o mai departe. Scopul misivei este acela de a găsi "toţi oamenii de bine din ţara asta" care pot şi vor să facă ceva pentru Raluca. Elevii s-au gândit să apeleze chiar şi la persoane foarte bogate din ţară pentru a-şi salva colega. Hunedoreanul.

Scrisoarea copiilor.

ralucaapel

Între timp s-a scris mult, fiecare a ajutat cum a putut. Diferenţa însă o fac oamenii ăştia din Deva, Hunedoara.

12 iunie 2008. Cupa Presei la fotbal Boromir. Jurnaliştii hunedoreni au lăsat deoparte pentru câteva zile rivalităţile din plan profesional şi şi-au dat mâna şi vor organiza în acest week-end o nouă ediţie a Cupei Presei la fotbal. Ediţia 2008 poartă numele de Cupa Presei Boromir şi la start s-au înscris opt formaţii, care au fost repartizate în două grupe. Pe lângă întrecerea fotbalistică, scopul organizării Cupei Presei Boromir este unul umanitar. O tânără are nevoie de ajutor financiar pentru o costisitoare operaţie de transplant de măduvă, operaţie care îi poate salva viaţa. Pentru Raluca Topor s-a mobilizat un întreg judeţ şi a venit rândul jurnaliştilor să facă acest lucru. Toate încasările provenite din sponsorizări, donaţii şi taxele de participare ale echipelor vor fi fi donate familiei acestei fetiţe. Ştiri locale Hunedoara. Servus Hunedoara.

15 iunie 2008. Jurnalistii hunedoreni au reusit sa stranga, sambata, 5.200 de lei printr-o actiune sportiva pe care au organizat-o in sprijinul unei fetite bolnave de leucemie din Deva, a carei viata poate fi salvata printr-un transplant de maduva. Raluca Topor, in varsta de 11 ani, a fost diagnosticata cu cumplita boala in urma cu un an. Fetita poate fi salvata printr-un transplant de maduva la o clinica din Budapesta, dar operatia costa 150.000 de euro. "Ceea ce au facut ziaristii reprezinta un gest neasteptat pentru noi, deoarece arata ca presa nu este indiferenta la ceea ce se intampla in jurul nostru si se implica in viata comunitatii. Este un gest frumos si tragem nadejde ca vom reusi sa ne salvam fetita" - a declarat Dorin Topor, tatal fetitei bolnave de leucemie. Pana acum, familia Topor a reusit sa adune aproximativ 40.000 de euro din suma necesara pentru operatia de transplant. Ştiri locale Hunedoara. Hunedoreanul.

22 iunie 2008. Bal caritabil pentru Raluca Topor. DEVA - În acest an, Balul Florilor de Cireş a devenit o acţiune umanitară, organizată cu scopul strângerii de fonduri, pentru Raluca Topor, fetiţa de 11 ani din Deva diagnosticată cu leucemie. Singura şansă de supravieţuire a fetei este o operaţie într-o clinică din Ungaria, care costă 150.000 de euro. La finalul acestui bal, au fost strânşi 520 de milioane de lei, din vânzare prin licitaţii şi donaţii ale mai multor persoane ce au dorit să o ajute pe Raluca. - Sanda Bocaniciu, Special Hunedoara

23 iunie 2008. 52.500 de lei şi 900 de Euro au fost donaţi de către oameni de afaceri şi politicieni hunedoreni pentru Raluca  Topor, fetiţa de 11 ani diagnosticată cu leucemie. Iniţiativa umanitară a avut loc cu ocazia Balului Florilor de Cireş, organizat de Clubul devean Rotary, membru al organizaţiei internaţionale cu acelaşi nume. Balul s-a ţinut la sfârşitul săptămânii trecute, la Grădina de vară a Restaurantului Casina din Deva şi a reunit circa 180 de oameni de afaceri şi politicieni din judeţ. Hunedoreanul. Servus Hunedoara.

3 iulie 2008 – Mesagerul Hunedorean

Raluca, mai aproape de salvare

Comisia de hematologie din Timisoara pentru tratamente în străinătate a avizat favorabil dosarul medical al Ralucăi Topor, ceea ce înseamnă că toate cheltuielile necesare unui transplant de măduvă vor fi sustinute de Ministerul Sănătătii. Astăzi, dosarul fetitei bolnave de leucemie va fi transmis de către ASP Hunedoara, la minister.

