La un examen, aveam foarte multa materie de parcurs, si nu aveam timp suficient. Motto-ul meu din facultate era: "Prima conditie pentru a reusi la examen, e sa te prezinti la el." (Mai aveam unul: "Dumnezeu cu mila!" si acesta imi era cel mai drag, pentru ca la mila Lui suntem).Dar la acest examen nu voiam sa merg. Seara am citit acatistul Sfantului Nicolae si dupa ce i-am cerut ajutorul, m-am culcat. Nu pot nici acum sa-mi explic cum am ajuns in amfiteatru, la examen. Ce cautam eu acolo? Si ma minunam, cum m-am trezit si cum am ajuns acolo..., doar seara mi-am spus ca nu voi veni la examen. Si am luat examenul cu cea mai mare nota din grupa mea. Si in toti anii de facultate, m-am rugat sfantului sa ma ajute la scoala. Si m-a ajutat.

Dupa un timp nu m-am mai rugat sfantului. Cand am dat de greu, mi-am amintit de Sfantul Nicolae. Si am luat iar acatistul in mana. Si citeam. Si era ca o intalnire cu cel mai bun prieten al meu, cu persoana cea mai apropiata de sufletului meu. Si citeam si plangeam. Si acum am icoana Sfantului in camera. Dar nu mai citesc atat de des acatistul sau. Vorbesc cu Sfantul Nicolae, ii spun necazul meu, ii cer sa ma ajute. Dar trebuie sa citesc din nou acatistul, pentru ca asa simt ca sunt in legatura mai puternica cu Sfantul Nicolae.

Da, minunat este Dumnezeu intru sfinti Lui! Aceasta e minunea pe care Sfantul Nicolae a facut-o cu mine: m-a ajutat sa invat, mi-a luminat mintea. Si am simtit ca trebuie sa marturisesc asta. Pentru mine este o minune.

Maria

[Sursa: http://ramurainflorita.blogspot.com/]

Din cartea „Noi minuni ale Sf. Nicolae"

Ed. Sophia

Bucureşti, 2004

In ziua de 23 decembrie 1908 s-a stins din viaţă vestitul jurist moscovit F.N. Plevako. Intr-o istorioară din tinereţea sa, acest om credincios, de o înaltă cultură, relatează cum Sfântul Nicolae, Făcătorul de minuni, mare milostiv, „i-a pus nota 5 la examen"[1].

„Invăţam la Universitatea din Moscova, la Facultatea de Drept. Mama nu avea mijloace ca să mă întreţină, de aceea făceam rost de bani dând meditaţii. Intr-o iarnă s-a întâmplat să locuiesc în Berlin, în familia unui elev, şi atunci am audiat cursurile unui renumit profesor de drept roman.

Intorcându-mă la Moscova, m-am prezentat la examen, pregătindu-mă, bineînţeles, să răspund conform cursurilor celebrului profesor berlinez. Pe atunci, la universitatea noastră, dreptul roman era predat de către un rus înflăcărat - Nikita Ivanovici Krâlov.

M-a chemat şi mi-a cerut să trag un bilet. Am tras. Am răspuns bine, după părerea mea. Insă - o, Doamne! - profesorul îmi pune nota 1!... N-am îndrăznit să-i spun nimic, căci nici nu înţelegeam prea bine ce se întâmplase, iar protestele, precum cele din zilele noastre, nu erau la modă pe atunci. Am venit acasă şi nu am spus nimănui nimic. Dimineaţă, mama mă întreabă:

- Fedea, de ce nu te duci la examen?

- Astăzi nu am niciun examen, răspund.

Imi era milă să o întristez pe bătrână, dându-i trista veste că deja am picat la materia cea mai importantă din facultate. Se însera. Ea îmi aminti iarăşi de examen.

- Mâine, mamă, i-am răspuns mecanic, numai ca să scap cumva de insistenţele ei.

A venit şi dimineaţa. Mă plimb prin casă fluierând şi gândesc: «Poate bătrânica mea a uitat de examen...» însă ea începe din nou:

- Oare nu e timpul să pleci la Universitate?

- Examenul e seara, îi răspund. Iată însă că s-a făcut şi seară.

- E timpul, Fedea, hai, du-te! îmi aminteşte ea.

- Uite că plec, mamă, spun şi încep să mă îmbrac.

- Te conduc până la Universitate, zice ea.

Nu am de ales: plec cu ea. Pe atunci locuiam pe strada Ostojenko. Trecem pe lângă Catedrala Hristos Mântuitorul. Mama îmi spune:

- Să intrăm, Fedea, în Paraclisul Sfântului Nicolae: el te va ajuta.

Intru şi în paraclis, care se află pe malul celălalt al râului Moscova, lângă podul Kamennâi5. Mama a intrat, a luat o lumânare şi a început să se roage în genunchi. Şi în acel moment mi-a fost atât de milă de bătrânica mea, de faptul că o mint! Şi m-am adresat în gând către cuviosul lui Dumnezeu Nicolae: «Părinte, plăcutule lui Dumnezeu! Sincer să fiu, n-aş vrea s-o mint, dar mi-e milă de ea, căci ştiu că mult se va întrista dacă va afla adevărul! Linişteşte-o, plăcutule al lui Dumnezeu, aşa cum ştii tu!» După ce s-a rugat, mama îmi spune:

- Ei, acum e timpul să mergem, fiule!

