aberatii-din-strafundul-sufletului « WordPress.com Tag Feed

A venit!

darkm3n — Tue, 03 Jun 2008 13:55:20 +0000

In sfarsit e vara!

Genius-"Vara"

Paste fericit!

darkm3n — Sat, 26 Apr 2008 09:25:24 +0000

Cu ocazia Invierii Domnului, vreau sa va urez sa aveti parte un Paste nemaipomenit, si sa va invit sa vedeti un filmulet dedicat acestei sarbatori.

PASTE FERICIT!!

PS: LA MULTI ANI ANDREI!

Cat esti de inteligent?

darkm3n — Mon, 21 Apr 2008 17:47:00 +0000

IQ... Peste tot auzim de el. Peste tot auzim si citim de tot felul de teste pentru determinarea lui. Va propun si eu cateva teste.

Pe acest site veti gasi patru teste. Va invit sa le faceti si sa imi ziceti si mie raspunsul.

PS: Eu am facut testul 1 si mi-a dat IQ 131 :-"

Mi-e dor

darkm3n — Tue, 08 Apr 2008 11:22:59 +0000

Am gasit pe blogul lui Florin Grozea(Hi-Q) cateva versuri dintr-o melodie a celor de la "Interpretabil". Melodia se numeste "Mi-e dor". Am cautat versurile intregii piese si imi plac foarte mult, de aceea m-am gandit sa le pun pe blog.

Interpretabil - Mi-e dor

Mi-e dor de unele momente unele chiar demente unele hazlii alte de care nu vreau sa mi le aduc aminte
Mi-e dor de vremea in care eram cuminte cand ma tavaleam pe jos defiecaredata cand imi cadeau in minte
Mi-e dor de spusele mamei atunci cand ieseam afara sa fi cuminte puiutz sa nu te indepartezi de scara
Mi-e dor de inocenta ce caracteriza orice copil cand faceam o prostie scapam intotdeauna subtil
Mi-e dor de prima fata pe care am sarutato imi aduc aminte cu placere nici decum nu am uitato
nu traiesc in amintiri nu va lasati inselati de aparente totusi imi amintesc cu placere prefer trecutul
in ciuda prezentului rece ca ma facut sa ma simt cu adevarat un rece ca ma facut sa cred ca exista un Dumnezeu
sa cred in El si in mine caci asa am crescut eu

Mi-e dor de vremurile in care speram sa imi fie dor atunci cand adormeam cu un singur gand in dormitor
Mi-e dor de vechiul eu asa cum eram eu mereu
Mi-e dor de vremurile in care sa ma infrangi era greu
Mi-e dor de vremurile in care speram sa imi fie dor atunci cand adormeam cu un singur gand in dormitor
Mi-e dor de vechiul eu asa cum eram eu mereu
Mi-e dor de vremurile in care sa ma infrangi era greu

Mi-e dor de mine insumi caci nu ma regasesc ca parca timpul se hraneste si nu pot sa il opresc
Mi-e dor de ce eram odata cand eram pustan
Mi-e dor de locurile in care la joaca ma duceam
Mi-e dor sa urc cu liftul pana la etajul 3
Mi-e dor de serile in care ma cautau ai mei
Mi-e dor sa stau la masa cu mama si cu tata caci am uitat cum e sa ai lucrurile dea gata
Mi-e dor sa injur golanii si ei sa ma bata
Mi-e dor sa rad din suflet asa cum o faceam odata
Mi-e dor de amintiri ce le-am trait si le-am uitat
Mi-e dor de vremea din care inca muream sa fiu barbat
Mi-e dor de prima atingere de primul sarut de prima data cand i-am spus cat o iubesc de mult
Mi-e dor de visele mele ce au devenit reale si mai ales de cele ce au ramas la stadiul de visare

