deci: trans, ghé, ambele?

am de recuperat pe-aici. sau nu... :)

totuşi, io zic că daca ai parul mic nu ie bine. sau, dupa cum spune tona de spam primită zilnic, size matters.

ale dracu' diacritice!... :D

Radio Erevan răspunde: Da, dar e preferabil cu o femeie.

Una peste alta, io zic că tre' să ai coaie ca să te expui comentariilor generate de un slogan ca ăsta.

Oricum, cucoana a reuşit ceea ce şi-a propus, ba chiar mai mult decât atât. Acum o cunoaşte nu numai electoratu' local, dar şi restu' ţării.

Doar că electorul mioritic mai are cale lungă până să încerce cu o femeie. Sloganu' post-electoral ar fi: Ţi-ai făcut-o cu mâna ta! :D

în afară de zgomot, io cre că primăria încearcă să ia legătura cu extratereştrii lu' prunariu. sau cineva trage cu urechea la sediul pesedeului...

cmq, nu staţionaţi! fă paşi, mă!

deşi a fost festivalu' ei, scrumbia-scrumbie nu părea foarte mulţumită...

numa' scrumbia-peştele-de-aliaj de la nespălata continua să scuipe ca şi când nimic nu s-ar fi întamplat.

fix cu aceeaşi ocazie, în aceeaşi ceremonie, preşedintele băse în decorează şi pe ionel ganea. pentru cine n-a auzit de ganea, e suficienta o căutare pe youtube. probabil p'ăsta l-a decorat pentru merite în lupta împotriva arbitrilor. sau împotriva adversarilor. sau împotriva antrenorilor. împotriva fotbalului, în general...

misterele fotbalului...

cei care privesc programele mioritice, deja cunosc reclama asta:

pe saitu' pfizer.ro aflăm, fără surprindere, că se administrează bucal şi faringian.

cam atâtea convoaie a văzut evenimentu' zilei, numărând cele aproximativ 400 de vehicule povestite de un reporter BBC. un vehicul, un convoi. explicabil, dacă ne gândim că omul chinez e mai mititel, prin urmare şi convoaiele sunt mici.
şi dacă ne gândim că într-un vehicul ar putea încăpea până la 100 de soldaţi mici, chinezi, ne putem da seama de amploarea ofensivei.

una peste alta, ceea ce se întâmplă in Tibet, e un mare căcat. şi nu e o coincidenţă fapul că se întâmplă înainte de olimpiada chinezească. e unul dintre puţinele momente când opiniei publice ar putea să-i atragă atenţia soarta unui popor despre care ştim doar că trăieşte la altitudini mari, creşte nişte bivoli mari cu blană lungă (sau yacii cresc singuri?), au Buddha si Dalai Lama. în rest, sunt destul de izolaţi şi destul de departe încât să ne doară la bască dacă mai există sau nu.

aciddu boicotează olimpiada de la pekin. şi pune şi un banner, ca să fie.

vorba cuiva: "prea mă-sa!"

toporul şi alcoolul. deci nu emigraţia e cauza scăderii demografice :)

nu ştiu cine dă titlurile la versiunea online, dar azi avem în meniu:

Militari români aruncaţi în aer in Afganistan. sper ca în articol să ne lămurească până la ce înălţime, şi dacă au aterizat. şi unde.

Albert de Monaco se însoară cu o înotătoare. nu ne pune dacă e o înotătoare de rechin sau de focă. cazzi sua, dar io zic că mai bine se însura cu o femeie. părerea mea.

întrebare retoric-stupidă: mai scrie cineva la adevărul, sau se scrie singur?

a deschide un magazin d'asta într-o zonă de viloaie, unde terenurile se vând cu miliarde, mi se pare o dovadă de curaj :D . de fapt, la cât au costat terenurile şi viloaiele, e firesc ca oamenii să mai strângă cureaua la ţoale, altfel nu po' să-şi plătească ratele... :D

Secţiunea: Actualitate
(ce-o fi aşa de actual, mie mi se pare deja răsuflat, da' mă rog...)

Titlu: Vedeta de la Travel Channel ne-a zdrobit pe banii nostri
Subtitlu: Emisiunea de pe Travel Channel care a devastat imaginea Romaniei

zdrobit şi cu imaginea devastată, mă întreb (retoric, desigur) dacă Razvan Mihai Vintilescu, autorul articolului din varianta online, e unul şi acelaşi cu Răzvan Vintilescu, autor de "Fabulospiritul mă-sii!" apărut tot azi, dar pe hârtie.

morala: cumpăraţi, bre, ziare tipărite, că e mai bune! :D

mi s-a întâmplat şi aseară, la alcom-u' de la potcoava.
30 de secunde mai devreme, chiar la casă, fie-mea "arestează" doua pachete de Mentos. dupa ce trec de casa de marcat, vede că unul dintre ele era desfăcut la un capăt. o roagă timid pe casieră să i-l schimbe. văzând că respectiva ezită, scap pe gură: "sigur că ţi-l schimbă doamna, doar n-o să ţi-l dea aşa!". numai că doamna nu era deloc convinsă că nu trebuie să ni-l dea aşa. mă rog, a acceptat repejor, nu fără a bombăni că acuma trebuie să vadă ce face cu pachetul, că s-ar putea să trebuiască să-l plătească ea... de parcă pe mine m-ar fi interesat...
şi ajungem la rest. printre bancnote, o pastilă de orbit. fără zahăr, ca să nu îmi crească glicemia. am crezut iniţial că nu văd bine, deşi aveam lentilele pe ochi. m-am uitat mai bine. era acolo. o întreb:
- dacă mâine vin să cumpăr, pot să plătesc cu asta?
- ăăă... nu. dar n-am mărunt.
- cum îţi permiţi să-mi dai asta, fără ca măcar să mă întrebi?
îi întind pastila înapoi. fără să mai comenteze, deschide sertarul de la casa de marcat, plin de monede şi de... pastile de orbit, şi îmi dă restul.

nu mai ştiu ce-o fi comentat în urma mea, dar nici nu mă interesează. cert e că am căpătat obiceiuri proaste: aştept să mi se dea restul. în bani, nu în natură.

mă întreb ce-o fi fost aşa de fascinant la copacu' ala...

noroc că mi-a explicat un nene tuns pierdut la ceafă, la realitatea tv, cum că religia e necesară în şcoli pentru a-i învăţa pe elevi ce e bine şi ce e rău. morala şi drogurile. aşa-i! io n-am învăţat la şcoală ce şi cum e cu drogurile, prin urmare sunt imoral.

stat laic. abia aştept să se bage legea cu obligativitatea religiei la locul de muncă. şi la pensie.