Am ajuns la Universitate. Mama mă îndeamnă:

- Tu, Fedea, du-te, iar eu te voi aştepta uite aici, lângă statuia lui Lomonosov.

Ce să fac? Trebuie să intru în clădirea Universităţii. Mă gândeam: «Voi intra în sală. Cel puţin voi asculta cum răspund colegii». Când am intrat în sală, soarele care asfinţea m-a învăluit în razele sale. Deodată, aud vocea puternică a lui Nikita Ivanovici, care mă strigă pe nume:

-Plevako!

M-am apropiat de catedră.

- Toată noaptea nu m-ai lăsat să dorm! Si profesorul mi-a adresat un cuvânt nu prea plăcut.

- Ei, vrei să răspunzi?

Ii spun că mai bine decât ieri nu pot răspunde, deoarece m-am pregătit conform cursurilor profesorului.

- A, ai vrut să te lauzi că ştii nemţeşte, că-i citeşti în original pe profesorii germani! Iar pe cursurile profesorului tău rus nici nu ai vrut să te uiţi! I-am explicat de ce nu am învăţat la cursurile lui, căci credeam că aş putea să răspund şi urmând cursurile nemţeşti.

- Trebuia să-mi spui de la început. De unde să ştiu eu unde ai fost tu astă-iarnă? mi-a spus profesorul cu bunăvoinţă şi mi-a cerut să mai trag un bilet.

Am tras, am răspuns excelent şi profesorul mi-a pus nota 5 în loc de 1! In aşa fel Sfântul Nicolae mi-a pus nota 5, a încheiat juristul."

Episcopul Nikon

(Rojdestvenski)

Din cartea „Minuni ale Sfantului Nicolae"

Ed. Sophia

Bucureşti, 2007

Sunt studentă la una din Universităţile din Sankt Petersburg. Odată, am mers să dau examen la fizică, însă înainte m-am rugat mult Sfântului Nicolae. Şi iată că am intrat la examen. Profesorul îmi punea întrebări. Eu răspundeam, însă am văzut că răspunsurile mele nu îl mulţumesc. În sfârşit, profesorul mi-a adresat întrebarea finală, iar eu în loc să mă gândesc la răspuns, m-am rugat în sinea mea Sfântului, crezând cu tărie în ajutorul lui. Şi, imediat, în mod neaşteptat, mi-a venit în minte răspunsul.

La acest examen am primit menţiunea „excelent" şi, cu ajutorul Sfântului, am luat la toate examenele din sesiune nota de cinci [n. tr.: În sistemul rusesc de învăţământ notele de 1,2 şi 3 indică rezultatele slabe, iar cele de 4 şi 5 rezultatele bune şi foarte bune]. Când prietena mea a aflat de un astfel de ajutător, a început şi ea să se roage Sfântului şi a obţinut la toate examenele „excelent".

Minunat este Dumnezeu întru Sfinţii Săi!

Elena Nesterţova

oraşul Orsk, regiunea Orenburg

Din cartea „Minuni ale Sfantului Nicolae"

Ed. Sophia

Bucureşti, 2007

O fetiţă, pe care mama sa a crescut-o în credinţa ortodoxă, îl cinstea mult pe Sfântul Nicolae. Însă ea era foarte leneşă la învăţătură şi, în special, nu-i plăcea sa rezolve  problemele complexe de chimie şi fizică. La ore, temându-se că va fi chemată să răspundă la tablă, stătea foarte tăcută şi se ruga fierbinte Sfântului să o ajute, făgăduindu-i sincer că aşa ceva se întâmplă pentru ultima dată şi că, de acum înainte, chiar îşi va face temele. Iar Sfântul Nicolae nu se mânia pe copila nechibzuită şi o ajuta de fiecare dată. Astfel, cu rugăciunile Sfântului Părinte Nicolae, fetiţa nu avea la aceste materii note de doi şi trei [n. tr.: În sistemul rusesc de învăţământ notele de 1,2 şi 3 indică rezultatele slabe, iar cele de 4 şi 5 rezultatele bune şi foarte bune].

Însă şi Sfântului Nicolae i se împuţinează răbdarea, dacă îl minţi mereu. Odată, într-atât de mult s-a încrezut fetiţa în lipsa de pedeapsă, încât a încetat să mai ceară ajutor Sfântului lui Dumnezeu. În acea zi, a fost chemată la tablă, a fost întrebată de tema la zi, iar ea nu a ştiut să răspundă. Profesoara, nedorind să-i pună o notă mică, a început să o întrebe din materia anterioară. Drept răspuns, a primit tăcere şi lacrimi. Cu nota doi în carnet şi cu supărare pe Sfântul Nicolae, fetiţa a alergat deîndată acasă şi a mers la icoană. Însă Sf. Nicolae privea la ea cu ochi aspri, aşa cum niciodată nu mai privise înainte. A priceput atunci că este vinovată şi că trebuie ca ea însăşi să muncească. În fiecare seară a mers la colega ei de clasă, care era foarte bună la chimie şi la fizică, şi care îşi făcea temele împreună cu ea. În curând, ea a fost răsplătită cu note binemeritate de patru şi cinci şi a mulţumit Sfântului Nicolae pentru povăţuirea sa părintească.

m. Magdalina

oraşul Helsinki