Din cei 150.000 de Euro s-au strâns 80.000. Hunedoreanul. 4 iulie 2008

Banca Transilvania Deva

Cont lei: RO20BTRL 0220 1201 6425 84XX

Cont valuta: R066BTRL 0220 4201 6425 84XX

BRD Agenţia Rusca

Cont lei: RO80BRDE 220SV 3004 3502 200

OTP BANK

Cont lei: R0580TPV 34 0000 1568 91 RO 01

Raiffeisen BANK

Cont lei: R098RZBR 0000 0600 09268 8725

Titular: TOPOR DORIN PETRICĂ

*

II. Pe 30 mai 2008, în Hunedoreanul apărea un articol despre Florin Ierulescu, tânărul care suferă de endocardită.

Pe 23 iunie 2008, Florin - AICI, pleca spre clinica din Germania. Hunedoreanul

Pe 2 iulie 2008, în Hunedoreanul apare un nou articol despre Florin şi un anunţ:

Spectacol umanitar

Duminică, la ora 18, la Casa de Cultură din Deva, mai mulţi jurnalişti hunedoreni vor organiza un spectacol umanitar pentru ajutorarea lui Florin Ierulescu. La acţiune participă mai multe trupe autohtone, dar şi formaţii celebre. Programul final al manifestării va fi făcut public în zilele următoare în HUNEDOREANUL şi pe hunedoreanul.ro.

Florin Ierulescu, hunedoreanul diagnosticat cu endocardită şi care are nevoie de un transplant simultan de inimă şi plămâni, a fost la un pas de a-şi pierde viaţa în Germania, pe patul de spital. Luni seară, tânărul de 29 de ani a cărui poveste a fost relatată pe larg de HUNEDOREANUL a făcut un stop cardiac, iar medicii nemţi au reuşit să-l salveze după ce l-au resuscitat minute în şir. Din acest motiv, şederea lui Florin în Germania s-a prelungit. "Trebuie să facă, timp de cel puţin o lună, un tratament pentru a putea fi operat. Medicii au spus că este foarte slăbit şi nu pot risca. Tratamentul va mai dura cel puţin două luni. Acum a fost mutat într-un spital universitar", a declarat pentru HUNEDOREANUL Corina Ierulescu, sora lui Florin. Are nevoie de ajutorul nostru. Tânărul a plecat spre clinica salvatoare singur şi cu 3.000 de euro în buzunar, bani pe care i-a adunat cu greu. Pentru că va rămâne în spital mai mult decât a fost planificat şi va urma un tratament costisitor, Florin mai are nevoie de 5.000 de euro până săptămâna viitoare. Cei care doresc să salveze o viaţă o pot face donând o sumă, oricât de mică, în contul deschis pe numele hunedoreanului la Raiffeisen Bank: RO 86 RZBR 0000 0600 1045 7579. Sora lui Florin speră ca oamenii să se gândească la suferinţa fratelui ei. "Prima dată, abia s-au strâns banii necesari. M-au mai ajutat prietenii, câteva cunoştinţe şi vecinii. Tuturor, Florin le mulţumeşte pentru că i-au acordat o şansă la viaţă, dar mai ales Ancăi Rahoiu şi mamei acesteia şi lui Iosif Crişan, fără de care nu s-ar fi putut face mare lucru", a mai spus Corina Ierulescu. După faptă şi răsplată. Florin nu şi-a pierdut optimismul de care a dat dovadă mereu, chiar dacă medicii din Germania i-au mai descoperit o valvă a inimii afectată de boală. El este hotărât să se întoarcă acasă sănătos şi promite că, atunci când se va întâmpla acest lucru, îşi va cheltui întreaga pensie de boală, de 400 de lei, cinstindu-i pe cei care l-au ajutat. "Medicii de acolo nici nu se compară cu cei de aici. În Germania a durat doar câteva săptămâni să ajungă la concluzia că poate fi operat. În România, mulţi mi-au spus că va muri în maximum o lună". Corina Ierulescu, sora lui Florin.

30 de ani va împlini Florin Ierulescu pe 10 iulie, zi pe care şi-o va petrece în spital. Dar numai dacă se strâng 5.000 de Euro.