Mi-e dor de vremurile pierdute in zare in care state-am in fata blocului fara nicio suparare
Mi-e dor de anumiti oameni ce au insemnat mult ce au fost langa mine atunci cand alta sansa nu am avut
Mi-e dor de ei si daca asi putea sa le mai zic odata va iubesc pe toti cum v-am iubit de prima data
pentru mine ati fost pe viata o pata marcanta nu cred ca va voi putea uita vreodata
Mi-e dor de cei ce au fost acolo cand am avut nevoie si astazi i-am lasat in urma mea pe toti fara voie
Mi-e dor de lumea pe care o aveam in jurul meu astazi sunt toti la alt nivel asa cum sunt si eu
timpul trece si face timpul trece si tace timpul trece si legaturi din trecut desface
ramai cu sentimente amare si amintiri ce dor dar tot ce poti sa spui acum un Mi-e dor

90 de ani

darkm3n — Thu, 27 Mar 2008 20:14:05 +0000

27 martie 2008. Au trecut 90 de ani de la Unirea Basarabiei cu Romania.Declanşarea revoluţiei ruse din februarie 1917 a însemnat şi începutul prăbuşirii ţarismului. În acest context provinciile anexate de ruşi cu forţa tind să devină autonome, pentru ca mai apoi să se separe cu totul de puterea rusească. Astfel la Chişinău în data de 3 martie 1917 a fost înfiinţat Partidul Naţional Moldovenesc sub conducerea lui Vasile Stroescu şi care avea ca obiectiv "crearea unei diete provinciale numită Sfatul Ţării". Prima întrunire a Sfatului Ţării a avut loc în ziua de 21 noiembrie 1917 când a fost ales în funcţia de preşedinte Ion Inculeţ, în timp ce Pan Halippa a fost ales vicepreşedinte, iar secretar a devenit Ion Buzdugan. Sfatul Ţării a proclamat oficial Republica Democrată Moldovenească la data de 2 decembrie 1917.

Declanşarea revoluţiei bolşevice în octombrie 1917 când puterea în Rusia a fost câştigată de comunişti a adus şi armistiţiul între ruşi şi germani, trădând astfel armata română rămasă singură pe frontul de est fiind şi ea nevoită în cele din urmă să accepte armistiţiul cu germanii la 9 decembrie 1917. Aflată în retragere prin Basarabia armata rusă a început să jefuiască, să violeze şi să omoare populaţia civilă românească, fruntaşii basarabeni fiind asasinaţi şi impuse organizaţiile comuniste. În aceste condiţii la 22 decembrie 1917, Sfatul Ţării a cerut guvernului aflat la Iaşi să trimită armata să restabilească ordinea. Trupele conduse de generalul Broşteanu au trecut Prutul în ziua de 10 ianuarie 1918 reuşind eliberarea Chişinăului la 9-16 Ianuarie 1918 pentru ca în câteva zile să elibereze complet Basarabia.

Odată ce Sfatul Ţării proclamă independenţa Republicii Democratice Moldoveneşti la 24 ianuarie 1918 apar şi pretenţiile teritoriale din partea Ucrainei. Intenţiile de unire cu România sunt exprimate prin "moţiuni de unire votate de diferite judeţe (Soroca, Bălţi)". Unirea cu România a fost hotărâtă de Sfatului Ţării la 27 martie 1918.

Priviti un filmulet ce comemoreaza acest eveniment:

Ziua femeilor

darkm3n — Sat, 08 Mar 2008 09:28:16 +0000

As dori sa incep cu un calduros "la multi ani" tuturor persoanelor de gen feminin.

Astazi, de ziua voastra, va dedic acest post din toata inima.

Femeia este un lucru bun. Femeia este mereu sensibila. Femeia este sexy. Femeia este dulce. Femeia este companionul perfect pentru a te distra. Femeia este placuta ochiului. Femeia este puternica. Femeia este cea care da viata. Femeia este o specie foarte emotiva. Femeia reprezinta pasiune pentru un barbat. Femeia este fromoasa. Femeia este ispititoare. Femeia este sotie. Femeia este prietena. Femeia sta in spatele oricarui om de succes. Femeia reprezinta confort. Femeia poate plange si suferi.

Si pentru ca nu mai am idei din cauza oboselii(prietenii stiu de ce :) ) va dedic acest filmulet:

LA MULTI ANI!

