http://www.ziare.com/Abhazia_cere_Rusiei_recunoasterea_independentei-390765.html

Băi sualezilor, şi v-a rugat Rusia să nu daţi independenţă către Kosovo. Uite acum ce griji a căpătat din cauza voastră, trebuie să le satisfacă nevoia de independenţă tuturor republicilor separatiste cu populaţie rusă din jurul său. Bieţii ruşi, ce probleme au căpătat din cauza voastră... Şi doar v-au rugat...

Acum trebuie redesenate conductele... Hai, la treabă! Europei cît mai multe gaze! Şi unii, şi alţii!

În al doilea rând, Rusia este pusă la zid şi însăşi existenţa sa este ameninţată, nu doar statutul de mare putere. Nu de Georgia, bineinteles, ci de americani.

Să recapitulăm puţin istoria recentă, începând cu Malta. Mai întâi, ruşii au consimţit la cedarea zonei de influenţă din Europa Centrală şi de Est. În 1989, toate guvernele comuniste din Tratatul de la Varşovia au căzut. La fel şi Zidul Berlinului.

Apoi, în 1991, U.R.S.S. s-a prabuşit, dar s-a format CSI: teritoriul guvernat direct de la Moscova s-a transformat doar în zonă de influenţă.

Apoi, au urmat războaiele din Cecenia, ca urmare a încercării de secesiune a unei republici chiar din componenţa Federaţiei Ruse.

Apoi, lipsind contraponderea rusească, americanii s-au apucat de eliminat toţi aliaţii Moscovei, de pretutindeni. Orientul Mijlociu este controlat din punct de vedere militar de SUA. Irakul e ocupat, Afganistanul la fel. S-a încercat, deocamdată fără succes, atragerea Asiei Centrale în sfera de influenţă americană. Foste baze militare sovietice din Asia centrală au fost utilizate ca baze de operaţiuni de americani (din câte ştiu, acum au fost expediaţi de acolo de dictatorul local).

Toate ţările est-europene foste membre ale Tratatului de la Varşovia, sunt acum membre N.A.T.O.

Ba chiar trei foste republici sovietice sunt membre N.A.T.O.

Aliatul tradiţional al Rusiei din Balcani, Serbia a fost "bombardat umanitar" şi dezmembrat. In Kossovo, pe americani nu i-a interesat integritatea teritoriala a unui stat european, si nici drepturile minoritatii sarbe.

Orice garanţii asigurate de dreptul internaţional au căzut, americanii atacă la liber pe oricine doresc - dacă motivele nu există, se inventează (vezi armele de distrugere în masă ale Irakului).

Tratatul de limitare a rachetelor antibalistice (ABMT) a fost aruncat la coş de americani când nu le-a mai convenit. De fapt, istoria a dovedit că orice înţelegere cu americanii are aceeaşi soartă - pe cuvântul lor nu se poate pune bază. Nici pe semnătură.

Se încearcă neutralizarea forţei balistice a ruşilor prin "scutul antirachetă" (vrăjeala cu apărarea contra "statelor infractoare" nu poate înşela pe nimeni).

Se discută aderarea la N.A.T.O. a Ucrainei şi Georgiei. Prin aderarea Ucrainei, armatele N.A.T.O. se vor afla în situaţia Wehrmachtului în 1941, după lupte grele - adică la porţile Moscovei. Dar fără să tragă un foc de armă. Dacă ruşii au un dram de minte, vor merge la război înainte să se întâmple asta. Cred că de fapt, asta au facut acum, în Georgia.

Se poate observa că fiecare concesie rusească nu a dus la normalizarea relaţiilor cu S.U.A., ci doar la alte concesii. Până când? Până când Rusia nu va mai fi - asta cred eu.

Răspunsul ni-l dau si jocurile strategice americane, care au răsuflat în presă, din care nu lipsesc scenarii cu mai multe Rusii. Cred că obiectul final ăsta este - dezmembrarea Rusiei - şi ruşii au înţeles-o. Târziu, e drept.

Au făcut o demonstraţie de forţă într-o ţară puţin importantă, profitând de ocazia pe care le-a servit-o idiotul ăla de Saakaşvili, prin care au trimis următorul mesaj către americani:

"Aţi atins punctul dincolo de care noi mergem la război! Probabil vom pieri, dar veţi pieri şi voi cu noi!"