Raiffeissen Bank, sucursala Deva

Lei – RO 86 RZBR 00000 600 104 57579

Euro – RO 27 RZBR 00000 600 104 61842

Ierulescu Florin Romică

.

Mi-am luat blogul şi am plecat la Deva. Oamenii sunt mai oameni.

Imagine de la spectacolul "Un Craciun magic ..." organizat pentru copiii orfani din judetul Brasov.

Acest mesaj se adreseaza tuturor celor care vor sa faca o fapta buna.
Ajuta-ne cu o informatie, si anume, daca stii (in orasul tau sau in satele din zona in care locuiesti) case de copii (orfelinate) care sa aibe nevoie de ajutor, mai ales din zonele defavorizate.
Lucrez la un proiect pentru a ajuta acesti copii.
Daca cunoasteti astfel de locatii va rog sa imi lasati detaliile raspunzand la acest post.
Va multumesc si va asigur de intreaga noastra consideratie!

Ruxi & Anca

<pray_mission,
fii binecuvantat>

ALEXIA

http://savealexia.blogspot.com

Alexia Mihai are 1 an şi 5 luni.

Ce se intampla cu un copil caruia boala ii rapeste copilaria, si care in loc sa se joace cu alti copii in parc suporta tratamente foarte dure? În 2007 Alexiei i s-a facut rau si nu a mai putut sa-si miste picioarele. In urma examenului RMN s-a vazut ca Alexia are o tumora la nivelul cutiei toracice. Au urmat zile de cosmar... A fost operata de urgenta la Sp. Clinic de Urgenta Bagdasar-Arseni iar in urma examenului anatomo-patologic a reiesit ca are NEUROBLASTOM TORACIC (stadiul IV). A inceput imediat curele citostatice la Institutul Oncologic "I.Chiricuta" Cluj, cure extrem de dure si care aveau ca scop micsorarea tumorii. Desi atat de dure, Alexia a ales sa lupte si a iesit invingatoare dupa fiecare cura. Dupa sase cure de chimioterapie a fost operata din nou, de data aceasta pentru excizia tumorii, la Clinica de Chirurgie Cardiovasculara Cluj. Pentru ca lupta crancena pe care a dus-o Alexia sa nu fie zadarnica, are nevoie urgent de transplant allogen de maduva, operatie care se realizeaza doar in strainatate si pentru care sunt necesari aproximativ 150.000 Euro. Mama Alexiei este cadru didactic, tatăl asistent medical.

BCR, Sucursala Galati

RO18 RNCB 0144 0175 0719 0001 (LEI)

RO10 RNCB 0141 0175 0719 0004 (EURO)

COD SWIFT:RNCBROBUGL0 (zero)

RO80 RNCB 0141 0175 0719 0005 (USD)

COD SWIFT:RNCBROBUGL0 (zero)

Titular: Mihai Nela (mama)

email:m_nela_77@yahoo.com; tel:0765234889; 0726682542

*

ALESIA

http://aaa-alesia.blogspot.com

.

Alesia Anghel are 1 an şi 9 luni.

Când avea 4 luni a primit un diagnostic grav: Amiotrofie Spinala de tipul 1. Nu cu mult timp in urma a suferit un stop cardio-respirator si de atunci nu mai poate respira singura, ci numai cu ajutorul unui ventilator pulmonar. In urma cu o saptamana a suferit si doua operatii (traheotomie si gastrotomie), fiind internata de mai bine de o luna de zile in spital, la terapie intensiva. Are nevoie de un ventilator, de o sursa de oxigen, de un aspirator pentru secreţii si de CoughAssistant care ajuta la drenarea si eliminarea secretiilor din plamani. Aparatele sunt scumpe şi trebuiesc aduse din SUA. Părinţii nu mai fac faţă.

Raiffeisen Bank SA AG. Lujerului

Cont RON: RO 22 RZBR 00000 6000 988 4200

Titular: Ana M. Anghel

*

ALEXA. Fetiţa cu inimile

http://inimapentrualexa.ro

UPDATE: PE 3 IULIE 2008 S-AU STRÂNS BANII PENTRU ALEXA

http://sminchy.wordpress.com/2008/07/03/inima-alexei-bate-pentru-voi

http://isabellelorelai.wordpress.com/2008/07/04/intre-intuneric-gropi-si-absurd-sunt-oamenii-sau-nu

Alexa Sandu are 4 ani.