Vine, vine primavara!

darkm3n — Fri, 29 Feb 2008 18:33:15 +0000

Iata ca suntem in 29 februarie! Ce zi...! A trecut si iarna, hainele groase sunt deja la naftalina si tricourile sunt din ce in ce mai folosite!

Maine e 1 martie. A venit primavara! Au venit temperaturile de peste 15 grade!

Asta e tot ce am avut de zis. Pana data viitoare "tine-ti aproape!"

P.S. :Pentru ca maine e ziua martisorului vreau sa le ofer tuturor fetelor cate un martisor virtual!

14.02

darkm3n — Thu, 14 Feb 2008 13:32:46 +0000

A venit si "Ziua indragostitilor". Azi toti indragostitii isi fac cadouri unul altuia si isi spun un "te iubesc" venit din inima.

Sincer pe mine nu ma "impresioneaza" aceasta zi, dar totusi m-am decis sa fiu "in rand cu lumea". Asa ca, fara alte comentarii (comentarii ce nu imi vin in minte acum!) va las sa vizionati un filmulet gasit pe internet!

Sper ca v-a placut acest filmulet si pana data viitoare : "Iubiti-va mult!" .

P.S.: La multi ani prietenilor ce sarbatoresc azi faptul ca au implinit 18 ani!

In ciuda aparentelor

darkm3n — Tue, 29 Jan 2008 20:38:48 +0000

Am primit leapsa de la Andrei asa ca o sa continui jocul, care consta in faptul ca trebuie sa scrii cateva lucruri despre tine, lucruri care sa fie "in ciuda aparentelor"...

La 7 ani am inceput sa joc sah.

Cand eram mic eram cret.

Una din trupele mele preferate e (a fost) Vama Veche.

Cel mai mult imi place sa ascult muzica si sa stau la calculator.

Materia mea preferata e sportul.

Emisiunea mea preferata e "Mondenii"

M-am uitat la desene animate pana pe la 13-14 ani.

Culorile mele preferate sunt rosu, alb si albastru.

Nu suport fumul de tigara.

Nu citesc prea des, dar daca imi place ceea ce citesc, o fac fara oprire.

Ador vara!

Nu suport sa ma trezesc inainte de ora 9.

Imi place sa joc fotbal.

Ascult orice tip de muzica.

Imi plac dulciurile si nu suport mancarea care contine peste.

Caut in permanenta solutiile optime pentru a o scoate la capat!

Primul meci de fotbal la care am asistat a fost Dinamo-Dinamo Tirana.

Imi place sa cunosc persoane noi.

Imi plac comediile si filmele horror.

Sunt foarte dezordonat.

Jocul meu preferat e Football Manager.

Ma mai uit din cand in cand la wrestling.

Nu suport emisiunile gen "Nora pt mama".

Nu-mi place sa ma uit la gimnastica.

Cam asta e tot ce am avut de zis. Sa vedem ce ai tu, Ghost !

Va mai aduceti aminte?

darkm3n — Sat, 26 Jan 2008 21:12:44 +0000

Timpul trece. Anii trec si incet incet vedem cum ne transformam din niste copii simpli, in oameni din ce in ce mai greu de inteles.

Copilăria este un tărâm magic. Nu ştim când şi unde începe şi nu ştim când şi unde se termină. Ne trezim doar că numai suntem copii, că am ieşit din copilărie, uneori fără să o fi trăit pe deplin... Copilăria este o lume fermecată, duioasa, dulce, lină, în care orice se poate întâmpla. Orice! Este vârsta la care suntem cel mai aproape de Dumnezeu si de toate tainele existenţei. Ne putem întâlni oricând cu balaurul cu şapte capete, cu zgripţuroaica cea haină, putem fi vrăjitori, eroi din filme sau benzi desenate, putem vizita orice loc din lume cu ochii minţii şi să credem cu tărie că am fost acolo cu adevărat...

Amintiti-va cum era cand eram copii, cand totul era in nuante de roz, cand nu ne pasa de nimic. Va mai aduceti aminte sentimentul acela de libertate? Ganditi-va, aproximativ, de cat timp am uitat cum e. Multi dintre NOI spun “ce n-as da sa mai am o data macar anii aceia”.

