Puteţi da "play" la fişier direct de pe blog:

[audio=http://romuluscristea.files.wordpress.com/2008/08/carte1.pdf]

REVOLUŢIA 1989

Autor: Romulus Cristea;

Editura: România pur şi simplu;

Prefată: William Totok;

ISBN: 973-87007-8-7;

Nr. pagini: 330

Data lansării: 27 decembrie 2006.

Un proiect: Asociaţia 21 Decembrie & SSPR & Romulus Cristea

Ethan Millard

"Va fi un film pentru tineri. Este doar o întâmplare că acest film va fi, probabil, gata la împlinirea a 20 de ani de la revoluţie. Banii necesari realizării documentarului provin din sponsorizări şi au fost adunaţi cu greu. Eu şi colaboratorii urmărim să facem  un film fără trimitere la dispute politice, despre curajul oamenilor obişnuiţi care au luat atitudine împotriva dictaturii, despre sacrificiul celor care au ieşit pe străzi în decembrie '89 şi şi-au sacrificat viaţa luptînd pentru libertatea semenilor", a declarat Millard.

În 2008, Ethan Millard a înfiinţat The December Education Foundation, o organizaţie non-profit, ai cărei membri fac demersuri pentru "a spune şi altora povestea revoluţiei anti-comuniste din decembrie 1989". Filmul produs cu sprijinul fundaţiei educaţionale a lui Millard va fi însoţit şi de o serie de alte documente în format tipărit şi digital (fotografii, filme video, articole de ziar etc.), textele urmând să fie traduse, pentru uzul profesorilor care vor prezenta tinerilor din liceele şi facultăţile americane documentarul. În funcţie de buget, fundaţia va organiza o serie de conferinţe publice, în SUA, cu participarea unor revoluţionari din România şi a unor istorici specializaţi în domeniu.

"Scopul pe care îl urmărim prezentând acest film- document este acela de a-i determina pe tineri să înţeleagă mai bine necesitatea implicării în acţiuni civice pentru promovarea valorilor democratice. Tinerii trebuie să înţeleagă că este important să participe la vot, să fie implicaţi civic şi să-şi asume anumite responsabilităţi sociale", a precizat Millard.

Ethan Millard a studiat la Universitatea din Utah şi la Central European University, fiind specializat în istoria Europei de Est. Vorbeşte fluent limba română pe care a învăţat-o singur, pe durata călătoriilor efectuate în România începând din anul 2002. În SUA, prezintă zilnic la radio KSL Newsradio o emisiune politică.

Foto 1: Ethan Millard; sursa: Nightside KSL

Foto 2: Regizorul echipei lui Ethan Millard; sursa: SLCSpin

Habar n-am de ce au facut asta sau cine erau... Mi-ar placea sa stiu...

Toata treaba asta a avut si partile ei proaste... In primul rand, focul nu rezista prea mult... era frig, ei il invarteau foarte repede si se stingea... A fost foarte mult fum la un moment dat... Unii nu se prea pricepeau si existau unele momente de incoerenta in ceea ce faceaupe acolo... Cel mai mult mi-au placut cele 2 tipe imbracate in negru pentru ca ele manevrau focul cu cea mai mare gratie... Parea foarte maleabil in mainile, pe cand la ceilalti parea butucanos si artificial, nu mergeau pe cursul natural si imprevizibil al focului...  Pe langa tipele in negru mai era un tip cu ochelari care, desi avea un stick aprins la capete (care pare butucanos) i-a dat viata focului... Ceilalti erau un pic mai n00bletzi.

A fost un show grozav, doar ca era frig afara si mi-au inghetat picioarele... De ce nu au facut asta pe timp de vara sau toamna?