Povestea vieţii şi inimii ei mici şi curajoase este un complicat diagnostic şi un lung drum prin spitale. Primul diagnostic pus la Institutul Inimii Prof. Niculae Stancioiu Cluj, la 20 de zile de la nastere: Atrezie pulmonara. Hipoplazia trunchiului si ramurilor arterei pulmonare. Transpozitie corectata de vase mari. Defect septal atrial tip ostium secundum cu sunt stang-drept. Defect septal ventricular mare subarterial cu extensie in septul posterior. Regurcitare atrioventriculara dreapta grad II/III si stanga de grad mic. Juxtapozitie stanga de urechiusa atriala dreapta. Colaterale aorto-pulmonare. Vena cava superioara stanga drenata in atriul stang. Cand aveam 10 luni s-a ivit o speranta pentru mine: echipa de medici specialisti in operatii pedriatice ale bolilor cardiovasculare Vanini din Italia, s-a aflat in scopuri umanitare la Spitalul Militar Central din Bucuresti. Au solicitat efectuarea unui cateterism cardiac, pentru a decide daca ma opereaza sau nu. Dar au plecat inainte sa imi suna daca pot face ceva pentru mine. Nu am pierdut speranta si am mers la Targu-Mures, la Institutul de Boli Cardiovasculare si Transplant sectia Clinica Cardiologie Pediatrie. La patru luni distanta ne-am reintors in Targu-Mures initial pentru operatie dar datorita dificultatii unei asemenea interventii si complicatiilor aparute, medicii romani au sugerat o perioada de asteptare de 2 ani pentru a vedea atat evolutia mea cat si a bolii. Cum nu aveam destule pe capul meu mic la 27 august 2007 am fost internata la Spitalul de copii Marie Curie - sectia chirurgie, pentru o operatie de hernie. Am mai cosultat si alti medici. Toti imi spuneau sa apelez la o clinica in strainatate, fara sa imi spuna nimeni unde anume. Dar, cei care ma iubesc, au "googelit" si au gasit in cele din urma, o speranta: German Heart Centre Munich. Am corespondat cu doctorul Andreas Eicken, specialist pe aceste probleme, care pe baza documentelor de mai sus mi-a sugerat sa ii facem o vizita, dupa care sa imi spuna ce poate face pentru mine. Dupa 3 zile de investigatii complexe, printre care un nou cateter. IN SFARSIT CINEVA MI-A SPUS CA AM O SANSA. O astfel de procedura complexa care implica aportul a peste 6 medici specialisti este extrem de costisitoare. In urma analizei investigatiilor facute la "German Heart Centre Munich" specialistii de acolo au decis ca cea mai buna sansa pentru Alexa este o operatie care sa corecteze problemele pe care le are la inima. Operatia este riscanta. Dar trebuie efectuata in urmatoarele 6 luni. Costurile se ridica la 33.000 Euro. Alexa nu are tată.

BCR, agentia Pantelimon

Titular: Sandu Madalina Liliana

RON: RO73 RNCB 0094 0026 2605 0001

EURO: RO81 RNCB 0644 0026 2605 0002

Teledon pentru ALEXA SANDU

Pentru donatii de   2 euro / apel - la 0900 900 182

Pentru donatii de 10 euro / apel - la 0900 900 180

Numere apelabile din reteaua Romtelecom

Alexa a reuşit să strângă 18.000 de euro. Mai trebuiesc 15.000 de euro pentru a putea pleca la operaţia care o poate salva – aşa scrie AICI.

Pe 20 iulie, Alexa împlineşte 4 anişori.

.

Dacă am avea Teledon pentru toţi copiii...

Majoritatea oamenilor din : Rwanda sunt saraci, Romania au si n-au si Anglia, toti au, dar nah.

Bun. Se nasc cei trei copilasi.

Copilul A, rwandezul, cu mama nimica, fara studii si tata care da cu sapa, la fel, fara stuii, caci nu au scoli prea multe, sau bani ca sa-si tina copii acolo. Se naste, dar duce o viata grea, din cauza lipsei de mancare, apa potabila, din cauza razboaielor, problemelor, bolilor s.a.m.d. Toate acestea sunt din cauza unui stat instabil, care nu s-a centrat deloc pe o viata decenta, cetatenilor ei. Copilul A nu face deci scoala, caci are o familie saraca, iar durata de viata depinde ori de cand il prinde vreo boala, ori cand il atinge un glonte, ori cand moare de batranete. Sansele lui egale in viata s-au risipit o data cu iesirea lui din pantecul mamei. Cine-i de vina ? Statul si lipsa de bani.