Ce bine era pe vremea aceea cand nu trebuia sa ne gandim la nimic in afara de joaca. Daca faceam vreo prostie toata lumea ne ierta pe motiv ca "sunt copii, nu stiu ei".

De sarbatori, de zile de nastere, primeam tot felul de cadouri, credeam ca Mos Craciun ne priveste pe tot parcursul anului. Ce frumos e Craciunul cand esti copil, nu se compara cu nimic! Bucuria pe care o simti in acele clipe intrece orice sentiment posibil!

Copilăria este singurul moment al vieţii în care trăim totul la maximă intensitate. În care plângem şi râdem în aceeaşi zi, în care ne supărăm şi iertăm după câteva momente, în care suntem singuri şi totodată cu toată lumea.
Apoi, pe măsură ce trec anii, pe măsură ce ne maturizăm, nebunia si exuberanţa copilăriei dispar. Devenim mai serioşi, zâmbim mai puţin, nu ne mai bucurăm de orice nimic care ni se oferă, avem gusturi, pretenţii rafinate...

Când începe şi când se termină copilăria? Nu ştim. Ştim doar că, la un moment dat, ne e ruşine să ne mai comportăm ca nişte copii. Avem pretenţia şi dorim să fim trataţi ca adulţi. Ca persoane pe deplin responsabile, mature. Pierdem jocul, pierdem libertatea şi pierdem nemărginirea. Devenim sclavii propriilor nostre prejudecăţi şi autolimitări. Ar trebui ca măcar în suflete să ramânem veşnic nişte copii.

Poate va intrebati de ce am scris acest post... Nici eu nu stiu exact. Stiu doar ca azi am avut un sentiment pe care mai mult ca sigur nu il aveam in copilarie. Mi-a parut rau ca am ratat ocazia si ca , foarte probabil, nu o sa mai am inca o sansa sa fac acest lucru.

O lume "minunata"!