O astfel de atitudine este cu atât mai necesară cu cât de-a lungul timpului, în confruntările ruso-americane, ruşii au fost întotdeauna cei care au "clipit" primii: blocada Berlinului, criza cubaneză şi tot ce s-a întâmplat începând cu Gorbaciov. Asta a creat impresia, poate corectă, că ruşii nu vor fi dispuşi niciodată să-şi utilizeze arsenalul nuclear şi mereu vor ceda în faţa ameninţării americane. Cred că singura metodă de restabilire a forţei de disuasiune a armatei ruse este o acţiune de genul celei din Georgia, dar dusă până la capat, care să transmită nu prin vorbe, ci prin fapte, mesajul de mai sus.

Dacă dau înapoi şi americanii intră acolo cu armata (pentru ... ajutoare umanitare), cum am aflat că vor să facă după ce am început să scriu acest articol, ruşii sunt terminaţi, şi cred că ei sunt conştienţi de asta. Să nu uităm că Cecenia are graniţă cu Georgia şi alte republici ale Federaţiei Ruse ar putea fi convinse că le-ar sta mai bine independente. Nu de alta, dar principiul respectării integrităţii teritoriale se aplică selectiv, şi anume numai prietenilor S.U.A.

Asta e harta Georgiei şi a celor 2 3 republici separatiste. După cum ţineţi bine minte, Kosovo a devenit stat independent după ce americanii au sărit repede cu gura. Ruşii au sărit şi ei ca arşi nerecunoscând independenţa republicii. Totuşi acum câteva zile Rusia a invadat practic Georgia în numele libertăţii, cerând independenţa celor 2 enclave. Dacă ăştia au succes. mâine le vin idei şi ungurilor din Ţinutul Secuiesc. Eu unul nu vreau să călătoresc cu paşaport până în Cluj.

Cum au schimbat preşedintele, ruşii au şi luat-o razna. Probabil de la prea multă votcă, sau probabil pentru că se gândeau ca rachetele sunt nefolosite şi de ce să aibe numai America parte de război. Terminaţi dom'ne cu prostiile şi cu joaca de-a statul. Cine ştie, poate...mâine urmăm noi.

The story is widely covered in the media. For example, see reports by BBC, the New York Times and the Economist.

THE OTHER SIDE OF THE STORY

Several sources like the New York Times talk of Russian "attacks",  "invasion", or "military offensive". Recent statement by the White House also adopts this view. 

Any commentary on the issue should get the facts straight: Russia did not attack Georgia. Current violence follows Georgian attack on S. Ossetia and U.N.-mandated Russian peacekeeping force on 08.08.08, the day of the Olympic opening. Russian peacekeepers are stationed in Georgia under U.N. mandate, following '94 treaty between Georgia and the breakaway regions, which Russia vowed to enforce. Georgian attack also bluntly violated Moscow '94 treaty.

Initial offensive by Georgian troops left over 2000 civilians dead in S. Ossetian capital, which is seen as ethnic cleansing by Russia. The attack also left several Russian U.N. peacekeepers dead.

The conflict closely resembles NATO-led invasion of former Yugoslavia which aimed to end alleged genocide in Kosovo and bring Serbian president Slobodan Milosevic to trial. Unlike NATO invasion, which was not approved by the U.N., Russian troops are in Georgia on a U.N. mandate.

Washington issued a strongly-worded statement condemning Russian responce to Georgian aggression. Such polemic is pure hypocrisy - U.S. record in Kosovo, as well as invasion of Iraq being the case.

A possible Russian objective now is to bring Georgian president Mikhail Saakashvili to trial for alleged war crimes in S. Ossetia.

Digression: I think responce from Washington deserves a separate note. Following Georgian attacks, it seems that the Bush administration simply doesn't want to acknowledge that they befriended yet another thug, pretending to be the democrat of the region. And of course, offence is the best defence.

del.icio.us! :: Digg it :: Newsvine :: Reddit :: Facebook

          Ca şi la momentul hotărârii C.S.A.T. (Consiliul Suprem de Apărare al Ţării) cu privire la evenimentele din Kosovo şi proclamarea unilaterală a independenţei provinciei sârbe, România susţine respectarea suveranităţii naţionale şi a integrităţii statului Georgia şi cere vehement încetarea conflictului în ideea creării condiţiilor pentru negociere.