Copilul B, romanasul nostru, se naste cu o mama si-un tata care asculta muzica populara sau manele (ca asta-i majoritatea Romaniei). Mama face curat pe la oameni, castigand un ban-doi, tata e ceva muncitor la o fabrica. Banul vine, dar nu prea ajunge. Au mancare, cat sa nu moara de foame, apa potabila de asemenea, iar scoala se afla la 300-400 de metrii de casa unde locuieste.  Face gradinita, face generala, apoi se smechereste, ca e baiat de cartier, ajunge la liceu, ii bariu, se cearta cu ai lui, care totusi dorescc a fiul lor sa ajunga mai bine decat ei. Copilu' nu face nimica la liceu, mai sta si pe tusa, iar toamna face vizite obligatorii prin clasa pentru a-si da repetentele. Termina cu chiu cu vai liceul, dar pentru facultate, nu exista bani. Asa ca nu face facultate, se face mecanic, sau ceva ce nu necesita studii superioare, ci doar sa prinzi repede si sa inveti de la altii. Isi castiga bani pentru mancare, un pachet de tigari, o bere-doua la 2 litrii, o garsoniera si viata lui continua. Cauza ? Banii.

Copilandrul C, englezoiu, se naste la un spital cu tot ce le trebuie. Se naste cu bine, e sanatos, a plans ca a fost pleznit peste popou'. Se duce acasa, are haine, fel de fel, mancare speciala, patut, jucarii. Totul merge bine, la scoala, in viata, ca are ceva bani de buzunar. Vazand ca are o viata acceptabila pentru el, mai fumeaza o tigara, mai baga ceva printr-o vena, dupa cativa ani ajungand la un centru pentru drogati, sperand ca va reusi sa scape de dependenta. Ajuns in fata universitatii, se gandeste si zice nu. Ce-l ajuta pe el niste studii superioare ? Se apuca sa bea, fumeze mai mult, femei, petreceri, iar cand febra se termina, dupa ceva vreme buna, intr-o inchisoare, se schimba. A pierdut sansa de a face o universitate, asa ca se angajeaza intr-un bar, restaurant ceva, ca sa-si castige niste bani pentru trai. Viata continua. Cauza ? Banii cu care nu stia ce sa faca si prostia, caci nu cunoaste viata in alte tari, asa incat pierde sanse.

Ce vreau sa spun ? Sper ca am aprins vre-un bec vechi, care sa dea cateva raze de lumina, chiar si daca sunt ele un pic ambigue.

Copilul A cu siguranta si-ar fi dorit sa cunoasca mai mult despre viata. Sa stie anumite materii. Sa-si ajute familia. Dar nu a putut din cauza razboaielor, bolilor, dar mai ales din cauza lipsei de bani a familiei sale. Visele lui s-au spulberat. Copilul B, chiar daca a terminat o scoala si-un liceu, nu a fost prea impresionat de asta. Stia ca are 12 clase, are 18 ani, deci sa se apuce de o munca, orice, ca sa-si castige un ban. Facultatea nu l-a prea impresionat, oricum nu avea banii necesari pentru a o face. Ceva-ceva a realizat in viata. Pe cand copilul C, a avut toate posibilitatile de a face si studiile superioare, de a fi cineva in viata, dar l-a durut fix in pix. Avand bani pentru a-si satisface poftele, el a uitat de educatie si a dat-o pe fericire si voie buna. Vise ? Orice, numa nu universitate. Aici nu e vorba de oameni, ci de nivelul de trai trait de oameni intr-o anumita tara. Posibilitatile lor sunt limitate de stat, de situatia in care se afla statul respectiv si inclusiv situatia personala. Oamenii de azi, se nasc cu sanse egale, dar negative. Toti pot sa moara, toti pot sa nu ajunga cineva, toti pot sa nu faca o scoala. Dar sansele lor, pozitive, sunt limitate de spatiul in care traiesc.