darkm3n — Mon, 21 Jan 2008 19:54:26 +0000

Nu ştiu încotro merg. Dacă merg undeva şi dacă drumul ăsta duce undeva. Nu ştiu nimic. Nu vreau nimic. Nu îmi trebuie nimic. Aş vrea să se oprească totul în jurul meu. Să pot respira. Îmi place aerul.
Nu pot să mai ascult muzică. E la fel. Cărţile sunt la fel, mâncarea e aceeaşi, zilele sunt identice, hainele sunt toate la fel. Suntem la fel. Totul se confundă, nu disting nimic. E marţi sau joi? Trăiesc sau nu?
Ceva e întotdeauna lipsă. Oameni, alţii, lucruri, experienţe, amintiri. Îmi lipsesc nu pentru că nu le-am avut, ci tocmai dimpotrivă. Nu le-am avut destul. Nu mai suntem făcuţi pentru a trăi.
Trăim în vremuri în care viaţa trebuie protejată împotriva vieţii. Totul se îngrădeşte, se dislocă, pe noi. În fapt, deschizând ochii vedem că suntem singuri. Nu e nimeni acolo unde trebuie să fie oameni. În jurul nostru sunt doar ambalaje. Ce rost mai are să strigi, dacă nimeni nu mai poate să te audă?
Aş minţi să zic că îmi vreau viaţa înapoi. Nu am avut-o niciodată. Nu am luat niciodată decizii, deciziile s-au împlinit pentru mine. Am mers la şcoală, am citit cărţi, am băut beri. Am. Verbul a avea. De fapt, nu am nimic.
Tot încerc să aflu dacă pot să înţeleg până la urmă ceva şi/sau dacă este ceva de înţeles. Nu ştiu nimic. Nu ştiu.
Adun, de fapt mai bine zis, se adună pagini, se adună titluri, se adună ani. Iar eu scad. Sunt mai prost, mai slab, mai bătrân, mai prefăcut, mai departe. Fug de mine, probabil, de aceea nu găsesc niciodată ceea ce caut acolo unde mă aflu. Şi zicem de câini că sunt tâmpiţi. Omul e cel mai prost câine care există. Nu mă găsesc pentru că nu e nimic de găsit. Nimic. Ce regăsire poate avea loc atunci când nu s-a produs încă nici o pierdere? Pentru că nu se pierduse nimic şi nici nu avea cum să se piardă. Tot caut prin cărţi, filme, muzică, alţi oameni, să întrevăd semne, sens, direcţie. Da, sunt prost. E oficial.
Iar dacă suntem într-o zi în care mă simt bine, atunci să intre basculanta cu minciuni pe poarta întreprinderii. Da, are sens, şi încă ce sens, ceea ce fac. Proiectez viitorul „to go” în faţa mea. Ce liniştit trebuie că sunt în visul meu burghez! Totul e normal. Aşa cum trebuie. Linişte şi cald. Dar visele frumoase nu au citit psihanaliză. Fat-frumos nu va fi niciodată impotent, Albă ca zăpada curvă, cei şapte pitici pe heroină, Scufiţa Roşie autistă şi Greuceanu cu semipareză.
O foarte mare prostie e viitorul. Ne folosim de el ca să ne bucurăm de prezentul ăsta infect. Cei din urmă să îşi păstreze biletele pentru control! Nu este nimic altceva decât, nu ceea ce se vede, ci ceea ce nu ai văzut. Noi trăim în cizme de cauciuc cu care călcăm în cenuşa prezentului produsă de focul de tabără al trecutului.
De ce credeţi că mă cunoaşteţi? De ce atâta familiaritate între noi, când sunt sigur că fără agenda telefonului nu am şti cum ne cheamă. Ce am avut noi vreodată în comun, adică reciproc? Vezi?
Întrebarea care ne însoţeşte, vioaie, pe ultimul drum nu e „Şi acum?” ci „Ce a trebuit să fac?”. Mori ca un tâmpit. Trebuie să învăţăm să murim. Sigur, e acelaşi lucru cu „trebuie să învăţăm să trăim” veţi spune. Ca să ştii să mori, trebuie înainte să fi învăţat să trăieşti. Dar cine să mă înveţe? Maternitatea e un parastas costumat în alb, nu?
Cine şi ce putea să mă înveţe? Azi copiii îi învaţă pe părinţi. Practic, ne transmitem unii altora viitorul pe care, sau mai bine, viitorul care nu mai spune nimic. Viitorul nu mai are nevoie de mine. Nu am ce face în viitor. În viitorul ăsta. L-am văzut deja.
Viitorul nostru e prezentul. Trecutul e de mult pierdut. Lumea mea, lumea contemporană, a existat dintotdeauna. No future era simplu. No present e mai grav.

Shuffle !

darkm3n — Wed, 09 Jan 2008 17:56:29 +0000

Shuffle e un joc. Un joc bazat pe melodii. E simplu. Bagi toata muzica pe care o ai in calculator in winamp si dai shuffle dupa fiecare intrebare. E distractiv! Incearca si TU!

1.How are you feeling today?
Stefan Banica Jr. - S-o Facem Lata

2.Will you get far in life?
Robert Miles - Children (prea departe....)

3.How do your friends see you?
Cascada- Kids in America (eh...Romania...pe aproape)

4.Will you get married?
Timbaland feat. Keri Hilson - The way I are

5.What is your best friend’s theme song?
Grasu XXl - Full option

6.What is the story of your life?
Jay-Z And Linkin Park - Numb - Encore

7.What was high school like?
Ombladon-Confidential

8.How can you get ahead in life?
Dj Rynno feat. Sylvia- Feel (I feel the sun will shine)

9.What is the best thing about your friends? Miss Akasha - Sex, Drugs & Minimal

10.What is in store for this weekend? Fergie - Big Girls Don't Cry

11.What song describes you?
La Familia - Tot in familie

12.To describe your grandparents?
Voltaj - Msd2 (posibil...)

13.How is your life going?
Voltaj - Jur ( De maine in loc de bere o sa beau doar suc de mere....)

14.What song will they play at your funeral?
Simplu & Holograf - Banii vorbesc

15.How does the world see you?
DJ Aligator ft Arash - Music is My Language

16.Will you have a happy life?
Robyn-With every heartbeat

17.What do your friends really think of you?
Voltaj - Si ce (no comment...)