          Mai timizi, oficialii de la Casa Albă şi U.E. fac un apel răguşit la încetarea ostilităţilor.

          Ca o cutumă a epocii trecute, războiul şi represaliile erau considerate ca fiind o sancţiune aplicată celor care violau dreptul internaţional specific războiului. Jus ad bellum.

          Mama Rusia, cei doi Ţari (Medvedev şi Vladimir Putin) şi Fiii nu sunt dispuşi să tolereze o astfel de situaţie şi deschid un al doilea front de război împotriva Georgiei, lângă provincia Abhazia, în ciuda apelului făcut de către administraţia georgiană care a cerut oficial Rusiei tratative de pace şi a decretat încetarea unilaterală a ostilităţilor.

          Cu ochii înroşiţi, mânioşi nevoie mare şi conştienţi de faptul că ceilalţi membrii permanenţi ai Consiliului de Securitate al O.N.U. ezită să reacţioneze decisiv, Noua U.R.S.S. continuă şi chiar înteţeşte atacurile de tot felul asupra obiectivelor georgiene. Într-o astfel de situaţie, chiar şi acceptul Moscovei pentru cele două coridoare umanitare apare ca un gest de tipul unui favor făcut nu doar faţă de Georgia şi civililor, dar însăşi Dreptului Internaţional în toate ipostazele sale!

          Din conceptul de jus justum, adică război drept, Georgia riscă să beneficieze din partea Mamei Denaturate, eventual şi cu foarte multă şansă,  de o combinaţie între recta intentio şi injusta pax. Davai voina, Rasiia!

Ucraina şi România au luat poziţie faţă de acţiunea de retorsiune a fostei Mame Adoptive!

           Republică a Caucazului, Georgia nu este un actor în rol principal pe scena internaţională. Şi totuşi, în rolul de figurant hotărâtor pentru destine globale, Georgia ar putea reprezenta tocmai motivul înăbuşirii oricărui act sau atitudine de efect diplomatic.

          Administraţia Albă (nu imaculată!) de la Washington a investit foarte mult în teritoriul şi preşedintele georgian, Mikhail Saakashvili, un om de stat ce se gudură de-a dreptul libidinos şi dă din coadă ca un căţeluş fericit că şi-a găsit stăpânul atunci când Unchiul Atlanticului îi aruncă, într-un gest de minimă afecţiune, câte un os de la Masa Rotundă a Bogaţilor, pentru a-şi asigura încercuirea nucleară a Sovietelor de către NATO.

          Mai mult decât că nu a iniţiat discuţii după dizolvarea Pactului de la Varşovia din 1991 în ceea ce priveşte desfiinţarea NATO, Administraţia ce s-a succedat la Washington a transformat continuu NATO în ceea ce s-ar putea numi "instrumentul militar de dominare imperial-americană", ţesut într-o reţea de baze militare din Kosovo până în Polonia, Turcia, Irak sau Afganistan. Pactul de la Varşovia a fost creat în 1955, ca răspuns la Alianţa Nord Atlantică, NATO (doar partea militară a Tratatului Atlanticului de Nord!) este dominată de S.U.A. şi dirijată tot de americani, iar rolul de maestru de ceremonie al Operei de la Varşovia era deţinut de U.R.S.S.. Pactul n-a reprezentat doar un "gadget" de apărare, ci urmărea Crezul intern al blocului sovietic - "apărarea cuceririlor socialismului", altfel spus caracterul doctrinar brejnevian al dublei responsabilităţi sau ceva asemănător formulei iugoslave de "suveranitate limitată". O Doctrină ce se înscria fără echivoc în ideologia COMUNItăţii socialiste - fiecare mândru stat dintre Soviete avea o dublă responsabilitate, pe de-o parte faţă de poporul Său şi Fiii Mamei şi  faţă de Lucrul Mecanic Comunist Internaţional - PROTEJAREA SOCIALISMULUI!

          Actuala escaladare de tensiuni în regiune a început în luna mai, după ce câteva instrumente de zbor fără pilot au fost doborâte de către ambele tabere ce, pe rând şi emoţionat, au negat orice implicare. Au urmat ameninţări de tot soiul venite din partea oficialilor ruşi, deasupra cărora atârnă greoi declaraţia lui Putin la Summit-ul NATO de la Bucureşti, în aprilie: "Nimic nu se poate fără Rusia!". Într-o analiză a ceea ce ar putea fi o confruntare militară, oţărică înainte de un război nuclear între Rusia şi NATO, Rusia merge pe ideea că o stare conflictuală nu este bine văzută şi acceptată în vederea făgăduitei aderări la NATO a Georgiei.