Exista copii cu potential, dar ei nu se pot afirma din cauza unor lipsuri mari. Copii care, ajungand adulti,a r fi putut schimba ceva in lumea asta. Da, ei ar fi putut fi oameni de stiinta, dar si tirani, bancheri, dar totusi, au acel potential, care nu se poate dezvolta.

De aceea consider ca pentru o lume mai buna, ajutatii pe cei fara posibilitati de educatie, hrana, apa potabila, pentru ca nu se stie ce vor ajunge. Poate vor ajunge chiar ei persoanele care sa te ajute inzeci la nevoie. Tie-ti va fi rusine, dar ei se vor simti bine, ca prin ajutorul tau, si-au putut implini visul, sau, mai bine, visele.

Alesia Ana Anghel are 1 an şi 9 luni. Când avea 4 luni a primit un diagnostic grav: Amiotrofie Spinala de tipul 1.

Nu cu mult timp in urma a suferit un stop cardio-respirator si de atunci nu mai poate respira singura, ci numai cu ajutorul unui ventilator pulmonar.

In urma cu o saptamana a suferit si doua operatii (traheotomie si gastrotomie), fiind internata de mai bine de o luna de zile in spital, la terapie intensiva.

Are nevoie de un ventilator, de o sursa de oxigen, de un aspirator pentru secreţii si de CoughAssistant care ajuta la drenarea si eliminarea secretiilor din plamani.

Aparatele sunt scumpe şi trebuiesc aduse din SUA. Părinţii nu mai fac faţă.

10 RON lângă 10 RON fac minuni, jur.

Raiffeisen Bank SA AG. Lujerului

Cont RON: RO 22 RZBR 00000 6000 988 4200

Titular: Ana M. Anghel

Pagina Alesiei – AICI

Despre Amitrofia spinală – AICI

Despre aparatura din SUA – AICI

Cazul preluat de AICI

Pe scurt, am vazut emisiunea de aseara Agentul VIP iar Anca Parghel are nevoie de ajutor... din partea tuturor celor care pot sa o sprijine fie si cu putin... din partea oamenilor cu suflet mare care o apreciaza si o respecta pentru tot ce a facut si va face cu ajutorul lui D-zeu si in continuare pentru muzica romaneasca.

Anca Parghel are nevoie de 100.000 de euro pentru tratamentul pe care il va face si pentru o interventie ce urmeaza sa aiba loc in scurt timp cel mai probabil in Elvetia sau in SUA. Acesti bani trebuiesc stransi cat mai repede cu putinta (maxim 3 saptamani).

Mi-am notat conturile in care pot fi depusi bani si iata ca va spun si voua, cei care ma citesc, cine stie poate putem cu totii sa contribuim cu putin pentru acest om cu adevarat minunat.

Cont in RON: RO30 INGB 0000 9999 0101 2954
Cont in EURO: RO73 INGB 0000 9999 0101 2956

Vineri mi-am completat cursurile la macroeconomie să învăţ weekendul ăsta care era planificat la ţară.

Sâmbătă dimineaţă am plecat la ţară.

Sâmbătă dimineaţă am decis să încerc marea cu sarea să plec la Iaşi cu doi prieteni să mă întâlnesc cu cineva special.

Sâmbătă am făcut o plimbare automobilistică plăcută, dar care, din nefericire... nu şi-a reuşit scopul pentru mine.

Sâmbătă seara am cunoscut domnişoara care i-a căzut cu tronc unuia din companionii de drum.

Primele ore ale zilei de Duminică am copt întoarcerea acasă.

Pe parcursul următoarelor ore, am discutat de Top Gear... care a reînceput acum o săptămână dar n-am scris de el pentru că primul episod mi s-a părut plăcut dar nu extraordinar, spre deosebire de al doilea :eek:

Pe parcursul aceloraşi ore am ferit doi iepuri, un porumbel (la limită) şi un bursucel pe care l-am confundat iniţial cu un raton.

Duminică dimineaţă la ora 4 am coborât de la volan urmând să petrec următoarele ore dormind la mătuşa... Am ratat coborârea şi am făcut un sprint de vreo 2 km până acasă :eek:

Duminică am aflat... ceva ce aştept de vreo 6-7 ani... Blizzard au anunţat oficial DIABLO III.

Duminică am aflat ceva veşti care au umbrit toate evenimentele... şi aruncă aproape de umbră ceva planuri pentru viitorul apropiat.