18.Do people secretly lust after you?
b.u.g mafia cu adriana vlad - pana cand moartea ne va desparti

19.How can I make myself happy?
Gwen Stefani - Bubble Pop Electrinic

20.What should you do with your life?
Sugarbabes - About You Now (I know everything changes/For the cities and faces)

Cine sunt eu?

darkm3n — Sun, 06 Jan 2008 19:24:01 +0000

Cine sunt eu?

E o intrebare pe care multe persoane si-o autoadreseaza, e o intrebare dificila pentru oricare din noi cand suntem pusi in fata ei!

In nici un sector al vieţii organice,nu exista aşa de multe şi de mari deosebiri în cadrul aceloraşi specii,ca la fiinta umană.

Rasa,culoarea,neamul,localitatea,limba sau dialectul,credinţa,ştiinţa,statura sau chipul,inteligenţa aceea fire lăuntrică a oamenilor şi firea sufletească a lor, deosebeşte pe fiecare de toţi ceilalţi,încat fiecare om este doar unul el singur.

Fiecare om este între oameni un exemplu unic.

Oamenii nu se aseamana unul ca altul; omul în sine este fiecare pentru sine.

Omul este individualitatea; o unitate nerespectată, inimitabilă(fizic si spiritual).

Asemănarea ce există între toţi oamenii - pe familii,pe rase, pe naturi,pe religii,pe culturi,pe clase sociale - nu suprimă şi nu reduce decat în aparenţă marea deosebire dintre ei, cea care face în mulţimea de oameni personalitatea fiecăruia.

In personalitatea individuală şi proprie, omul e o fiinţă unică, greu de pătruns şi de cunoscut în adîncul specificului său păstrat pentru sine,cel nedesvăluit,cel necunoscut.

Adevarat că fiecare din noi are o faţă nevăzută de toţi ceilalţi.

Are gînduri, sentimente, aptitudini, calităţi şi defecte, virtuţi şi păcate cunoscute, şi are totodată un chip necunoscut, nevăzut, gînduri nespuse, sentimente nemanifestate sau refulate, dorinţe nemărturisite nimănui niciodată.

Unii o înălţime pe care alţii nu o au şi nici nu o ating, sau un abis în care alţii nu privesc, o plăcere sau o durere neexprimată, un zbucium reţinut în sine, o frămîntare sufletească de unul singur, un gînd cu păcat nesăvîrşit decît cu închipuirea, o dorinţă pe care nu o încredinţează nimănui, un vis care este al lui, ceva ce nu vrea să ştie sau nu poate să spună altora.

Omul interior cel nevăzut şi necunoscut, omul cel tainic; omul acest necunoscut.

Necunoscut numai celorlalţi, fie chiar şi cei apropiaţi ai lui şi necunoscut chiar lui însuşi sau abia cunoscut de sine însuşi, iar uneori cunoscut mai ales de sine însuşi.

Daca s-ar cunoaşte omul măcar pe sine însuşi!

Dacă s-ar cunoaşte sau recunoaşte aşa cum este şi dacă recunoscandu-se s-ar face aşa cum trebuie să fie.

Omul ar cunoaşte mai bine pe toţi ceilalţi, s-ar purta mai bine, s-ar înţelege mai bine şi faţa morală ar fi de mult alta.

Dar fiecare om crede sau vrea ceea ce nu este şi nu poate fi...
-fiecare îşi dă dreptate în neînţelegerile sale cu ceilalţi;
-fiecare se vrea sau se crede mai inteligent, mai frumos, mai capabil, mai bun decît ceilalţi;
-fiecare îşi atribuie un avantaj faţă de ceilalţi, îşi găseşte o calitate pe care nu o au ceilalţi;
-fiecare descoperă păcate şi lipsuri celorlalţi;
-fiecare judecă şi osîndeşte pe ceilalţi;
-fiecare se laudă şi se îndreptăţeşte pe sine.

Nu vine oare de aici toată ura, invidia, vrajba, desbinarea şi tulburarea dintre oameni,toate aceste FORTE ALE RAULUI?