          În realitate, seamănă mai mult cu o partidă de şah pe Marea Tablă ce se joacă într-o regiune ce deţine capacitatea de a servi drept detonator în amploarea tensiunilor dintre Moscova şi NATO. Tot Caucazul face parte din Marele Joc dintre Washington şi Rusia pentru a controla Eurasia.

          Oricare ar fi argumentul, trebuie realizat că ludicul militar este unul cu foc(ul, -osul!) deschis deasupra conductelor de petrol şi că acest tip de politică de-a Mama şi de-a Unchiul Eurasiei poate duce la un război total. Georgia ar pierde fără urmă de îndoială războiul daca Rusia ar sprijini Abhazia, în vreme ce Federaţia Mamă şi-ar spulbera speranţa de a deveni un actor global în rol pozitiv şi ar risca tensiuni serioase în legăturile cu S.U.A. şi Uniunea Europeană.

          Războiul continuă...

Harta Georgiei (sursa, Der Spiegel)

Veştile transmise de agenţiile de presă şi imaginile care se derulează astăzi pe canalele de ştiri cu privire la evenimentele din Georgia sunt o pricină de teribilă îngrijorare pentru toţi cei care au un minim de interes pentru această mult încercată naţiune din Caucaz.

Arhiepiscopul baptist georgian
Malkhaz Songulashvili

În seara aceasta, prietenul meu, Arhiepiscopul baptist georgian Malkhaz Songulashvili îmi cerea să ne rugăm pentru tara lui, aflată în pragul unui conflict sângeros cu puterea neoimperială a Moscovei. În această noapte, îmi spunea el, au loc lupte înverşunate în capitala Osetiei de sud, Tskhinvali, între trupele georgiene şi armata rusă invadatoare (îmi vine mereu să scriu „sovietică", ceea ce n-ar fi deloc departe de realitate).

Acum când scriu acest text, David Womble, Directorul World Vision Georgia răspunde la CNN unor întrebări legate de situaţia tensionată din Tbilisi, care se aşteaptă să fie bombardată în orice clipă de avioanele ruseşti care survolează oraşul.

De asemenea, s-a anunţat bombardarea oraşului Gori (locul de baştină al lui Stalin), a portului georgian Poti de la Marea Neagră, ca şi a unor drumuri şi noduri feroviare. În prezent alimentarea cu apă a oraşului Tskhinvali a fost complet întreruptă, ceea ce adaugă la suferinţele la care sunt supuşi deja locuitorii acestui oraş. S-au înregistrat deja primii refugiaţi, sau aşa cum sunt numiţi în termeni tehnici IDP (internally displaced persons - persoane refugiate în propria ţară).

În timpul ultimei mele vizite în Georgia, cu mai puţin de o lună în urmă, am aflat că Preşedintele Saakashvili promisese georgienilor să rezolve problema Osetiei de sud până cel mult în octombrie. Ocazia a fost oferită de un atac executat de forţele armate osetiene asupra unor ţinte de pe teritoriul Georgiei. Evident că ruşii neagă aceste atacuri (vezi detalii AICI). Dar de ce să ne mirăm? Când anume în istorie au recunoscut ruşii vreuna dintre agresiunile pe care le-au iniţiat? La fel, ruşii neagă doborârea de către forţele armate georgiene a unui număr de avioane inamice (cum ar putea recunoaşte aşa ceva invincibilii ostaşi ai Armatei Roşii? ori s-or fi înverzit între timp?).

Rezervişti mobilizaţi la Tbilisi

Ca răspuns, Saakashvili a comandat atacarea capitalei osetiene Tskhinvali, după care a mobilizat rezerviştii şi a anunţat că va retrage o parte a trupelor georgiene desfăşurate in Irak. Imediat Moscova a deplasat în Osetia zeci de tancuri şi sute de soldaţi. Luptele par să fi făcut deja sute de victime, între militari şi civili. Scuza Rusiei pentru acest atac asupra teritoriului georgian? Eterna „apărare a cetăţenilor ruşi" din Osetia, supuşi de georgieni, zice-se, unei campanii de „curăţire etnică".