V-aş mai spune câte ceva... dar mi-e lene :">

Între timp... poate cunoaşteţi vreo modalitate să ajutaţi cu asta.

Ce te faci?

Ce te faci când copilul tău se transformă într-o clipă în angoasa vieţii tale, în coşmarul fără de sfârşit (te gândeai la grădiniţă, la cum vei merge cu el la pescuit) iar acum (fără avertisment) se transformă într-o grămadă de carne contorsionată de durere, de ace şi perfuzii, cu care alergi de nebun zi şi noapte la medici şi auzi cuvinte precum “craniofaringiom dezvoltat retrochiasmatic, sindrom hipertensune intracraniană moderată hidrocefalie, atrofie partială de nerv optic, diabet insipid”? Ce te faci în acel moment în care VIAŢA TA NU MAI ARE NICI UN SENS? Alergi zi şi noapte să îţi faci “puiul, lumina ochilor” sănătos ca înainte şi ceri AJUTOR. Dar ce te faci dacă nu te cheama cu “escu” în coadă şi dacă nu eşti copil/nepot de vedetă? De prea multe ori îţi vezi copilul cum se stinge, şi tu cu el. Şi atunci ajutorului îi zici “mecenat, sponsorizare, donaţie”, oricum o fi, numai să fie. Conform legislaţiei fiscale româneşti (Legea 32/1994, articolul 1), “Mecenatul este un act de liberalitate prin care o persoană fizică sau juridică, numită mecena, transferă, fără obligaţie de contrapartidă directă sau indirectă, dreptul său de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare către o persoană fizică, ca activitate filantropică cu caracter umanitar, pentru desfăşurarea unor activitaţi în domeniile: cultural, artistic, medico-sanitar sau ştiinţific - cercetare fundamentală şi aplicată”. Contractul de sponsorizare/mecenat este modalitatea legală, conform legislaţiei româneşti de a ajuta pe cineva cu o nevoie medicală, printre altele. Noi, toţi cei care ne ocupăm de acest demers, pe care eu l-am iniţiat, CHIAR VREM SĂ ÎI AJUTĂM pe aceşti copii, iar câştigul nostru - zâmbetul lor - este dincolo de orice limită a satisfacţiei materiale. Nu am căderea să judec “strâmbătatea şi silnicia” legislaţiei româneşti în diverse speţe, mai ales cele umanitare. Din punctul meu de vedere, “caritatea” (asimilând acest demers cu acţiunea unei persoane), este şi trebuie să fie anonimă şi nu există vreun “return on investment” pe care îl doreşti/îl aştepţi. Ai făcut un anumit gest pentru că aşa ai vrut pentru propria mulţumire dar de acest lucru trebuie să ştii doar tu (să nu uităm că mândria este unul dintre păcatele capitale în care poţi să cazi foarte uşor plecând de la un gest umanitar, implicit nobil, dar care este pervertit în context social). Eu nu mă simt în postura să emit aserţiuni de tipul “...copil obişnuit care are oricum şanse minime de reuşită...” deşi ştim cu toţii acel truism că “în lupta pentru resurse doar cel mai puternic supravieţuieste”. Eu încerc să dau o şansă oricărui copil bolnav, indiferent de gravitatea cazului, de vârsta pe care o are. În această zonă de alegere îmi declin orice responsabilitate, pentru că nu sunt dispus în faţa propriei mele conştiinte să port o asemenea povară: “eu am decis că pe acel copil NU îl ajutăm”. Pentru atare decizii voi forma un cosiliu de medici care va avea COMPETENŢA MEDICALĂ să ia decizii cu implicaţii vitale. Fiecare dintre noi are dreptul să trăiască, să muncească, să creeze şi are dreptul la o ŞANSĂ. Din păcate, finalitatea unor anumite demersuri aşa-zis umanitare, au avut ca şi rezultat maşini, case, deduceri de TVA... hai să mai băgăm şi câte o factură de nu ştiu care lucrare tipografică pentru nu stiu care partid... Eu personal, şi aceste demers umanitar pe care l-am iniţiat, am încercat să ne ţinem TOTAL DEOPARTE de asemenea lucruri, şi atâta vreme cât mă voi ocupa de acest proiect, astfel de lucruri nu se vor întâmpla. Am şi eu un copil acasă care are nevoie de tată şi nu de încă un număr în statistica adminstraţiei penitenciarelor din România.