Acest necunoscut sie însuşi şi nejudecat de sine însuşi, aceasta este cauza neanţelegerii multor suferinţe şi nefericirii noastre.

Aceasta întreţine egoismul, intriga, calomnia, minciuna, cearta, lăcomia, furtul, uciderea; aceasta provoacă neînţelegerile dintre oameni; aceasta agită interesele personale şi patimile omeneşti; acestea turbură pe toţi ceilalţi.

Aceasta face dureroasă viaţa multora, adică mulţi dintre noi, pe a tuturor celorlalţi.

Imaginarea că este altfel decît el, ambiţia de a fi altfel decît el, orgoliul, amorul propriu, care te orbeşte şi te împiedică de a vedea cum eşti tu şi de a vedea cum este el; iată ce face din viaţa comunităţii omeneşti, uneori în cercul celor mai apropiaţi oameni, în familii chiar, neînţelegerea, vrajba şi suferinţa.

Cucerim, impunem şi transformăm pămantul şi natura, schimbăm faţa planetei; visăm chiar să o depăşim în spaţiile inaccesibile şi totuşi aici lîngă noi, aici în noi, stăruie încă neştiinţa de om, necunoaşterea, neînţelegerea netransformarea omului, a omului, acest necunoscut.

Îl vedem continuu, îl auzim,comunicam cu el, suntem cu el, el ca om, şi nu ştiu bine încă de ce unul este bun şi altul rău, unul virtuos şi altul păcătos, unul sincer şi altul ipocrit, unul candid şi curat şi altul corupt, unul bland şi altul odios, unul milos şi altul crud, unul onest, cumpătat şi altul perfid, suspicios şi egoist, unul sfant şi altul nelegiuit. De ce oare?DE CE?

De ce am putut îmbrăca, civiliza şi înarma (si cum!)pe om şi nu l-am putut îndrepta şi face mai bun?

De ce l-am putut face iscoditor şi stăpanul materiei, şi nu şi stăpanul său însuşi?

De ce i-am dat atîtea cunoştinţe şi puteri şi i-am dat atît de puţin asupra sa însuşi?

DE CE?

Omul … este o perspectiva, o reprezentare individuala in mintea celor din jur, o suma de idei. Degeaba scriu eu una si alta daca cei din jur vad si inteleg altceva, degeaba …. Totusi , nimic nu este de prisos, poate cineva ma va privi pe mine, nu pe ceea ce reprezint ….

Douazeci zero opt!

darkm3n — Sun, 30 Dec 2007 20:05:45 +0000

De Craciun, marea majoritate a blogurilor (incluzandu-l si pe al meu) au avut posturi in care se ura de bine, de sanatate, etc.

Acum urmeaza cele de anul nou. Ca sa fiu sincer, eu unul nu am vrut sa scriu un post de aceasta data, dar nu am putut sa ma abtin. Asa ca iata, m-am pus la tastatura si am inceput sa tastez.

Iata ca a trecut si anul asta. 2007. Mie mi s-a parut ca a trecut fantastic de repede. Poate si voua.

Dar totusi o sa incerc sa recapitulez cele mai "memorabile" lucruri care mi s-au intamplat anul acesta.

Per total 2007 a fost un an obisnuit. Cu seri de neuitat cu prietenii, cu excursii in care m-am simtit foarte bine, cu o seara de Paste pe care nu o voi uita niciodata[prietenii dinamovisti stiu de ce ;)], cu o vara frumoasa.

La scoala a fost campionatul de fotbal, au fost excursiile de care pomeneam mai sus, au fost orele usoare, dar si grele, au fost tezele, blablabla...

In afara scolii cele mai fericite clipe le-am trait in primavara, cand eram in peluza de pe stadionul din Sos. Stefan cel Mare, sau de pe alte stadioane(in functie de meciurile pe care le avea Dinamo)...

Acum vreau sa fiu sincer pana la capat. Ideile m-au cam lasat, asa ca nu o sa mai continui sa "aburesc" lumea pe aici.

Va urez un an nou fericit si sa aveti parte de tot ce e mai bine pentru voi.

LA MULTI ANI!