Trupe ruseşti în drum spre Osetia de sud

Osetia de sud este o regiune separatistă, parte legitimă a teritoriului georgian, care este puternic controlată de Rusia şi în care sunt desfăşurate trupe ruseşti (cum altfel decât pentru menţinerea păcii? în realitate scopul lor este menţinerea Osetiei de sud în orbita Moscovei). Situaţia este absolut similară cu cea din Transnistria.

Ceea ce complică lucrurile este că Georgia este confruntată în acelaşi timp cu o a doua criză separatistă în republica autonomă Abhazia, care, la fel ca şi Osetia de sud, si-a declarat independenţa faţă de Georgia (nimeni nu va fi surprins să afle că Rusia este singura ţară din lume care a recunoscut aceste republici, aşa cum aceeaşi putere susţine şi regimul neocomunist al lui Smirnov de la Tiraspol). Veştile care vin acum din Abhazia sunt extrem de îngrijorătoare. Este posibil ca liderii acestei republici separatiste să profite de acest conflict pentru a deschide un al doilea front împotriva Georgiei. De fapt, există deja informaţii cu privire la deplasarea forţelor abhaze spre teritoriul Osetiei de sud.

Lansatoare georgiene de rachete in Osetia de sud

Veştile care vin din regiune sunt confuze şi contradictorii. În vreme ce Georgia anunţă că a obţinut controlul asupra majorităţii teritoriului osetian, în vreme ce Rusia anunţă că a respins atacul georgian. În acest context, Consiliul de Securitate a avut două şedinţe în mai puţin de douăsprezece ore, fără a ajunge însă la un consens.

Nu este scopul nostru în acest text să trecem în revistă istoria acestui conflict sau să oferim detalii despre desfăşurarea conflictului. Cei interesaţi le pot găsi pe site-urile web ale agenţiilor de ştiri şi pe câteva bloguri:

• găsiţi AICI o detaliere a evenimentelor oră cu oră; de asemenea
• citiţi AICI un viguros articol de blog pe această temă
• la fel şi AICI, un text al Roxanei Iordache
• simpatizanţii apocăturilor sovietice alui Rusiei găsesc pe blogul domnului Constantin Iordache, care se descrie, confuz, ca un "liberal de stânga", o apologie a agresiunii imperialiste a lui Putin in articolul "O gravă eroare de judecată".
• acelaşi domn ne recomandă AICI o veritabilă mostră de dezinformare de tip KGB-ist cu privire la agresiunea Rusiei; citiţi şi minunaţi-vă - cine credea că a murit comunismul ar trebui să se mai gândească odată
• cei care doresc să cunoască perspectiva georgiană asupra acestei situaţii pot găsi AICI site-ul săptămânalului Georgia Today
• AICI găsiţi un articol publicat de Institute for War & Peace Reporting, intitulat South Ossetia: An Avoidable Catastrophe
• în fine, AICI veţi găsi o analiză din perspectivă germană a dedesubturilor acestui conflict).

NOU! Atasam mai jos o ampla analiza legata de contextul conflictului din Georgia:

links-report-background-to-the-georgia-ossetia-conflict

Motivul pentru care scriu acest text este acela de a vă ruga să vă alăturaţi celor care se roagă acum peste tot în lume pentru încetarea acestui conflict sângeros, ca şi pentru dreptate şi pace în Georgia.

Dumnezeu să aibă milă de această ţară aflată sub semnul Sfântului Gheorghe!

Deşi demersurile silezienilor reprezintă o reacţie la evenimentele din Kosovo, problema datează de mai multe decenii. Din 1920 până în 1939, în Silezia, care era împărţită între Germania nazistă şi Polonia, problemele legate de limbă, educaţie, administrare locală erau rezolvate de Seimul (parlamentul) Sileziei Superioare, finanţat din bugetul local. Statul polonez avea prerogative doar în ceea ce priveşte domeniul politicii externe şi al apărării. Şi problemele social-economice au un important cuvânt de spus în declanşarea acestui nou val de nemulţumiri, mai ales că Silezia se numără printre regiunile defavorizate din Polonia.