Mulţi consideră că a vedea ziua de mâine este un drept, fapt pentru care îşi fac tot felul de planuri: mâine îmi iau nu ştiu ce maşină, peste 6 luni yacht şi tot aşa. Fară să pic în panta fatalismului, eu consider că fiecare zi este un favor pe care îl avem de undeva (zi-i cum vrei: Iahve, Allah, Dumnezeu, Creatorul, etc, etc). Ce mă împiedică pe mine în clipa asta, când scriu acest mesaj, să fac un atac cardio-cerebral? NIMIC! Cu un zâmbet să ştiţi că putem mişca lumea, dar doar cand vom putea ieşi din carapacea intereselor pecuniare (ca tot exista vorba “mâncăm ca să trăim şi nu trăim ca să mâncăm”). Şi mai sunt şi de acord cu faptul că “încrederea trebuie câştigată”. Sper să am sansa să o demonstrez.

BOGDAN TIRON-ANTON.

Bogdan Tiron-Anton - Mecenat.ro

Bogdan Tiron-Anton - Mecenatro

Bogdan Tiron-Anton - Supravieţuitori

Bogdan Tiron-Anton - Antena 1

Bogdan Tiron-Anton - Jurnalul Naţional

Bogdan Tiron-Anton - Copilaşi.ro

Bogdan Tiron-Anton - Un om din România mea

Bogdan

Speranţa este visul celui treaz.

Aristotel

Iulian, 9 ani. Distrofie musculară. – Pagina lui AICI

La numai noua ani, diagnosticat cu distrofie musculara tip Duchenne, Iulian Constantin Ivancea nu poate nici sa mearga, nici sa se joace, nici sa se imbrace, nici sa se spele, nici sa fie ca alti copii care au aceeasi virsta. In plus, boala sa avanseaza pe zi ce trece, iar muschii miinilor si picioarelor copilului mai sint in stare sa lucreze.

Copilul este dus in spate de mama sa pina la baie, zilnic.

La scoala, Iulian cade printre banci.

Orice denivelare de pe drumuri il face sa se prabuseasca.

Singura lui sansa este o interventie chirurgicala extrem de complexa, in China.

Mihaela Ivancea, mama sa, a primit, in aceasta saptamina, confirmarea din partea departamentului international al Shenzhen Beike Biotechnology Co. Ltd, pentru internarea in perioada 11 octombrie - 11 noiembrie 2008 a micutului la Hangzhou, unde acesta ar urma sa fie operat.

Pina la 11 septembrie, insa, Mihaela Ivancea trebuie sa stringa cei 30.000 de euro necesari interventiei chirurgicale, aceasta fiind data limita de plata stabilita de Beike Biotech China.

Suma strinsa pina acum este cu mult mai mica decit cea necesara.

Disperata, dar decisa sa ii ofere lui Iulian sansa de a fi din nou un copil normal, Mihaela Ivancea a solicitat in scris administratiei locale aprobarea organizarii unui punct de colectare a banilor, in fata Primariei.

"Vreau sa fac tot ce este posibil sa-mi salvez copilul. Am solicitat aprobare de la Primarie, sa stau acolo zi de zi si sa vorbesc cu oamenii, sa le explic durerea unei mame si a unui copil, sa incerc sa string suma de care este nevoie pentru a-l salva pe Iulian. Sper ca oamenii cu suflet sa ne ajute si multumesc din tot sufletul celor care ne-au sprijinit pina acum, oameni din Roman, din tara si din strainatate", a declarat Mihaela Ivancea.

Cei care doresc sa doneze bani pentru Iulian au la dispozitie si doua conturi, deschise la

Banca Transilvania:

RON - RO11BTRL02801201J44094xx

EURO -  RO3BTRL02804201J44094xx.

Mihaela Ivancea poate fi contactata la numerele de telefon 0741.426.779 sau 0741.455.871.

Prezentat in repetate rinduri in presa locala, cazul lui Iulian Ivancea nu a impresionat nici o persoana din rindul celor care dispun, cu adevarat, de bani.

Ziarul de Roman – AICI - Colecta in fata Primariei, pentru Iulian Ivancea. Alex NISTOR.