Craciun Fericit!

darkm3n — Tue, 25 Dec 2007 07:51:26 +0000

"Ingerii soptesc,

Lumii-ntregi vestesc:

Astazi e Craciun"

Asa incepe un colind foarte drag mie. Asadar a venit din nou Craciunul. In loc de multe vorbe aiurea,va voi ura toate cele bune printr-un cantec de-al lui John Lennon.

Craciun Fericit!

Mi-e dor de vara!!!

darkm3n — Thu, 06 Dec 2007 16:22:13 +0000

Poate va intrebati de ce am pus acest titlu tocmai acum, de "Mos Nicolae". Raspunsul e simplu: Pentru ca nu a incetat sa-mi fie dor de vara.

Ma uit acum pe fereastra si ce vad? Strazi plouate, triste, goale. Deschid geamul si ce simt? Picaturile de apa ce cad din Cer, vantul rece, temperaturi de maxim 5 grade. De ce trebuie sa fie asa? Oare cat de repede va trece acest anotimp? Oare cat de repede va veni din nou aprilie? Oare cand vom mai vedea oameni umpland terasele din oras seara de seara? Oare cand va fi cald?

Dar asta e... trebuie sa aceept aceasta situatie, sa stau "in banca mea" pana cand va veni caldura...

O sa inchei cu o propozitie ce am rostit-o saptamana de saptamana din septembrie incoace :

TE IUBESC VARA!

P.S. Azi e Sf.Nicolae... La multi ani celor ce isi sarbatoresc ziua onomastica!

Vine iarna...

darkm3n — Fri, 30 Nov 2007 22:01:56 +0000

Vine 1 Decembrie. Ziua Nationala. A venit si iarna. Inca una,inca un an dus imi zic. Deja primii fulgi de nea au cazut de mult. Poate pentru unii iarna e un bun prilej de distractie, dar pentru mine nu e nimic altceva decat un anotimp in care te chinui sa mergi pe strada, sa nu aluneci pe gheata care e pe jos. E adevarat ca iarna are si lucruri bune cum ar fii :revelionul, un bun prilej de distractie cu prietenii, Craciunul o sarbatoare in familie, etc. Dar pentru mine nu sunt de ajuns. Decembrie-"luna cadourilor"... sunt deja destul de mare zic eu ca sa mai cred in mos-craciun... Revelionul pana la urma nu e decat o noapte in care bei ca porcu` pana vomiti pe jos.... Craciunul... un bun prilej de stat cu familia... Ce faci de Craciun?? Mananci cu familia.. nimic nou... doar ca o faci pe o masa pe care nu mananci de obicei, pe o fata de masa scoasa doar in zile de sarbatoare... ufff.... de ce oare trebuie sa existe acest anotimp??? De ce nu poate fii Craciunul in mijlocul veri??? De ce sa nu sarbatorim trecerea in noul an direct de pe plaja??? De ce?? Poate ca intrebarile mele sunt fara raspuns... poate ca eu sunt prea dur cu acest anotimp... poate... Asa ca eu sper ca in afara zilelor de Craciun, cand copii isi primesc cadourile si zambesc de iti incalzesc inima, oricat de frig ar fi afara,d e Revelion cand petreci cu prietenii o noapte de neuitat.. si de alte cateva zile... "doamna de gheata"sa treaca cat mai repede posibil si sa vina vara. De ce doamna?? Pentru ca eu vad acest anotimp ca pe o doamna rece la suprafata dar totusi cu ceva caldura in suflet.... Of iarna....

Bun gasit!

darkm3n — Tue, 27 Nov 2007 14:29:43 +0000

Azi 27.11.2007, la fix un an de cand mi-am facut vechiul blog m-am gandit sa ma mut la adresa asta. Nu ma intrebati de ce pentru ca nici eu nu stiu exact. Poate din nevoia de ceva nou, de un blog nou. Asadar azi implinesc un an de la primul post. Ce repede a trecut timpul. Si azi mai tin minte acea seara in care am scris pentru prima data in acel blog. Sper ca noul blog sa reziste mult mai mult si sa va placa si voua. Pe mai tarziu.