Renegaţi de autorităţile de la Varşovia

În acest context, Mişcarea pentru Autonomia Sileziei a trimis premierului polonez Donald Tusk o nouă petiţie în care îi solicită sprijinul pentru adoptarea unor amendamente la Constituţie, care să permită tuturor comunităţilor regionale dobândirea autonomiei. În cazul în care Guvernul polonez nu dă dovadă de bunăvoinţă, Mişcarea ameninţă cu separarea Sileziei de Polonia, informează „Rzeczpospolita”, conform Rompres. O petiţie similară a fost trimisă şi Seimului (Camera Inferioară a Legislativului de la Varşovia), care, împreună cu Senatul, a aprobat legea privind minorităţile naţionale şi etnice şi limbile regionale. Mişcarea pentru Autonomia Sileziei critică faptul că, în ciuda faptului că această lege menţionează nouă naţionalităţi şi patru grupuri etnice de pe teritoriul Poloniei, comunitatea din Silezia nici măcar nu există!

Situaţia este cu atât mai ofensatoare pentru silezieni cu cât, la ultimul recensământ din 2002, peste 173.000 de persoane s-au declarat de naţionalitate sileziană, în ciuda presiunilor autorităţilor, susţine site-ul asociaţiei care are şi o direcţie externă în Statele Unite (având în vedere că statul Kosovo este considerat o creaţie a americanilor, coincidenţa ar putea alimenta anumite temeri ale polonezilor). Mai mult, Mişcarea pentru Autonomia Sileziei a făcut o plângere la Curtea Europeană de la Strasbourg împotriva tribunalului regional din Katowize, care nu vrea să recunoască naţionalitatea sileziană.

sursa: Gandul

Pe aceasi tema cititi si acest articol: Silezia ameninta Polonia cu secesiunea si un scenariu tip Kosovo

De fapt bajetii astia doi (staf-urile de consilieri) au negociat "la leu" desfasurarea de rachete si radare in Cehia si Polonia, problema Ucraina nefiind finalizata cu un compromis.

"Kasparovii" ("sahistii") au obtinut pe pere, evident, ...mere. Ce soi de mere? Pai sa ne uitam putin prin curtea Georgiei la ce se intampla zilele astea cu Osetia de sud si Abhazia... Ca doar nu credeati ca politica mondiala se conduce dupa principii si legi general acceptate?! Aaa nu.. Totul in aceasta lume stramba si handicapata, atat la nivel micro cat si macro se conduce dupa legea bunului plac, dupa voia celui mai tare. Singura lege ce ne guverneaza la urma urmei lumea este legea junglei...

Oficial si neoficial Kosovo are si va avea precedente, beneficiarii nefiind, evident, printre cateii planetei...

1=

Interese meschine ale matusii Sam si ridatei coana Europa, folosindu-se de rudimentarismul si agresivitatea unor minoritari albanezi sarbi, interpretand exclusiv dupa bunul plac legislatia si dreptul international, comit o greseala capitala reamorsand butoiul de pulbere balcanic, deschizand cutia Pandorei si permitand declararea autonomiei, iar apoi secesiunea regiunii istorice sarbe Kosovo.

A doua zi dupa recunoasterea noului stat, ce fie vorba intre noi va fi incapabil sa se autosustina economic fara stipendii externe va demara si o sarabanda internationala de declaratii de independenta invocandu-se precedentul creat. Abhazia, Transnistria, Tara Basca, Italia de nord, Flandra, Regiunea HarCov, etc. vor intra in clocot datorita amatorismului cras, a reavointei prin care s-a promovat si sprijinit international acest subiect.

Rusii, chinezii, musulmanii, etc., stau pe la colturi afisand un ranjet pradator...Miroase a praf de pusca si radiatii nucleare prin Danemarca...din pacate...

1=

There are very few beaches left in the world used for nesting by the Olive Ridley sea turtles. One of the main ones in Orissa, India is used by thousands of turtles, but is in danger of being ruined by an industrial port that is planned for that area. Trawling and offshore drilling have already done their bit to deplete the population in the area. Over the last ten years, the bodies of more than 100,000 turtles have washed ashore.

Put in another good day today--2 hrs 45 minutes worth of walking, jogging, stretching, calisthenics and basketball. I ran 1.5 miles in 18.42.52, which was exciting for me. I was just shooting for 22:30, so I beat that by a good bit.

Fun fact about Abkhazia:
Another of the seven shrines of the Abkhaz people is near Pitsunda in the Gagra administrative district--Ldzaa-nykha grove.