Revolutia Romana- Marturii si documente

REVOLUTIA ROMANA- MARTURII SI DOCUMENTE
Autor: Romulus Cristea;
Editura: Romania pur si simplu;
Coperta: Titi Amzar;
Prefata: Nicolae Constantinescu;
Data lansare: 21 decembrie 2007.
****

Prefata/ Revenirea la normalitate

Revenirea la normalitate

Romulus Cristea este unul dintre puţinii români, care mai cred în revenirea la normalitate prin spunerea lucrurilor pe nume în legătură cu evenimentele din România, care au dus la înlăturarea lui Ceauşescu. Începând cu 27-28 decembrie 1989, am asistat atunci la o efervescenţă a civismului, în oraşele unde avuseseră loc încercările disperate de reprimare sângeroasă a manifestărilor populare îndreptate împotriva dictaturii lui Ceauşescu. Aşa cum generaţia mea nu cunoscuse în Bucureşti mişcări anticomuniste de amploare, la fel pot să declar că şi starea de graţie din primele zile după dispariţia dictatorului a fost unică, fără corespondent în ultimele decenii.

Revolta populară din decembrie 1989 a început în Timişoara prin exprimarea unor puncte clare, a unor revendicări cu substanţă democratică indubitabilă,care s-au sedimentat în scurt timp în “Proclamaţia de la Timişoara”. Ducerea la îndeplinire a acelor deziderate ar fi însemnat transformarea unei nemulţumiri populare nefinalizate, într-o adevărată revoluţie,care sa înlocuiască un regim autoritar,despotic,discreţionar,cu o societate democratică. Justiţia ar fi trebuit să defrişeze, să cureţe societatea românească de toţi aceia care se făcuseră vinovaţi de crime împotriva poporului român. Ori, în loc să asistăm la punerea sub acuzare a criminalilor, am constatat cu surprindere şi stupoare că nu se mai ştia cine a tras în Piaţa Universităţii din Bucureşti, în Piaţa Operei din Timişoara, în Cluj, Braşov, Sibiu şi în alte câteva oraşe din ţară, cine a dat comanda pentru carnagiile unde au murit atâţia tineri,de ce nu au fost autopsiate cadavrele morţilor prin împuşcare şi multe alte evenimente la care asistaserăm cu toţii dar nimeni nu era tras la răspundere.

Să fi fost oare justiţia română incapabilă să administreze nişte probe în cazuri evidente de omucidere? Ne lipseau în 1990 magistraţii, n-aveam procurori, n-aveam judecători?

Realitatea este din păcate alta şi destul de crudă. În justiţie aveam oameni cu ştiinţă dar fără conştiinţă. Cei de la procuratura generală, de la procuratura marilor oraşe unde avuseseră loc masacre, cei din organele de anchetă, o serie de medici legişti au creat un zid de nepătruns pentru aflarea adevărului din decembrie 1989 şi din iunie 1990, ca să mă refer doar la aceste două momente tragice din istoria ultimilor 17 ani.

Atunci când Ion Iliescu a declarat prin 1990-1991 cu cinism şi iresponsabilitate că nici pe Kennedy nu ştim cine l-a omorât, aşa că să o lăsăm mai moale cu aflarea adevărului şi cu tragerea la răspundere a celor vinovaţi, el cu bună ştiinţă a strivit, a maculat, a interzis orice încercare de instrumentare a vinovăţiilor, a compromis ideea de justiţie şi ne-a arătat încă odată adevărata faţă a statului comunist în materie de justiţie.

Ce-i de făcut? Ce mijloace, ce pârghii de influenţare a justiţiei mai avem la dispoziţie? Dacă organele de anchetă şi-au făcut cu greu şi de abia întru târziu datoria, dacă sesizarea din oficiu a organelor procuraturii a fost extrem de firavă în primii ani, ca să nu spunem inexistentă, dacă morţii nu mai pot depune plângeri, ne rămâne totuşi o armă redutabilă: prezentarea în scris prin presă sau prin volume documentare a faptelor pe care le-am trăit cu toţii acum 17 ani. În aceiaşi ordine de idei, hotărârea votată de Parlamentul European în 26 ianuarie 2006 obligă toate ţările foste comuniste să-şi modifice cărţile de istorie, să prezinte generaţiilor tinere documente cu faptele petrecute în timpul comunismului pentru ca acestea să nu se mai repete, pentru ca ele să fie de învăţătură generaţiei tinere actuale şi generaţiilor viitoare.

Acesta este rostul cărţii scrise de Romulus Cristea pe care o recomand tuturor celor care mai au dubii atunci când li se propune condamnarea comunismului.

Bucureşti 30 noiembrie 2007

Nicolae Constantinescu
Membru al Academiei de Medicină din România